Călăuza Creștinului Ortodox

Călăuza
ortodoxului
spre Golgota
Canon de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos*
Cântarea 1
Pomenind, o, suflete, dreapta lui Moise, fugi din Egiptul cel iubitor de păcat şi
leapădă robia lui Faraon cel cunoscut cu mintea, ca să primeşti toiagul Crucii şi să
treci marea patimilor, cu smerenie strigând: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă
S-a preaslăvit.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
La anii cei dinainte cuget şi înţeleg mulţimea răutăţilor mele, de la care întoarce-
mă, Hristoase, ca să beau pelinul judecăţilor Tale spre alungarea vătămării păcatului,
ca să nu mi se închidă mie uşile pocăinţei.
Voiesc a spune acum, Hristoase, înaintea icoanei Tale, toată amărăciunea şi

lenevirea sufletului meu şi toată neputinţa trupului meu, că de mă şi silesc să fac
păcatele mele, din durerea inimii mă mărturisesc Ţie, că sunt ca lucrătorul care,
pierzând seminţele, n-are roadă, şi ca neguţătorul care, irosind cele împrumutate, va
pătimi, ci prin pocăinţă, Doamne, mântuieşte-mă.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Laud sfânta vieţuire a altora, dar de păcatele mele nu mă las, altora le dau lege, dar
mai mult decât toţi am nelegiuit şi m-am făcut mai rău chiar decât ucigaşii de Hristos,
talantul cel dat mie rău l-am pierdut, că dacă Tu, Doamne, nu vei zidi casa sufletului,
deşartă e mântuirea omenească.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Către cine voi striga acum, şi cine va primi plângerea şi durerea mea şi suspinarea
mea cea din inimă? Numai tu, Preacurată Fecioară, nădejdea creştinilor şi a tuturor
păcătoşilor.
Cântarea 3
Ca un Dumnezeu Atotputernic, fă bineroditor sufletul meu cel înţelenit cu relele

pustiiri, ca să aduc Ţie rugăciune cu duh înfrânt.
Din scutece m-a dus în robie vrăjmaşul şi de focul drăcesc m-am aprins, arzând de
nelegiuire, fac tot păcatul. Nu mă pocăiesc deloc cu durere, ci pier mândrindu-mă:
Hristoase al meu, mântuieşte-mă pe mine, cel deznădăjduit.
2
În tinereţe fărădelegea am lucrat şi poftele necurate, iar la bătrâneţe faptele de

ruşine şi păcatele peste fire, şi până acum nu mă las de întinăciune, amăgit fiind de
diavol, dar de acum, Doamne, mă pocăiesc: Izbăveşte-mă de muncile cele veşnice.
Veacul meu se sfârşeşte, iar înfricoşătorul scaun de judecată se găteşte şi Îl

aşteaptă pe Judecător, ameninţându-mă cu foc şi munci şi cu văpaia ce nu se stinge:
Nor de lacrimi dă-mi şi stinge puterea ei, Cel ce vrei să se mântuiască toţi oamenii.
Preacurată Maica lui Dumnezeu, zidul de apărare al creştinilor! Izbăveşte norodul

tău, care stă împotrivă vrăjmaşului celui mândru, ca să strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce
eşti plină de har!
Sedealna
Umblet viclean umblând într-ascuns, nu m-am tăinuit de atoatevăzătorul ochi al

lui Dumnezeu, credinţă mincinoasă am păzit, acoperind adevărul cu nedreptatea. Ca
unul care ispiteşte pe Dumnezeu, rău am făcut şi toată rânduiala ca un lup am
tulburat-o. Pentru aceasta, osândit am fost de judecata cea dreaptă, plata fărădelegilor
mele înaintea tuturor voi primi, gheena şi celelalte munci aşteaptă să mă primească
osândit. Cu milostivire căutând spre mine atunci, Hristoase, miluieşte-mă.
Cântarea 4
Mai înainte văzând cu duhul Avacum pogorârea Ta către sărăcia mea,

Hristoase, întărindu-se cu dumnezeiasca iconomie a strigat: Încordează cu mânie
arcul Tău asupra vrăjmaşilor, izbăvind din robie pe robii Tăi, ce strigă cu netăcute
glasuri: Slavă puterii Tale, Doamne!
Nu m-am deprins din tinereţe să filosofez cu vorbe meşteşugite şi nici să cânt

bineglăsuitor, ci de păcate m-am lipit şi ştiu că sunt cu totul spurcat: Milostive
Doamne, primeşte proasta mea rugăciune, nu cu înţelepciune alcătuită, ci din
amărăciunea sufletului adusă pentru păcate.
Cuvântul iscusit, vorba plăcută, grăirea grabnic curgătoare a limbii nu mă vor

izbăvi de munci pe mine, cel ce am inimă cugetătoare de cele rele, mă spurc în
poftele sufletului şi sunt cufundat în adâncul focului: O, Milostive Mântuitorule,
dăruieşte-mi vreme de pocăinţă!
3
Dincolo, după moarte, nici a lucra nu voi mai putea, nici rugăciunea mea nu va fi
primită, acum, plângând, cer cu nădejde: Dă-mi, Hristoase, să lucrez ţarina cea
bineroditoare a pocăinţei şi să culeg seceriş de bucurie, ca să aduc Ţie roade de
pocăinţă.
Fărădelegile mele cele arătate şi cele nearătate, cele văzute şi cele nevăzute şi
peste fire, ca un Dumnezeu iartă-mi-le, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
care se roagă pentru toţi, multmilostive Hristoase. Pentru aceasta, ridică-mă din
adâncul păcatului.
Cântarea 5
Isaia, mintea cea de foc, mânat de Duhul a vestit şi mânecând către Dumnezeu
s-a rugat să dea război Domnul asupra răucredincioşilor, că adevăr n-au făcut pe
pământ. Pentru aceasta, suflete al meu, sculându-te din bezna păcatului, cu lumina
pocăinţei luminează-te.
Vrăjmaşul făcător de rele fără ruşine a năvălit asupra mea, scrâşnit-a din dinţi cu
zavistie, mult m-a luptat, şi m-a biruit, căzut-am în cursele lui, şi ca pe o fiară spre
ucidere m-a vânat, şi cu săgeata fărădelegii m-a săgetat, şi cu sabia păcatului m-a
lovit: Iisuse, Doctorul tuturor, vindecă-mă.
Ispititorul credinţei mele mă împinge întâi la rău, nu cu ce urăsc, ci cu lucrurile pe

care le îndrăgesc, legându-mă cu ele ca în lanţuri, apoi mă trage şi în răutăţile
celelalte şi se laudă cu pierzarea mea, ci Tu, Hristoase, primeşte-mă pe mine, cel ce
mă pocăiesc.
Slăbeşte, Doamne, slăbeşte greşelile mele şi nu mă pierde cu fărădelegile mele, ci

fă arătată asupra mea bunătatea Ta, ca să mânec şi să Te slăvesc pe Tine, Unule
Iubitorule de oameni.
Maică a Iubitorului de oameni, Dumnezeu, când aduci rugăciune lui Dumnezeu

pentru neamul creştinesc pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ca să nu fiu oprit de
vameşii din văzduh şi să nu se îngreuneze păcatele mele în cântarele din văzduh, ci
îngerilor cu chip luminat predă-mă.
4
Cântarea 6
Ca Iona strig Ţie, Hristoase, ţinut în chitul răutăţilor mele: Din adâncul
păcatului scoate-mă, ca să nu se sfârşească sufletul meu, primeşte rugăciunea mea
în biserica Ta cea sfântă.
Cu sufletul râvnesc pentru lucrul Domnului, dar cu trupul cad în păcat, stăpânit de
multele gânduri ce odrăslesc, ca nişte ramuri, din rădăcina cea una a inimii – dintre
care, Hristoase, nimiceşte-le pe cele uscate, adică păcătoase, ca să nu fiu aruncat cu
ele în foc.
Cruţat am fost până acum ca un pom în curtea legii lui Hristos, dar niciodată n-am
făcut roadă bună Stăpânului meu şi Făcătorului meu de bine, mă cutremur de
blestemul tăierii, dacă nu voi aduce la vreme roadă de pocăinţă.
Pământul se împodobeşte cu florile, iar pomul este lăudat pentru roadă, eu însă m-
am spurcat cu păcatele de tot felul şi, de acestea fiind stăpânit, de Dătătorul binelui
m-am depărtat: Tu însă, ca un Milostiv, spală-mă de întinăciunea greşelilor mele.
De dormitare rea cuprins am fost eu, ticălosul, şi somnul deznădejdii m-a acoperit:
Tu însă, Doamne, cu milostivire grabnică ridică-mă şi mă mântuieşte.
Uşa vieţii cea cunoscută cu mintea, Preacurată de Dumnezeu Născătoare! La tine

cădem cu credinţă: Izbăveşte-ne pe noi de necaz, că preaslăvim Naşterea ta, şi roagă-
te pentru mântuirea sufletelor noastre.
Condacul
În toate ceasurile văzând în sine-mi căderea cea sufletească şi îndelungă răbdarea

Ta, Cuvinte, nesocotind, de toate bunătăţile m-am lipsit şi de toată munca m-am făcut
vinovat, ci Tu, multmilostive, pentru Născătoarea de Dumnezeu ridică-mă pe mine,
cel deznădăjduit.
Icosul
Cele pământeşti şi vremelnice am iubit, de bunătăţile cele veşnice m-am lipsit.

Hristoase Iisuse, Unule Iubitorule de oameni, Nădejdea cea nelipsită a păcătoşilor,
5
care verşi milă celor ce se căiesc, nu trece cu vederea nici pocăinţa mea, Iisuse.
Înţeleg că tâlharul prin mărturisire s-a mântuit şi vameşul prin milostenie s-a curăţit şi
la desfrânata care a plans, cuget, că în toţi aceştia ai pus pilde de pocăinţă, că cerţi cu
milostivire şi miluieşti cu căldură, pe cei ce se pocăiesc îi vezi şi în întâmpinarea lor
alergi ca un părinte. Dacă voieşti, putere ai să ierţi şi păcatele mele, cu care şi după
făgăduinţa botezului m-am spurcat, şi după făgăduinţa hirotoniei: Tu, ca un
Dumnezeu, dă-mi curăţie, pentru rugăciunile Preacuratei şi Prealăudatei Maicii Tale.
Cântarea 7
Prin înger i-ai păzit pe tineri în cuptorul învăpăiat şi pe chinuitor, arzându-l, l-

ai ruşinat ca un Dumnezeu, arătată făcând puterea Ta, Căruia cântând grăim:
Bine eşti cuvântat în veci, Dumnezeul părinţilor noştri!
Păcatele altora cercetând, iar fărădelegea mea păzind, cu limba mă îndreptăţesc,

dar cu faptele sunt mai rău decât necredincioşii eu, ticălosul, văd paiul din ochiul
altuia, însă bârna mea nu o simt. O, Milostive Doamne! Cu judecata pe care o ştii,
mântuieşte-mă.
Între toţi oamenii cei din veac nu pot afla păcătos asemenea mie, pentru aceasta,
cuprins sunt de întristare şi necredincios mă ştiu, făţarnic înaintea oamenilor şi
nelegiuit înaintea lui Dumnezeu. Pentru ce mă voi pocăi mai întâi nu ştiu, ci Tu,
Hristoase, Dumnezeul meu, cu milostivirea Ta mântuieşte-mă.
Robul care a ascuns talantul primit spre lucrare de la Tine eu sunt, ticălosul de
mine, ce voi face când vei veni să judeci pe fiecare după ceea ce a lucrat? Cruţă-mă,
însă, Doamne, nu mă trimite în foc, multmilostive!
Ca Eva, împreună vorbind cu patimile trupeşti, ca de un şarpe am fost înşelat

cumplit şi de mult bine m-am lipsit: Apărătoare înfricoşătoare, Preaslăvită Născătoare
de Dumnezeu Marie, izbăveşte-mă de războiul cel diavolesc.
Cântarea 8
Rugăciunea împărăteştilor tineri a răcit văpaia cuptorului şi a biruit întărâtarea

chinuitorului, şi ca într-o cămară de nuntă cântând, grăiau: Binecuvântaţi, toată
făptura, pe Domnul!

6
Nici un rang al acestei lumi nu-i va izbăvi de muncile cele veşnice pe călcătorii
poruncii dumnezeieşti, că nemincinos e Judecătorul şi fără de părtinire. Ţie mă rog,
Stăpâne: Înainte de sfârşit, curăţeşte-mă.
Ori puţin, ori mult vieţuind pe acest pământ, nimeni nu poate scăpa de moarte.
Pentru că dincolo vor fi cercetate faptele, Tu iartă-mă aici, Doamne, ca să nu fiu
muncit acolo precum cei fără de Dumnezeu.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Vindecă mintea mea rănită cu iubirea de plăceri a vieţii, şi îmblânzeşte

învolburarea patimilor mele, şi pe calea pocăinţei ridică-mă, ca să strig Ţie cu glas de
umilinţă: Doamne, nu mă osândi după faptele mele, ci cu milostivirea Ta mântuieşte-
mă!
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tămăduiește-mi rănile ce putrezesc cumplit,

fiind ascunse, spală-le cu untdelemnul lacrimilor, leagă-le cu faşa pocăinţei şi fă-mă
sănătos, şi din patul deznădejdii ridică-mă, şi de tot răul şi de uneltirile vrăjmaşului
izbăveşte-mă, şi du la Fiul tău rugăciunea mea.
Cântarea 9
Ceea ce eşti din fire Fecioară şi mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu,
blestemul Evei ai stricat şi pe Adam din legături l-ai izbăvit, roagă-te Fiului tău
acum să-mi dăruiască iertarea păcatelor, ca să te măresc pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, cu credinţă dreaptă şi cu bucurie în inimă.
Luat-am crucea lui Hristos, dar până la sfârşit nu am purtat-o. Cum mă voi mai
numi creştin? Că nici o făgăduinţă nu am păzit curat, în toate am minţit Stăpânului
meu Hristos. Cu grăbire fuge de vultur pasărea, iar eu tind cu grăbire către păcat. Ca
peştele care a înghiţit cârligul undiţei, aşa sunt prins de mulţimea răutăţilor mele, ci
Tu, Doamne, cu milostivirea Ta mântuieşte-mă.
A umbla pe calea dreaptă, împărătească, şi a păzi legea lui Hristos nu am voit,

abătutu-m-am pe căi rele, pe spinii păcatului am călcat şi de aceştia am fost cumplit
străpuns. Către Tine, Hristoase, strig: dăruieşte-mi lacrimi de pocăinţă, şi spală-mă de
putreziciunea sufletului, şi fă-mă lipsit de întinăciune, Mântuitorule.

7
Cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la vrednicia cea dintâi, cu
multă milostivirea Ta cercetează, Doamne, sufletul meu sărman, pe mine, cel ce toată
viaţa în desfrânare mi-am cheltuit-o, primeşte-mă ca pe desfrânata şi miluieşte-mă.
Unule din Sfânta Treime, Hristoase, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Înaintemergătorului Ioan, ale
puterilor cereşti, ale apostolilor şi proorocilor şi mucenicilor, ale ierarhilor şi
cuvioşilor, în mijlocul tuturor sfinţilor spune-mi cu glasul Tău cel vrednic de laudă:
Iartă-se ţie păcatele tale, mergi în viaţa veşnică!
Acatistul de pocăinţă pentru iertarea păcatelor
Condacul 1
M-ai adus în viaţa aceasta din dragoste şi bunătate, spre a mă bucura de toate
darurile Tale, pe care cu milostivire mi le-ai dat şi spre a urma legea Ta, dar eu
8
neascultând, m-am aflat departe de Tine, pentru aceasta strig din adâncul sufletului:
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Icosul 1
Mai rău decât fiul rătăcit am ajuns, risipind bogăţiile date de Tine Părinte Ceresc,
în ţara fărădelegilor veacului acestuia şi văzându-mă depărtat de harul Tău strig Ţie:
Iartă-mă Doamne, că drumul mântuirii am rătăcit;

Iartă-mă Doamne, că nici o poruncă a Ta nu am păzit;
Iartă-mă Doamne, că în păcate de moarte am căzut mereu;
Iartă-mă Doamne, că toată viaţa am slujit celui rău;
Iartă-mă Doamne, că smochin neroditor am devenit;
Iartă-mă Doamne, că învăţăturile Tale sfinte, nu am împlinit;
Iartă-mă Doamne, că numai Tu, în mila Ta poţi să mă mântuieşti;
Iartă-mă Doamne, şi de zidirea Ta care Te cheamă, să Te milostiveşti;
Condacul 2
Nu am voit să mă bucur de pacea şi iubirea Părintelui Ceresc, ci am căutat robia

cea amară şi amăgitoare a celui viclean, dar Tu văzându-mă căzut, nu mai lepădat de
la faţa Ta, ci mai învăţat să alerg la scaunul spovedaniei spre a-mi reînnoi iarăşi
sufletul pierdut pentru care Îţi cânt: Aliluia!
Icosul 2
Ce voi face eu deznădăjduitul, ce răspuns voi da înaintea Ta, că timpul ce mi-ai

dat spre a sluji Ţie, cu vrăşmaşii Tăi l-am petrecut, iar acum gol fiind de fapte bune te
rog cu umilinţă:
Iartă-mă Doamne, că darurile tale fără de preţ, le-am risipit;

Iartă-mă Doamne, că în ţara străină a fărădelegii să plec, am dorit;
Iartă-mă Doamne, că talanţii pe care mi i-ai dat, i-am îngropat;

Iartă-mă Doamne, că de calea Ta, mult m-am depărtat;
Iartă-mă Doamne, că bogăţia ce-am primit spre mântuire, rău am cheltuit;
Iartă-mă Doamne, că am căzut şi vrăjmaşul jalnic m-a robit;
Iartă-mă Doamne, că strig către Tine mereu;
Iartă-mă Doamne, că Tu eşti Ziditorul meu;
Condacul 3
9
Dulci par ispitele lumii acesteia dar lasă un gust amar, conştiinţa încărcată şi inima
plină de durere şi remuşcare pentru păcatele făcute. Dar Tatăl Ceresc ne primeşte ca
un Părinte iubitor dacă îi mărturisim păcatul, de aceea Îi strigăm: Aliluia!
Icosul 3
Fiul cel risipitor şi-a venit în fire văzând viaţa grea în sărăcie, dorind să se sature
măcar din mâncarea porcilor, asemeni şi eu fiind sărac de fapte bune şi căzând sub
greutatea necazurilor şi ispitelor te rog din inimă:
Iartă-mă Doamne, că timpul vieţii cu vrăjmaşii Tăi l-am petrecut;

Iartă-mă Doamne, că rugăciune cu trăire către Tine n-am făcut;
Iartă-mă Doamne, că sunt plin și greu de mult păcat;
Iartă-mă Doamne, că rău căzând, din fărădelegi nu m-am ridicat;
Iartă-mă Doamne, că de nu mă vei ajuta sunt un om pierdut;
Iartă-mă Doamne şi nu mă lăsa pe mine cel căzut;
Iartă-mă Doamne, că timpul mântuirii ce mi-ai dat am risipit;
Iartă-mă Doamne, că candela sufletului mi s-a stins şi în păcat am adormit;
Condacul 4
Amintindu-mi de timpul petrecut departe de Tine Doamne, căutând petrecerea

unei vieţi în duhul lumii şi al plăcerilor pierzătoare, mă căiesc şi nădăjduind în mila
Ta Îți cânt: Aliluia!
Icosul 4
Nu sunt vrednic să cer milă pentru păcatele mele, fiind că de bună voie am greşit
călcând porunca dragostei creştine, a iubirii de Dumnezeul meu şi de aproapele, dar
îndrăznind către Tine Te rog:
Iartă-mă Doamne, Tu, care m-ai adus pe pământ spre a-Ți sluji;
Iartă-mă Doamne, Tu, care mi-ai dat multe daruri spre a mă mântui;
Iartă-mă Doamne, Tu, care spre biserica Ta mi-ai insuflat chemare;

Iartă-mă Doamne, Tu, care mi-ai dat credinţă, nădejde şi răbdare;
Iartă-mă Doamne, că Tu mi-ai ascultat de multe ori, smerita rugăciune;
Iartă-mă Doamne, că Tu mi-ai purtat de grijă, să pot trăi în această lume;
Iartă-mă Doamne, Tu, care mă iubeşti, mă ajuţi şi mă primeşti;
Iartă-mă Doamne, Tu care din Potirul Sfânt cu preacuratu-Ţi Trup mă
Împărtăşeşti;
Condacul 5
10
Mi-ai descoperit cu dragoste învăţăturile Tale, mi-ai scos în cale din purtarea Ta
de grijă, oameni drepţi, preoţi învăţători şi povăţuitori, care să mă călăuzescă pe
drumul drept al mântuirii pentru care Îţi cânt: Aliluia!
Icosul 5
Am auzit învăţăturile Tale şi am pus hotărâre să fac voia Ta, dar grijile veacului,
nestatornicia, lipsa rugăciunii, gândurile rele, m-au depărtat de la calea cea sfântă şi
mi-au tăiat aripile sufleteşti, iar eu văzând neputinţa mea Te chem şi Îţi zic:
Iartă-mă Doamne, Tu, care libertate din bunătatea Ta, mi-ai dat;
Iartă-mă Doamne, Tu, care mă aştepţi să mă ridic din greu păcat;
Iartă-mă Doamne, că Tu cel Milostiv, nu ai pe nimeni de pierdut;
Iartă-mă Doamne, Tu, care vrei ca tot sufletul să fie salvat şi renăscut;
Iartă-mă Doamne, că Tu pe toţi doreşti să-i duci în Împărăţia cea Cerească;
Iartă-mă Doamne, Tu, care vrei ca tot sufletul să se mântuiască;
Iartă-mă Doamne, Tu, care porţi pe umeri crucea lumii întregi;
Iartă-mă Doamne, Tu, care mi-ai spălat cu al Tău Sânge, mulţimi de fărdelegi;
Condacul 6
Mi-ai dat libertate Stăpâne, să aleg singur calea pe care să merg, mi-ai descoperit
că există o altă lume şi o viaţă veşnică, unde vor merge sufletele după moarte, mi-ai
arătat drumul spre Împărăţia Ta şi mijloacele spre a o cuceri, de aceea Îţi cânt:
Aliluia!
Icosul 6
Câtă răbdare ai avut cu mine Iisuse Doamne, să mă aştepţi să mă întorc la Tine din
viaţa de păcat, Tu, Cel ce Ți-ai vărsat scumpul Tău sânge pentru mine, Tu cel ce ai
suferit chinuri cumplite, m-ai ridicat, dar eu alunecând iarăşi am căzut şi văzându-mi
starea păcătoasă strig către Tine:
Iartă-mă Doamne, că am greşit atât de mult;

Iartă-mă Doamne, că Te-am supărat şi Te-am pierdut;
Iartă-mă Doamne, că fără Tine eu nu pot trăi;
Iartă-mă Doamne şi Te rog, cu inimă smerită, nu mă părăsi;
Iartă-mă Doamne şi nu mă lăsa când îmi este greu;
Iartă-mă Doamne şi te rog fii cu mine, în viaţa mea mereu;
Iarta-mă Doamne şi ai milă, că Tu ştii neputinţa mea;
Iarta-mă Doamne, că Tu vezi cât de slabă şi nestatornică îmi este firea;
Condacul 7
11
Cine se poate mântui? au întrebat atunci pe Domnul Iisus, văzând cât de greu se
poate lăsa omul de păcat şi de bunătăţile acestei lumi deşarte şi trecătoare, spre a
câştiga viaţa veşnică, iar Tu ai răspuns că tot ce e cu neputinţă la oameni e cu putinţă
la Dumnezeu, pentru care Îţi cântăm Ție: Aliluia!
Icosul 7
Dacă nu ar fi milostivirea Ta şi nespusa iubire de oameni, nu aş avea nădejde de

mântuire pentru multele mele păcate, pentru nepăsarea de cele sufleteşti, pentru lipsa
de iubire, de râvnă la rugăciune şi fapte bune, pentru nepăzirea poruncilor Tale, dar
îndrăznind strig cu sufletul umilit:
Iartă-mă Doamne, că pe fratele meu spre fapte bune, nu am îndemnat;

Iartă-mă Doamne, că porunca dragostei creştine, n-am lucrat;
Iartă-mă Doamne, că doar voia mea fac mereu;
Iartă-mă Doamne, că nu port grijă de sufletul meu;
Iartă-mă Doamne, că în deşertăciunea lumii greu m-am încâlcit;
Iartă-mă Doamne, că ei slujesc şi nu Ţie, Domnul meu cel Sfânt;
Iartă-mă Doamne şi paşii mei spre mântuire îi conduce;
Iartă-mă Doamne şi-mi dă rugăciune curată, de care cel rău fuge;
Condacul 8
Amăgitoare sunt dulcegăriile lumii, iar vrăjmaşul neamului omenesc îşi întinde
cursele şi răcneşte ca un leu căutând pe cine să înghită, dar Tu ştiind slăbiciunea
noastră ne aperi şi ne păzeşti cu puterea Ta, scăpându-ne de vicleşugul celui rău, de
aceea Îţi aducem cântare: Aliluia!
Icosul 8
Alături de preotul duhovnic, la scaunul sfintei spovedanii stai Tu, Iubitorule de

oameni ascultând mărturisirea mea, iar eu cel ruşinat de păcatele pe care fără ruşine
le-am făcut, în ascuns şi la arătare cu smerenie grăiesc aşa:
Iartă-mă Doamne, că în mândrie şi slavă deşartă am căzut mereu;

Iartă-mă Doamne, că rău m-am mâniat şi am urât pe fratele meu;
Iartă-mă Doamne, că m-am lenevit să fac fapte bune si rugăciune;
Iartă-mă Doamne, că gândurile mele sunt de pofte păcătoase pline;
Iartă-mă Doamne, că m-am lăcomit la tot ce este rău;
Iartă-mă Doamne, că am invidiat, am judecat şi am osândit pe cei din jurul meu;
Iartă-mă Doamne, că din zgârcenie, pe cel în nevoie nu am ajutat;
Iartă-mă Doamne, că de Tine, Împăratul Slavei nu am ascultat;
12
Condacul 9
Nu avem aici cetate stătătoare, dar noi suntem prinşi în grijile deşarte de parcă am
stăpâni lumea. Uităm că suntem trecători, uităm că viaţa noastră e umbră şi vis, iar
fiecare clipă care trece ne apropie de mormânt. Să ne trezim din amara înşelăciune şi
mulţumind Domnului pentru grija ce ne-o poartă să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 9
Mă cred smerit, dar cea mai mică vorbă mă umple de mânie şi de ură pentru
aproapele, nu rabd ispita şi cârtesc mereu la cea mai uşoară supărare, clevetesc, judec
şi osândesc depărtându-mă de harul Tău şi astfel ajung să rătăcesc în noaptea
întunecată a fărădelegii, departe de Lumina lumii, dar Tu Doamne, ai milă şi ieşi în
întâmpinarea mea, că Îţi strig:
Iartă-mă Doamne şi mă primeşte ca pe fiul rătăcit;

Iartă-mă Doamne, că de conştiinţa mea sunt osândit;
Iartă-mă Doamne şi ca lui Petru îmi dă mâna şi nu mă lăsa;
Iarta-mă Doamne şi mă ridică din valurile vieţii, după mare mila Ta;
Iartă-mă Doamne, că Tu eşti Creatorul, Domnul şi Stăpânul meu;
Iartă-mă Doamne, că fără Tine, drumul vieţii mi se pare greu;
Iartă-mă Doamne şi îmi dă în toată vremea înger tare, păzitor;
Iartă-mă Doamne şi nepregătit pentru veşnicie, nu mă lăsa să mor;
Condacul 10
Văzând prin veacuri cum pronia Ta divină, lucrează minunat pentru salvarea
neamului omenesc, căci ai trimis lumii oameni aleşi, plini de Duh Sfânt care să
povăţuiască oamenii la pocăinţă şi să îi înveţe tainele mântuirii, Îţi cântăm din inimă:
Aliluia!
Icosul 10
Mi-ai binecuvântat anii vieţii spre a face fapte vrednice de a moşteni Împărăţia Ta,
ai venit în lume, din rob să mă faci stăpân, ai suferit chinuri şi moarte ca să îmi
sfinţeşti sufletul şi trupul, dar eu nebunul, m-am robit de bună voie stăpânitorului
întunecat al lumii, făcând voia lui, de aceea cu sufletul chinuit de amărăciunea
greşelelor mele, Îţi grăiesc aşa:
Iartă-mă Doamne, că mai mult ca desfrânata am greşit;

Iartă-mă Doamne, că mai rău ca vameşul, viaţa mea am vămuit;
Iartă-mă Doamne, că Ţie, Stăpânul şi Izbăvitorul meu nu am urmat;
Iartă-mă Doamne, că lucrând cu sârg păcatul, mereu Te-am supărat;
Iartă-mă Doamne şi la înfricoşătoarea judecată, pe mine nu mă lepăda;
13
Iartă-mă Doamne şi te rog în focul cel nestins nu mă lăsa;
Iartă-mă Doamne, că în păcat am fost născut şi păcate mereu fac;
Iartă-mă Doamne, că haina albă a Sfântului Botez, prin păcat am întinat;
Condacul 11
Mulţi au căpătat mântuirea prin mila Ta, căci Tu fiind bun ai primit şi pe cei din al
unsprezecelea ceas în slava Ta cerească. Tu mântuieşti după măsura dragostei Tale,
pentru că Te uiţi la inima omului şi vezi dorirea lui, de aceea aducându-Ți mulţumire
pentru nemăsurata Ta iubire, Îţi cântăm cu dragoste: Alilua!
Icosul 11
Am greşit mai mult decât toată zidirea, zilele vieţii mele s-au scurs în păcate,
faptele mele sunt înaintea Ta ca o cârpă lepădată, iar eu lipsit de virtuţiile creştineşti,
nici ochii nu mai îndrăznesc să îi ridic spre cer, ci suspinând ca vameşul grăiesc:
Iartă-mă Doamne, Te rog , o, Ziditorul meu;

Iartă-mă Doamne, că vreau să mă întorc, ca fiul rătăcit la Tatăl său;
Iartă-mă Doamne şi mă primeşte la Tine ca pe un slujitor;
Iartă-mă Doamne, că având suflet umilit te chem mereu cu dor;
Iartă-mă Doamne şi ca un rob nevrednic, aş vrea măcar să fiu primit;
Iartă-mă Doamne şi mă ajută să Îţi slujesc mereu, până la sfârşit;
Iartă-mă Doamne, că Tu pe toate câte vrei să faci, le poţi;
Iartă-mă Doamne şi ne mântuieşte cu mare mila Ta, pe toţi;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu !
Condacul 12
Pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară! Aşa le-ai spus celor de atunci şi
cuvintele Tale au rămas pentru veacuri, ca mângâiere în nevoile şi întristările noastre
de tot felul, aducând nădejde de mântuire, pentru care Îţi cântăm: Alilua!
Icosul 12
Păcatele mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea apasă peste mine – aşa
spunea psalmistul, iar eu simţind povara păcatelor care mă împiedică să urc pe calea
mântuirii, strig către Domnul aşa:
Iartă-mă Doamne, te rog, te chem plângând Stăpânul meu;

Iartă-mă Doamne, că nu sunt vrednic, să mai fiu iarăşi fiul Tău;
Iartă-mă Doamne şi îmi mântuieşte sufletul cu mare mila Ta;
Iartă-mă Doamne şi te rog primeşte pocăinţa mea;
Iartă-mă Doamne şi de fericirea Raiului pe mine,Tu mă fă părtaş;
14
Iartă-mă Doamne şi în iadul cel înfricoşător să nu mă laşi;
Iartă-mă Doamne şi pe mine cel plin de păcate, nu Te mânia;
Iartă-mă Doamne şi-mi dă răspuns bun, când mă vei judeca;
Condacul 13
Doamne, care ai primit pocăinţa vameşului şi femeii păcătoase i-ai dăruit iertare,
care ai făgăduit tâlharului de pe cruce că va fi cu Tine în rai, care ai primit pocăinţa
atâtor păcătoşi din toate timpurile, ascultă-mă şi pe mine care am păcătuit mai mult
decât toată zidirea, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, în timpul nopţii şi a zilei şi mă iartă după
mare mila Ta şi mă primeşte între oile cuvântătoare ale turmei Tale, împărtăşindu-mă
încă de pe pământ cu preacinstitele Tale Taine, iar la sfârşitul vieţii mă du întru
Împărăţia Ta, ca împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii să-Ți aduc neâncetat cântare:
Aliluia! (de 3 ori)
Icosul 1
Mai rău decât fiul rătăcit am ajuns, risipind bogăţiile date de Tine Părinte Ceresc,
în ţara fărădelegilor veacului acestuia şi văzându-mă depărtat de harul Tău strig Ţie:
Iartă-mă Doamne, că drumul mântuirii am rătăcit;

Iartă-mă Doamne, că nici o poruncă a Ta nu am păzit;
Iartă-mă Doamne, că în păcate de moarte am căzut mereu;
Iartă-mă Doamne, că toată viaţa am slujit celui rău;
Iartă-mă Doamne, că smochin neroditor am devenit;
Iartă-mă Doamne, că învăţăturile Tale sfinte, nu am împlinit;
Iartă-mă Doamne, că numai Tu, în mila Ta poţi să mă mântuieşti;
Iartă-mă Doamne, şi de zidirea Ta care Te cheamă, să Te milostiveşti;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu
Condacul 1
M-ai adus în viaţa aceasta din dragoste şi bunătate, spre a mă bucura de toate
darurile Tale, pe care cu milostivire mi le-ai dat şi spre a urma legea Ta, dar eu
neascultând, m-am aflat departe de Tine, pentru aceasta strig din adâncul sufletului:
Canonul de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos
Cântarea 1
15
Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-
L voi preaslăvi pe El, Dumnezeul părinţilor noştri şi-L voi înălţa pe El, căci cu
slavă S-a preaslăvit.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Acum mă apropii eu, păcătosul și împovăratul, către Tine, Stăpânul și Dumnezeul

meu, și nu îndrăznesc să mă uit la cer, numai mă rog și grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai
înainte, ca să plâng faptele mele cu amar.
O, amar mie, păcătosului, că sunt ticălos mai mult decât toți oamenii, pocăință nu
este întru mine. Ci-mi dă mie, Doamne, lacrimi, ca să plâng faptele mele cu amar.
Omule nebun și ticălos, pentru ce-ți pierzi vremea în lene? Gândește-te la viața ta
și te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.
Maica lui Dumnezeu Preacurată, caută spre mine, păcătosul, și mă izbăvește de

lațul vrăjmașului, îndreptându-mă pe calea pocăinței, ca să plâng faptele mele cu
amar.
Cântarea 3
Întăreşte, Doamne, pe piatra mărturisirii Tale, inima mea care se clatină, că

Singur eşti Sfânt şi Domn.
Când se vor pune scaunele la judecata cea înfricoșătoare, atunci faptele tuturor
oamenilor se vor vădi, amar va fi atunci de cei păcătoși, căci vor fi trimiși la chinuri.
Deci, aceea știind, suflete al meu, pocăiește-te de faptele tale cele rele.
Drepții se vor bucura, iar păcătoșii vor plânge, ci atunci nimeni nu ne va putea
ajuta, că faptele noastre ne vor osândi pe noi. Drept aceea nu întârzia, ci, mai înainte
de sfârșit, pocăiește-te de faptele tale cele rele.
O, vai de mine, cel mult păcătos, care m-am spurcat cu faptele și cu gândurile,
neavând picături de lacrimi de la învârtoșarea inimii mele, ci acum caută la pământ,
suflete al meu și te pocăiește de faptele tale cele rele.
16
Iată, Doamnă, Fiul tău ne învață spre bine, iar eu, păcătosul, pururea fug de cele
bune, ci tu, ca o milostivă, miluiește-mă ca să mă pocăiesc de faptele mele cele rele.
Cântarea 4
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a cutremurat, că vrei să te naşti

din Fecioară şi să te arăţi oamenilor, şi a zis: Am auzit glasul Tău şi m-am temut.
Slavă puterii Tale, Doamne!
Desfătată și plăcută este aici calea dezmierdărilor, dar amară va fi ziua cea de
apoi, când se va despărți sufletul de trup. Deci, pocăiește-te de acestea, suflete al
meu, pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Pentru ce faci strâmbătate celui sărac? De ce oprești plata slugilor? Pe fratele tău
nu-l iubești, desfrânarea și amărăciunea iubești. Deci, lasă acelea, suflete al meu, și te
pocăiește pentru Împărăția lui Dumnezeu.
O, nebune om! Până când te vei afunda și ca o albină vei aduna bogăția ta, care
degrab va pieri ca praful și ca cenușa? Ci caută mai vârtos Împărăția lui Dumnezeu.
Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, miluiește-mă pe mine păcătosul și mă

întărește spre fapte bune și mă păzește ca să nu mă răpească pe mine nepregătit
moartea cea urâtă, ci mă povățuiește, Fecioară, la Împărăția lui Dumnezeu.
Cântarea 5
Pe mine, cel ce dis-de-dimineaţă mă rog, Iubitorule de oameni, Te rog,

luminează-mă şi mă îndreptează întru poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule,
să fac voia Ta.
Adu-ți aminte, ticălosule om, că de păcate ești robit: cu minciuna, cu clevetirea, cu

vrajba, cu neputința, ca de o fiară cumplită. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai
voit?
17
Mi se cutremură mădularele și cu totul sunt vinovat, privind cu ochii, auzind cu
urechile și cu totul dându-mă pe mine gheenei. Suflete al meu păcătos, au doară aceea
ai voit?
Pe desfrânatul și pe tâlharul care s-au pocăit i-ai primit, Mântuitorule, iar eu cu

lenea păcatului m-am îngreuiat și de cel rău sunt robit. Suflete al meu păcătos, au
doară aceea ai voit?
Ajutătoare minunată și grabnică tuturor oamenilor, Maica lui Dumnezeu, ajută-mi

mie, nevrednicului, că sufletul meu cel păcătos aceasta a voit.
Cântarea 6
Strigat-am din toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul
cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Pe pământ viață desfrânată am viețuit și sufletul la întuneric l-am dat, dar acum,
milostive Stăpâne, izbăvește-mă de toată robia vrăjmașului și mă înțelepțește ca să
fac voia Ta.
Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Precum zace porcul în tină, așa și eu
slujesc păcatului, ci Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din trândăvia aceasta și-mi
dă inimă ca să fac voia Ta.
Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu mărturisind păcatele tale și cazi
lăcrimând și suspinând, iar Acela, ca un îndurat, va da ție ajutor ca să faci voia Lui.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată, păzește-ne pe noi de răutățile

vrăjmașului celui văzut și celui nevăzut și primește rugăciunile noastre și le du pe
acestea Fiului tău, și-mi dă înțelepciune ca să fac voia ta.
Condacul
Suflete al meu, pentru ce te îmbogățești în păcate? Pentru ce faci voia diavolului?

În ce-ți pui nădejdea? Părăsește-te de acestea și te întoarce către Dumnezeu strigând:
Îndurate Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul!
18
Icosul
Gândește, suflete al meu, la ceasul cel amar al morții și la judecata cea

înfricoșătoare a Făcătorului Dumnezeu, că îngerii cei întunecați te vor lua pe tine,
suflete, și te vor duce în focul cel de veci. Iar tu, mai înainte de moarte te pocăiește,
strigând: Miluiește-mă, Doamne, pe mine, păcătosul!
Cântarea 7
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nu am păzit şi

nici nu am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Dar nu ne părăsi pe noi până în
sfârşit, Dumnezeul părinţilor noştri.
Nu nădăjdui, suflete al meu, în bogăția cea trecătoare sau în adunarea cea

nedreaptă, că toate acestea nu știi cui le vei lăsa, ci strigă: Miluiește-mă, Hristoase
Dumnezeule, pe mine, păcătosul!
Nu nădăjdui, suflete al meu, în sănătatea trupească cea trecătoare, nici în

frumusețea cea degrab trecătoare, că vezi cum și cei puternici și cei tineri mor, ci
strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul!
Adu-ți aminte, suflete al meu, de viața cea de veci, de împărăția cerului cea gătită
sfinților, de întunericul cel mai din afară și de mânia lui Dumnezeu, care este asupra
celor răi, și strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul!
Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu și te roagă ei, că este grabnic
ajutătoare celor ce se pocăiesc, să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mă
miluiască pe mine, nevrednicul.
Cântarea 8
Pe Cel pe care oştile cereşti Îl slăvesc şi de care se cutremură heruvimii şi

serafimii, pe Acela toată suflarea şi toată făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
19
Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fratele meu
în groapă, zăcând fără de mărire și fără de chip. Dar ce aștept? Și în cine nădăjduiesc?
Numai în Tine, Doamne, pe care Te rog ca, mai înainte de sfârșit, să mă îndreptezi.
Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi sta înaintea Ta și voi fi
judecat, Unule lesne iertătorule!
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Cred că vei veni să judeci viii și morții și toți vor sta întru a lor rânduială: bătrânii
și tinerii, conducătorii și supușii lor, domnii și judecătorii, bogații și săracii, femeile și
bărbații. Oare cum mă voi afla eu atunci? Drept aceea, strig Ție: Dă-mi, Doamne, mai
înainte de sfârșit să mă pocăiesc!
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, primește rugăciunea mea cea nevrednică,

păzește-mă de moartea cea urâtă și-mi dăruiește mai înainte de sfârșit să mă pocăiesc.
Cântarea 9
Neînţeles lucru este rodul zămislirii mai presus de fire şi naşterea Maicii celei
fără de bărbat, căci Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, toate
neamurile pe tine, ca pe o Maică, Mireasă dumnezeiască, cu dreaptă credinţă te
mărim.
Acum scap la voi, îngeri, arhangheli și toate puterile, care stați înaintea scaunului
lui Dumnezeu: Rugați-vă către Făcătorul vostru să fie izbăvit sufletul meu de
chinurile cele veșnice.
Acum plâng către voi, sfinților, patriarhilor, împăraților și proorocilor, apostolilor

și arhiereilor și toți aleșii lui Hristos, ajutați-mi mie la judecată, ca să se mântuiască
sufletul meu de întunericul vrăjmașului.
Acum ridic mâinile mele către voi, sfinților mucenici, pustnicilor, preacuvioșilor
și toți sfinții, care vă rugați către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mântuiască
sufletul meu în ceasul morții.
20
Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul întru tine nădăjduiesc, și
roagă pe Fiul tău ca să mă pună pe mine, nevrednicul, de-a dreapta Sa, când va ședea
să judece viii și morții.
Acatistul Atotputernicului Dumnezeu
Condacul 1
Apărătorul Cel mai Mare şi mângâierea robilor Tăi eşti Doamne! Unde eşti Tu e
pace şi veselie, iar unde Tu lipseşti, bucuria se preface în deşertăciune! Ajută-ne
21
Doamne, pe noi păcătoşii, să nu pierim în necazuri şi cercetează-ne cu mila mântuirii
Tale, ca să strigăm Ţie: Doamne Dumnezeule, bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne
bucurăm de milostivirea Ta!
Icosul 1
Făcătorule al Îngerilor şi Doamne al Puterilor, ca să-l mântuieşti pe omul cel

căzut, nu Te-ai ruşinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi scuipări, lovituri şi
moarte ruşinoasă. Fiul Lui Dumnezeu, Bun eşti şi Iubitor de oameni şi cugetând
acestea, îndrăznim să ne apropiem de Tine şi cu lacrimi Te rugăm:
Doamne, Dumnezeule multmilostive, miluieşte-ne că pierim!

Doamne, care ai venit să-i mântuieşti pe cei păcătoşi, izbăveşte-ne din năpaste!
Doamne, care ai purtat neputinţele şi durerile oamenilor, alină durerile inimilor
noastre!
Doamne, Cel care Te-ai dăruit lumii prin Crucea Ta, trimite pace sufletelor noastre
necăjite!
Doamne, Cel care cu moartea Ta pe moarte ai călcat, opreşte săgeţile răului că vin
asupra noastră!
Doamne, care nu doreşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, îndură-
Te de noi!
Doamne Dumnezeule, bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de milostivirea
Ta!
Condacul 2
Văzând iubirea Ta de oameni, arătată în multe chipuri, noi păcătoşii am cutezat să

ridicăm ochii către Tine. Cel ce locuieşti în cer, miluieşte-ne Doamne, că neputincioşi
suntem! Izbăveşte-ne de această întristare amară şi învredniceşte-ne să-Ţi cântăm cu
bucurie: Aliluia!
Icosul 2
Ne-ai creat, Ziditorule, ca pe nişte făpturi minunate, dar noi păcătoşii ne-am făcut
ca dobitoacele neînţelegătoare! Am supărat bunătatea Ta, Mântuitorule, şi de aceea
cu dreptate suferim aceste întristări şi amărăciuni! Recunoaştem greşelile noastre, ne
căim şi alergând la Tine aşa ne rugăm:
Doamne, nu ne răsplăti după faptele noastre, ci iartă-ne după mare mila Ta!
Doamne, care ne-ai păzit de la naşterea noastră, apără-ne de vrăjmaşii care ne
prigonesc!
Doamne, tăria şi nădejdea oamenilor, întăreşte-ne să nu slăbim cu duhul şi cu
trupul!
Doamne, mângâierea sufletelor noastre, mângâie-ne şi pe noi întristaţii!
22
Doamne, slobozeşte-i pe cei ce se află în primejdii şi se roagă Ţie pentru ajutor!
Doamne, îndreaptă-ne şi pe noi pe calea mântuirii!
Ta!
Condacul 3
Doamne vino în ajutorul nostru şi fii nouă Apărător de vrăjmaşii cei văzuţi şi
nevăzuţi, că părinţii nu mai sunt, iar prietenii şi cei de aproape s-au depărtat. Tu,
Părintele orfanilor şi Apărătorul văduvelor, fii nouă sprijinitor, ca din inimă să-Ți
cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 3
Făcătorul a toată făptura, care ai cerul drept scaun şi pământul aşternut picioarelor,
nu ne lepăda pe noi cei ce grăim aşa:
Doamne, cu puterea Ta vino să ne mântuieşti din mâinile celor care ne asupresc pe

noi!
Doamne, iartă-ne şi curăţeşte-ne, că frica şi bezna morţii ne acoperă pentru
păcatele noastre!
Doamne, luminează-ne pe noi cei ce suntem întunecaţi de grijile vieţii!
Doamne, întinde acoperământul apărării Tale asupra noastră!
Doamne, păzeşte-ne de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, care năvălesc asupra noastră!
Doamne, Cel ce ţii lumea cu cuvântul, dăruieşte pace smeritelor noastre suflete!
Ta!
Condacul 4
Plutind pe marea furtunoasă a vieţii întindem mâinile către Tine, Cuvântul Lui
Dumnezeu. Precum l-ai ajutat pe Petru care se îneca, aşa întinde mâinile Tale cele
puternice şi izbăveşte-ne din necazuri, ca, mulţumindu-Ţi, cu bucurie şi cu
recunoştinţă să-Ţi cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce: Cheamă-Mă în ziua necazului şi te voi
asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii! Cu sfială apropiindu-ne de Tine,
zicem acestea:
23
Doamne, greşit-am înaintea Ta, primeşte-ne cum l-ai primit pe fiul cel rătăcit!
Doamne, nu intra la judecată cu robii Tăi, că nu se va îndrepta înaintea Ta cel viu!
Doamne, Dătătorul înţelepciunii, povăţuieşte-ne cu dreptatea Ta!
Doamne, în braţele Tale Părinteşti primeşte-ne cu dragoste şi încălzeşte-ne
inimile!
Doamne, povăţuieşte-ne să putem scăpa de cursele viclene ale celor ce ne urăsc pe
noi!
Doamne, Cel ce cauţi spre cei smeriţi, vezi neputinţele noastre şi arată-ne mila Ta.
Ta!
Condacul 5
Prin Jertfa de pe cruce a iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, am fost împăcaţi cu Tine,
Părinte Ceresc, dar ne-am întors la păcat şi de aceea cu dreptate suferim. Doamne,
Dumnezeul nostru, arată-ne mila Ta şi dă-ne mântuirea Ta nouă, ca în veci să-Ţi
cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 5
Văzând David pe proorocul Natan, cel ce l-a mustrat pentru cele săvârşite de
dânsul, şi-a venit în fire mărturisindu-şi păcatul şi a zis: Greşit-am înaintea Domnului
şi El m-a auzit şi mi-a iertat păcatul! Noi păcătoşii, mai rău greşind decât acela, n-am
cules roadele pocăinţei. De aceea au venit asupra noastră toate relele, dar fii milostiv
nouă, Doamne, celor ce ne rugăm Ţie:
Doamne, cum ai întărit braţele asupra amaleciţilor, dă-ne putere să nu cădem sub
povară!
Doamne, cum ai primit lacrimile lui Iezechia, primeşte şi lacrimile noastre!
Doamne, cum ai auzit suspinul lui Manase, auzi şi suspinul nostru!
Doamne, care locuieşti întru cele de sus, vezi-ne şi pe noi păcătoşii!
Doamne, care Te-ai smerit până la moarte, dă-ne nouă chipul smereniei Tale!
Doamne, Cel ce stai împotriva celor mândri şi dai har celor smeriţi, nu ne lipsi de
Harul Tău!
Ta!
Condacul 6
Adeseori ne-am gândit la fărădelegile noastre, dar nu ne-am pocăit şi ne-a ajuns
mânia Ta cea dreaptă. Grijile şi necazurile ne-au înconjurat pe noi păcătoşii, dar Tu
24
Mântuitorul nostru, înainte de a ne cerceta, dă-ne vreme să ne plângem greşelile
noastre şi să-Ţi strigăm Ţie: Aliluia!
Icosul 6
În necazurile noastre a strălucit bucuria cuvântului Tău, Mântuitorule, care zice:

Cereţi şi vi se va da! Cu nădejde în iubirea Ta de oameni alergăm la Tine Doamne, şi
ne rugăm:
Doamne, bucuria noastră, mângâie-ne pe noi, cei ce ne aflăm în întristare!

Doamne, apără-ne de cei ce se scoală cu prigoană asupra noastră!
Doamne, ajută-ne că, de groaza hulitorilor noştri, slăbesc sufletele noastre!
Doamne, întăreşte-ne să nu ne pierdem nădejdea în milostivirea Ta!
Doamne, ajută-ne să nu cădem de pe calea mântuirii, că slăbeşte credinţa noastră!
Doamne, auzi rugăciunea noastră când în necazuri Îţi cerem ajutorul!
Ta!
Condacul 7
Vrând odinioară împăratul să-i piardă pe cei trei tineri, a poruncit să fie aruncaţi în
cuptorul de foc, dar Tu, Părinte ceresc, l-ai trimis pe Îngerul Tău să răcorească
flăcările arzătoare. Doamne, trimite-ne şi acum mângâiere nouă robilor Tăi, şi
miluieşte-ne după mare mila Ta! Chiar dacă am păcătuit nu ne-am lepădat de Tine şi
Ţie Unuia ne închinăm şi-Ţi cântăm: Aliluia!
Icosul 7
Minunat Te-ai proslăvit în faţa lui faraon şi a oştirii lui, Dumnezeule al lui Israel!
Pe aleşii Tăi care Te-au chemat, i-ai auzit. Auzi şi rugăciunile noastre şi mântuieşte-
ne pe noi cei care strigăm:
Doamne, care i-ai scos pe aleşii Tăi din robia Egiptului, scoate din necaz şi
sufletele noastre!
Doamne, care i-ai zdrobit pe vrăjmaşi, nimiceşte uneltirile celor ce ne doresc nouă
răul!
Doamne, care ai înecat în Marea Roşie oastea lui faraon, scapă-ne de vrăjmaşii
noştri!
Doamne, care ai dus poporul Tău spre pământul făgduinţei du şi sufletele noastre
spre mântuire!
Doamne, care pe toate le-ai făcut cu Cuvântul, fă să fie şi asupra noastră doar voia
Ta!
Doamne, slobozeşte-ne de boli, de scârbe, de duşmani, de primejdii şi de moarte
năpraznică!
25
Ta!
Condacul 8
Părinte ceresc, cu faptele noastre ne-am robit acestei lumi deşarte şi de aceea ne
cuprinde disperarea. Tu, ca un Milostiv şi de oameni iubitor, primeşte-ne şi pe noi,
rătăciţii, şi mântuieşte-ne din necazurile în care ne aflăm, pe noi cei care strigăm Ţie:
Aliluia!
Icosul 8
Fiind cuprinşi de necurăţia păcatelor şi cufundaţi în adâncul răutăţilor, către Tine,

Cel ce locuieşti în ceruri, ridicăm ochii noştri şi Te rugăm, auzi suspinul nostru atunci
când spunem:
Doamne, Lumina lumii, luminează şi sufletele noastre întunecate cu deşertăciunile

lumii!
Doamne, Mângâietorule Bun, umple de mângâiere dumnezeiască sufletele noastre
păcătoase!
Doamne, milostiveşte-Te şi întoarce vicleşugul duşmanilor noştri spre dragoste şi
împăcare!
Doamne, care Te-ai răstignit pentru cei ce Te-au răstignit întoarce-i pe duşmanii
noştri din răutate!
Doamne, care ai întărit cerurile cu cuvântul Tău, întăreşte-ne în mărturisirea
credinţei în Tine!
Doamne, Cel purtat de Heruvimi şi cântat de Serafimi, primeşte şi puţina noastră
rugăciune!
Ta!
Condacul 9
Izvor a toată mila şi dătător al înţelegerii, Mângâietorule cel Bun, învaţă-ne să Te

slăvim, să Te lăudăm şi să-Ţi mulţumim pentru toate! Umple de dumnezeiască
bucurie minţile noastre întunecate de poftele acestei lumi, ca să-Ţi cântăm cu bucurie:
Aliluia!
Icosul 9
Toate cuvintele nu pot mărturisi mulţimea bunătăţilor Tale şi a dragostei către

neamul omenesc, Fiule al Lui Dumnezeu, că Te-ai smerit până la chip de rob! Nu ne
lepăda, Doamne, nici pe noi cei care fără de număr am greşit. Cu sfială ne plecăm
înaintea Ta şi ne rugăm:
26
Doamne, care Ţi-ai pus sufletul pentru noi, scapă-ne de răul care vrea să ne
cuprindă!
Doamne, pentru Patimile Tale, păzeşte-ne de batjocura vrăjmaşilor noştri văzuţi şi
nevăzuţi!
Doamne, Mielul Lui Dumnezeu, scapă-ne din mâinile celor care ne urăsc pe noi!
Doamne, care cu moartea Ta porţile iadului ai sfărâmat, scapă-ne de chinul veşnic!
Doamne, care ai suferit batjocură, răniri, dureri şi moarte, vindecă şi inimile
noastre rănite!
Doamne, iartă-ne pentru multele noastre păcate, miluieşte-ne şi ne mântuieşte!
Ta!
Condacul 10
Când ai vrut să mântuieşti poporul ales din robia Egiptului, din rugul aprins l-ai
chemat pe Moise, robul Tău, zicând lui: Am văzut nevoia poporului Meu cel din
Egipt şi am auzit suspinarea lui! Caută acum Doamne şi la necazurile noastre, ca să-
Ţi strigăm cu mulţumire şi cu recunoştinţă: Aliluia!
Icosul 10
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, arată-ne mila Ta nouă, robilor

Tăi, şi cercetează sufletele noastre adânc întristate şi întăreşte-ne pe noi, ca să ne
rugăm Ţie:
Doamne, care i-ai învăţat pe Apostoli să vorbească în alte limbi, învaţă-ne şi pe

noi voia Ta!
Doamne, care ai întărit Sfinţii înaintea chinuitorilor, întăreşte-ne în lupta cu
păcatul şi diavolul!
Doamne, care-i sfinţeşti pe credincioşii Tăi, sfinţeşte-ne inimile să fie cu adevărat
templul Tău!
Doamne, dătătorule de lumină, luminează-ne că suntem întunecaţi de păcatele
noastre!
Doamne, vistierul bunătăţilor, nu ne lipsi de darul Harului Tău!
Doamne, când vom sta în faţa Ta la Judecată, Te rugăm îndură-Te de noi şi iartă-
ne păcatele!
Ta!
Condacul 11
27
Îţi aducem cântare umilită şi cu inima înfrântă ne rugăm nu ne trece cu vederea,
preabunule Stăpân! Întoarce faţa Ta de la păcatele noastre şi nu ne părăsi pe noi, cei
ce-Ţi cântăm: Aliluia!
Icosul 11
Lumină adevărată, Hristoase Dumnezeule, luminează cu Harul Tău sufletele

noastre întinate de patimi, căci cu evlavie ne rugăm Ţie:
Doamne, nu ne pierde pe noi cei neîndreptaţi, care ne plecăm cu rugăciune

înaintea Ta!
Doamne, căldura inimilor noastre, încălzeşte-ne că pierim în ceaţa înfricoşătoare a
păcatelor!
Doamne, lumina sufletelor noastre, îmbracă-ne pe noi cu Preasfântă Lumina Ta!
Doamne, ne rugăm ca trupurile noastre să fie vase alese, de cinste şi de trebuinţă
Ţie!
Doamne, dă-ne ca mai înainte de sfârşit să ne pocăim de faptele noastre cele rele!
Doamne, Cel ce faci pe Îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc, scapă-ne
de tot răul!
Ta!
Condacul 12
Din bunătate şi din dragoste pentru neamul omenesc, Părinte ceresc, L-ai trimis în
lume pe Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, care pe pământ S-a născut, cu
oamenii a vieţuit şi cu Sfânt Sângele Său a înnoit firea noastră cea stricată şi pe toată
lumea a învăţat-o să cânte: Aliluia!
Icosul 12
Cântăm nespusa Ta iubire de oameni, Hristoase Dumnezeule, că pentru a noastră

măntuire ai voit să suferi cruce şi moarte. Doamne, Care ai venit să chemi la pocăinţă
nu pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi, auzi-ne şi pe noi, care suntem mai păcătoşi decât
toţi păcătoşii şi ne rugăm Ţie aşa:
Doamne, Mielul Lui Dumnezeu, învaţă-ne să îndurăm fără cârtire tot ce vine prin
voia Ta!
Doamne, Cel care ai rupt zapisul lui Adam, rupe şi zapisul păcatelor noastre fără
de număr!
Doamne, care ai primit pocăinţa tâlharului, primeşte şi pocăinţa noastră, a
păcătoşilor!
Doamne, care pe morţi i-ai înviat, învie şi sufletele noastre întinate!
Doamne, care-i ridici pe cei căzuţi, ridică-ne şi pe noi păcătoşii!
28
Doamne, ne rugăm Maicii Sfinte şi Sfinţilor Părinţi să se roage pentru mântuirea
sufletelor noastre!
Ta!
Condacul 13
Doamne, Dumnezeule, multmilostive şi bunule, nădejdea celor deznădăjduiţi şi

Apărătorul celor scârbiţi, caută cu milă la întristările noastre şi mântuieşte-ne pe noi
cei ce-Ţi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)
Icosul 1
Făcătorule al Îngerilor şi Doamne al Puterilor, ca să-l mântuieşti pe omul cel

căzut, nu Te-ai ruşinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi scuipări, lovituri şi
moarte ruşinoasă. Fiul Lui Dumnezeu, Bun eşti şi Iubitor de oameni şi cugetând
acestea, îndrăznim să ne apropiem de Tine şi cu lacrimi Te rugăm:
Doamne, Dumnezeule multmilostive, miluieşte-ne că pierim!

Doamne, care ai venit să-i mântuieşti pe cei păcătoşi, izbăveşte-ne din năpaste!
Doamne, care ai purtat neputinţele şi durerile oamenilor, alină durerile inimilor
noastre!
Doamne, Cel care Te-ai dăruit lumii prin Crucea Ta, trimite pace sufletelor noastre
necăjite!
Doamne, Cel care cu moartea Ta pe moarte ai călcat, opreşte săgeţile răului că vin
asupra noastră!
Doamne, care nu doreşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, îndură-
Te de noi!
Ta!
Condacul 1
Apărătorul Cel mai Mare şi mângâierea robilor Tăi eşti Doamne! Unde eşti Tu e
pace şi veselie, iar unde Tu lipseşti, bucuria se preface în deşertăciune! Ajută-ne
Doamne, pe noi păcătoşii, să nu pierim în necazuri şi cercetează-ne cu mila mântuirii
Tale, ca să strigăm Ţie: Doamne Dumnezeule, bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne
bucurăm de milostivirea Ta!
Canonul Paraclisului Domnului nostru Iisus Hristos

29
Cântarea 1
În adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea într-
armată, iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul Cel
preaslăvit, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă.
Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse îndelung-răbdătorule, vindecă rănile sufletului

meu, Iisuse, și îndulcește, Te rog, inima mea, multmilostive, ca fiind mântuit să Te
slăvesc pe Tine, Iisuse, Mântuitorul meu.
Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, deschide-mi ușile pocăinței, Iubitorule de

oameni, Iisuse, și mă primește pe mine, cel ce cad la Tine și fierbinte Te rog, Iisuse
Mântuitorul meu, Cel ce ești iertarea păcatelor.
Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, scoate-mă din mâna lui Veliar cel înșelător,
Iisuse, și mă fă stătător de-a dreapta slavei Tale, Iisuse, Mântuitorul meu, izbăvește-
mă de partea cea de-a stânga.
Stăpână, care ai născut pe Iisus Dumnezeu, roagă-L pentru noi netrebnicii robii
tăi, Preacurată, ca să ne izbăvim de munci cu rugăciunile tale, noi cei întinați, ceea ce
ești fără de întinăciune, primind întru tine slava cea de-a pururea.
Cântarea 3
Pe piatra credinţei întărindu-mă, deschis-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei,

că s-a veselit duhul meu a cânta Ție: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este
drept afară de Tine, Doamne.
Auzi, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu, pe robul Tău, care strigă cu umilință și
mă izbăvește de osândă și de chinuri, Iisuse al meu, Cel ce ești singurul îndelung-
răbdător, Iisuse preadulce, multmilostive.
Ridică-mă Iisuse pe mine robul Tău, cel ce cad cu lacrimi, Iisuse al meu, și mă
mântuiește, pe mine, cel ce mă întorc, și mă izbăvește, Stăpâne, de gheenă, Iisuse
preadulce, multmilostive.
30
Vremea Iisuse al meu, pe care mi-ai dat-o, în patimi am cheltuit-o, Iisuse al meu,
drept aceea, nu mă lepăda pe mine, Iisuse al meu, ci mă cheamă, Te rog, Stăpâne,
Iisuse preadulce, și mă mântuiește.
Fecioară, care ai născut pe Iisus al meu, roagă-L să mă izbăvească de gheenă, căci

tu singură ești rugătoare pentru cei scârbiți, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, și mă
învrednicește de viața cea veșnică, ceea ce ești cu totul fără de prihană.
Catavasia
Păzește-ne de nevoi, pe noi, robii Tăi, Milostive, că noi cu dinadinsul către Tine
scăpăm, ca la Izbăvitorul cel preamilostiv, Stăpânul a toate, Domnul Iisus.
Sedealna
Cele cerești și cele pământești cu cuvântul Tău le-ai adus întru ființă, ca un
atotputernic, iar cetele îngerilor cu cutremur stând înaintea Ta, neîncetat laudă Îți
aduc Ție, Stăpâne, Celui ce pe toate marginile le-ai strălucit cu lumina Ta. Pentru
aceasta și noi cu credință ne rugăm Ție: Mântuiește-ne pe noi cu milostivirea Ta.
Iisuse preadulce, lumina lumii, luminează ochii sufletului meu, Fiul lui
Dumnezeu, cu lumina Ta cea dumnezeiește strălucitoare, ca să Te laud pe Tine,
lumina cea neînserată.
A ta folosință agonisind, Preacurată, și cu rugăciunile tale de nevoi izbăvindu-ne,

cu Crucea Fiului Tău pretutindeni fiind păziți, după datorie pe tine toți cu bună
credință te mărim.
Cântarea 4
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi
m-ai mântuit pe mine omul. Pentru aceasta strig către Tine: Slavă Puterii Tale,
Doamne.
Vindecă, Iisuse al meu, rănile sufletului meu, Iisuse al meu, și mă scoate, Te rog,
din mâna lui Veliar cel stricător de suflete, Iisuse al meu, Milostive, și mă mântuiește.

31
Am greșit Iisuse al meu preadulce, Îndurate Iisuse al meu, mântuiește-mă pe mine
cel ce scap sub acoperământul Tău, Iisuse îndelung-răbdătorule, și mă învrednicește
de Împărăția Ta.
N-a greșit Iisuse al meu, nimeni, precum am greșit eu, ticălosul, ci cad rugându-
mă: Iisuse al meu, mântuiește-mă și-mi dăruiește moștenirea vieții, Iisuse al meu.
Cu totul lăudată, ceea ce ai născut pe Iisus Domnul, pe Acela roagă-L să

izbăvească de munci pe toți cei ce te laudă pe tine și te numesc, după adevăr,
Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea 5
Luminarea celor ce zăceau în întuneric și mântuirea celor deznădăjduiţi Tu ești,

Hristoase, Mântuitorul meu și la Tine mânec, Împăratul păcii, luminează-mă cu
strălucirea Ta, că nu ştiu alt dumnezeu afară de Tine.
Tu ești lumina minții mele, Iisuse al meu, Tu ești mântuirea sufletului meu celui
deznădăjduit, Mântuitorule, Tu Iisuse al meu, de chinuri și de gheenă mă izbăvește pe
mine, cel ce strig: Mântuiește-mă, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticălosul.
Cu totul fiind surpat de patimi și de ocară, Iisuse al meu, acum strig: Tu, Iisuse al
meu, trimite-mi mână de ajutor și mă scoate pe mine, cel ce strig: Mântuiește-mă,
Iisuse al meu, pe mine, ticălosul.
Minte întinată având, Iisuse al meu, strig către Tine: Curățește-mă de întinăciunea
căderilor în păcate și mă izbăvește pe mine cel care am alunecat din neștiință în
adâncurile răutății, Mântuitorule, și Te rog, Iisuse al meu, mântuiește-mă.
Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe Iisus, pe Acela roagă-L,

curată, să mântuiască pe toți dreptcredincioșii, pe călugări și pe mireni, și să
izbăvească de gheenă pe cei ce strigă: Nu știm altă ajutătoare tare afară de tine.
Cântarea 6
32
De adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul cel nepătruns al
milostivirii Tale: Scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.
Iisuse al meu, Hristoase multmilostive, primește-mă pe mine cel ce mă

mărturisesc Ție, o, Iisuse și mă mântuiește și mă scoate din stricăciune, Iisuse al meu.
Iisuse al meu, nu a fost nici un alt desfrânat precum sunt eu, ticălosul, o, Iisuse,
Iubitorule de oameni, dar Tu Iisuse, mântuiește-mă.
Iisuse al meu, pe desfrânata, și pe desfrânatul, și pe Manase, și pe vameșul am

covârșit cu patimile, o, Iisuse al meu, și pe tâlharul, Iisuse, și pe niniviteni.
Fecioară preacurată, ceea ce ai născut pe Iisus, Hristosul meu, tu, care singură ești
neîntinată, curătește-mă acum cu isopul rugăciunilor tale pe mine cel întinat.
Catavasia
Păzește-ne de nevoi, pe noi, robii Tăi, Milostive, că noi cu dinadinsul către Tine
scăpăm, ca la Izbăvitorul cel preamilostiv, Stăpânul a toate, Domnul Iisus.
Cântarea 7
Cei trei tineri au călcat porunca potrivnică lui Dumnezeu de a se închina

chipului de aur din câmpul Deira, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-
se au cântat: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.
Hristoase Iisuse, nimeni n-a greșit pe pământ din veac, o, Iisuse al meu, precum
am greșit eu, ticălosul și rătăcitul. Pentru aceasta, Iisuse al meu, strig către Tine: Bine
ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.
Hristoase Iisuse, străbate-mă cu frica Ta, strig către Tine, o, Iisuse al meu, și mă
îndreptează acum la limanul cel liniștit, ca mântuindu-mă, Iisuse al meu, Îndurate, să-
Ți cânt Ție, strigând: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.
33
Hristoase Iisuse, de mii de ori eu, ticălosul, o, Iisuse al meu, am făgăduit Ție a
mea pocăință, dar am mințit, pătimașul, pentru aceasta, Iisuse al meu, strig către Tine:
Luminează sufletul meu care petrece fără de înțelegere, Hristoase Dumnezeule al
părinților noștri.
Ceea ce ai născut pe Hristos Iisus, în chip minunat și mai presus de fire, pe Acela
roagă-L, ceea ce ești cu totul fără de prihană, să ierte toate păcatele mele cele mai
presus de fire, Fecioară, ca mântuindu-mă să strig: Bine ești cuvântată, ceea ce ai
născut pe Dumnezeu cu trup.
Cântarea 8
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult,
și văpaia în răcoreală a prefăcut-o, laudați-L făpturi ca pe Domnul, și-L
preaînălțați întru toți vecii.
Pe Tine, Iisuse al meu, Te rog: Precum ai izbăvit pe desfrânata, Iisuse al meu, de

multe greșeli, așa și pe mine, Iisuse Hristoase al meu, izbăvește-mă și curățește
sufletul meu cel întinat, Iisuse al meu.
La dulcețile celor necuvântătoare m-am plecat, Iisuse, și necuvântător m-am făcut,

și lor, o, Iisuse al meu, Mântuitorule, cu adevărat m-am asemănat, eu ticălosul, ca un
pătimaș, pentru aceasta, Iisuse, izbăvește-mă de toată josnicia.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Am căzut, Iisuse, între tâlharii cei stricători de suflet și sunt dezbrăcat de haina cea
țesută de Dumnezeu, Iisuse al meu, și zac plin de răni grele, toarnă peste ele
untdelemn și vin, Hristoase al meu.
Ceea ce ai purtat, mai presus de cuvânt, pe Iisus Hristos, Dumnezeul meu,

Născătoare de Dumnezeu Marie, pe Acela, roagă-L pururea să mântuiască de nevoi
pe robii și cântăreții tăi, Fecioară, ceea ce nu știi de bărbat.
Cântarea 9
Pe Dumnezeu, Cuvântul, Care cu înțelepciune mai presus de cuvânt, de la

Dumnezeu a venit ca să înnoiască pe Adam cel căzut cumplit în stricăciune din
34
pricina mâncării, pe Cel ce din Sfânta Fecioară în chip de negrăit S-a întrupat
pentru noi credincioșii, cu un gând în cântări să-L slăvim.
Pe Manase, Iisuse al meu, pe vameșul, pe desfrânata, pe desfrânatul, milostive

Iisuse, și pe tâlharul am întrecut, Iisuse al meu, cu fapte de rușine și de ocară, Iisuse,
ci Tu, Iisuse al meu, întâmpinându-mă, mântuiește-mă.
Pe toți cei ce au greșit de la Adam, Iisuse al meu, mai înainte de Lege și în Lege,
și după Lege și în Legea Harului, Iisuse al meu, i-am covârșit cu patimile, eu
ticălosul, ca un pătimaș, ci Tu, Iisuse al meu, cu judecățile Tale, mântuiește-mă.
Să nu fiu lipsit, Iisuse al meu, de slava Ta cea negrăită, să nu dobândesc, Iisuse,

șederea cea de-a stânga, preadulce Iisuse, ci Tu, împărtășindu-mă oilor Tale celor de-
a dreapta, Hristoase Iisuse al meu, fă-mi odihnă, ca un îndurat.
Pe Iisus, Născătoare de Dumnezeu, pe Care L-ai purtat, Marie, Fecioară curată,

ceea ce singură nu știi de bărbat, roagă-L ca pe Fiul tău și Făcătorul să izbăvească pe
cei ce aleargă la tine, de ispite și de nevoi și de focul ce va să fie.
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos
Condacul 1
35
Apărătorule cel mai mare şi Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de
moartea cea veşnică, cele de laudă aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Cel
ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăveşte pe noi, care-Ţi cîntăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă!
Icosul 1
Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului,

mintea şi limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba
celui surd şi gângav de demult, că să grăiesc şi eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;

Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceaţa preoţilor;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria preacuvioşilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria;
Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoşilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!
Condacul 2
Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte şi, precum atunci, milostivindu-
Te, ai înviat pe fiul ei, pe care îl ducea să-l îngroape, aşa înviază şi sufletul meu cel
omorât cu pacatele, Iubitorule de oameni, şi Te milostiveşte spre mine, care-Ţi cânt
Ţie: Aliluia!
Icosul 2
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând Filip să o înţeleagă, grăia: Doamne, arată nouă
pe Tatăl. Iar Tu ai zis catre dânsul: Atâta vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut că
Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl? De aceea, Ţie, Celui ce eşti necuprins, cu frică
Îţi grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;

Iisuse, Împăratul cel puternic;
Iisuse, Stăpâne cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, păzitorul meu cel preabun;
36
Iisuse curăţeşte păcatele mele;
Iisuse ridică farădelegile mele;
Iisuse iartă nedreptăţile mele;
Iisuse, nădejdea mea, nu mă lăsă pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul 3
Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi care şedeau în Ierusalim,
îmbracă-mă şi pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău
celui Sfânt, şi-mi dă mie să cânt Ţie cu dragoste: Aliluia!
Icosul 3
Iisuse, Cel ce ai mulţime de îndurări, Care ai chemat pe vameşi şi pe păcătoşi şi pe

cei necredincioşi, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor, ci, ca nişte
mir de mult preţ, primeşte cântarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită;

Iisuse, mila cea fară de sfârşit;
Iisuse, frumuseţea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieşte-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;
Iisuse curăţeşte-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse învaţă-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse curăţeşte-mă pe mine, întinatul;
Iisuse scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Condacul 4
Vifor de gânduri îndoielnice având înăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te pe

Tine, Iisuse, fiind cu trup şi umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu
adevărat şi, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!
Icosul 4
37
Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale şi a strigat: Iisuse, Fiul lui David,
miluieşte-mă; şi chemându-l i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta şi ochii cei
cugetători ai inimii mele, ai celui ce graiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;

Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumuseţătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minţii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse izbăveşte-mă de tot chinul;
Iisuse mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul;
Condacul 5
Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul legii cu sângele cel
izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, aşa ne scoate pe noi și din lanţurile cu care şarpele
ne-a împiedicat pe noi, prin patimile cele trupeşti, prin îndemnările spre desfrânare şi
prin trândăvirea cea rea, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 5
Vazând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile şi

cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând:
Osana! Iar noi aducem Ţie cântare, graind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;

Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereţilor mele;
Iisuse, lauda bătrâneţilor mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viaţa mea de după moarte;
Iisuse, liniştea mea la judecata Ta;
38
Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina pe mine atuncea;
Condacul 6
Vestirea şi graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o,

Iisuse, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii ai vieţuit, Cel ce eşti neajuns, şi durerile
noastre le-ai ridicat, de unde cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a cânta:
Aliluia!
Icosul 6
Răsărit-a în lume luminarea adevărului Tău şi s-a izgonit înşelăciunea cea

diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi,
dobândind mântuire, mulţumire Îţi aducem, cântând așa:
Iisuse, adevărul cel ce izgoneşti înşelăciunea;

Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieţii, satură-mă pe mine, cel flămând;
Iisuse, izvorul înţelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;
Iisuse, veşmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;
Iisuse acoperamântul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te caută, află şi sufletul meu;
Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoşilor, curăţeşte fărădelegile mele;
Condacul 7
Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai
adus, Iisuse, şi ca o oaie fară de glas înaintea celor ce o tund, şi ca un Dumnezeu din
morţi ai înviat şi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi ne-ai ridicat pe noi, care-Ţi cântăm
Ţie: Aliluia!
Icosul 7
Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai

presus de fire S-a întrupat şi din mormânt a înviat, nestricând peceţile, şi la apostoli
prin uşile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea minunându-ne, cu credinţă grăim
acestea:
39
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înţelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăţia cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fară de sfârşit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veşnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluieşte-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieste-mă;
Condacul 8
Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă şi
mintea spre cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a
pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei ce-i cântăm Lui: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul era între cei de jos, şi dintre cei de sus nicidecum nu S-a despărţit Cel
negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, şi cu moartea Sa moartea noastră a omorât-
o, şi cu învierea Sa a dăruit viaţă celor ce-I cântă:
Iisuse, bucuria inimii;

Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minţii;
Iisuse, bucuria cunoştinţei;
Iisuse, nadejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveşnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
40
Condacul 9
Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăveşte preasfânt numele Tău în
ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi păcătoşii pe pământ, cu buze de tină,
cântăm: Aliluia!
Icosul 9
Pe ritorii cei mult-grăitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas despre Tine,
Iisuse, Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat
petreci şi om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credinţă grăim
acestea:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveşnic;

Iisuse, Împăratul împăraţilor;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii şi al celor morţi;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse curăţeşte-mă după mare mila Ta!
Iisuse izgoneşte de la mine trândăvirea;
Iisuse luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse dă-mi aducere aminte de moarte;
Condacul 10
Vrând să mântuieşti lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea

noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea s-a preaînălţat
numele Tău mai mult decât tot numele şi de la toate făpturile cereşti şi pământeşti
auzi: Aliluia!
Icosul 10
Împarate cel preaveşnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăţeşte-ne pe

noi de toată întinăciunea, precum ai curaţit pe cei zece leproşi, şi ne tămăduieste pe
noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să
cântam Ţie cu umilinţă acestea:
Iisuse, vistiereul cel nestricat;

Iisuse, bogăţia cea neîmpuţinată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
41
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiţi;
Iisuse, ajutătorul celor osteniţi;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniştea celor învăluiţi;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Condacul 11
Cântare cu totul de umilinţă aduc Ţie, eu, nevrednicul, şi ştrig Ţie ca şi

canaaneanca: Iisuse, miluieşte-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit
de diavolul şi cu patimi şi cu urgie este aprins, şi dă-mi tămăduire mie celui ce-Ţi
cânt: Aliluia!
Icosul 11
Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru întunericul necunoştinţei, Pavel,

care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu
înţelepţitor, şi-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Aşa şi mie luminează-mi
luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ţie:
Iisuse, Împăratul meu cel preatare;

Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse tămăduieste-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse curăţeşte-mi mintea de gândurile cele deşarte;
Iisuse păzeşte-mi inima de poftele cele viclene;
Condacul 12
Dăruieşte-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse; şi mă primeşte pe

mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, şi mă
cheamă pe mine trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, şi
mă auzi pe mine, cel ce-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
42
Icosul 12
Slăvind Învierea Ta, Te lăudăm toţi şi credem cu Toma că Domn şi Dumnezeu

eşti, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi va să judeci viii şi morţii. Atunci adică mă
învredniceşte şederii de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuieşte-mă;

Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzeşte-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veşmântul cel luminat, înfrumuseţează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, străluceşte peste mine;
Iisuse, soarele dreptăţii, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, străluceşte peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufleteşti şi trupeşti izbăveşte-mă;
Iisuse scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse izbăveşte-mă de focul cel nestins şi de alte chinuri veşnice;
Condacul 13
O, preadulce şi întru-tot-îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte

acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, şi
păzeşte moştenirea Ta de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi, de venirea altor
neamuri asupra noastră, de neputinţe şi de foamete, de toate scârbele şi rănile cele
aducătoare de moarte, şi din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toţi, care cântăm Ţie:
Aliluia! (de 3 ori)
Icosul 1
Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului,

mintea şi limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba
celui surd şi gângav de demult, că să grăiesc şi eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;

Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceaţa preoţilor;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
43
Iisuse preadulce, bucuria preacuvioşilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria;
Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoşilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!
Condacul 1
Apărătorule cel mai mare şi Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de
moartea cea veşnică, cele de laudă aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Cel
ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăveşte pe noi, care-Ţi cîntăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă!
44
Canonul Paraclisului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Cântarea 1
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israiliteanul

striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând mântuire, o, Maică a
Cuvântului și Fecioară, de rele și de nevoi mântuiește-mă.
Asupririle chinurilor mă tulbură și de multe scârbe se umple sufletul meu, alină-le,

Fecioară, cu liniștea Fiului și Dumnezeului tău, ceea ce ești cu totul fără de prihană.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Dumnezeu, te rog Fecioară, izbăvește-

mă din nevoi, că, la tine scăpând, acum îmi tind și sufletul și gândul meu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul, cercetării celei dumnezeiești și purtării tale de

grijă învrednicește-mă tu, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ești bună și Născătoarea Ce-
lui bun.
Cântarea 3
Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu

pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi
credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu

Fecioară, tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și
credincioșilor întărire, una întru tot lăudată.
Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea sufletului și viforul scârbelor mele, că tu,

mireasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniștii ai născut, ceea ce ești de
Dumnezeu fericită.
45
Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăților, bogăția
facerii de bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți ca ceea ce ai născut pe Hristos Cel
puternic întru tărie, una preacurată.
Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi,

cer ajutorul tău, Fecioară, că pe tine te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și
necheltuită, ceea ce ești cu totul fără de prihană.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după

Dumnezeu, la tine scăpăm, ca la un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel

cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Sedealna
Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dina-
dinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână: Vino degrabă și ne
izbăvește din nevoi, ceea ce ești singură grabnică folositoare.
Cântarea 4
Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am

preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Tulburarea patimilor mele și viforul greșelilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe

Domnul îndreptătorul, dumnezeiască mireasă.
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milos-
tiv și pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.
Îndulcindu-ne, preacurată, cu darurile tale, ție cântare de mulțumire cântăm,

știindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.
Nădejde și întărire și zid de scăpare nemișcat câștigându-te pe tine, ceea ce ești

întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.
46
Cântarea 5
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt,

pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Umple, Preacurată, de veselie viața mea, dăruindu-mi bucuria ta cea

nestricăcioasă, ceea ce ai născut izvorul veseliei.
Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, curată, ceea ce ai născut

Izbăvirea cea veșnică și Pacea care covârșește toată mintea.
Risipește negura greșelilor mele, dumnezeiască mireasă, cu strălucirea luminii

tale, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască și veșnică.
Tămăduiește curată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale și

sănătate cu rugăciunile tale, dăruiește-mi.
Cântarea 6
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, căci
s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat și ca Iona mă
rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!
Pe Cel ce a mântuit de moarte și de stricăciune firea mea, care era ținută de moarte
și de stricăciune, pe Sine Însuși dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului și
Dumnezeului tău, să mă izbăvească și de răutățile vrăjmașilor.
Folositoare și păzitoare prea tare vieții mele te știu pe tine, Fecioară, care risipești
tulburarea năpastiilor și izgonești asupririle diavolilor, de aceea mă rog totdeauna: de
stricăciunea chinurilor mele izbăvește-mă.
Ca un zid de scăpare te-am câștigat pe tine și sufletelor mântuire desăvârșită și

ușurare întru necazuri, Fecioară, și de lumina ta pururea ne bucurăm, o, stăpână, și
acum pe noi de chinuri și de nevoi izbăvește-ne.
47
Acum zac în patul durerilor și nu este tămăduire trupului meu, ci mă rog ție, celei
bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii și Tămăduitorul bolilor, ridică-
mă din stricăciunea durerilor.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după

Dumnezeu, la tine scăpăm, ca la un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel

cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Condacul
Ceea ce ești neînfruntată folositoare creștinilor și neschimbată mijlocitoare către

Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor, ci
sârguiește ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credință strigăm ție: Grăbește spre
rugăciune și te nevoiește spre îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe
tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea 7
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii

văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat!
Când ai vrut să rânduiești mântuirea noastră, Mântuitorule, Te-ai sălășluit în

pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o lumii folositoare, Dumnezeul părinților noștri,
bine ești cuvântat.
Maică preacurată, roagă pe Domnul milei, pe Care l-ai născut, să izbăvească de

păcate și de întinăciunea sufletească pe cei ce strigă cu credință: Dumnezeul
părinților noștri, bine ești cuvântat.
Comoară de mântuire și izvor de curăție, turn de tărie și ușă de pocăință, pe ceea

ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o celor ce strigă: Dumnezeul părinților noștri, bine
ești cuvântat.
48
De neputințele trupești și de păcatele sufletești, pe cei ce vin cu dragoste către
acoperământul tău cel dumnezeiesc, învrednicește-i să fie tămăduiți, Născătoare de
Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.
Cântarea 8
Pe Împăratul Ceresc, pe care Îl lăudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi

întru toţi vecii.
Nu-i trece cu vederea pe cei ce au trebuință de ajutor de la tine, Fecioară, care

cântă și te preaînalță întru toți vecii.
Tămăduiește neputința sufletului meu și durerile trupului meu, Fecioară, ca să te

slăvesc, curată, în veci.
Bogăție de tămăduiri verși, Fecioară, celor ce te laudă cu credință și preaînalță

nașterea ta cea negrăită.
Tu izgonești asuprirea și năvălirea patimilor, Fecioară, pentru aceea te lăudăm

întru toți vecii.
Cântarea 9
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată,

noi, cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.
Să nu întorci fața ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe

Hristos, Cel ce a șters toată lacrima de pe fața tuturor.
Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai

pierdut mâhnirea păcatului.
Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară, negura neștiinței și o izgonește de

la cei ce cu credință te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.
49
Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduiește-mă, Fecioară, și mă

întoarce dintru nesănătate în sănătate.
50
Acatistul Maicii Domnului
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem

ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită,
izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea
Fecioară!
Icosul 1
Îngerul cel întîistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne,
Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;

Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălțime, întru care cu anevoie se suie gândurile omenești;
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești;
Bucură-te, că ești scaun Împăratului;
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura;
Bucură-te, cea prin care Prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul 2
Știindu-se pe sine sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul
tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu, că naștere cu zămislire fără
sămânță, cum îmi spui, cântând: Aliluia?
Icosul 2
Înțelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce
slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu
frică a zis:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;

Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită;
51
Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut;
Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți;
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioși;
Condacul 3
Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de
nuntă, și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce
vor să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!
Icosul 3
Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta, iar pruncul

acesteia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și, cu săltări în pântece, ca și
cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vița mlădiței celei neveștejite;

Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre;
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor;
Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor;
Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite;
Bucură-te, curăția a toată lumea;
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Condacul 4
Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat,

uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea
ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a
zis: Aliluia!
Icosul 4
Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela
ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care
lăudând-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului;

Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare;
52
Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți;
Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului;
Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești;
Bucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cerești;
Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere;
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinței;
Bucură-te, cunoștința harului cea luminoasă;
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă;
Condacul 5
Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei

și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat și, ajungând la Cel
neajuns, s-au bucurat cântându-I: Aliluia!
Icosul 5
Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna și,

cunoscându-L a fi Stăpânul, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui
și a-i cânta celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;

Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc;
Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Condacul 6
Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon,

săvârșind proorocia Ta și, mărturisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod
ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!
53
Icosul 6
Strălucind Tu în Egipt, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că

idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut, iar cei ce s-au izbăvit de dânșii
cântau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;

Bucură-te, căderea demonilor;
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânia înșelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească;
Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață;
Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul;
Bucură-te, hrană și potir cu mană;
Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinței;
Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte;
Condacul 7
Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar
Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de
înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!
Icosul 7
Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de

Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, precum a fost,
ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;

Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se odihnesc;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Îndreptătorul celor rătăciți;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiți;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea multor greșiți;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea;
54
Condacul 8
Văzând naștere minunată, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la cer, că

pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat Om smerit, vrând să tragă
la înălțime pe cei care-I cântă: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul
cel necuprins, că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din
Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;

Bucură-te, ușa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere pentru cei necredincioși;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioși;
Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice într-una;
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea;
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul;
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice;
Condacul 9
Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos, că
pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună
cu noi și auzind de la toți: Aliluia!
Icosul 9
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine,
Născătoare de Dumnezeu, că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și
ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:
Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filosofi neînțelepți;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți;
Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței;
Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte;
55
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți;
Condacul 10
Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși
făgăduise și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci,
cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icosul 10
Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă

la tine, că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se
în pântecele tău și învățând pe toți să-ți cânte:
Bucură-te, turnul fecioriei;

Bucură-te, ușa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles;
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușine;
Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției;
Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță;
Bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioși;
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților;
Condacul 11
Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul,

nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către
mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!
Icosul 11
Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe

Preasfânta Fecioară că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează
spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu
chemarea aceasta:
Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător;

Bucură-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet;
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
56
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței;
Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conștiința;
Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei;
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viața veseliei celei de taină;
Condacul 12
Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor

omenești a venit Singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul,
aude de la toți cântarea: Aliluia!
Icosul 12
Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născătoare de

Dumnezeu că, locuind în pântecele tău Domnul, care ține toate cu mâna, a sfințit, a
slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte:
Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul;

Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieții cea nedeșertată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților cuvioși;
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției;
Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele;
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, mântuirea sufletului meu;
Condacul 13
O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți
sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va
să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (de 3 ori)
Icosul 1
Îngerul cel întîistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne,
Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
57
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălțime, întru care cu anevoie se suie gândurile omenești;
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești;
Bucură-te, că ești scaun Împăratului;
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura;
Bucură-te, cea prin care Prunc se face Făcătorul;
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem

ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită,
izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea
Fecioară!
58
Canonul de rugăciune către Îngerul păzitor
Cântarea 1
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie,

cântare de biruinţă că S-a preaslăvit.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.
Mântuitorule, învredniceşte pe robul Tău a cânta cântare şi a lăuda, după

vrednicie, pe îngerul cel fără de trup, pe învăţătorul şi păzitorul meu.
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine,
păcătosul.
Eu unul acum zac întru neînţelepţie şi în lene, iar tu, învăţătorul şi păzitorul meu,
nu mă lăsa pe mine ca să pier.
Cu rugăciunea ta îndreptează mintea mea să fac poruncile lui Dumnezeu, ca să

primesc de la Dumnezeu lăsarea păcatelor, şi mă rog ție, învaţă-mă să urăsc cele rele.
Roagă-Te Fecioară pentru mine, robul tău, către Dătătorul bunătăţilor, cu sfântul
înger, păzitorul meu, şi mă învaţă pe mine să fac poruncile Fiului tău şi Făcătorului
meu.
Cântarea 3
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor

întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
păcătosul.
Tot gândul şi tot sufletul meu spre tine îl pun, păzitorul meu, deci tu de toată
răutatea vrăjmaşului mă izbăveşte.
păcătosul.
Vrăjmaşul mă calcă pe mine şi mă învaţă întotdeauna să fac voile lui, iar tu,
învăţătorul meu, nu mă lăsa pe mine ca să pier.
59
Dăruieşte-mi să cânt cântare cu mulţumită şi cu osârdie Făcătorului şi
Dumnezeului meu, şi ţie preabunule înger, păzitorul meu, izbăvitorul meu, scoate-mă
de la vrăjmaşii cei ce mă urăsc pe mine.
Vindecă preacurată, rănile cele cu multă durere din sufletul meu şi alungă pe
vrăjmaşii cei ce mă urăsc pe mine.
Sedealna
Din dragoste sufletească strig către tine păzitorul sufletului meu şi întru tot sfinte
îngere: acoperă-mă şi mă apără întotdeauna de cursele vrăjmaşului, şi mă îndreptează
la viaţa cea cerească, înţelepţindu-mă, luminându-mă şi întărindu-mă pe mine.

Nenuntită de Dumnezeu Născătoare, preacurată, ceea ce fără de sămânţă ai născut

pe Stăpânul tuturor, pe Acela Roagă-L, să mă izbăvească de toată nepriceperea, şi să
dea umilinţă şi lumină sufletului meu şi curăţire greşelilor mele, ceea ce eşti una
grabnică apărătoare.
Cântarea 4
Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am

preaslăvit Dumnezeirea Ta.
păcătosul.
Roagă-L pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, tu, păzitorul meu, şi nu mă lăsa pe

mine, ci pururea apără în pace viaţa mea şi-mi dă mie mântuire neclintită.
păcătosul.
Ca pe un păzitor şi apărător, primindu-te de la Dumnezeu, te rog pe tine, sfinte

îngere: din toate nevoile mă slobozeşte.
Păzitorul meu, toată întinăciunea mea curăţeşte-o cu sfinţenia ta, şi cu rugăciunile

tale să fiu lepădat de partea cea de-a stânga şi să fiu părtaş slavei.
60
Nepricepere îmi stă înainte, preacurată, de relele ce m-au înconjurat pe mine, ci
degrab din toate acestea mă izbăveşte, căci către tine una am alergat.
Cântarea 5
Din noapte mânecând strigăm către Tine: mântuiește-ne pe noi, Doamne, că Tu

ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.
păcătosul.
Ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, sfinte îngere, păzitorul meu, pe Acela

roagă-L, să mă izbăvească de relele ce mă supără pe mine.
păcătosul.
Lumină luminoasă străluceşte luminat în sufletul meu, sfinte îngere, învăţătorul şi

păzitorul meu, cel dat mie de la Dumnezeu.
Alină inima mea de tulburarea de acum şi mă întăreşte a priveghea în cele bune,

păzitorul meu, şi mă îndreptează minunat spre liniştea vieţii.
Cuvântul lui Dumnezeu s-a sălăşluit întru tine, de Dumnezeu Născătoare,

arătându-te pe tine oamenilor scară cerească, căci prin tine s-a pogorât la noi Cel
Preaînalt.
Cântarea 6
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină,

multmilostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
păcătosul.
De toate necazurile mă slobozeşte şi de scârbe mă mântuieşte, rogu-mă ție, sfinte

îngere, păzitorul meu cel bun.
păcătosul.
Deşteaptă mintea mea şi mă luminează, rogu-mă ție, sfinte îngere, ca să cuget

întotdeauna cele de folos, îndreptează-mă.
61
Îngere a lui Dumnezeu, pe mine, cel ce adorm rău de greutatea păcatelor, păzeşte-
mă, ca cel ce priveghezi, şi cu rugăciunile tale mă scoală la slavoslovie.
Marie, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, nenuntită, nădejdea credincioşilor,

înălţările vrăjmaşilor le surpă, iar pe cei ce te cântă pe tine îi veseleşte.
Condacul
Milostiv arată-te spre mine, sfinte îngere al Domnului, păzitorul meu şi nu te

depărta de la mine, spurcatul, ci mă luminează cu lumina ta cea neapropiată şi mă fă
vrednic Împărăţiei cereşti.
Icosul
Pe sufletul meu cel înjosat cu mulţimea smintelilor, tu, înaintestătătorule,

învredniceşte-1 slavei cereşti celei negrăite şi împreună cântător cu cetele puterilor
celor fără de trup ale lui Dumnezeu, pe mine, dar mă miluieşte, mă apără şi cu
gânduri bune luminează sufletul meu, şi cu slava ta îngere al meu, să mă îmbogăţesc,
surpă pe vrăjmaşii cei ce-mi gândesc rău şi fă-mă vrednic Împărăţiei cereşti.
Cântarea 7
Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, vă-
paia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești
cuvântat.
păcătosul.
Fii milostiv şi roagă-L pe Dumnezeu, îngere al Domnului, căci pe tine te am

apărător în toată viaţa mea, şi iarăşi învăţător şi păzitor de la Dumnezeu dăruit mie în
veci.
păcătosul.
Nu lăsa ticălosul meu suflet, cel ce pe cale călătoreşte, să fie ucis de tâlhari, sfinte
îngere, care s-a încredinţat ţie nevinovat, de la Dumnezeu, ci îl povăţuieşte pe el la
calea pocăinţei.
62
Pe sufletul meu cel cu totul ruşinat, scoate-1 de la gândurile şi faptele cele viclene,
apucă înainte învăţătorul meu, şi-mi dă vindecare prin cugete bune, ca întotdeauna să
mă îndrept spre calea cea dreaptă.
Umple de înţelepciune şi de tărie dumnezeiască pe toţi, Cel ce eşti înţelepciune

Ipostasnică a Celui Preaînalt, pentru Născătoarea de Dumnezeu, și pe cei ce strigă:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea 8
Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați

întru toți vecii.
păcătosul.
Cel de la Dumnezeu trimis, întăreşte viaţa mea, a robului tău, preabunule îngere, şi
nu mă lăsa pe mine în veci.
păcătosul.
Pe tine, cel ce eşti înger bun, păzitor şi învăţător al sufletului meu, te laud,
preafericite în veci.
Să fii mie acoperemânt şi îngrădire în ziua ispitirii tuturor oamenilor, întru care cu
foc se vor ispiti faptele cele bune şi cele rele.
Fii ajutătoare şi linişte robului tău, de Dumnezeu Născătoare pururea Fecioară, şi

nu mă lăsa pe mine să fiu lipsit de stăpânirea ta.
Cântarea 9
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată,

noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.
Miluieşte-mă, Unule Mântuitorul meu, că milostiv şi îndurat eşti, şi mă fă pe mine

părtaş cetelor drepţilor.
63
păcătosul.
Îngere al Domnului, dăruieşte-mi mie pururea a gândi şi a face cele de folos, arată-
mă tare în neputinţă şi fără de prihană.
Ca cel ce ai îndrăzneală către Împăratul ceresc, pe Acela roagă-L şi cu ceilalţi fără

de trup, să mă miluiască pe mine, ticălosul.
Îndrăzneală multă având Fecioară către Cel ce s-a întrupat din tine, slobozeşte-mă
din legături şi-mi dă mie dezlegare şi mântuire cu rugăciunile tale.
64
Acatistul Îngerului păzitor
Condacul 1
Sfinte Îngere, cel ce eşti ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu; eu,
nevrednicul, îndrăznesc să-ţi aduc cântări de laudă, iar tu, ca cel ce ai îndrăzneală
către Împăratul Cerului, apără-mă de vrăjmașii văzuţi şi nevăzuţi, izbăveşte-mă de
toate nevoile şi necazurile, ca să strig ţie: Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul
meu păzitor!
Icosul 1
Sfinte Îngere, cel ce eşti trimis din ceruri ca să mă păzeşti şi să mă călăuzeşti în

toată viaţa mea, cad înaintea ta şi mă rog: tu însuţi mă călăuzeşte şi mă înţelepteşte ca
să încep a-ţi aduce din toată inima, cu toată dragostea şi osârdia, aceste cântări de
laudă:
Bucură-te, Îngere al lui Dumnezeu, înainte-stătătorul meu în faţa Presfintei

Treimi;
Bucură-te, slugă cerească a Domnului celui ce împărăţeşte peste toată făptura;
Bucură-te, împreună-vieţuitorule cu slugile Lui cele înţelegătoare şi
nematerialnice;
Bucură-te, cel ce faci pururea voia Stăpânului;
Bucură-te, cel ce ai primit de la Dumnezeu poruncă şi putere ca să păzeşti sufletul
meu;
Bucură-te, cel ce niciodată nu te depărtezi de mine, păcătosul;
Bucură-te, cel ce pururea petreci cu mine, nevrednicul;
Bucură-te, cel ce mă păzeşti în toate căile mele;
Bucură-te, cel ce îmi călăuzeşti paşii spre sfintele biserici;
Bucură-te, cel ce mă fereşti de toată răutatea;
Bucură-te, cel ce mi-ai fost dat de Dumnezeu ca păzitor pe căile vieţii mele;
Bucură-te, îndrumătorul vieţii mele cel preabun;
Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!
Condacul 2
Văzând Domnul Iubitorul de oameni că, după greşeala stramoşului nostru Adam,
toţi oamenii sunt lesne înclinaţi spre păcat, a trimis din negraita Sa milă în tot
pământul pe sfinţii Săi îngeri şi fiecărui om i-a rânduit câte un înger păzitor.
Împlinind aşadar porunca Stăpânului lor, sfinţii îngeri întotdeauna sunt gata să ne
ajute nouă, celor ce cântăm lui Dumnezeu cu bucurie: Aliluia!
65
Icosul 2
Sfinte Îngere, mijloceşte între cele de Sus să mi se lumineze mintea, să cunosc

care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită şi inima mea o
îndreptează ca să săvârşesc cu osârdie fapte bune, iar pe tine, păzitorul meu, neîncetat
să te laud cu grăiri ca acestea:
Bucură-te, cel ce înflăcărezi inima mea cu dragostea de Dumnezeu, Făcătorul

meu;
Bucură-te, cel ce mă îndemni ca toată ziua şi tot ceasul să le petrec în rugăciuni,
cereri şi mulţumiri;
Bucură-te, cel ce îngrădeşti casa sufletului meu cu frica de Dumnezeu, ca o strajă
credincioasă;
Bucură-te, cel ce îndreptezi toate gândurile mele către Mântuitorul care s-a
răstignit pentru păcatele mele şi ale lumii;
Bucură-te, cel ce răsădeşti în mine pomenirea chinurilor şi a morţii Sale de pe
Cruce;
Bucură-te, cel ce mă înveţi să mă feresc de păcate prin aducere-aminte de patimile
Domnului;
Bucură-te, cel ce mă povăţuieşti să cer de sus umbrirea harului Sfântului Duh;
Bucură-te, cel ce mă încredinţezi că Mângaietorul caută cu mai multă milă la cei
blânzi şi smeriți cu inima;
Bucură-te, cel ce peste tot mă îngrădeşti cu gândurile la Dumnezeu Cel ce este
pretutindenea;
Bucură-te, cel ce înfăţişezi înaintea ochilor minţii mele pe Atoatevăzătorul;
Bucură-te, cel ce mângâi inima mea cu mila Lui pentru păcătoşii care se pocăiesc;
Bucură-te, cel ce înfricoşezi sufletul meu cu dreapta Judecată faţă de cei ce sunt
împietriţi şi nepocăiţi;
Condacul 3
Îngerul meu păzitor, cere pentru mine puterea harului dumnezeiesc, întru care să
umblu neabătut şi fără poticneală pe mântuitoarea cale a poruncilor lui Hristos, iar cu
inima şi cu gura să slăvesc neîncetat Preasfântul Nume al Dumnezeului nostru şi să
cânt Lui: Aliluia!
Icosul 3
Avându-te pe tine, acoperământ ales de Dumnezeu, ca pe o rază luminoasă care

luminezi întunericul sufletului meu şi risipeşti bezna necunoştinţei inimii mele,
căzând cu umilinţă mă rog să-mi curăţeşti toate simţirile cele întunecate de patimi ca
să nu mai rătăcesc în întunericul păcatului şi prealuminatei tale lumini să-i cânt aşa:
66
Bucură-te, steaua Luminii fără de apus, răsărită din dumnezeirea cea în Trei
Lumini şi care pururea mă luminează;
Bucură-te, rază prealuminoasă, care luminezi ochii inimii mele, cei întunecaţi de
păcate;
Bucură-te, cel ce te îngrijeşti să mă îndreptezi pe calea cea adevărată, pe mine,
care rătăcesc în întunericul fărădelegilor;
Bucură-te, cel ce îmi pui înainte poruncile Domnului ca pe o oglindă pentru toată
viaţa mea;
Bucură-te, cel ce îmi aşezi legea Domnului ca pe un sfeşnic pentru picioarele mele
şi ca pe o lumină pentu cărările mele;
Bucură-te, cel ce mă înveţi să ascult cuvintele Evangheliei lui Hristos cu multă
dulceaţă;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să cred cu neîndoire toată învăţătura Dumnezeului
meu, Învăţător şi Domn;
Bucură-te, cel ce mă întăreşti în supunerea faţă de rânduiala Sfintei Biserici;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să mă supun pravilelor şi predaniilor Sfinţilor
apostoli şi Părinţi;
Bucură-te, cel ce mă întăreşti în mărturisirea sfintei credinţe ortodoxe;
Bucură-te, cel ce pentru această mărturisire mă încredinţezi până şi la moarte să
merg;
Bucură-te, cel ce mă opreşti să fiu în legătură cu ereticii şi cu cei ce s-au lepădat
de adevărata Biserică;
Condacul 4
Furtuna dezlănţuită pe marea vieţii îmi sfărâmă corabia duhovnicească cu grijile

lumeşti, pacea sărmanului meu suflet mă înviforează; unde voi dobândi limanul cel
liniştit al mântuirii? La tine, după Dumnezeu şi Preasfânta Fecioară, îmi pun
nădejdea, Îngerul meu păzitor, ce te-am dobândit de la Domnul ca pe un înţelept
cârmaci în furtunile de gând care mă tulbură. Cu mulţumire dar, cânt Dumnezeului
meu: Aliluia!
Icosul 4
Auzindu-te şi văzându-te pe tine, dumnezeiescule Înger, păzitorul meu cel

puternic, duhurile răutăţii de sub cer nu cutează să se apropie de preacurata ta lumină
şi să săvârşească nelegiuirile lor pierzătoare de suflet. Pentru aceasta, cu smerenie te
rog să nu te depărtezi de la mine din pricina nelegiuirilor mele, ci pururea mă fereşte
de vânările şi de cursele celui viclean, pe mine, care cu umilinţă grăiesc:
Bucură-te, cel ce cu puternicul acoperământ al aripilor tale mă aperi şi mă acoperi;

Bucură-te, că pururea stai langă mine cu sabia ta cea de foc;
67
Bucură-te, cel ce împotriva întunericului în luptă mă ajuţi;
Bucură-te, cel ce mă întăreşti să-i biruiesc pe slujitorii lui cei răi şi vicleni;
Bucură-te, cel ce izgoneşti de la mine demonii pierzători de suflete, ca pe nişte
vulpi viclene;
Bucură-te, care tai năvălirile lor cele în chip de fiare ce se pornesc asupra minţii şi
a inimii mele;
Bucură-te, cel ce mă ajuţi să spovedesc păcatele mele cele multe;
Bucură-te, cel ce dezrădăcinezi din inima mea mândria, ura, ca pe cele ce sunt
fiicele lor;
Bucură-te, cel ce alungi din gândurile mele zavistia şi pomenirea de rău;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să mă îngrădesc cu semnul Sfintei Cruci spre
alungarea gândurilor celor rele;
Bucură-te, cel ce mă întăreşti să calc fără de frică peste aspidă şi peste vasilisc;
Bucură-te, cel ce ai nebiruită armă împotriva vrăjmaşilor mei;
Condacul 5
Îndrăznesc să te asemăn, păzitorul meu, cu steaua luminoasă ce alergă călăuzindu-

i pe magii din vechime la închinarea adevăratului Dumnezeu, când Mântuitorul lumii
S-a născut în Betleem; iar tu, cu petrecerea ta cea nedespărţită de mine şi purtătoare
de lumină, îmi arăţi calea cea dreaptă care duce spre Împăraţia Cerească, pentru ca
acolo să mă învrednicesc să cânt împreună cu cetele cereşti, slavă Împăratului Slavei,
Celui mai înainte de veci: Aliluia!
Icosul 5
Văzându-mă stăpânit de întunericul morţii şi acoperit de norul întunecat al

patimilor, păzitorul sfânt al sufletului meu, nu mă părăsi, ci urmează îndelung-
răbdării Mântuitorului meu, mai aşteaptă, trezindu-mă la pocăinţă până când ochii
mei vor vărsa izvoare de lacrimi spre spălarea necurăţiilor mele sufleteşti. Pentru
aceasta cu smerenie te rog şi grăiesc:
Bucură-te, cel ce pururea aduci lui Dumnezeu rugăciunile tale, pentru mine,
păcătosul, ca pe o tămâie de bun miros;
Bucură-te, cel ce pururea mijloceşti înaintea Făcătorului meu, ca să mă
mântuiască;
Bucură-te, cel ce cu starea ta de faţă înlături mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate
pornită asupra mea;
Bucură-te, cel ce ceri de la preamilostivul Dumnezeu să dea iertare tuturor faptelor
mele celor rele;
Bucură-te, cel ce milostiveşti bunătatea Lui, ca să nu mă piardă cu fărădelegile
mele;
68
Bucură-te, cel ce te rogi neîncetat Răscumpărătorului meu, ca să-mi dea vreme de
îndreptare;
Bucură-te, cel ce mă trezeşti să-mi petrec toate zilele mele în pocăinţă;
Bucură-te, cel ce îmi insufli dorinţă ca pururea să mă căiesc în faţa Domnului de
toate fărădelegile mele;
Bucură-te, cel ce mă înţelepţeşti ca să mă cercetez în toată vremea şi să-mi
mărturisesc păcatele;
Bucură-te, cel ce sădeşti în inima mea zdrobire şi mâhnire pentru că l-am mâniat
pe Bunul meu Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să-mi plâng viaţa mea cea ticăloasă şi întinată;
Bucură-te, mijlocitor luminos şi netăcut al mântuirii mele;
Condacul 6
Propovăduiesc cu glas mare, Îngerule al meu păzitor, grija ta de totdeauna pentru

mine, păcătosul, în grijile şi năpăstuirile mele, care în această lume cu multă gâlceavă
îmi tulbură pacea sufletească, tu apari ca un grabnic mângâietor, înţelepţindu-mă că
toate acestea nu sunt trimise de la Înţeleptul Ziditor decât ca o doctorie pentru
neputinţele mele sufleteşti şi învăţându-mă să-I cânt binefăcătorului Doctor Ceresc:
Aliluia!
Icosul 6
Fiind trezit de necurmatele tale povăţuiri, Sfinte Îngere, în sufletul meu întunecat
de necazuri şi deznădăjduire din pricina multelor mele păcate, străluceşte lumina
mângâierii harnice şi inima mea se umple de veselie şi de bucurie, atunci îndrăznesc
să strig ca vameșul către înduratul Dumnezeu, ca să fie milostiv şi să-mi ierte
greşalele mele; nu înceta, dar, povăţuitorul meu, înţelepţindu-mă şi întărindu-mă, pe
mine, cel ce te chem:
Bucură-te, cel ce mă ajuţi să port jugul cel bun al mântuitoarei răbdări cu iubire;
Bucură-te, cel ce cu dragoste mă întăreşti cu nădejdea în Domnul Dumnezeu, în
toate nevoile şi relele întâmplări;
Bucură-te, că mă înveţi să înving cu bărbăţie necazurile şi bolile;
Bucură-te, că alungi din inima mea orice mâhnire şi deznădejde;
Bucură-te, cel ce mă trezeşti la luptă împotriva vrajmaşilor care vor să mă prindă
în mreaja deznădejdii;
Bucură-te, cel ce mă încredinţezi să mă încred cuvintelor Sfântului Apostol Pavel,
cum că toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie vor fi prigoniţi;
Bucură-te, cel ce îmi insufli ca să primesc jugul răbdării şi al pătimirii pe care l-au
purtat proorocii şi apostolii;
Bucură-te, cel ce îmi arăţi spre mângâiere cetele mucenicilor şi ale mărturisitorilor
69
ce s-au nevoit pentru Hristos, până la vărsarea sângelui lor;
Bucură-te, cel ce îmi înfăţişezi pururea înaintea ochilor mei chinurile Domnului şi
Mântuitorului nostru;
Bucură-te, cel ce îmi îndulceşti inima cu nădejdea răsplătirilor viitoare;
Bucură-te, cel ce dai viaţă sufletului meu, aşteptând veşnicile bunătăţi pline de
bucurii;
Bucură-te, cel ce eşti întodeauna bunul meu mângâietor;
Condacul 7
Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască, preamilostivul meu Ziditor te-a trimis pe

tine, îngerul Său, ca pe un bun păzitor în toată viaţa mea, pentru ca peste tot să mă
ajuţi cu sfintele tale rugăciuni, să mă acoperi împotriva curselor diavoleşti şi să mă
pregăteşti ca prin fapte bune să intru cu fecioarele cele înţelepte în cămara cea
cerească de Dumnezeu înfrumuseţată cântând: Aliluia!
Icosul 7
Domnul şi Stăpânul meu arată mie, nevrednicul şi celui mai păcătos dintre robii
Săi, o bunătate nouă, căci, trecând cu vederea păcatele mele cele grele şi grozave, nu
m-a pierdut pentru fărădelegile mele nici până în ziua şi ceasul de faţă, ci, fiind
îndelung-răbdător cu mine, aşteaptă cu milostivire întoarcerea şi pocăinţa mea, din
toată inima. Cred, bunul meu păzitor, că numai cu mijlocirea ta cea de totdeauna în
faţa lui Dumnezeu pentru mine sunt păzit până acum, pentru aceea, nevoindu-mă cu
dragoste, pe tine te chem:
Bucură-te, cel ce mă fereşti de înecarea desăvârşită în marea vieţii celei înviforate;

Bucură-te, cel ce mă răpeşti din prăpastia nelegiuirilor mele, cu ajutorul mâinilor
tale;
Bucură-te, cel ce scuturi de pe mine somnul cel păcătos al trândăvirii celei
vătămătoare de suflet;
Bucură-te, cel ce luminezi cu strălucirea ta mintea mea cea întunecată cu
neîngrijirea;
Bucură-te, cel ce mă ajuţi să-mi aprind cu rugăciunile inima cea rece, care-i gata
să se stingă;
Bucură-te, cel ce pururea mă ridici la slavoslovirile lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce întocmeşti glasul meu ca prin cântări de laudă, cu vrednicie şi
dreptate să laud pe Făcătorul tuturor;
Bucură-te, cel ce mă înveţi să proslăvesc pe Domnul meu nu numai cu buzele, ci
şi cu inima;
Bucură-te, cel ce mă trezeşti spre împlinirea voii Lui celei preasfinte;
Bucură-te, cel ce te îngrijeşti să mă desprind cu lepădarea de sine şi cu părăsirea
70
voilor mele cele rele;
Bucură-te, cel ce voieşti cu toată sinceritatea să dobândesc simplitatea
porumbelului şi blândeţea mielului;
Bucură-te, cel ce mijloceşti să mi se dăruiască nerăutatea copiilor şi judecata
sănătoasă a bătrânilor;
Condacul 8
Străin şi călător sunt eu pe acest pământ, viaţa mea e degrab trecătoare, iar eu,
ticălosul, niciodată nu mă gândesc în mintea mea la moartea cea fără de veste, nici nu
cuget la înfricoşătoarea Judecată la care voi sta înaintea Dreptului Judecător şi voi da
răspuns pentru fiecare faptă şi pentru orice cuvânt. De aceea, te rog pe tine, păzitorul
sufletului meu, trezeşte-mă degrabă din somnul păcatului, ca să nu mă prindă ceasul
morţii neîndreptat, ci să mă învrednicesc a cere de la Atotţiitorul, Atotputernicul şi
Milostivul Dumnezeu iertarea pentru fărădelegile mele şi să-I cânt cu glas de bucurie:
Aliluia!
Icosul 8
Când Domnul şi Ziditorul meu va însemna ziua trecerii mele din viaţa aceasta, tu,
bunul meu păzitor, văzând mai înainte chinurile grozave, pregătite pentru duhurile
răutăţii şi pentru păcătoşii nepocăiţi, care mă aşteaptă şi pe mine, acoperă-mă cu
aripile milostivirii tale, cum îşi acoperă vulturul puii săi, iar când va fi să iasă duhul
meu din mine, să te văd stând aproape de mine, izgonind pe cumpliţii vrăjmaşi. Drept
aceea, cu umilinţă mă rog, zicând acestea:
Bucură-te, cel ce pui în faţa ochilor minţii mele ceasul amar şi grozav al morţii;
Bucură-te, cel ce pururea îmi aduci aminte de ceasul acela pe care nimeni nu-l
cunoaşte;
Bucură-te, cel ce mă înveţi să mă uit la fiecare zi ca la cea mai de pe urmă zi a
vieţii mele;
Bucură-te, cel ce mă pregăteşti în toată vremea pentru ieşirea într-o altă lume;
Bucură-te, cel ce naşti în mine umilinţă sufletească şi zdrobirea inimii;
Bucură-te, cel ce pururea doreşti ca până la sfârşitul vieţii mele să mă pocăiesc;
Bucură-te, cel ce mă opreşti să iubesc lumea şi cele ale sale;
Bucură-te, că mă ajuţi să dobândesc bunătăţile nepieritoare;
Bucură-te, cel ce mă ajuţi să dezrădăcinez din inima mea patima iubirii bogăţiei
celei pieritoare;
Bucură-te, cel ce îmi arăţi că toate bunătăţile pământului sunt vremelnice şi
trecătoare;
Bucură-te, cel ce mă înţelepţeşti să văd că toată frumuseţea acestei lumi este
asemenea florilor câmpului;
71
Bucură-te, cel ce nu mă laşi să caut slava omenescă ce trece ca umbra;
Condacul 9
Tot păcatul am săvârşit şi toată viaţa mea în deşertăciuni s-a scurs, iar acum de
sfârşit m-am apropiat. Doboară dar pe cei ce se îndreaptă asupra mea, pe cei ce caută
să mă arunce în adâncul iadului. Pentru aceasta te rog, bunul meu păzitor, fii mie
apărător, când voi trece vămile cele cumplite şi povăţuieşte-mă neprimejduit până la
porţile Împărăţiei Cerurilor, unde feţele îngereşti cu bucurie ies în întâmpinare
cântând: Aliluia!
Icosul 9
Nici o limbă frumos grăitoare nu poate spune, Sfinte Îngere, păzitorul meu, câte
bucurii minunate ai făcut pentru mine în toată viaţa mea; primind sufletul meu din
scăldătoarea Sfântului Botez m-ai păzit; în pruncie m-ai învăţat şi m-ai înţelepţit; în
copilărie m-ai ferit de alunecările spre păcat, în tinereţe m-ai povăţuit, când am ajuns
la vârsta bărbăţiei, mustrându-mă şi mângâindu-mă şi peste tot ajutându-mă pe calea
mântuirii m-ai îndreptat. Pentru aceasta, cu mulţumire strig ţie:
Bucură-te, cel ce niciodată nu mă lipseşti de ajutorul şi de apărărea ta;

Bucură-te, cel ce trezindu-mă din somn mă îndemni să mă nevoiesc spre a-I
mulţumi lui Dumnezeu, Cel ce întăreşte puterile mele;
Bucură-te, cel ce mă înveţi să sfinţesc cu rugăciunea orice început al zilei;
Bucură-te, cel ce îngădui să încep a lucra cu îndrăzneală, fără să înalţ o rugăciune
către Atotbunul Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te grijeşti să nimiceşti din inima mea nădejdea în puterile mele;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să rostesc cu limba, să zic cu gura şi să ţin minte
neîncetat numele preadulcelui nostru Iisus Hristos;
Bucură-te, cel ce îmi insufli să vestesc cu limba cele trebuitoare, ca şi cele de
folos;
Bucură-te, cel ce îmi înfrânezi limba de la deşarta vorbire, de la multa vorbire, dar
mai ales de la cuvinte de hulă;
Bucură-te, cel ce pururea petreci împreună cu mine ori de mănânc, ori de beau, ori
de fac alt lucru oarecare;
Bucură-te, cel ce te îngrijeşti să mă deprinzi cu înfrânarea de la mâncare şi de la
băutură;
Bucură-te, cel ce mă păzeşti pe mine în vremea somnului şi alungi pe vrăjmaşul
care vrea să mă ispitească cu visurile de noapte;
Bucură-te, cel ce mă ferești de la pătimaşa iscodire şi sădeşti în ochii mei ruşinea
cea feciorească;
72
Condacul 10
Cel ce ai venit să mântuieşti pe toţi oamenii, preabunul meu Doamne, Iisuse, mă

rog cu umilinţă, iartă-mi cu milostivirea Ta răutăţile mele cele nenumărate, fiind
plecat spre aceasta de multele rugăciuni ale slujitorului Tău nematerialnic pe care mi
l-ai dat din pruncie ca un iubitor de oameni spre paza mea, ca să fiu vrednic a intra în
cămara slăvei Tale şi să cânt cu duhurile drepţilor: Aliluia!
Icosul 10
Pururea îmi apari, Sfinte Îngere, ca un zid puternic împotriva vrăjmaşilor mei
celor răi care caută pierirea mea cea veşnică şi care-mi slăbănogesc sufletul cu
trândăvia şi cu uitarea de sine; te rog dar, păzitorul meu, să mă învredniceşti cu
mijlocirea ta, în vremea ieşirii sufletului meu din trup, să fiu partaş preacuratului
Trup şi preascumpului Sânge al Mântuitorului meu, pentru ca, întărindu-mă cu Hrana
nepieritoare şi cu Băutura dătătoare de viaţă, să trec fără frică în cealaltă lume,
lăudându-te pe tine, binefăcătorul meu:
Bucură-te, că mă izbăveşti de năzuinţa spre plăceri îmbietoare şi-mi pui în faţă

ruşinea fecioarelor;
Bucură-te, că ţi s-a dat stăpânire şi putere să întorci înapoi pornirile şi năvălirile
dracilor ce se aruncă asupra mea;
Bucură-te, că ai primit de la Dumnezeu putere să biruieşti pe nevăzuţii mei
vrăjmaşi;
Bucură-te, că poţi să mă izbăveşti de orice răutate şi din toate cursele diavoleşti;
Bucură-te, că izgoneşti de la mine cumplitele năvăliri ale stăpânitorului acestei
lumi şi eşti povăţuitorul şi călăuzitorul meu nedespărţit;
Bucură-te, că stând tu de faţă, nu mă voi înfricoşa în ceasul morţii de întunecatele
feţe ale duhurilor răutăţii;
Bucură-te, că, păzit fiind de tine, nădăjduiesc să trec neprimejduit vămile
văzduhului;
Bucură-te, că, întărit de ajutorul tău, am nădejde să nu fiu oprit în afara porţilor
Raiului, atât dorit de mine;
Bucură-te, că stai înaintea lui Dumnezeu cu rugăciune pentru mine ca să nu fiu
aruncat în întunericul cel mai dinafară;
Bucură-te, că pururea îmi insufli să cer milă Domnului cu lacrimi de pocăinţă, ca
să mă izbăvească de focul iadului;
Bucură-te, că mă îndemni să mă rog zi şi noapte ca să nu fiu trimis să fiu chinuit
de demoni;
Bucură-te, că mă întăreşti în dreapta credinţă şi mă fereşti de rătăcire;
73
Condacul 11
Ştiu, Sfinte Îngere, păzitorul meu, că această cântare, pe care ţi-o aduc din osârdia
mea, nu este de ajuns spre a-mi arăta mulţumirea din toată inima pentru câte ai făcut
cu mine până acum, dar încă mă rog să îndupleci milostivirea lui Dumnezeu să mă
izbăvească la înfricoşătoarea Judecată de partea cea de-a stânga şi să mă
învrednicească să-I cânt Lui cu toţi sfinţii: Aliluia!
Icosul 11
Candela mi s-a stins, nu am undelemn de fapte bune cu care să o pot aprinde, unde
dar voi alerga eu, ticălosul, îngreunat de somnul păcatului, când mă va ajunge pe
neaşteptate ceasul morţii. Să nu aud şi eu ca fecioarele cele nebune glasul înfricoşător
al Mirelui: Nu te cunosc! Ajută-mă dar, neadormitul meu păzitor, că să-mi umplu
vasul sufletului meu cu untdelemnul faptelor bune, iar mai vârtos cu milostenia şi
smerenia. Iar acum, primeşte această cântare de la mine:
Bucură-te, cel ce pururea mă inspiri să-L am în mintea mea numai pe Domnul

Iisus;
Bucură-te, cel ce înviezi în inima mea porunca dragostei pentru Domnul meu cel
preabun;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să-L iubesc pe aproapele meu cu o adevărată
dragoste plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce mă înveţi ca pe semenii mei nu numai cu limba sau cuvântul, ci
şi cu fapta şi cu adevărul să-i iubesc;
Bucură-te, cel ce sădeşti în mine dorinţa de a-i ajuta în toate nevoile;
Bucură-te, cel ce mă povăţuieşti să-i mângâi pe cei necăjiţi şi să-i apăr pe cei
asupriţi;
Bucură-te, cel ce-mi pleci inima să împart săracilor din avuţiile mele;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să fiu gata să-mi pun şi sufletul pentru prietenii mei,
potrivit poruncii Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce-mi închizi ochii ca să nu văd greşelile fratelui meu;
Bucură-te, cel ce nu îngădui să osândesc pe aproapele meu care alunecă spre
păcat;
Bucură-te, cel ce eşti floare a Împărăţiei Cerurilor;
Bucură-te, cel ce eşti blândeţea care alungă frica;
Condacul 12
Ţi s-a dat har de la Atotputernicul Dumnezeu, Sfinte Îngere, acoperitorul meu, să

mă păzeşti în toate căile mele, să nu se lovească piciorul meu de vreo piatră de
74
poticnire, până când mă voi înfăţişa înaintea Lui Hristos Dumnezeu pe care cu
netăcute glasuri toate puterile cereşti Îl laudă cântând: Aliluia!
Icosul 12
Laud milostivirea ta cea vrednică de mirare şi pogorământul tău cel mare, cel ce
eşti minte repede mişcătoare şi slugă nematerialnică a Domnului; cel ce nu te
îngreţoşezi de păcatele mele urât mirositoare şi nu încetezi să aduci pentru mine
nevrednicul, sfintele tale rugăciuni către Preasfântul Dumnezeu, Cel ce este în Trei
Ipostasuri, ca să nu pier în veci, ci să moştenesc Împărăţia Cerească. Binevoieşte dar
să primeşti, din sufleteştile mele visterii, cântările de laudă ce le aduc ţie:
Bucură-te, cel ce mă îndepărtezi de păcate prin aducerea-aminte de înfricoşătoarea

judecată a Lui Dumnezeu ce va să fie;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să-mi pregătesc sufletul ca pe o mireasă întru
întâmpinarea Mirelui Hristos;
Bucură-te, cel ce de-a pururea doreşti să mă întocmeşti ca pe o vrednică cămară de
nuntă;
Bucură-te, cel ce neîncetat mă înveţi să-mi aprind candela sufletului meu, ca
împreună cu fecioraele cele înţelepte şi cu sufletele drepţilor să intru în locaşul
bucuriei;
Bucură-te, cel ce mă îndemni să-mi spăl îmbrăcămintea mea cea murdară de
păcate;
Bucură-te, cel ce mă ajuţi să mă îmbrac în veşmântul neprihănirii şi al curăţeniei;
Bucură-te, cel ce mijloceşti la înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos să mă
învrednicesc să stau de-a dreapta Sa;
Bucură-te, cel ce rogi bunăvoinţa lui Dumnezeu ca să mă numere cu ceata aleşilor
Săi;
Bucură-te, cel ce îndemni şi pe vieţuitorii cerului ce sunt împreună cu tine, să se
roage Domnului, ca să mă sălăşluiască împreună cu ei în Împărăţia Sa;
Bucură-te, păzitorul meu cel bun şi neadormit;
Bucură-te, cel ce eşti bun înainte-stătător, un cald folositor şi rugător pentru mine,
păcătosul;
Bucură-te, cel ce după Dumnezeu şi după Preasfânta Fecioară eşti puternica mea
nădejde;
Condacul 13
O, luminate preaslăvite şi înţelegătorule, Îngere al lui Dumnezeu, primeşte această

cântare de mulţumire şi de cerere, iar când va fi să mă ridic din pământ ca să stau la
Judecată, arată-ţi milostivirea asupra mea, a păcătosului, să stai langă mine, plin de
linişte şi de bucurie, luând de la mine frica cu nădejdea mântuirii, ca să mă
75
învrednicesc să cânt împreună cu tine în lăcaşurile raiului, în vecii vecilor Împăratului
Slavei, Celui mai înainte de veci: Aliluia! (de 3 ori)
Icosul 1
Sfinte Îngere, cel ce eşti trimis din ceruri ca să mă păzeşti şi să mă călăuzeşti în

toată viaţa mea, cad înaintea ta şi mă rog: tu însuţi mă călăuzeşte şi mă înţelepteşte ca
să încep a-ţi aduce din toată inima, cu toată dragostea şi osârdia, aceste cântări de
laudă:
Bucură-te, Îngere al lui Dumnezeu, înainte-stătătorul meu în faţa Presfintei

Treimi;
Bucură-te, slugă cerească a Domnului celui ce împărăţeşte peste toată făptura;
Bucură-te, împreună-vieţuitorule cu slugile Lui cele înţelegătoare şi
nematerialnice;
Bucură-te, cel ce faci pururea voia Stăpânului;
Bucură-te, cel ce ai primit de la Dumnezeu poruncă şi putere ca să păzeşti sufletul
meu;
Bucură-te, cel ce niciodată nu te depărtezi de mine, păcătosul;
Bucură-te, cel ce pururea petreci cu mine, nevrednicul;
Bucură-te, cel ce mă păzeşti în toate căile mele;
Bucură-te, cel ce îmi călăuzeşti paşii spre sfintele biserici;
Bucură-te, cel ce mă fereşti de toată răutatea;
Bucură-te, cel ce mi-ai fost dat de Dumnezeu ca păzitor pe căile vieţii mele;
Bucură-te, îndrumătorul vieţii mele cel preabun;
Condacul 1
Sfinte Îngere, cel ce eşti ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu; eu,
nevrednicul, îndrăznesc să-ţi aduc cântări de laudă, iar tu, ca cel ce ai îndrăzneală
către Împăratul Cerului, apără-mă de vrăjmașii văzuţi şi nevăzuţi, izbăveşte-mă de
toate nevoile şi necazurile, ca să strig ţie: Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul
meu păzitor!
76
Canonul de rugăciune către puterile cerești și către toți sfinții
Cântarea 1
Pe Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut
minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea, iar pe Israel, cel ce
fugea, l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Toate puterile cerești și toți sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cuvinte Cel fără de început, pentru sfințitele rugăciuni ale Heruvimilor, Sera-
fimilor, ale Stăpâniilor, Scaunelor, ale Puterilor celor dumnezeiești, ale Îngerilor,
Arhanghelilor, ale Căpeteniilor și Domniilor, dăruiește-ne milele Tale cele mari, ca
un Iubitor de oameni.
Ajută-mi, Înaintemergătorule al Domnului, rugând pe Hristos, și voi, ceata

proorocilor, adunarea Apostolilor, mulțimea mucenicilor, rugați pe Stăpânul tuturor
să mă mântuiască pe mine, cel cuprins de multe păcate.
Dumnezeieștilor femei care bine ați pătimit și ați postit, soborul arhiereilor,
cuvioșilor și drepților, cinstiților sfinți mucenici, rugați-vă să dobândim bunătățile
cele veșnice noi, cei ce cu credință vă fericim.
Mintea mea fiind robită de dezmierdările trupești, cu totul o izbăvește, Stăpână,

ceea ce ești una bună, și credincios mai adevărat prin fapte bune mă arată Fiului tău,
ca după datorie să te slăvesc.
Cântarea 3
Cel Ce ai întărit din început cerurile cu Cuvântul Tău cel Atotputernic,

Doamne, Mântuitorule şi cu Duhul Cel Atotlucrător şi Dumnezeiesc toată Puterea
lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale.
Rogu-mă, o, Serafimi, Stăpânii, Heruvimi, izbăviți-mă de smintelile vrăjmașilor,

voi, Domnii, Căpetenii, Scaune și Arhangheli, împreună cu toți Îngerii, rugați pe Iz-
băvitorul pentru mine, păcătosul.
77
Înaintemergătorule, roagă pe Hristos să dobândesc viața cea făcătoare de bine, mie
pururea, proorocilor și cetele mucenicilor, ale Sfinților Apostoli, ale arhiereilor, ale
cuvioșilor și ale sfinților mucenici, care v-ați săvârșit prin sânge, rugați-vă pentru
mine, păcătosul.
Femei care vitejește ați pătimit și luminat ați postit și pe vrăjmașul l-ați biruit,
rugați-vă să fim și noi părtași acelei desfătări și măriri nesfârșite de care voi v-ați
învrednicit.
De Dumnezeu dăruită, curată Fecioară, roagă-te împreună cu cetele cele de sus, cu

toți înțelepții Apostoli, cu sfinții mucenici și cu proorocii, ca să luăm desăvârșit
dezlegare de păcate.
Cântarea 4
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria

mea, Cel ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru
aceasta, cu proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de
oameni.
Vezi, Hristoase, să nu mă treci cu vederea, rogu-mă, pe mine cel cuprins de toate

păcatele, ci, prin rugăciunile tuturor sfinților Tăi îngeri, cu ale mucenicilor și cu ale
Apostolilor Tăi, miluiește-mă și mă mântuiește și moștenitor Împărăției Tale mă
arată, ca un Milostiv.
Propovăduitorule al lui Hristos, Înaintemergătorule, aprinde acum făclia inimii

mele cea stinsă, cel ce ai fost luminător Soarelui celui înțelegător, și te roagă,
împreună cu proorocii și cu toți sfinții, să trec în caldă pocăință această viață
trecătoare.
Strălucește-mi lumina pocăinței, Iubitorule de oameni, Iisuse, și mă învrednicește

să dobândesc mântuirea, cu mijlocirile celor ce au slujit Ție întru credință, ale
sfintelor femei, ale ierarhilor și ale mucenicilor Tăi, ale propovăduitorilor, ale
Apostolilor și ale sfinților mucenici.
78
Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu întrupat, ceea ce ești cu totul sfântă, pe
Acela roagă-L să ne mântuiască pe toți în ziua cea înfricoșătoare și să ne izbăvească
de chinuri și să ne învrednicească de viața și de lumina cea veșnică, împreună și cu
cei ce bine I-au slujit.
Cântarea 5
Pentru ce mai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit
întunericul cel străin pe mine, ticălosul. Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor
Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Puterile cele înțelegătoare Te roagă acum, Milostive Doamne, Stăpâniile,

Scaunele, Serafimii și Domniile, Îngerii împreună cu Arhanghelii și cu Căpeteniile,
fii milostiv poporului Tău și-l mântuiește, ca un Îndurat.
Fericite Înaintemergătorule, cel ce ai petrecut viață străină și singuratică, fă-mă

străin de tot chinul, rugând pe Iisus, Iubitorul de oameni, împreună cu dumnezeieștii
prooroci, cu apostolii, cu ierarhii și cu sfintele oști ale mucenicilor.
Cel ce ai luminat pe ierarhii Tăi și pe sfinții mucenici, Doamne, și ai mărit dumne-

zeiasca adunare a cinstitelor femei, care vitejește au pătimit, pentru rugăciunile aces-
tora, miluiește-mă, Cel ce știi toate greșelile mele, cele fără de număr.
Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Cuvântul, Cel cu totul Sfânt, izgonește toată
mâhnirea și întristarea sufletului meu și îndeamnă gândul meu să facă lucruri dum-
nezeiești, ca să te slăvesc cu credință și cu dragoste.
Cântarea 6
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-

mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul
mântuirii mele!
Ca să mă izbăvească de chinul cel gătit acolo, Heruvimi, Scaune, Domnii, Îngeri,

Arhangheli, Căpetenii și Puteri, rugați pe Stăpânul a toată făptura.
79
Cu cetele Apostolilor și cu oștile mucenicilor, Înaintemergătorule, propovăduito-
rule al lui Hristos, roagă pe Iisus, iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, ca să aflăm
milă în ceasul judecății.
Sfântă Muceniță Tecla, ceea ce ești întâia dintre femeile care tare au pătimit,
împreună cu acelea, roagă pe milostivul Dumnezeu să ne izbăvim de întunericul
patimilor și de ispitele cele de multe feluri.
Pe tine, Stăpână, de Dumnezeu dăruită, te lăudăm credincioșii, că ai născut cu trup

pe Dumnezeul cel lăudat, pe Care roagă-L, ceea ce ești neîntinată, să mântuiască țara
aceasta și poporul ei în pace.
Cântarea 7
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând, pentru

aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au
cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind voi a doua lumină din Lumina cea dintâi, sfinților Îngeri, cu împărtășirea cea
netrupească și preabogată v-ați strălucit. Pentru aceasta strig: Luminați mintea mea
cea pururea întunecată de patimile vieții.
Ceata cea fericită a Apostolilor, a mucenicilor și a sfinților prooroci, a ierarhilor și

a cuvioșilor, împreună cu fericitul Înaintemergător, Te roagă, Iubitorule de oameni, să
treci cu vederea greșelile noastre ale tuturor, care cântăm Ție: Bine ești cuvântat,
Dumnezeul părinților noștri.
Schimbă durerea sufletului meu, Hristoase, și mă miluiește pentru rugăciunile

sfinților mucenici, ale ierarhilor și ale cuvioșilor Tăi, și să nu mă rușinezi când voi sta
înaintea tronului Tău, că bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.
Ca un tron în chip de foc porți pe Împăratul făpturii, pe Care roagă-L, Fecioară,

împreună cu fericitele și sfintele femei, să mă învrednicească de Împărăția Sa pe
mine, cel ce cu credință slăvesc ajutorul tău.
80
Cântarea 8
De șapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor l-a ars nebunește, pentru cinstitorii
de Dumnezeu, dar văzându-i pe aceștia izbăviți de o putere mai mare, Făcătorului
și Izbăvitorului a strigat: Tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare
preaînălțați-L întru toți vecii.
O, Heruvimi, cei în chipul focului, Serafimi, cei cu multe aripi, Scaune, Stăpânii și
Căpetenii, Îngeri și toți Arhanghelii și sfințite Domnii, rugați-vă, împreună cu
Înaintemergătorul, cu proorocii, cu Apostolii, cu ierarhii și cuvioșii și cu toți drepții,
ca să ne miluiască pe noi.
Dați-ne ajutor, Sfinților Apostoli: Petre, Pavele, Iacove, Bartolomee, Toma, Filipe,
Andrei, Marcu împreună cu Luca, Ioan, iubitul lui Hristos, Simone și Iuda, cel cu
totul fericit, și marele Matia, fiind noi biruiți de ispitele înșelătorului și rătăciți.
Ștefane, începătorul mucenicilor, cel ce ai fost mai luminat decât razele soarelui,
roagă-te împreună cu aceștia să ne luminăm toți și să scăpăm de toată negura
păcatului, noi, cei ce strigăm Stăpânului: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați
pe Domnul întru toți vecii.
Fă să urmez, ceea ce ești cu totul curată, celor ce cuviincios au viețuit cu viață

îmbunătățită, rănind pe vrăjmașii cei ce mă mâhnesc fără de milă și mă supără
neîncetat, trăgându-mă la patimile cele trupești, ca, bucurându-mă, să strig: Popoare,
preaînălțați pe Hristos în veci.
Cântarea 9
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat că

Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat
decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, căpeteniile cetelor
îngereşti şi omeneşti te slăvesc.
O, dumnezeiești Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate

Căpeteniile și preamărite Puteri și Sfinți Arhangheli, faceți rugăciune la Dumnezeu
ca, bine viețuind, să dobândim mântuire și să ne izbăvim de necazuri.
81
Înaintemergătorule, ca cel ce ai fost prooroc mai ales, împreună cu toți proorocii,

învrednicește-ne tuturor bunătăților și pe noi, cei îngreuiați de patimi și pururea
cuprinși de ispitele celui viclean și de înșelăciunile vieții, ca să vă cinstim cu credință.
Dumnezeiești, cu totul slăviți, cei doisprezece Apostoli, împreună cu toți

mucenicii, cu preoții și cu sfinții mucenici și cu fericiții și dumnezeieștii prooroci,
cuvioase și drepte femei, care tare ați pătimit, faceți rugăciuni pentru noi către
Iubitorul de oameni.
Fecioară, ceea ce ești iubitoare de bine, roagă pe Fiul tău Cel bun și Domnul să
tămăduiască și să mântuiască sufletul meu cel slab și necăjit pururea de asupririle
balaurului celui stricător de suflet și să-l fericească împreună cu toate înălțările cele
purtătoare de lumină.
82
Acatistul tuturor Sfinților
Condacul 1
Celor aleşi ai lui Dumnezeu, Tuturor Sfinţilor, care din veac au strălucit în toată
lumea şi au primit în cer cununi de slavă, cântare de laudă aducem. Şi ca cei ce aveţi
îndrăzneală către Dumnezeu, din toate nevoile sloboziţi-ne pe noi, ca să grăim către
voi: Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Icosul 1
Soborul îngeresc, micşorat prin căderea îngerilor celor cu trufie, s-a împlinit iar de
către voi, toţi Sfinţii. În ziua prăznuirii voastre, cetele îngereşti minunat vă prăznuiesc
şi pe toată lumea o cheamă spre veselie duhovnicească. Iar noi, urmând lor, cu
bucurie grăim către voi:
Bucuraţi-vă, sfinţilor din veac, de Dumnezeu aleşi şi așezaţi în slava cea cerească;
Bucuraţi-vă, că prin alegerea voastră, cu ostenelile cele bune credinţă aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, că prin faptele voastre cele bune, calea cea dreaptă către cer ne-aţi
arătat-o;
Bucuraţi-vă, cei ce mai înainte de legea lui Dumnezeu cea scrisă, după legea
cugetului aţi viețuit;
Bucuraţi-vă, că în urma Legii, cu evlavie viaţa aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, cei din Legea nouă, care luminat prin fapte bune aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, cei ce în vremurile de pe urmă, bine aţi plăcut lui Dumnezeu, şi plata
cu cei dintâi aţi primit;
Bucuraţi-vă, că de la necazurile cele pământeşti aţi trecut la odihna cea cerească;
Bucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu cea negrăită;
Bucuraţi-vă, cei ce pururea vă rugaţi pentru cei ce vă cinstesc pe voi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toti, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul 2
Văzându-se, pe sine, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, înfrumuseţată cu o

mare ceată de sfinţi, ca nişte preafrumoase flori de rai, luminat cinsteşte pomenirea
lor şi împreună cu ei cinsteşte pe Preacurata Maica Domnului, preaslăvind pe Cel
născut dintr-însa, Hristos Dumnezeul nostru, şi cântându-I Lui cântare de laudă:
Aliluia!
Icosul 2
Minţii noastre, să cereţi de la Domnul lumină, Sfinţilor plăcuţi ai lui Dumnezeu,

ca, lepădând slăbiciunea cea omenească, cu inima şi cu gândul să ne înălţăm la
83
locaşurile raiului cele de voi moştenite, iar nouă făgăduite şi să glăsuim către voi cu
bucurie aşa:
Bucuraţi-vă, strămoşilor şi patriarhilor din Legea veche, străbunii după trup ai lui
Hristos, Fiul lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că, prin binecuvântarea Domnului, s-a înmulţit neamul vostru ca
stelele cerului;
Bucuraţi-vă, că, în mijlocul vechiului întuneric al păgânătăţii, aţi păstrat credinţa
cea dreaptă în adevăratul Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce cu nădejde aţi aşteptat pe Răscumpărătorul cel făgăduit;
Bucuraţi-vă, că din neamul vostru a strălucit prealuminoasă făclie, Născătoarea de
Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria;
Bucuraţi-vă, că dintr-însa S-a născut Biruitorul morţii şi al iadului;
Bucuraţi-vă, că prin credinţa voastră în Hristos, Cel ce avea să vină, aţi câştigat
mântuire;
Bucuraţi-vă, ca, în locul blestemului celui de demult, binecuvântarea prin El aţi
primit;
Bucuraţi-vă, cei ce şi în iad venirea lui Hristos aţi aşteptat;
Bucuraţi-vă, că din chinurile iadului prin El v-aţi izbăvit;
Bucuraţi-vă, căci cu slavă la ceruri v-aţi ridicat;
Bucuraţi-vă, că împreună cu cetele îngereşti, în locaşurile Tatălui ceresc v-aţi
sălăşluit;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul 3
Cu puterea Celui de sus umbriţi fiind, Sfinţilor, cu îndrăzneală v-aţi întrarmat

împotriva începătorilor şi stăpânitorilor răutăţii celei de sub cer şi biruind
vicleşugurile lor, toate începuturile voatre cele bune le-aţi săvârşit cântând
Atotputernicului, Iubitorului de oameni: Aliluia!
Icosul 3
Având, sfinţilor prooroci, locaşuri preamărite, în curţile casei Tatălui ceresc, şi

luminaţi fiind cu lumina cea pururea fiitoare a feţei lui Dumnezeu, vă desfătaţi cu toţi
Sfinţii, în fericirea cea negrăită, de care noi păcătoşii, dorind a fi părtaşi, vă lăudăm
pe voi aşa:
Bucuraţi-vă, sfinţilor prooroci, aleși de Dumnezeu înainte de naşterea voastră;

Bucuraţi-vă, căci cu credinţa aţi slujit Domnului până la întruparea lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că din pruncie cu darul Sfântului Duh sunteţi sfinţiţi;
Bucuraţi-vă, cei trimişi de Domnul ca să înţelepţiţi pe fiii lui Israel cel ce rătăcise;
84
Bucuraţi-vă, cei ce mai dinainte aţi vestit preaslăvita naştere a lui Hristos din
Fecioara;
Bucuraţi-vă, stelelor, care v-aţi arătat înaintea venirii Soarelui celui adevărat;
Bucuraţi-vă, că pe împăraţii lui Israel, cei călcători de lege, i-aţi mustrat;
Bucuraţi-vă, cei ce toată necurăţia omenească, cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu,
fără cruţare aţi tăiat;
Bucuraţi-vă, robi credincioşi ai Domnului, care toată voia Lui aţi împlinit;
Bucuraţi-vă, cei ce înaintea stăpânitorilor fără frică adevărul aţi vorbit;
Bucuraţi-vă, cei ce în lume multe scârbe şi necazuri aţi răbdat;
Bucuraţi-vă, cei ce întru slava cea veşnică, cu toţi aleşii, în cer prăznuiţi;
Condacul 4
De viforul vieţii izbăvindu-vă, Sfinţilor toţi, în odihna cea cerească vă aflaţi, în loc
cu verdeaţă şi de răcoare, unde sunt râurile dulceţii celei nespuse, hrana slavei lui
Dumnezeu cea nestricăcioasă, cântările şi glasurile celor ce prăznuiesc acolo şi voi cu
toate puterile îngereşti vă veseliţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Ochii n-au văzut, urechea n-a auzit şi în inima omului pământesc n-a intrat,
bucuria şi dulceaţa în care voi acum vă desfătaţi, Sfinţilor Apostoli. Pentru aceasta,
cu bună cucernicie, grăim către voi:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Apostoli, care, cu Ioan Botezătorul, sunteţi mai aproape

stătători, de prestolul Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi vestit lumii taina răscumpărării noastre;
Bucuraţi-vă, cei ce cu lumina credinţei lui Hristos aţi luminat popoarele cele
întunecate;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi semănat în inimile oamenilor sămânţa Cuvântului lui
Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că roada ostenelilor voastre seceraţi, în cămara cea cerească;
Bucuraţi-vă, sfinţilor părinţi, care la cele şapte soboare din toată lumea
mărturisirea credinţei celei adevărate aţi mărturisit şi întărit;
Bucuraţi-vă, cei ce viforul vicleşugurilor cele ereticești aţi liniştit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi lămurit noua dogma credinţei celei adevărate;
Bucuraţi-vă, cei ce şi până acum, cu învăţătura voastră, Biserica lui Hristos de
eresuri şi de dezbinări o apăraţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor ierarhi, care cu cuvântul şi cu viaţa luminos aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, că în lumina cea neînserată, cu fiii voştri cei duhovniceşti locuiţi;
85
Condacul 5
Răscumparați fiind, prin scurgerea Sângelui Tău cel dumnezeiesc, Mântuitorule, şi

cu dreptate slujind Ție toţi sfinţii pe pământ, acum ca niște stele prealuminoase
strălucesc pe tăria Bisericii, şi pe noi, care înnotăm în marea păcatelor acestei vieţi, la
calea cea dreaptă ce duce la patria cerească ne povăţuiţi. Pentru aceasta mulţumire lui
Dumnezeu Îi aducem, cu bucurie, cântând: Aliluia!
Icosul 5
Văzând, sfinţilor mucenici, că în lumea aceasta toate sunt deşertăciune şi supuse

stricăciunii, v-aţi silit preaveșnicului Dumnezeu să-I placeţi şi să schimbaţi prin
cumplitele chinuri, cele stricăcioase. Pentru aceasta, v-aţi învrednicit a sta aproape de
înfricoşătorul scaun, în slava cea veşnică, de unde să nu ne uitaţi pe noi, cei ce
săvârşim pomenirea voastră şi grăim către voi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, sfinţilor mucenici, răbdători de patimi, care cu sângele vostru aţi

pecetluit credinţa vostră cea dreaptă în Hristos;
Bucuraţi-vă, că nu v-aţi temut de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
Bucuraţi-vă, cei ce chinuri înfricoşătoare aţi răbdat;
Bucuraţi-vă, cei ce patimile lui Hristos cu osârdie aţi râvnit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi biruit cruzimea chinuitorilor celor cumpliţi;
Bucuraţi-vă, cei ce prin foc şi prin apă aţi trecut şi în odihnă veşnică aţi intrat;
Bucuraţi-vă, mărturisitorilor şi sfinţilor mucenici, care pentru dreapta credinţă şi
pentru cinstirea sfintelor icoane aţi pătimit;
Bucuraţi-vă, preacuvioşilor mucenici, care cu Domnul în rugăciune aţi vorbit şi cu
patimile Sale pe diavol aţi biruit;
Bucuraţi-vă, că pentru slava şi cinstea Împăratului ceresc aţi luptat;
Bucuraţi-vă, că slava biruinţei de la Hristos din ceruri aţi primit;
Bucuraţi-vă, cei ce multe şi felurite minuni, întru slava lui Dumnezeu, pe pământ
aţi săvârşit;
Condacul 6
Neamurile creştineşti propovăduiesc mărirea voastră, Sfinţilor. Căci voi ca un rai

sădit v-aţi arătat în mijlocul Bisericii, având pom de viaţă pe Însuşi Domnul, din care,
gustând dulceaţa raiului, aţi trecut cu vederea toate cele stricăcioase în lumea aceasta
şi cu bucurie în lumea cea cerească aţi intrat, cântând: Aliluia!
Icosul 6
Credinţa cea dreaptă şi faptele cele bune ale cuvioşilor părinţi, ca izvoarele
limpezi la toată lumea strălucesc, şi calea cea întunecată a vieţii acesteia nouă ne-o
86
luminează, ca să nu rătăcim în pustiul păcatelor şi ale eresurilor cele de suflet
pierzătoare. Pentru aceasta cu laude le cântăm lor:
Bucuraţi-vă, cuvioşilor părinţi, care lumea şi toate cele din lume, pentru dragostea
lui Hristos Dumnezeu, de bună voie le-aţi lepădat;
Bucuraţi-vă, cuvioaselor maici, care călătoria vieţii pământești, zi şi noapte
luptând, aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, pustnicilor, care în peşteri şi în munţi cu fiarele aţi vieţuit;
Bucuraţi-vă, postitorilor, care vremelnică viaţă în foame şi în sete aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, stâlpnicilor, care gerul şi zăduful pentru împărăţia cea cerească aţi
răbdat;
Bucuraţi-vă, schimnicilor, care în liniştea inimii pe Dumnezeu aţi cântat;
Bucuraţi-vă, fecioarelor, care fecioria aţi păzit şi lui Hristos Mielul cel fără
prihană aţi urmat;
Bucuraţi-vă, slujitorilor aleşi, care smerenia lui Hristos aţi dobândit;
Bucuraţi-vă, cei ce viaţa cea de obşte, în dragoste frăţească ca îngerii aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, cei înţelepţi şi blânzi, care povăţuitori călugărilor aţi fost;
Bucuraţi-vă, că prin truda iubitorilor de străini bunătăţile cele de sus le-aţi
câştigat;
Bucuraţi-vă, cei ce în odihna Domnului aţi intrat;
Condacul 7
Voind preabunul Dumnezeu să arate lumii că nu în zadar se ostenesc toţi cei ce fac
voia Lui, ci mare plată s-a gătit lor întru Împărăţia cerurilor, a preamărit cetele de
sfinţi ai Săi, care în tot chipul au slujit Lui pe pământ, ca şi noi să râvnim vieţii lor şi
aceeaşi slavă cerească să o dorim, cântându-I Lui neîncetat: Aliluia!
Icosul 7
Zis-a Domnul - Aceste cuvinte ale Stăpânului sunt deosebit de potrivite vouă
Sfinţilor toţi. Căci voi, deşi aţi murit pe pământ cu trupul, dar cu sufletele pururea
sunteţi vii în locaşurile cele de sus şi multe minuni în lume săvârşiţi. Cu mijlocirea
voastră cea fierbinte către Dumnezeu, ajutaţi-ne nouă, celor ce grăim către voi aşa:
Bucuraţi-vă, cei ce cu mintea voastră cea înaltă pe Dumnezeul cel adevărat L-aţi
cunoscut;
Bucuraţi-vă, cei ce cu credinţa voastră cea dreaptă în Sfânta Treime, fără de
prihană aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, cei ce pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, adevărat Dumnezeu şi Om
desăvârşit L-aţi mărturisit;
Bucuraţi-vă, cei ce în mântuitoarele Lui patimi fără îndoială aţi crezut;
87
Bucuraţi-vă, cei ce cu credinţa cea dreaptă ca stelele străluciţi;
Bucuraţi-vă, căci cu trupul pe pământ aţi umblat, iar cu mintea în cer aţi vieţuit;
Bucuraţi-vă, că prin moartea cea vremelnică la viaţa cea fără de sfârşit aţi trecut;
Bucuraţi-vă, că prin calea cea strâmtă după cuvântul Domnului aţi mers;
Bucuraţi-vă, că prin porţile cele îngereşti în Împărăţia cea cerească aţi intrat;
Bucuraţi-vă, moştenitorilor ai bunătăţilor celor veşnice;
Bucuraţi-vă, grabnici rugători pentru mântuirea noastră;
Condacul 8
Cu ochii cugetului privind la locaşurile de sus, unde toţi Sfinţii după ostenelile
cele pământeşti se odihnesc, noi cei ce pe pământ şi în trup îmbrăcaţi, măcar că nu
putem cunoaşte fericirile cele de acolo, dar cu credinţă înţelegându-le, iar cu inima
gustându-le, cântăm lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!
Icosul 8
Atotţiitorule, Doamne, Cel ce cunoşti mulțimile stelelor şi la toate le-ai dat nume,
Tu singur ştii pe nume pe toţi cei ce bine Ți-au plăcut Ție. Iar noi, lucrul mâinilor
Tale fiind, precum nisipul mării a-l număra, aşa şi numărul tuturor sfinţilor a-l spune
nu se poate, decât numai pe cei aleşi robi ai Tăi, care de la începutul lumii bine Ți-au
plăcut, pe nume îi chemăm, zicând:
Bucuraţi-vă, Adam şi Eva, străbuni a tot neamul omenesc;

Bucuraţi-vă, Abel şi Set, cei dintâi din lume iubitori de dreapta credinţă;
Bucuraţi-vă, Noe, al doilea începător al neamului omenesc, şi Avraam, primitorul
aşezământului lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Moise, de Dumnezeu văzătorul şi Aaron, întâiul preot în Legea cea
veche;
Bucuraţi-vă, Enoh şi Ilie, cei ce cu trupul moarte nu aţi gustat şi la cer aţi fost
luaţi;
Bucuraţi-vă, Isaia, David şi Daniel, văzători ai tainelor lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Ioachim şi Ana, care aţi născut pe Fecioara Maria, Maica lui Hristos,
Dumnezeul nostru;
Bucuraţi-vă, Petru şi Pavel, Iacob şi Ioan, cei mai aleşi apostoli ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Nicolae, Vasile, Grigorie, Ioan şi Atanasie, stâlpii cei neclintiţi ai
Bisericii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Antonie, Pahomie, Eftimie, Ilarion şi Sava, mari povăţuitori ai
călugărilor;
Bucuraţi-vă, Gheorghe, Dimitrie, Eustatie şi Pantelimon, mari mucenici ai lui
Hristos;
88
Bucuraţi-vă, Varvara, Irina, Parascheva, Ecaterina şi toate muceniţele, care cu
sângele vostru aţi adeverit biruinţa credinţei;
Condacul 9
Toţi sfinţii Tăi, Doamne, urmând cetelor îngereşti, neîncetat slăvesc în cer,
Preasfânt numele Tău: Sfănt, Sfănt, Sfănt! Împreună cu acestea şi noi păcătoşii, pe
pământ, cu buze de tină cântăm: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei cu deşartă înţelepciune nu se pricep a spune: Cum voi toţi Sfinţii, fiind
asemenea nouă, oameni în trup pătimaş, nu v-aţi biruit de patimi, ci, cu bărbăţia
voastră, pe vrăjmaşii cei fără de trup aţi biruit? Iar noi, preaslăvind pe Domnul, Cel
ce v-a întărit pe voi, lăudăm vitejia voastră şi cu mulţumire grăim:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, că pentru dragostea lui Dumnezeu viaţa voastră nu aţi
cruţat;
Bucuraţi-vă, cei ce lumea şi pe stăpânitorul ei aţi biruit;
Bucuraţi-vă, că toate mrejele şarpelui celui din vechime, ca pe nişte fire de
păianjen, le-aţi rupt;
Bucuraţi-vă, cei ce sub mâna cea tare a preabunei Pronii a lui Dumnezeu v-aţi
smerit;
Bucuraţi-vă, cei ce cu voia voastră voii Tatălui ceresc v-aţi supus;
Bucuraţi-vă, cei ce în trupurile şi-n sufletele voastre pe Dumnezeu L-aţi preaslăvit;
Bucuraţi-vă, căci cu toate faptele voastre pe Dumnezeu L-aţi slăvit;
Bucuraţi-vă, că mâinile voastre la lucrarea faptelor bune le-aţi ridicat;
Bucuraţi-vă, că paşii voştri pe calea cea adevărată aţi îndreptat;
Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi lipit inima către bogaţii, sau desfătarea lumească;
Bucuraţi-vă, că numai către bucuria cea veşnică aţi cugetat;
Condacul 10
Pe calea mântuirii drept mergând şi despre judecăţile lui Dumnezeu învăţându-vă,

Sfinţilor toţi, v-aţi arătat ca nişte pomi bine roditori la izvoarele apelor şi aţi adus la
vreme lui Dumnezeu rod de fapte bune. Iar acum în Edenul cel de sus, în fericirea cea
negrăită, desfătându-vă, pomeniţi-ne şi pe noi, fraţii voştri, care lăudăm grija voastră
cea părintească pentru mântuirea noastră şi lui Dumnezeu cântăm: Aliluia!
89
Icosul 10
Ca un zid tare, împotriva vrăjmaşului, sunteţi voi pentru noi, Sfinţilor toţi, şi
fierbinți rugători către Hristos, pentru tot neamul creştinesc. Pentru aceasta de
săgeţile nevăzuţilor luptători pururea fiind noi păziţi, cu bucurie grăim:
Bucuraţi-vă, frumuseţea cea mare a neamului omenesc;

Bucuraţi-vă, mântuirea cea de-a pururea în călătoria noastră cea pământească;
Bucuraţi-vă, că ne sunteţi nouă ajutători puternici, în luptă cu vrăjmaşii mântuirii
noastre;
Bucuraţi-vă, că de sabia mâniei lui Dumnezeu cu rugăciunile voastre ne apăraţi pe
noi;
Bucuraţi-vă, că, ispitiţi fiind, şi nouă ne ajutaţi când cădem în mrejele ispitelor;
Bucuraţi-vă, că de pocăinţa noastră a păcătoşilor vă bucuraţi;
Bucuraţi-vă, cei ce în tot locul şi în toată vremea pe pământ bine aţi vieţuit;
Bucuraţi-vă, cei ce chiar de aţi greşit, dar cu adevărată pocainţă şi cu lacrimi
întinăciunea păcatului aţi spălat;
Bucuraţi-vă, cei ce de la Adam şi până acum întru nădejdea vieţii cele veşnice aţi
adormit;
Bucuraţi-vă, cei ce de la apus şi de la răsărit aţi venit şi în sânul lui Avraam v-aţi
odihnit;
Bucuraţi-vă, că ceata voastră pururea se măreşte cu cei noi de pe pământ veniţi;
Bucuraţi-vă, că prin voi locurile duhurilor celor căzute, în soborul îngeresc se
împlinesc;
Condacul 11
Cântările noastre cele de laudă, măcar de ar fi ca întunericul de multe la număr, nu

vor fi de ajuns spre mărirea faptelor voastre celor bune, Sfinţilor toţi. Nouă
neputincioşilor mai bine ar fi să iubim tăcerea, dar ca să nu ne arătăm leneşi şi
nemulţumitori, pentru milele şi darurile lui Dumnezeu cele pentru voi primite,
Stăpânului Celui ce v-a preaslăvit pe voi Îi cântam: Aliluia!
Icosul 11
Voi, Sfinţilor toţi, sunteţi făclii ai luminii celei nespuse, înaintea scaunului
Preasfintei Treimi, împreună cu cetele îngerilor, căci în rugăciuni pentru noi neîncetat
sunteţi şi pe cărarea cea luminoasă a mântuirii povăţuiţi pe cei ce grăiesc către voi
aşa:
Bucuraţi-vă, făclii ale focului celui nematerialnic;

Bucuraţi-vă, locuitori ai locaşului Tatălui ceresc;
Bucuraţi-vă, strugurii viei lui Hristos;
90
Bucuraţi-vă, ale raiului flori bine mirositoare;
Bucuraţi-vă, râuri de viaţă curgătoare, care potoliţi setea noastră cea
duhovnicească;
Bucuraţi-vă, nori de ploaie purtători, ce ne răcoriţi pe noi în zăduful ispitelor;
Bucuraţi-vă, căci cu suflarea voastră cea duhovnicească iarna mâhnirii de la
sufletele noastre o alungaţi;
Bucuraţi-vă, privighetorilor, cu dulci cântări, care ne vestiţi nouă primăvara cea
duhovnicească a veşnicei fericiri;
Bucuraţi-vă, punte închipuită, a cărei milă o vărsaţi peste noi;
Bucuraţi-vă, buni cârmaci, care de potopul păcatelor ne feriţi pe noi;
Bucuraţi-vă, povăţuitori credincioşi, care ne îndreptaţi pe noi la patria cea
cerească;
Condacul 12
Darul cel dat vouă de la Dumnezeu, ca o răsplată pentru mulţimea faptelor voastre
cele bune, cine dintre pământeni poate să-l povestească, o Sfinţilor? Căci precum am
socoti apa mării cu picătura, aşa şi ale voastre minuni şi faceri de bine, care prin voi
ni se dau nouă, nu este cu putinţă a se numara. Pentru aceea, săvârşim mărită serbarea
aceasta, cu bucurie şi cu umilinţă, iar lui Dumnezeu, Celui ce toate prin voi lucrează,
Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 12
Cântând Ție, Atotţiitorule Stăpâne, toţi lăudăm preasfânt numele Tău, că de la

începutul lumii în diferite chipuri ai arătat pe pururea pomeniţii Sfinţii Tăi, care Ție
Unuia Dumnezeu, în Treime slăvit, Ți-au plăcut. Cu rugăciunile cărora de toate
răutăţile izbăveşte pe cei ce grăiesc către dânşii:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, plăcuţilor lui Dumnezeu, împreună cu pururea Fecioara

Maria, cea mai preasfântă decât toată făptură;
Bucuraţi-vă, şi voi îngerii cei fără de trup, păzitorii neamului omenesc;
Bucuraţi-vă, sfinţilor împăraţi ocârmuitori, care pe pământ cu bună cucernicie aţi
condus şi Împărăţia cea cerească aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, judecători care pe pământ aţi judecat cu nepărtinire, că aţi aflat milă
şi îndreptare de la Judecătorul cel Mare al cerului şi pământului;
Bucuraţi-vă, ai oraşelor buni ispravnici, că v-aţi învrednicit a locui în oraşul cel
ceresc;
Bucuraţi-vă, păstorii cei râvnitori ai oilor celor cuvântătoare de Hristos,
Începătorul păstorilor, că v-aţi preamărit;
Bucuraţi-vă, buni lucrători pe pământ, care întru bunătatea inimii şi în nerăutate
Domnului aţi slujit;
91
Bucuraţi-vă, călătorilor răbdători, care aţi ajuns la patria cea cerească;
Bucuraţi-vă, cei nebuni pentru Hristos, care ocări şi dosădiri pentru El aţi suferit;
Bucuraţi-vă, cei fără de arginți, care în dar tămăduire bolnavilor aţi dat, iar plată
din cer aţi primit;
Bucuraţi-vă, bărbaţi şi femei de toată vârsta, care la chemare aţi plăcut lui
Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că voi întru Hristos una sunteţi, sufletele voastre în mâinile Domnului
sunt;
Condacul 13
O, preafericiţilor Părinţi, împlinitorii voii lui Dumnezeu, Sfinţilor toţi, cei ce aţi
câştigat moştenirea veşnicelor bunătăţi, primiţi această cântare a noastră de laudă, şi
prin rugăciunile voastre cele bine plăcute şi primite de către Dumnezeu, cereţi nouă
iertarea păcatelor şi izbăvire de chinurile cele veşnice, ca împreună cu voi în patria
cea cerească să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)
Icosul 1
Soborul îngeresc, micşorat prin căderea îngerilor celor cu trufie, s-a împlinit iar de
către voi, toţi Sfinţii. În ziua prăznuirii voastre, cetele îngereşti minunat vă prăznuiesc
şi pe toată lumea o cheamă spre veselie duhovnicească. Iar noi, urmând lor, cu
bucurie grăim către voi:
Bucuraţi-vă, sfinţilor din veac, de Dumnezeu aleşi şi așezaţi în slava cea cerească;
Bucuraţi-vă, că prin alegerea voastră, cu ostenelile cele bune credinţă aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, că prin faptele voastre cele bune, calea cea dreaptă către cer ne-aţi
arătat-o;
Bucuraţi-vă, cei ce mai înainte de legea lui Dumnezeu cea scrisă, după legea
cugetului aţi viețuit;
Bucuraţi-vă, că în urma Legii, cu evlavie viaţa aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, cei din Legea nouă, care luminat prin fapte bune aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, cei ce în vremurile de pe urmă, bine aţi plăcut lui Dumnezeu, şi plata
cu cei dintâi aţi primit;
Bucuraţi-vă, că de la necazurile cele pământeşti aţi trecut la odihna cea cerească;
Bucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu cea negrăită;
Bucuraţi-vă, cei ce pururea vă rugaţi pentru cei ce vă cinstesc pe voi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toti, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul 1
Celor aleşi ai lui Dumnezeu, Tuturor Sfinţilor, care din veac au strălucit în toată
lumea şi au primit în cer cununi de slavă, cântare de laudă aducem. Şi ca cei ce aveţi
92
îndrăzneală către Dumnezeu, din toate nevoile sloboziţi-ne pe noi, ca să grăim către
voi: Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
93
Canonul Sfintei Împărtășanii
Cântarea 1
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a călăuzit

pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele
dinăuntru ale mele.
Pâine a vieții celei veșnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt, Milostive Doamne,
și scump Sângele Tău, și tămăduire durerilor celor de multe feluri.
Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Învrednicește-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel

preacurat și să beau Sângele Tău cel preascump, cu credință și cu dragoste.
Întinat fiind cu lucruri netrebnice, eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtășesc

cu preacuratul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase, ci fă-mă vrednic
de aceasta.
Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul

cel nearat spre mântuire lumii, învrednicește-mă ca, mâncându-L pe Acesta, să mă
mântuiesc.
Cântarea 3
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul şi
frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curățească necurăția inimii mele,
ca, fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică să vin, Stăpâne, spre
împărtășirea Darurilor Tale.
Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup și dumnezeiescul Tău
Sânge, și spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, și spre viața de veci, Iubitorule de
oameni, și spre îndepărtarea durerilor și a necazurilor.
94
Doamne, învrednicește-mă să mă împărtășesc fără de osândă cu preacurat Trupul

Tău și cu scumpul Tău Sânge, și să slăvesc bunătatea Ta.
Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care S-a pogorât de sus, pentru milă,
și a dăruit lumii viață nouă, învrednicește-mă acum și pe mine, nevrednicul, să gust
cu frică din Acesta și să fiu viu.
Sedealna
Foc și lumină să-mi fie mie primirea preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale
Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor și luminându-mă peste tot, spre cuvân-
tarea de Dumnezeu cea adevărată, că nu voi da înșelăciunii vrăjmașului cele sfinte,
nici Îți voi da sărutare înșelătoare, ci ca desfrânata, căzând înaintea Ta, și ca tâlharul,
mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru
Împărăția Ta.
Cântarea 4
Te laud, că glas am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat că ai venit până la

mine, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceea, preaslăvesc pogorârea Ta
cea multă către mine, Multmilostive.
Întrupându-Te, multmilostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru

păcatele noastre. Pentru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele.
Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă învred-

nicește, Stăpâne, să fiu părtaș dumnezeieștii Tale Cinei celei de taină eu, ticălosul.
Să stăm toți cu frică și cu cutremur, ținând ochii inimii sus și strigând către
Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțelepțește, Milostive Doamne, întru frica Ta.
Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, stăpână, și mă păzește pe

mine, robul tău, neîntinat și fără de prihană, ca, primind înăuntrul meu Mărgăritarul
cel duhovnicesc, să mă sfințesc.
95
Cântarea 5
Dătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor

Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum cu smeritul robul Tău și petrece
întru mine, precum ai făgăduit, că, iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc și beau
Sângele Tău.
Cuvinte al lui Dumnezeu și Dumnezeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie,
întunecatului spre luminare, și Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet.
Având suflet întinat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și

să primesc Trupul Tău, ci fă-mă vrednic de aceasta.
Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme, cu rugă-
ciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăși cu Sfintele Taine ale Fiului tău.
Cântarea 6
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul cel nesfârşit al milostivirii
Tale, scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.
Mintea și sufletul, inima și trupul, sfințește-mi-le, Mântuitorule, și mă învred-

nicește fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de înfricoșătoarele Tale Taine.
Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău și întărirea vieții, prin

împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.
Cu frică și cu cutremur să ne apropiem toți de dumnezeieștile Taine ale lui Hristos

și să primim adevăratul și sfântul Lui Trup și adevăratul, sfântul și scumpul Lui
Sânge.
96
Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pe

mine, cel ce vin către dumnezeieștile Tale Taine, pentru rugăciunile Sfintei Maicii
Tale.
Doamne miluiește (de 3 ori).

Condacul
Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul

Tău, și dumnezeiescul Tău Sânge, și mă împărtășesc cu Preacuratele și
înfricoșătoarele Tale Taine, Stăpâne, să nu-mi fie mie, ticălosului, spre osândă, ci
spre viața veșnică și fără de moarte.
Cântarea 7
Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat
porunca cea fără de Dumnezeu şi, fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se
cântau: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!
Împărtășirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de
bunătăți, lumină, viață, nepătimire și solire spre adăugirea și înmulțirea dumnezeieștii
Tale bunătăți, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur ești bun.
Izbăvește-mă de patimi, de vrăjmași, de nevoi și de tot necazul, pe mine, cel ce mă

apropii acum cu cutremur, cu dragoste și cu sfială, Iubitorule de oameni, de Tainele
Tale cele nemuritoare și dumnezeiești, și-Ți cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne,
Dumnezeul părinților noștri.
Suflete al meu ticălos, suflete pătimaș, înspăimântează-te văzând preaslăvitele

Taine, lăcrimează suspinând și bătându-te în piept, strigă și zi: Doamne, curățește-mă
pe mine, desfrânatul.
97
Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu
dăruită, ție, celei curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat: Pe mine, cel ce voiesc
să mă apropii acum de Tainele cele Preacurate, curățește-mă întru totul de întinăciu-
nea trupului și a sufletului.
Cântarea 8
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreilor şi a

prefăcut văpaia în răcoreală, pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru
toți vecii.
Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfintelor Tale Taine, Hristoase, și Cinei Tale celei

dumnezeiești și de taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum părtaș a fi mă
învrednicește, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
Către a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică strig către Tine: Petrece întru
mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis, că iată, îndrăznind spre mila Ta,
mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.
Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, înfricoșătoare

Taină! O, milostivire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu dumne-
zeiescul Trup și Sânge și mă fac fără stricăciune!
Cu adevărat, Maica lui Dumnezeu, în pântecele tău S-a copt Pâinea cea
dumnezeiască a Vieții, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat. Pentru aceasta
te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toți vecii.
Cântarea 9
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a

venit să înnoiască pe Adam, cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din
sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu un gând în
cântări să-L slăvim.
98
Bun este Domnul, gustați și vedeți, că de demult, pentru noi, precum suntem noi
făcându-Se, și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se, pururea Se jun-
ghie, sfințind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul.
Cu sufletul și cu trupul să mă sfințesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc,

să-Ți fiu Ție locaș prin împărtășirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru
mine, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Făcătorule de bine, multmilostive.
Ca focul și ca lumina să-mi fie mie Trupul și Sângele Tău cel scump, Mântuitorul
meu, arzând materia păcatului și mistuind spinii patimilor și luminându-mă tot pe
mine, cel ce mă închin Dumnezeirii Tale.
Dumnezeu S-a întrupat din sângiuirile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe
tine, stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel
ce stăpânește toate, luând ființă omenească.
99
Rugăciunile înainte de Sfânta Împărtășanie
Trupul Stăpânului vrând să-L primești spre hrană,

Fii cu frică să nu te arzi, că foc este,
Sângele Lui vrând să-L bei spre împărtășire,
Mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă,
Și așa îndrăznește de ia hrana sfântă.
Vrând să te împărtășești cu Jertfa cea de Taină,
Cu al Stăpânului Trup făcător de viață,
Întru acest chip te roagă cu cutremur:
Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești izvorul vieții și
al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de
început, Cel ce ești împreună veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pen-
tru multa bunătate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup și Te-ai răstignit, și Te-ai
jertfit pentru noi, cei nemulțumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit
firea noastră cea stricată prin păcat, Însuți Împărate, Cel ce ești fără de moarte,
primește și pocăința mea, a păcătosului, și pleacă urechea Ta către mine și ascultă
graiurile mele, că am greșit, Doamne, greșit-am la cer și înaintea Ta și nu sunt
vrednic a căuta la înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățătu-
rile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung
răbdător și mult Milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile mele, în tot
chipul așteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul
Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu
vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voiești pierderea oamenilor, „ci
vrei ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”. Pentru aceasta și eu,
deși sunt nevrednic cerului și pământului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am
supus cu totul păcatului și m-am făcut rob dezmierdărilor și am necinstit chipul Tău,
dar fiind făptura și zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul, ci,
nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primește-mă deci și
pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe va-
meșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici
păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei os-
teniți și împovărați și le dai odihnă, Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei
drepți, ci pe cei păcătoși, și mă curățește de toată necurăția trupului și a sufletului.
Învață-mă să săvârșesc sfințenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisirea cugetului
meu, primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup și
Sânge și să Te am pe Tine locuind și petrecând întru mine împreună cu Tatăl și cu
Sfântul Duh. Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre
osândă împărtășirea Preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung
100
neputincios cu sufletul și cu trupul, împărtășindu-mă cu nevrednicie, ci dă-mi, până la
suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale
Taine, spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răs-
puns bine primit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată, ca și eu, dimpreună cu toți
aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătăților Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit,
Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care ești preaslăvit în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub
acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli
în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, precum din înălțime Te-ai plecat pentru
noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în
peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa binevoiește a intra și în ieslea ne-
cuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru
nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa
binevoiește a intra și în casa smeritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și,
precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit și
s-a atins de Tine, așa Te milostivește și de mine, păcătosul, care vin să mă ating de
Tine. Și, precum nu Te-ai scârbit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a sărutat, așa
nu Te scârbi nici de întinata și mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele
necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie căr-
bunele preasfântului Tău Trup și al scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre
luminare, spre însănătoșirea smeritului meu suflet și trup, spre ușurarea greutății
greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea
și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea
poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea Îm-
părăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezân-
du-mă în bunătatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămânând departe prea multă
vreme de împărtășirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțelegător. Pentru aceasta mă rog
Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfințește-mi sufletul și trupul, mintea și inima,
rărunchii și măruntaiele; înnoiește-mă tot și înrădăcinează frica Ta întru mădularele
mele și sfințenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, în-
dreptând în pace viața mea și învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi,
pentru rugăciunile și mijlocirile Preacuratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor
fără trup, ale preacuratelor puteri, și pentru ale tuturor sfinților, care din veac au
bineplăcut Ție. Amin.
Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul
Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stricăciune, Care, pentru nespusa
milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele și fecioreștile
101
sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire, cu venirea Dumnezeies-
cului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic, Hristoase Iisuse,
înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea, Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile
cele de viață făcătoare și mântuitoare: crucea, piroanele, sulița, moartea, omoară-mi
patimile cele trupești, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat
împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene prin gânduri bune și
risipește duhurile cele viclene. Cel ce cu Învierea Ta cea de a treia zi și de viață
purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ridică-mă și pe mine, cel ce am alunecat
în păcat, punându-mi înainte chipuri de pocăință. Cel ce cu preaslăvită înălțarea Ta la
cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat și L-ai cinstit cu șederea de-a dreapta
Tatălui, învrednicește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea
cea de-a dreapta a celor mântuiți. Cel ce prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut
vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel
ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, binevoiește să Te întâmpin și eu
pe nori, pe Tine, Judecătorul și Făcătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîn-
cetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de
început și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul
Precum voi sta înaintea înfricoșătorului și nefățarnicului Tău scaun de judecată,

Hristoase Dumnezeule, primind întrebare și dând răspuns de relele ce am făcut, așa și
astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, înaintea Ta
și înaintea înfricoșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia
cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și
vădindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea și-mi iartă toate păcatele mele, vezi că s-
au înmulțit mai mult decât perii capului meu fărădelegile mele. Căci ce rău n-am
săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată și
cu faptele am făcut desfrânare și preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă,
vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură,
răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuție, cămătărie, iubire de mine însumi,
iubire de mărire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, grăire de rău, fărăde-
lege, toate simțirile și toate mădularele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o
treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaș diavolului. Și știu, Doamne, că fără-
delegile mele au covârșit capul meu, dar mulțimea îndurărilor Tale este neasemănată,
și mila bunătății Tale cea fără de răutate este nespusă și nu este nici un păcat care să
biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, preaminunate Împărate, fără de rău-
tate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine păcătosul, arată-mi puterea bunătății
Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate și mă primește pe mine, păcătosul,
cel ce mă întorc, primește-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe
102
desfrânata. Primește-mă pe mine cel ce peste măsură Ți-am greșit și cu cuvântul și cu
fapta și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc. Și, precum ai primit pe
cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă
primește și pe mine, păcătosul, că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul
Tău cel Sfânt și am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu fapta, cu cu-
vântul și cu gândul, noaptea și ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie. Și
știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut, și mă
vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci, Doamne, nu cu judecata
Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă
pedepsești. Miluiește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta
sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate înaintea
Ta. Ție Unuia am greșit, dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei
căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt
adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea cerului,
din pricina mulțimii păcatelor mele celor fără de număr, că toate lucrurile rele și
închipuirile și meșteșugirile diavolești, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat,
dezmierdările și alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de
păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată
desfătarea neiertată am lăsat să intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea
Ta, Dumnezeul meu, și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am
căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De
mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruiește iubirea Ta de oameni mulți-
mea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor și, după îndurările și milele Tale, slăbește,
lasă, iartă, toate câte am greșit Ție, că s-a umplut de multe rele sufletul meu și nu aflu
întru mine nădejde de mântuire. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și să
nu-mi răsplătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijinește-mă, izbăvește
sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agonisirile lui cele cumplite.
Miluiește-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmulțit păcatul să prisosească harul Tău, și
să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dumnezeul celor ce
se pocăiesc și Mântuitorul celor ce greșesc și Ție slavă înălțăm, împreună și
Părintelui Tău Celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului
Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a cincea, a Sfântului Ioan Damaschin
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a

ierta păcatele oamenilor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate
greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește să mă împărtășesc,
fără de osândă, cu dumnezeieștile, preaslăvitele, preacuratele și de viață făcătoarele
Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curățire și sfințire și
spre dobândirea vieții și împărăției ce va să fie, spre zid și ajutor, spre izgonirea celor
103
potrivnici și spre pierderea greșelilor mele celor multe, că Tu ești Dumnezeul milei și
al îndurărilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înălțăm, împreună și Tatălui și
Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare
Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și

Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mănânc și beau,
neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul și Sângele Tău, Hristoase,
Dumnezeul meu. Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis:
„Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru
dânsul”. Deci, milostivește-Te, Doamne, și nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu
mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire,
spre luminare și pază, spre mântuirea și sfințirea sufletului și a trupului, spre izgo-
nirea a toată nălucirea, a faptei celei rele și a lucrării diavolești, care se lucrează cu
gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea și dragostea cea către Tine, spre
îndreptarea și întărirea vieții, spre înmulțirea faptei celei bune și a desăvârșirii, spre
plinirea poruncilor și spre împărtășirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viața de
veci și spre răspuns bine primit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre
certare sau spre osândă.
Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog
Din buze întinate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat,
primește-mi rugăciunea, Hristoase al meu, și neînlăturându-mi nici cuvintele, nici
obișnuințele, nici nerușinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc,
Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi. Greșit-am
mai mult decât desfrânata care, aflând unde sălășluiești, cumpărând mir, cu îndrăz-
neală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos și Dumnezeului
meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te
scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să țin și să sărut picioarele Tale și cu izvor de lacrimi, ca și
cu niște mir de mare preț, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele,
curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare. Știi mulțimea
răutăților mele, știi și bubele mele, și rănile mele le vezi, dar și credința mi-o știi, vo-
ința mi-o vezi și suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne,
Dumnezeul meu, Făcătorul și Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din
picătură vreo parte. Cele încă nesăvârșite de mine le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea
Ta se află scrise și cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala
câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dumnezeule a toate, încât, cu inima curată, cu
gândul înfricoșat și cu sufletul smerit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele
preacurate și preasfinte, cu care se îndumnezeiește și se face viu tot cel ce mănâncă și
bea din ele cu inimă curată, că Tu ai zis, Stăpânul meu: „Cel ce mănâncă Trupul Meu
104
și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Cu totul adevărat este
cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele
dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce
ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu
rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viață, suflarea mea, viața mea, bucuria mea,
mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi și cu
sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greșelile mele și să mă împărtășesc fără de
osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viață și fără de prihană, ca să rămâi, precum
ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vicleșug înșelătorul,
aflându-mă depărtat de harul Tău, și, înșelându-mă, să mă depărteze și de
îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta și cu căldură strig
către Tine: Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai
primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și spurcatul, Milostive, care cu suflet
umilit vin acum la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greșit Ție, nici a fă-
cut faptele pe care le-am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea greșelilor mele și
mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici
iubirea Lui de oameni cea înaltă, ci pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi
curățești și îi luminezi și cu lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale făcându-i fără
pizmuire și lucru străin de gândurile îngerești și omenești vorbești cu ei, de multe ori,
ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea mă fac îndrăzneț, acestea îmi dau
aripi, Hristoase al meu, și, punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri față de
noi, bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă împărtășesc, iarbă uscată fiind
eu, și străină minune! Mă răcoresc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se
mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mulțumitoare inimă, cu
mulțumitoare mădulare ale sufletului și ale trupului meu, mă închin și Te măresc și
Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat ești binecuvântat, acum
și în veci. Amin.
Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile câte Ți-am greșit Ție, sau cu
cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu știință sau cu
neștiință, toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor puteri și ale tuturor
sfinților, care Ți-au bineplăcut Ție din veac, binevoiește ca fără de osândă să primesc
Sfântul și Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, spre tămăduirea sufletului și a
trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăția și puterea
și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
105
Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci,
de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă
apropii. Poruncește-mi și voi deschide ușile pe care Tu Însuți le-ai zidit și intră cu
iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră și luminează cugetul meu cel
întunecat. Și cred că aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la
Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a
cunoscut împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocăit nu l-ai
lăsat cum era, ci pe toți care au venit la Tine cu pocăință i-ai rânduit în ceata
prietenilor Tăi, cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și în vecii nesfârșiți.
Amin.
Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbește, lasă, milostivește-Te și-mi

iartă mie, păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău, căderile în păcat,
smintelile și greșelile mele, toate câte am păcătuit față de Tine, din tinerețile mele
până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul, sau cu
fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și,
pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei și
pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoare și
izbăvitoare a mea, învrednicește-mă, fără de osândă, să mă împărtășesc cu
Preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoarele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre
iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre
vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și pierderea cu
totul a cugetelor, a gândurilor și a deprinderilor mele celor rele și a nălucirilor de
noapte ale duhurilor celor viclene și întunecate. Că a Ta este împărăția și puterea,
slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin
Înaintea ușilor casei Tale stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu,
Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameșul și ai miluit pe canaaneanca și ai
deschis tâlharului ușile raiului, deschide-mi și mie îndurările iubirii Tale de oameni și
mă primește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu
scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a
luat tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare
de păcate. Iar eu, ticălosul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă
primește ca și pe dânsele și-mi luminează simțirile cele sufletești, arzând nelegiuirile
păcatelor mele, pentru rugăciunile celei ce fără de sămânță Te-a născut pe Tine și ale
puterilor cerești, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.
106
Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu

celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi
sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Preacurat Trupul Tău și acesta este însuși
Scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ție: Miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de
voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu știință și cu neștiință,
și mă învrednicește, fără de osândă să mă împărtășesc cu Preacuratele Tale Taine,
spre iertarea păcatelor mele și spre viața de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă primește, că nu voi
spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda, ci, ca tâlharul mărturi-
sindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu sfintele Tale Taine,
Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Amin.
Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul și mă miluiește (de 3 ori)
107
Acatistul Sfintei Împărtăşanii
Condacul 1
Alesule Mire al sufletelor şi al inimilor, făcându-Te om şi murind pe cruce Te-ai
logodit pe vecie cu toată omenirea, dându-ne ca zălog pentru viaţa cea veşnică
preacurat Trupul Tău şi scump Sângele Tău. Deşi sunt cu totul nevrednic, după
Cuvântul Tău, îndrăznind spre îndurările Tale, iată, mă aproprii de dumnezeiasca Ta
cină şi cutremurat de măreţia ei strig către Tine: Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino
şi Te uneşte cu mine în veci!
Icosul 1
Văzându-Te proorocul Isaia în cer pe scaun înalt şi măreţ, strigând cu înfricoşare:
„Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate”, înger ai trimis să cureţe gura
lui cu cărbune aprins luat de pe jertfelnicul ceresc. Cum dar voi îndrăzni eu, cel
pângărit cu sufletul şi cu trupul, să mă apropii de împărtăşirea dumnezeieştilor Tale
Taine, de nu mă vei curăţi chiar Tu, Mântuitorul meu? Pentru aceasta din adâncul
inimii mele strig către Tine:
Iisuse preaîndurate, atinge-te cu focul dragostei Tale de buzele mele necurate;
Iisuse, arde spinii multelor mele păcate;
Iisuse, inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru
ale mele;
Iisuse, scoate din teminţa păcatelor ticălosul meu suflet;
Iisuse, șterge gândurile mele necurate şi obiceiurile cele rele;
Iisuse, întăreşte paşii mei pe calea poruncilor Tale;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul 2
Dorind să mănânci cu ucenicii Tăi ultimul paşti dinaintea patimilor Tale, ca să le
dai ultima şi cea mai mare dovadă a dragostei Tale ai trimis cu două zile mai înainte
pe doi dintre ei în Ierusalim să-l pregătească, învăţându-ne astfel şi pe noi că se
cuvine să ne pregătim pentru a mânca dumnezeiasca pască, adică Trupul şi Sângele
Tău. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: Aliluia!
Icosul 2
„Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este sfânt”, i s-a
spus lui Moise din rugul care ardea dar nu se mistuia din cauza nevăzutei Tale
prezenţe. Potirul cu preacurat Trupul Tău şi preascump Sângele Tău cu adevărat este
108
mai sfânt decât rugul cel aprins! Iar eu, cel necurat, vândut păcatelor, cel ce nu sunt
decât ţărână, cu credinţă şi smerenie strig Ţie:
Iisuse, atotţiitorule, dezbracă-mă de omul cel vechi şi de toate nelegiuirile lui;
Iisuse, omoară sămânţa răului care se ascunde în mine;
Iisuse, rupe lanţurile păcatului cu care m-a legat vrăjmaşul;
Iisuse, dă-mi inimă smerită şi duh de pocăinţă;
Iisuse, scapă-mă de ispitirea şi de amăgirea celui rău;
Iisuse, întăreşte-mă în credinţa şi dragostea către Tine;
Condacul 3
„Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit... Eu sunt pâinea cea vie, care
s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea Aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe
care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu”. Aşa le-ai spus iudeilor care
veneau la Tine cerând un semn ca mana cea din cer din vremea lui Moise. Iar noi, cei
ce am auzit şi am văzut împlinindu-se cele făgăduite, cu frică strigăm: Aliluia!
Icosul 3
Sculându-Te de la Cină, cum arată Sfântul Evanghelist Ioan, Te-ai dezbrăcat de
haine şi, luând un ştergar, Te-ai încins cu el şi ai spălat picioarele ucenicilor Tăi,
învăţându-ne prin aceasta să nu ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie fără să ne
curăţim de păcatele noastre cu lacrimile pocăinţei. Având mare trebuinţă să fiu curăţit
cu Sfintele Tale Taine, dar lipsit de pocainţă în inima mea cea împietrită, cu Sfântul
apostol Petru strig Ţie:
Iisuse, preabunule, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul;
Iisuse, dă-mi să văd adâncul păcatelor mele;
Iisuse, deschide izvor de pocăinţă în sufletul meu;
Iisuse, înmoaie-mi inima cu roua milostivirii Tale;
Iisuse, îngrădeşte-mă cu frica Judecăţii Tale şi a chinurilor veşnice;
Iisuse, deşteaptă conştiinţa mea cea adormită şi întăreşte glasul ei;
Condacul 4
„Au nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa?
Cum spune El acum: M-am coborât din cer?... Cum poate Acesta să ne dea Trupul
109
Lui să-l mâncăm?” Ziceau între ei iudeii auzind uimitoarea făgăduinţă că Te vei da ca
hrană celor credincioşi, dar inimile lor împietrite nu i-au lăsat să creadă cu smerenie
şi simplitate şi să strige Ţie: Aliluia!
Icosul 4
„Dacă nu ve-ți mânca trupul Fiului Omului şi nu ve-ți bea sângele Lui, nu veţi
avea viaţă în voi”, le-ai spus iudeilor zăbavnici în credinţă şi cuvântul acesta li s-a
părut greu de auzit chiar şi unora dintre ucenicii Tăi care nu cunoşteau încă Tainele
Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar noi, luminaţi de lumina Evangheliei şi cu faţa
descoperită privind slava Ta cea dumnezeiască, cu credinţă şi cu dragoste strigăm
Ţie:
Iisuse, Tu toate le poţi cu mărirea şi puterea slavei Tale;
Iisuse, Tu faci şi împlineşti mai mult decât poate mintea noastră să priceapă;
Iisuse, Tu ai trimis mană din cer ca zălog pentru adevărata Taină;
Iisuse, apă din stâncă ai făcut să ţâşnească preînchipuind această Taină;
Iisuse, Tu le-ai trimis în pustie iudeilor flămânzi un nor de prepeliţe pentru hrană;
Iisuse, în faţa ochilor necredincioşilor iudei ai săturat cinci mii de oameni cu cinci
pâini;
Condacul 5
Luând pâine şi binecuvântând, ai frânt şi, dând ucenicilor, ai zis: „Luaţi, mâncaţi,
acesta este Trupul Meu!” Apoi dându-le paharul le-a zis: „Beţi dintru aceasta toţi.
Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă pentru iertarea
păcatelor.” Ascultând de dumnezeiescul şi preablândul glas, să mulţumim Domnului
strigându-I: Aliluia!
Icosul 5
„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Acela are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” pentru viaţa şi bunătăţile
cereşti. Căutând să mă învrednicesc de această înviere, de viaţa cea mult dorită, Îţi
strig din adâncul sufletului:
Iisuse, apropie-Te de cel ce caută a se uni cu Tine;
Iisuse, intră în mine, în cele dinăuntru ale mele, în oasele mele, în toată fiinţa mea;
Iisuse, fii lumina întunecatei mele minţi;
Iisuse, umple adâncul inimii mele, pe care lumea toată nu-l poate acoperi;
110
Iisuse, deşteaptă glasul conştiinţei mele;
Iisuse, întăreşte şi călăuzeşte voinţa mea;
Condacul 6
„Adevărat zic vouă, că unul din voi Mă va vinde”, ai spus cu durere în suflet
ucenicilor Tăi la Cina cea de Taină. Şi fiecare dintre cei ce erau curaţi de acest gând,
întrebă: „Nu cumva eu sunt, Doamne?”, arătând prin aceasta adâncul smereniei celei
înţelepte. Sunt eu, oare, la fel de curat? Ce răspuns voi da eu, cel ce cad şi Te vând de
şapte ori pe zi? Dar ca să nu mă îndepărtez cu totul de Tine, Te rog, Iisuse, păzeşte-
mă, că Ţie Îţi mulţumesc strigând: Aliluia!
Icosul 6
„Precum mlădiţa nu poate să aducă roade de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot
aşa nici voi dacă nu rămâneţi în Mine. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce
roadă multă.” Aşa i-ai învăţat Tu, Doamne, pe ucenicii Tăi preaiubiţi în drum spre
Ghetsemani. Luând aminte la aceasta şi cunoscând neputinţa firii lipsite de harul Tău,
Ţie mă rog cu stăruinţă:
Iisuse, prin care toate s-au făcut, răsădeşte-mă în gradina Ta cea de-viaţă-
dătătoare;
Iisuse, viţa cea adevărată, altoieşte-mă în Tine ca pe o mlădiţa sălbatică;
Iisuse, rădăcina cea vie, umplemă cu seva Vieţii celei veşnice;
Iisuse, biruitorul morţii, curăţeşte-mă de tot ce s-a uscat din cauza arşiţei patimilor
mele;
Iisuse, izvorul bunătăţilor, înfrumuseţează-mă cu florile bunelor simţiri;
Iisuse, Cel bogat în milostivire, dăruieşte-mi roadele pocăinţei celei adevărate şi o
viaţă dreaptă;
Condacul 7
„Doamne, cine este cel ce Te va vinde?”, te-a întrebat ucenicul care era rezemat la
pieptul Tău. „Acela este, i-ai răspuns, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi
da.” Şi întingând bucăţica i-ai dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul,
îndemnându-l astfel la pocăinţă. Dar acela, plin fiind de duhul răutăţii, n-a vrut să
înţeleagă glasul şi iubirea Învăţătorului şi Domnului său. Scapa-mă cu harul Tău de
răutatea inimii mele, ca să-Ţi strig pururea: Aliluia!
111
Icosul 7
Tu, Cel plin de milă pentru neamul omenesc cel slăbănogit, ai voit a ne da nouă
preacurat Trupul Tău şi scump Sângele Tău sub forma pâinii şi a vinului.
Minunându-mă de milostivirea şi de înţelepciunea Ta, cu mulţumire strig Ţie cântare
de laudă:
Iisuse, Tu cu iubire de oameni şi cu înţelepciune săvârşeşti toată lucrarea mântuirii
noastre;
Iisuse, Tu ai rânduit Sfintele Taine ale mântuirii după măsura slăbiciunii
înţelegerii şi simţirii noastre;
Iisuse, pentru încredinţarea celor care se îndoiau, la Cina cea de Taină ai
descoperit, sub forma pâinii şi a vinului, însuşi Trupul Tău şi însuşi Sângele Tău;
Iisuse, Tu le-ai arătat slujitorilor vrednici ai Sfântului Altar pe Sfântul Duh
coborând pentru prefacerea darurilor;
Iisuse, Tu trimiţi pe îngerii Tăi să fie de faţă la săvârşirea dumnezeieştilor slujbe;
Iisuse, prin minunile arătate la Sfânta Liturghie ai întors la credinţă pe mulţi
necredincioşi;
Condacul 8
După ce vânzătorul a luat bucăţica de pâine pe care Tu i-ai dat-o, a intrat satana în
el. O, cumplită pedeapsă pentru necredinţă. A aflat pierzarea şi moartea în ceea ce
trebuia să-i aducă mântuirea. În faţa acestei judecăţi, o, dreptule Stăpâne, cu iubire
strigăm Ţie: Aliluia!
Icosul 8
„Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”, ai spus ucenicilor la Cina cea de Taină,
dându-le Trupul Tău sub forma pâinii şi Sângele Tău sub forma vinului. De aceea, de
câte ori mâncăm Pâinea aceasta şi bem acest pahar, moartea Ta o vestim, după
cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Aducându-mi aminte acum de patimile Tale, cu
smerită iubire strig Ţie:
Iisuse, Tu ai vrut să Te dai pe mâna vrăjmaşilor Tăi pentru mântuirea lumii;
Iisuse, Tu n-ai voit să fii apărat de o legiune de îngeri;
Iisuse, prin vocea unui cocoş ai adus la pocăinţă pe ucenicul care se lepădase de
Tine;
Iisuse, nici un răspuns nu ai dat lui Caiafa şi lui Pilat care fără discernământ Te
judecau;
112
Iisuse, pe Cruce Te-ai rugat Tatălui Tău să-i ierte pe cei ce Te-au răstignit;
Iisuse, în milostivirea Ta ai făcut din ucenicul Tău cel iubit fiul Maicii Tale;
Condacul 9
„Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?” Aşa, cu amărăciune, l-ai întrebat pe
ucenicul cel necredincios când a sosit cu cohorta în gradina Ghetsimani, căutând să te
trădeze cu un sărut. Cu toate acestea, sufletul lui împietrit de răutate nu s-a
cutremurat la acest cuvânt. De aceea, cunoscând nestatornicia voinţei mele, mă
înspăimântez să nu-Ţi dau şi eu într-o zi nerecunoscătoarea sărutare a lui Iuda. Tu
Însuţi, Doamne, întăreşte-mă cu harul Tău, ca să strig cu tâlharul cel bun: Aliluia!
Icosul 9
„Ca toţi să fie una după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia
în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” Aceste cuvinte le-ai spus în
ultima Ta rugăciune către Tatăl. Ascultând preadulcele Tău glas, pentru această
rugăciune a Ta, îndrăznesc să mă apropii strigând cu credinţă:
Iisuse, Tu, Cel ce pe toate le uneşti, uneşte-ne şi pe noi pe veci cu Tine şi cu Tatăl;
Iisuse, Cel ce pe toţi îi împaci, dă-ne şi nouă să fim toţi în acelaşi gând în credinţa
şi dragostea pentru Tine;
Iisuse, Cel ce nu rabzi certuri şi despărţiri, îndepărtează toată erezia şi schisma
necurată;
Iisuse, Cel ce pe toţi îi iubeşti şi pe toţi îi miluieşti, strânge într-o singură turmă
toate oile cele rătăcite;
Iisuse, Cel ce tuturor pace le dăruieşti, potoleşte invidia şi împotrivirea dintre cei
ce cheamă numele Tău;
Iisuse, Cel ce îmi dai spre împărtăşire însuşi Trupul Tău şi însuşi Sângele Tău, fă
să fiu cu adevărat trup din trupul Tău şi sânge din sângele Tău;
Condacul 10
La nunta din Cana Galileii, prefăcând apa în vin, ai arătat primul semn al puterii
Tale dumnezeieşti. Şi ultima minune a iubirii Tale, o, Mire al sufletelor noastre, ai
făcut-o înainte de a Te lăsa răstignit pentru cei ce cred în Tine, prefăcând pâinea în
Trupul Tău şi vinul în Sângele Tău. Iar eu, cel ce mă hrănesc acum cu ele, primesc
viaţa cea veşnică şi, mulţumindu-Ţi strig Ţie: Aliluia!
113
Icosul 10
În ziua Învierii Tale mergând spre Emaus ca un simplu călător împreună cu doi
dintre ucenicii Tăi, îi învăţai despre Taina Patimilor Tale. Ochii lor erau ţinuţi ca să
nu Te recunoască, dar inimile lor ardeau în ei când le vorbeai pe cale. Iar când, la
rugămintea lor stăruitoare, ai intrat să stai cu ei la masă, ai luat pâinea şi
binecuvântând le-ai dat şi îndată li s-au deschis ochii şi Te-au recunoscut. Asemenea
acestor ucenici, cu smerenie îndrăznesc să înalţ vocea mea către Tine:
Iisuse, îndelungata Ta răbdare m-a mântuit, nu mă lăsa singur pe calea vieţii
pentru că sunt nepriceput şi zăbavnic în credinţă;
Iisuse, învaţă-mă şi pe mine să înţeleg profeţiile cele despre Tine şi Taina unirii cu
Tine cea dătătoare de har;
Iisuse, încălzeşte şi aprinde inima mea cea rece, cum ai făcut celor doi ucenici;
Iisuse, preabunule, rămâi cu mine că este spre seară şi ziua vieţii mele este spre
sfârşite;
Iisuse, dăruieşte-mi să Te cunosc cu adevărat în Taina Potirului şi a Pâinii ce se
frânge astăzi;
Iisuse, fă ca şi eu, cunoscând puterea iubirii Tale, să o propovăduiesc fraţilor mei;
Condacul 11
Mâncare din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu şi mana cea ascunsă ai
făgăduit celui ce va birui. Pentru această hrană din cer, să-mi fie şi mie ca pregătire
pe pământ împărtăşirea cu Sfintele Taine, de care eu, nevrednicul mă apropii strigând
Ţie: Aliluia!
Icosul 11
Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, osândă îşi
mănâncă şi bea. Prin aceste cuvinte îi povăţuieşte Sfântul Apostol Pavel, care a fost
răpit până la cer, pe cei ce vor să se apropie de Sfânta Împărtăşanie. Pentru aceasta,
deşi sunt nevrednic, dar ca să nu rămân departe prea multă vreme de împărtăşirea Ta
şi să fiu prins de lupul cel înţelegător, vin la Tine şi mă rog Ţie:
Iisuse, primeşte-mă cum ai primit pe vameşul, pe femeia cea păcătoasă şi pe
tâlharul;
Iisuse, nu Te scârbi să intri sub acoperământul sufletului meu, deşi sunt gol şi
murdar;
Iisuse, deschide ochii sufletului meu, cum ai deschis ochii celui orb din naştere;
114
Iisuse, spune-mi şi mie cum i-ai spus slăbănogului: „Ridică-te şi umblă”;
Iisuse, opreşte izvorul poftelor celor necurate ale sufletului meu, cum ai vindecat
pe femeia cea cu scurgerea de sânge;
Iisuse, tămăduieşte lepra sufletului şi a cugetului meu, cum ai tămăduit pe cei zece
leproşi;
Condacul 12
Din cauza zavistiei diavolului, care a vorbit prin gura şarpelui, prin mâncarea din
pomul cel oprit tot neamul cel omenesc a pierdut raiul şi s-a dat morţii. Dar mâncând
preacurat Trupul Tău și bând preascump Sângele Tău toţi oamenii de pe pământ
iarăşi se învrednicesc de viaţa cea veşnică, recăpătându-şi moştenirea cea dintâi. Leac
împotriva veninului şarpelui şi sămânţă a nemuririi este Împărtăşirea cu Sfintele Tale
Taine cele dătătoare de viaţă. Pentru aceasta cu mulţumire strig Ţie: Aliluia!
Icosul 12
Înaintea Potirului cu Sfintele Tale Taine stau şi de gândurile mele cele rele nu mă
îndepărtez. Numai harul Tău cel atotputernic mă mângâie cu îndurările Tale şi-mi dă
îndrăznire să mă apropii de Tine. Pentru aceasta, căzând la adâncul milostivirii Tale,
strig către Tine:
Iisuse, Cel ce chemi la Tine pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi, primeşte-mă şi pe
mine cel strivit de neliniştea lumii;
Iisuse, Cel ce ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi,
izbăveşte-mă pe mine de păcatele şi patimile mele;
Iisuse, Cel ce tămăduieşti toată boala şi toată neputinţa, tămăduieşte şi rănile şi
răutăţile sufletului meu;
Iisuse, Cel ce saturi pe cei flămânzi, hrăneşte-mă şi pe mine cu Trupul şi Sângele
Tău;
Iisuse, Cel ce înviezi pe cei morţi, înviază-mă şi pe mine cel omorât de păcatele
mele;
Iisuse, biruitorul iadului, scoate-mă din stăpânirea celui rău;
Condacul 13
O, Preadulce Iisuse, dăruitorul tuturor bunătăţilor ca odinioară mana cea din cer,
cobori ca să dai hrană sufletelor şi trupurilor noastre în Tainele preacuratului Tău
Trup şi preascumpului Tău Sânge. Învredniceşte-mă şi pe mine ca fără de osândă să
115
mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, ca să fiu tămăduit desăvârşit, sfinţit şi
îndumnezeit prin Tine în vecii vecilor, şi cu mulţumire să strig Ţie: Aliluia, Aliluia,
Aliluia! (de 3 ori)
Icosul 1
Văzându-Te proorocul Isaia în cer pe scaun înalt şi măreţ, strigând cu înfricoşare:
„Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate”, înger ai trimis să cureţe gura
lui cu cărbune aprins luat de pe jertfelnicul ceresc. Cum dar voi îndrăzni eu, cel
pângărit cu sufletul şi cu trupul, să mă apropii de împărtăşirea dumnezeieştilor Tale
Taine, de nu mă vei curăţi chiar Tu, Mântuitorul meu? Pentru aceasta din adâncul
inimii mele strig către Tine:
Iisuse preaîndurate, atinge-te cu focul dragostei Tale de buzele mele necurate;
Iisuse, arde spinii multelor mele păcate;
Iisuse, inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru
ale mele;
Iisuse, scoate din teminţa păcatelor ticălosul meu suflet;
Iisuse, șterge gândurile mele necurate şi obiceiurile cele rele;
Iisuse, întăreşte paşii mei pe calea poruncilor Tale;
Condacul 1
Alesule Mire al sufletelor şi al inimilor, făcându-Te om şi murind pe cruce Te-ai
logodit pe vecie cu toată omenirea, dându-ne ca zălog pentru viaţa cea veşnică
preacurat Trupul Tău şi scump Sângele Tău. Deşi sunt cu totul nevrednic, după
Cuvântul Tău, îndrăznind spre îndurările Tale, iată, mă aproprii de dumnezeiasca Ta
cină şi cutremurat de măreţia ei strig către Tine:
Rugăciunea întâi
O, hrană cerească, când va veni ceasul în care mă voi jertfi Ție ca ardere de tot, nu
cu alt foc, ci cu cel al dragostei Tale? Când? Când? O, nezidită dragoste! O, Pâine a
vieţii, când voi trăi numai cu Tine, pentru Tine şi în Tine? O, când? Când? O, viaţa
mea! Viaţa mea cea frumoasă, viaţă dulce şi veşnică! O, mană cerească, când mă voi
dezgusta de orice altă mâncare pământească şi voi dori a mă hrăni numai cu Tine?
Când va fi aceasta? O, dulceaţa mea! Când o, singura mea bunătate? O, Doamne al
meu, preaiubite şi atotputernice, liberează-mi inima cea ticăloasă de orice patimă
prihănitoare. Împodobeşte-o cu sfintele Tale virtuţi, pentru a-Ţi face tot lucrul plăcut.
116
În acest fel îmi voi deschide inima, Te voi chema şi Te voi sili, dulceaţă, să intri într-
însa şi acolo, Domnul meu, vei lucra înăuntrul meu acele fapte care Îţi sunt totdeauna
bine plăcute. Amin!
Rugăciunea a doua
Când mă gândesc la mărirea Ta şi la nimicirea mea, mă cutremur şi mă
înspăimântez, că de mă voi apropia cu nevrednicie vine peste mine mânia Ta! Deci,
ce să fac, Dumnezeul meu, Îndrumătorul şi Povăţuitorul meu, în mijlocul atâtor
nevoi? Arată-mi calea cea dreaptă şi învaţă-mă să mă pregătesc pentru Sfânta
Împărtăşanie. Aş vrea să ştiu cu câtă evlavie şi cinste trebuie să-mi pregătesc inima ca
să primesc cu folos Taina Ta şi să slăvesc sfânta şi dumnezeiasca Jertfă. Amin!
117
Rugăciunile după Sfânta Împărtășanie
Slavă Ție Doamne!

Slavă Ție Doamne!
Slavă Ție Dumnezeul nostru!
Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare
Mulțumesc Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, păcătosul,

ci părtaș a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulțumesc Ție că pe mine, ne-
vrednicul, a mă împărtăși cu Preacuratele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne,
Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste
înfricoșătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufletelor și a
trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului,
spre izgonirea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea
sufleteștilor mele puteri, spre credință neînfruntată, spre dragoste nefățarnică, spre de-
săvârșirea înțelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului
Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca, întru sfințenia Ta, cu acestea fiind
păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpânului și
Binefăcătorului nostru. Și așa, ieșind dintru această viață întru nădejdea vieții celei
veșnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce
Te laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd frumusețea cea nespusă a feței
Tale. Că Tu ești dorirea cea adevărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc,
Hristoase, Dumnezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.
Altă rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare
Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Împăratul veacurilor și Făcătorul tuturor,

mulțumesc Ție pentru toate bunătățile câte mi-ai dat mie și pentru împărtășirea cu
Preacuratele și de viață făcătoarele Tale Taine. Deci, mă rog Ție, Bunule și Iubitorule
de oameni, păzește-mă sub acoperământul Tău și sub umbra aripilor Tale, și-mi dă-
ruiește, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat și cu vrednicie, să mă îm-
părtășesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Că Tu
ești Pâinea vieții, Izvorul sfințirii, Dătătorul bunătăților, și Ție slavă înălțăm, îm-
preună și Părintelui și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea Sfântului Simeon Metafrastul
Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei
nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea
mădularelor mele și întru toate încheieturile, în rărunchi și în inimă, și arde spinii tu-
turor păcatelor mele, curățește-mi sufletul, sfințește-mi gândurile și oasele, numărul
118
deplin al celor cinci simțuri îl luminează, peste tot mă pătrunde cu frica Ta, pururea
mă acoperă și mă apără și mă păzește de tot lucrul și cuvântul pierzător de suflet,
curățește-mă, spală-mă și mă îndreptează, înțelepțește-mă și mă luminează, arată-mă
locaș numai al Duhului Tău și să nu mai fiu sălaș păcatului, ci Ție casă, prin primirea
Împărtășaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Rugători aduc
pentru mine pe toți sfinții, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe
Înaintemergătorul Tău, pe înțelepții Apostoli, și cu aceștia și pe Preacinstita și
Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Milostive Hristoase al meu, și
pe mine, slujitorul Tău, fiu al luminii mă fă, că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și lu-
minarea sufletelor noastre și Ție, după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți
slavă Îți înălțăm în toate zilele. Amin.
Rugăciunea Sfântului Chiril al Alexandriei
Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie
spre viața de veci, și Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie
Împărtășania aceasta spre bucurie, spre sănătate și spre veselie. Și la înfricoșătoarea și
a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei
Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care ești lumina întunecatului meu

suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea și bucuria mea, mulțumesc ție,
că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să fiu părtaș Preacuratului Trup și
Scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai născut Lumina cea adevărată, lumi-
nează-mi ochii cei înțelegători ai inimii. Ceea ce ai născut Izvorul nemuririi, înviază-
mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce ești Maica iubitoare de milostivire a Dum-
nezeului Celui milostiv, miluiește-mă și dă umilință și zdrobire inimii mele și sme-
renie gândurilor mele și ridicare din robia cugetelor mele. Și mă învrednicește, până
la sfârșitul vieții, fără de osândă să primesc sfințirea Preacuratelor Taine, spre tămă-
duirea sufletului și a trupului. Și-mi dă, Stăpână, lacrimi de pocăință și de mărturisire,
ca să te laud și să te măresc pe tine în toate zilele vieții mele, că binecuvântată și
preamărită ești în veci. Amin.
119
120

Călăuza Creștinului Ortodox

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Călăuza Creștinului Ortodox

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Călăuza

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Voiesc a spune acum, Hristoase, înaintea icoanei Tale, toată amărăciunea şi

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ca un Dumnezeu Atotputernic, fă bineroditor sufletul meu cel înţelenit cu relele

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În tinereţe fărădelegea am lucrat şi poftele necurate, iar la bătrâneţe faptele de

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Veacul meu se sfârşeşte, iar înfricoşătorul scaun de judecată se găteşte şi Îl

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Maica lui Dumnezeu, zidul de apărare al creştinilor! Izbăveşte norodul

Umblet viclean umblând într-ascuns, nu m-am tăinuit de atoatevăzătorul ochi al

Mai înainte văzând cu duhul Avacum pogorârea Ta către sărăcia mea,

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Nu m-am deprins din tinereţe să filosofez cu vorbe meşteşugite şi nici să cânt

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cuvântul iscusit, vorba plăcută, grăirea grabnic curgătoare a limbii nu mă vor

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ispititorul credinţei mele mă împinge întâi la rău, nu cu ce urăsc, ci cu lucrurile pe

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Slăbeşte, Doamne, slăbeşte greşelile mele şi nu mă pierde cu fărădelegile mele, ci

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Maică a Iubitorului de oameni, Dumnezeu, când aduci rugăciune lui Dumnezeu

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Uşa vieţii cea cunoscută cu mintea, Preacurată de Dumnezeu Născătoare! La tine

În toate ceasurile văzând în sine-mi căderea cea sufletească şi îndelungă răbdarea

Cele pământeşti şi vremelnice am iubit, de bunătăţile cele veşnice m-am lipsit.

Prin înger i-ai păzit pe tineri în cuptorul învăpăiat şi pe chinuitor, arzându-l, l-

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Păcatele altora cercetând, iar fărădelegea mea păzind, cu limba mă îndreptăţesc,

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ca Eva, împreună vorbind cu patimile trupeşti, ca de un şarpe am fost înşelat

Rugăciunea împărăteştilor tineri a răcit văpaia cuptorului şi a biruit întărâtarea

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Vindecă mintea mea rănită cu iubirea de plăceri a vieţii, şi îmblânzeşte

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tămăduiește-mi rănile ce putrezesc cumplit,

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

A umbla pe calea dreaptă, împărătească, şi a păzi legea lui Hristos nu am voit,

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Unule din Sfânta Treime, Hristoase, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

Acatistul de pocăinţă pentru iertarea păcatelor

Iartă-mă Doamne, că drumul mântuirii am rătăcit;

Nu am voit să mă bucur de pacea şi iubirea Părintelui Ceresc, ci am căutat robia

Ce voi face eu deznădăjduitul, ce răspuns voi da înaintea Ta, că timpul ce mi-ai

Iartă-mă Doamne, că darurile tale fără de preţ, le-am risipit;

Iartă-mă Doamne, că talanţii pe care mi i-ai dat, i-am îngropat;

Iartă-mă Doamne, că timpul vieţii cu vrăjmaşii Tăi l-am petrecut;

Amintindu-mi de timpul petrecut departe de Tine Doamne, căutând petrecerea