Simona Ilea Pop,

Știri����������������������������������������������������������������������������������������������������� 3
Prof. univ. dr. Aurel Maxim,
Frumusețea – rezultatul evoluției sau darul lui Dumnezeu pentru noi?������� 4
Pr. Drd. Ioan-Tănase Chiș,
Călăuză pentru suflet���������������������������������������������������������������������������� 7
Prof. Aurelian Cosma,
Începuturile Reformei. Martin Luther (II)���������������������������������������������� 8
Cosmina Matei,
Sfântul Iustin Martirul și Filozoful (100-160)������������������������������������� 10
Andreea Gorea,
Maria Pastourmadzis, Sfântul������������������������������������������������������������� 11
Fotograf Ovidiu Muraru,
Din viața parohiei������������������������������������������������������������������������������ 12
Ciprian Tehei,
Prietena mea, leucemia sau drumul meu de la neîncredere la credință���� 14
Adrian Mărginean,
Munți ai credinței. Banatul montan.
Mănăstirea „Sfânta Treime-Sfânta Paraschiva”, Slatina-Nera������������������� 17
Psiholog Marcela Farcaș,
Daruri de Ziua Copilului������������������������������������������������������������������� 19
Instit. Graţiela Agrişan,
Aripi de îngeraş���������������������������������������������������������������������������������� 21

Ötiri
Simona Ilea Pop
• Biserica din Cetatea Fetei – Florești
împlinește 15 ani de la înființare. Sărbă-
toarea Tuturor Sfinților, prăznuită în fiecare
an în prima duminică după Rusalii, este
o sărbătoare comună a tuturor sfinţilor
care s-au pierdut în negura veacurilor. Sub
ocrotirea lor biserica ortodoxă din cartierul
floreștean Cetatea Fetei își va sărbători în
acest an primii 15 ani de existență. Săr-
bătoarea hramului va avea loc pe data de
27 iunie, când un sobor de preoți va oficia
de la ora 900 slujba Utreniei, urmată la ora
1000 de Sf. Liturghie, în cadrul căreia cei
prezenți vor putea asista și la un concert de
muzică sacră, susținut de Corala Diaconia.
De la Sărbătoarea hramului nu vor lipsi
nici anul acesta proiecțiile de film în aer
liber. Astfel, în zilele de 26 și 27 iunie, de
la ora 2100, iubitorii de film vor avea ocazia
să vizioneze noi pelicule cinematografice.
Amfiteatrul va fi amenajat și în acest an
în curtea bisericii, iar intrarea este liberă.
• Lucrările de construcție la biserica
de zid din Cetatea Fetei continuă. Noua
biserică parohială se înalță treptat spre cer.
Au fost finalizate zidurile bisericii până la
centura superioară, în perioada următoare
fiind în plan construcția scărilor de acces în
biserică de la intrarea principală și ale celor
care conduc spre demisol. Bunul mers al
lucrărilor va depinde în continuare atât de
vreme, cât și de resursele finaciare pentru
procurarea materialelor de construcție și
achitarea lucrărilor. În acest sens, orice
sprijin financiar este binevenit.
• Lectură biblică, o sursă vitală pentru
vindecarea emoțională, spirituală, fizică și
Stiri
mentală. Acesta este rezultatul unui studiu
recent realizat de cercetătorii de la Univer-
sitatea Baylor (SUA), care a confirmat suc-
cesul combinării unor practici medicale cu
citirea Bibliei. Studiul a evidențiat reducerea
simptomelor tulburării de stres posttrauma-
tic, concomitent cu creșterea sentimentului
de iertare, compasiune și rezistență psihică.
La finalul studiului, participanții prezentau
stări de anxietate și furie mult mai reduse,
dar și considerabil mai puține episoade
depresive sau gânduri sinucigașe. În același
timp, comparativ cu grupul de control, oa-
menii din studiu au experimentat o creștere
a sentimentelor de iertare și compasiune
și au raportat rate crescute de rezistență la
stres. Potrivit Centrelor pentru Controlul și
Prevenirea Bolilor din SUA, procentul adul-
ților americani cu simptome de anxietate și
tulburări depresive a crescut îngrijorător în
ultimul an, pe fondul pandemiei Covid 19,
una din 10 persoane fiind afectată mental,
pe termen lung.
• O sală de sport și un bazin de înot
vor fi construite pe strada Carpați din
Florești. Noile investiții vor fi amplasate
în vecinătatea Liceului Teoretic „Dumitru
Tăuțan” din cartierul Cetatea Fetei. Pe
terenul de peste 15.000 mp vor fi amena-
jate un parc și o zonă de agrement. Edilul
Floreștiului, Bogdan Pivariu, a precizat
că se dorește ca finanțarea să fie obținută
de la Compania Națională de Investiții
(CNI), fiind vorba despre un proiect de
sistematizare, care reglementează din punct
de vedere urbanistic zona.
🖋
3
Editorial

Frumuseüea – rezultatul evoluüiei sau

darul lui Dumnezeu pentru noi?
Aurel Maxim
ând vine vorba de apariţia Univer- ator. Creierul uman are numeroase zone
sului şi a vieţii pe Pământ, există rezervate pentru aprecierea frumuseții,
două mari teorii: creaţionistă şi deși această trăsătură nu-i conferă acestuia
evoluţionistă. Prima susţine că Dumnezeu niciun câștig în lupta pentru supraviețuire.
a creat totul. Conform evoluţioniştilor, Evoluționiștii susțin că apariția organe-
viaţa a apărut din materie anorganică, lor complexe ale omului și ale animalelor
iar speciile au derivat unele din altele, în s-a făcut, în principal, prin mutații. Acestea
mod treptat, având un strămoș comun. au produs modificări la nivelul ADN-ului,
Evident, din această ecuație este eliminată unitate cu unitate. Indivizi transformați
cu desăvârșire Geneza biblică. supraviețuiau și transmiteau caracterele la
Așa cum scriam în numărul 5/2019 al urmași doar dacă le aduceau avantaje în
acestei reviste1, marea problemă a evolu- lupta pentru existență. În cele ce urmează
ționiștilor este lipsa verigilor intermediare vom putea constata că numeroase organe
dintre specii. Ei spun, bunăoară, că păsările nu puteau apărea gradual, întrucât n-ar fi
au evoluat din reptile. Păsările sunt însă fost funcționale. De asemenea, diversele
atât de diferite de animalele terestre, încât caracteristici ale unor animale nu le ajută
ar fi trebuit să existe sute de mii de forme deloc în lupta pentru supraviețuire.
intermediare între acestea. Darwin spera Pana cu ochi din coada păunului, de
ca aceste verigi lipsă să fie completate cu exemplu, este extrem de complexă: 300 de
rezultatele unor cercetări ulterioare, însă barbe, un milion de barbule, interferenţa
aceste forme n-au fost găsite niciodată, acestora cu un strat de cheratină, grosime
printre fosile. Șarpele a rămas tot șarpe, adecvată, combinaţii de pigmenţi cu efecte
rândunica tot rândunică, iar leul nu s-a optice etc. Numărul necesar al genelor
transformat nici el într-o altă specie. De- pentru coada păunului este de aproximativ
sigur, pot apărea diferite forme în cadrul 20. Elementele care formează ochiul nu
unei specii, dar bariera de specie nu poate puteau să apară pe rând, întrucât lipsa
fi depășită. Girafa nu se va împerechea unui singur component ar fi condus la
niciodată cu un elefant și nici mărul nu pierderea valenţelor estetice şi-ar fi apărut
va poleniza vreodată un cais. Sunt circa pe coada păunului cel mult o pată de
800 de rase de porumbei în lume, dar toți culoare albastră. Dacă avem în vedere că
fac parte din aceeași specie – porumbelul rolul acestei podoabe masculine este de
(Columba livia). Oricât au fost încrucișați a impresiona femela la împerechere, în-
de către om, ei au rămas tot porumbei. seamnă că aceste trăsături nu-i mai ofereau
Frumuseţea, în general, este dovada avantajul „scontat”.
proiectării inteligente, rolul ei fiind acela Să presupunem că suntem în asenti-
de a-l încânta, atât pe om, cât şi pe Cre- mentul evoluţioniştilor şi că, la un moment
dat, ar fi apărut dintr-odată masculul de
1
Prof. univ. dr. Aurel Maxim, Este viața creația păun, împreună cu cele 20 de gene afe-
lui Dumnezeu sau rodul întâmplărilor repetate ?!?, p. 4. rente. Această apariţie n-ar fi însemnat

4

nimic dacă, în acelaşi timp şi în acelaşi
loc, nu apărea şi cel puţin o femelă care
să aibă genele care să-i confere preferinţa
pentru decorul din coada masculului.
În plus, se pune întrebarea, ce avantaje
poate să-i aducă masculului de păun o
coadă atât de mare şi colorată care îl face
mult mai vulnerabil în faţa prădătorilor?
Practic, coada de păun devine o povară
pentru posesor și sfidează legea selecției
naturale. Însuși Darwin recunoaște că
detaliile cozii de păun sunt foarte greu de
explicat în termenii evoluţiei. Sunt atâtea
exemple de specii care nu se remarcă prin
eleganţă şi frumuseţe, dar se reproduc şi
se perpetuează fără dificultăţi. Cele mai
multe animale terestre sunt vulnerabile în
fața animalelor de pradă și au nevoie de
un colorit relativ șters, pentru a se putea
confunda mai ușor cu mediul.
Atât penajul, cât şi cântecul păsărilor
sunt două elemente ale Creaţiei Divine.
Frumusețea nu este un accident, ci rezulta-
tul purtării de grijă conștiente a unui Tată
ceresc iubitor. El a dat omului un creier
care să poată aprecia frumusețea.
Ornitologii recunosc că teoria evolu-
ţiei nu poate explica cântecului păsărilor.
Este greu să găsim vreo raţiune pentru
puritatea extremă a unor note emise de
păsări. Omul putea trăi şi fără flori şi fără
cântecul păsărilor, numai că Dumnezeu a
creat lumea şi pentru bucuriile noastre, nu
doar pentru nevoile noastre. Aici se poate
vedea bunătatea lui Dumnezeu în Creaţie.
Concertul de dimineaţă al păsărilor este
pentru că: „Aceasta este ziua pe care a
făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne
veselim într-însa.” Este supunerea faţă de
porunca: „Tot ce are suflare să laude pe
Domnul.”
Editorial
Pasărea nu emite sunete aleatorii când
ciripeşte, ci redă un cântec care a fost scris
în creierul ei. Evident, de către un compo-
zitor inteligent divin. Păsările cântătoare
pot să respire atât de scurt încât nu produc
nicio întrerupere sesizabilă a cântecului.
Piţigoiul poate cânta 45 de note pe secun-
dă. Privighetoarea repetă un cântec după
ce a redat alte 70. Când se repetă cântecul
este redat cu o precizie desăvârşită.
Cântecul antifonic (duet) al păsărilor
presupune cunoaşterea duetului de către
ambii parteneri şi o sincronizare la fracţi-
une de secundă în executarea lui. Femela
alege un cântec frumos, nu o succesiune
de note aleatorii. Pe lângă compunerea
cântecului, cele două păsări trebuie să
stabilească partea din cântec ce îi revine
fiecăreia spre interpretare, astfel încât e
greu să crezi că sunt două şi nu una.
Cvartetele pe care le fac păsările în
concertele lor sunt şi mai greu de explicat
prin teoria evoluţiei. Evoluţioniştii susţin
că duetul dintr-un teritoriu insultă un alt
duet ca să-l sperie. Întrebarea care se pune
este, dacă se insultă de ce se străduiesc să
colaboreze atât de strâns, încât să producă o
muzică de o frumuseţe atât de magistrală?!?
De ce aşteaptă fiecare duet cu răbdare până
când celălalt îşi termină cântecul şi abia
apoi răspunde, că doar atunci când doi
oameni se ceartă se întrerup, se bruiază
reciproc, se contrazic?!?
Complexitatea cântecului păsărilor
este mult mai mare decât ar fi necesar
pentru comunicare. Dacă aceasta ar fi
singura cale de transmitere a mesajelor,
probabil că nu ar cânta deloc, dovadă că
sunt atâtea animale, inclusiv păsări, care
folosesc sunete necizelate şi mugete pentru
a-şi proteja teritoriul. Pentru o comunicare
eficientă ar fi suficient.
5
Editorial
Dumnezeu, când a creat Universul,
a avut în vedere nevoile omului. Pentru
evoluţionişti, faptul că plantele şi anima-
lele sunt atât de bine concepute pentru
folosinţa omului este o pură coincidenţă.
Specia umană are o configuraţie unică.
Nu există formă intermediară între om
şi maimuţă. De fiecare dată când evo-
luţioniştii au anunţat descoperirea unei
asemenea fiinţe intermediare s-a dovedit
că ea era fie bipedă, fie patrupedă. Nu s-a
demonstrat niciodată posibila evoluţie a
unui patruped într-un biped.
Mâinile omului nu se rezumă doar la
cele fundamentale, de supravieţuire. La
animale membrele au doar rol de supra-
vieţuire: deplasare, luptă, captură a hranei.
Dacă omul ar fi evoluat doar pentru a
deveni culegător şi vânător, dexteritatea
mare a mâinilor ar fi fost inutilă. Forţa
şi agilitatea mâinilor îi permit omului să
poată face mişcări extrem de fine şi de
controlate. Degetele mari la om sunt com-
plet opozabile şi pot atinge vârful fiecărui
deget al mâinii. Palma mâinii este foarte
flexibilă. Isac Newton spunea că existenţa
degetului mare la om ar fi suficientă pentru
a-l convinge de existenţa unui Creator.
Dacă ar fi să urmăm logica evoluţionis-
tă, fiinţa umană ar trebui să aibă blană şi
piele groasă, aspră, ca să poată supravieţui
mai bine la iernile geroase, la tăieturi, zgâ-
râieturi etc. Cu toate acestea, evoluţioniştii
nu pot spune de ce nu au oamenii blană?!?
Nu au pentru că pielea omului a fost creată
de Dumnezeu în mod intenţionat pentru
frumuseţe şi sensibilitate, pentru contacte
intime, ca şi cel al mamei cu copilul.
Fiinţa umană este modelul perfect de
frumuseţe: faţa este cea mai importantă şi
mai frumoasă parte a omului; albul ochiului
este frumos pentru a scoate în evidenţă
6
culoarea irisului şi arată foarte clar încotro
îi sunt îndreptaţi ochii; fără buze, gura ar
fi o tăietură îngustă; dinţii omului sunt
perfect aliniaţi, iar pielea este moale şi
netedă. Gâtul omului este frumos, zvelt şi
se armonizează perfect cu trunchiul şi cu
capul. În schimb, la maimuţele antropoide,
capul este direct legat de trunchi.
Sprâncenele omului sunt unice. Ele
nu permit ca transpirația de pe frunte să
ajungă în ochi. Este greu de imaginat cum
au evoluat sprâncenele, întrucât acestea
nu au un rol vital. Cu alte cuvinte, omul
poate supraviețui și fără ele. Evoluționiștii
susțin că oamenilor la care le-au apărut
întâmplător sprâncene au avut șanse mai
mari de supraviețuire decât cei fără sprân-
cene. Desigur că acest raționament este
unul absurd și chiar ridicol, pentru că
sprâncenele nu pot face diferența între a
supraviețui sau nu.
Mari și minunate sunt lucrările Dom-
nului, însă mulți dintre semenii noștri nu
vor să le vadă pentru că există în om acea
ispită, acea tentaţie de a se emancipa de
orice autoritate superioară lui şi de a se aşe-
za pe sine în postura de autoritatea ultimă,
atât pentru el, cât şi pentru semenii lui. Ne
place un Dumnezeu care să stea departe,
să nu ne stânjenească cu autoritatea şi mai
ales cu prezenţa lui.
Oamenii credincioși nu au nevoie de
argumente, ca cele de mai sus, pentru a
crede că Dumnezeu este făcătorul tuturor
celor văzute și nevăzute, că el este Stăpânul
Universului. Pentru cei derutați însă de
biologia învățată la școală și de curentele
neomarxiste tot mai prezente în societatea
noastră, nădăjduiesc ca aceste articole să le
ridice un semn de întrebare, iar răspunsul
ce-l vor găsi să-i îndrepte spre Adevăr.
🖋
 Cäläuzä pentru suflet
Ioan-Tănase Chiș
De ce îngăduie Dumnezeu ca un creștin
cu frică de Dumnezeu, ce se roagă și postește,
încercând din toate puterile să-i iubească pe
cei din jur, inclusiv pe dușmani, să treacă
prin suferință? Oare nu îl iubește destul?
Iubirea lui Dumnezeu nu se măsoară
după o grilă stabilită aritmetic nici din
perspectivă juridică, așa încât să pretin-
dem că suntem îndreptățiți înaintea Lui
prin faptele noastre. Scopul faptelor este
declarat: „Inimă curată zideşte întru mine,
Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte în-
tru cele dinlăuntru ale mele” (Ps. 50,10).
Consecința faptelor ar trebui să fie sfințirea
noastră, care este de la Dumnezeu. Pe de
altă parte, miza credinței nu se limitează
neapărat la aspecte sociale, imediate, ci
orizontul pe care ne dorim să-l atingem
este veșnicia: „El va şterge toată lacrima din
ochii lor; şi moarte nu va mai fi; nici bocet,
nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci
cele dintâi lucruri au trecut” (Ap. 21,4).
Dacă pe Iisus L-a trimis Dumnezeu în
lume să moară pentru noi, a făcut-o nu
pentru că nu-L iubea, ci pentru ca „prin
rănile Lui noi să primim vindecare” (Is.
53,5). De aceea, „Dumnezeu L-a preaînăl-
ţat şi I-a dăruit Lui nume care-i mai presus
de orice nume” (Filip. 2,9). Încercările Îl
pot obliga pe Dumnezeu mai mult înspre
o răsplată dăruită omului, pentru că ele fac
proba iubirii noastre. Dumnezeu are în-
credere în cei pe care-i încearcă: „Pune-mă
la încercare Dumnezeule și cunoaște-mi
inima” (Ps. 138,23).
Cum trebuie să se reacționeze o soție evla-
vioasă față de soțul nepracticant, chiar ateu?
Relația dintre soți se fondează pe un
criteriu primordial: iubirea unuia față
de celălalt. Așa devin o ființă conjugală.
Iubirea dă consistență vieții de familie.
Din iubire se naște familia, așa cum din
C[l[uza pentru suflet
iubirea lui Dumnezeu a fost creată lumea.
Un om credincios trebuie să evite să cadă
din iubire. A cădea din iubire înseamnă
să uităm să iubim, să refuzăm să iubim și
chiar să condiționăm iubirea. Dumnezeu
Își condiționează iubirea față de noi? Ne
iubește după măsura faptelor sau a credinței
noastre? Știm că „El ne-a iubit întâi” (I In.
4,19). Prin acest gest de deschidere al Lui,
putem fi părtași iubirii Sale. La fel, „El face
să răsară soarele Său peste cei răi şi peste
cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi
peste cei nedrepţi. Că dacă-i iubiţi pe cei
ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea?... Fiţi
voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel
ceresc desăvârşit este!” (Mt. 5,45-48). Ca-
litatea unui creștin se dovedește în iubire.
Așa vom fi asemnea lui Dumnezeu. Față
de soțul necredincios trebuie să avem o
atitudine înțeleaptă, echilibrată și să nu
deznădăjduim de mântuirea lui. Dacă am
răspunde ostil, am încorpora ostilitatea lui
față de credință în credința noastră și i-am
confirma, de fapt, convingerile. Ateismul
nu este o convingere, este o frustrare. Poate
că aceasta este lucrarea noastră cea mai
importantă față de el. „Bărbatul necredin-
cios se sfinţeşte prin femeia credincioasă”
(I Cor. 7,14) și invers.
🖋
7
Historia ecclesiastica
m văzut deja că mișcarea reforma-
toare inițiată de Martin Luther
pe teritoriul a ceea ce numim as-
tăzi Germania pornise fără intenția de a
pune în discuție dogmele Bisericii romane
sau primatul papal. Reacția autorităților
ecleziastice și riposta lui la reacția aces-
tora aveau să ducă treptat la o ruptură
între cele două părți aflate în conflict. În
disputa cu Andreas Karlstadt la Leipzig
în vara anului 1519, Luther ajunsese să
nege atât infailibilitatea episcopului de
Roma, cât și a conciliilor ecumenice. O
asemenea afirmație a atras indignare, așa
încât, în luna iunie a anului 1520, pontiful
roman l-a avertizat – prin bula Exsurge
Domine – că va urma excomunicarea, în
cazul în care nu va reveni asupra unor
afirmații extrase din scrierile sale, pe care
Biserica le considera greșite. Răspunsul
acestuia a venit în luna decembrie prin
arderea în public a documentului papal.
Astfel, în ianuarie 1521, Leon al X-lea l-a
excomunicat pe Luther prin bula Decet
Romanum Pontificem.
Trei luni mai târziu, Luther apărea în
fața împăratului și a principilor electori
germani la Dieta de la Worms. Frederic al
III-lea, principele elector al Saxoniei – sub
8
Începuturile Reformei.
Martin Luther (II)
Aurelian Cosma
a cărui autoritate seculară se afla – a obți-
nut pentru el un permis de liberă trecere,
deoarece, fiind declarat deja eretic, era în
pericol de a-și pierde viața oricând. Acolo
i s-au prezentat copii ale scrierilor sale și i
s-a cerut să răspundă dacă el este autorul și
dacă susține în continuare ceea ce scrisese
acolo. Luther, confirmând paternitatea
textelor, a cerut totuși răgaz de o zi pentru
răspunsul la a doua întrebare. A doua zi, el
a afirmat că nu va retracta nimic, dacă nu va
fi convins pe baza mărturiei Scripturii sau
printr-un raționament clar, căci, spunea el,
„nu dau crezare numai papei sau conciliilor,
din moment ce se știe că adesea au rătăcit
și s-au contrazis între ele.”1 Johann Eck,
reprezentantul arhiepiscopului de Trier, i-a
răspuns că nu a fost vreo erezie care să nu
se fi fundamentat pe interpretarea textelor
Scripturii, dându-i-l exemplu în acest sens
pe Arie. În fața refuzului său de a reveni
asupra afirmațiilor sale, au fost ținute mai
multe consfătuiri private, care au culminat
cu edictul de la Worms, semnat de împă-
ratul Carol al V-lea, prin care Luther era
scos în afara legii: „Vrem să fie prins și
pedepsit ca un eretic notoriu”2, se afirmă
în textul edictului imperial. Scrierile sale
erau interzise și nu i se permitea nimănui
să-i ofere hrană și adăpost. Totuși, i s-a
garantat integritatea corporală și libera
ieșire din oraș.
1
Martin Brecht, Martin Luther, tr. James L.
Schaaf, Fortress Press, Philadelphia, 1985-93, 1,
p. 460.
2
Dennis Bratcher, The Edict of Worms in The
Voice: Biblical and Theological Resources for Growing
Christians, la http://www.crivoice.org/creededic-
tworms.html, data accesării: 18 mai 2021.

A urmat un eveniment decisiv. În drum
spre Wittenberg, un grup de călăreți mas-
cați, deghizați în tâlhari, l-au răpit pe
Luther și l-au dus la castelul Wartburg
din localitatea Eisenach. Inițial nu s-a știut
că această intercepție fusese organizată și
dusă la îndeplinire din ordinul princi-
pelui elector Frederic. A fost o perioadă
deosebit de importantă în care Luther a
tradus pentru prima dată Noul Testament
din limba greacă în germană și a publicat
mai multe scrieri cu caracter doctrinar și
polemic. Treptat, ideile exprimate aveau
să se radicalizeze, de la părerea că doar
harul divin și nu faptele îl îndreptățesc pe
om, până la atacuri la adresa unor practici
religioase precum indulgențele, pelerinajele
și chiar unele care țineau de esența vieții
liturgice, precum spovedania sacramentală
(mărturisirea în fața preotului) și viața mo-
nahală, care erau acum considerate inutile.
El însuși avea să iasă din monahism și să
se căsătorească doi ani mai târziu. În data
de 6 martie 1522, Luther ajunge în secret
la Wittenberg. Între timp, ideile sale se
răspândeau cu repeziciune. Cu siguranță
unele dintre ele erau susținute de principele
elector Frederic, de alți principi germani,
de o parte a populației și chiar a clerului,
care nu erau favorabili Romei. Mai mult,
aceste idei au impulsionat mișcări sociale și
reformatoare radicale. Țărănimea germană,
în frunte cu Thomas Müntzer, s-a ridicat
împotriva păturilor de sus ale societă-
ții, crezând că vor găsi sprijin în Luther.
Asemenea revolte țărănești avuseseră loc
încă din secolul al XV-lea.3 Cu toate că
agrea unele dintre doleanțele acestora, el
nu a susținut violențele la care s-au dedat,
sfârșind prin a cere nobililor să înăbușe
Michael Hughes, Early Modern Germany:
3
1477-1806, London: Macmillan, 1992, p. 45.
Historia ecclesiastica
revolta. Acest lucru ilustrează faptul că
Luther se ferea să dea o direcție radicală
mișcării reformatoare. De altfel, noua Bi-
serică pe care o crease păstra multe dintre
elementele catolice, alături de inovațiile și
schimbările introduse.
Mișcarea protestantă s-a răspândit cu
repeziciune atât în imperiu, cât și dincolo
de granițele acestuia. Această răspândire a
fost facilitată de utilizarea presei tipografice
cu litere mobile, perfecționată de Johannes
Gutenberg în secolul al XV-lea, care a dus
la o circulație a cărților și a scrierilor fără
precedent. Principii germani și orașele
libere care au aderat la protestantism au
semnat în anul 1530 Confesio Augustana
(mărturisirea lor de credință), document
care a fost înaintat împăratului Carol al
V-lea la Dieta de la Augsburg în luna iunie
a acelui an. Acesta a încercat în deceniul
următor să restaureze unitatea religioasă a
imperiului, ceea ce a dus la un conflict ar-
mat cu protestanții care se constituiseră în
Liga de la Schmalkalden, o alianță militară
de apărare. Războiul dintre protestanți și
Carol s-a încheiat cu victoria acestuia din
urmă. Era însă prea târziu. Protestantismul
se consolidase în teritoriile germane și se
răspândise mult în afara granițelor impe-
riului. În fața acestei situații, în anul 1555,
s-a ajuns la un acord (pacea de la Augsburg)
între cele două părți aflate în conflict, la
baza căruia a stat principiul cuius regio,
eius religio (a cui e țara, religia lui), adică
fiecare principe avea dreptul de a hotărî
religia în statul pe care îl conducea. Acest
acord a însemnat recunoașterea oficială
a protestantismului luteran și implicit a
diviziunii religioase din cadrul imperiului,
punând capăt, cel puțin pentru o vreme
conflictelor religioase.
🖋
9
Florilegium patristicum
„Sfântul Iustin Martirul, prăznuit anual
în data de 1 iunie, este și rămâne una dintre
cele mai de seamă personalități ale Bisericii
creștine din secolul II, care a îmbrățișat
și apărat cu tot sufletul și cu toată ființa
lui credința creștină și care a pecetluit Cu
sângele său martiric viața sa de adevărat
creștin și de fiu ales al Bisericii Domnului
și Mântuitorului Iisus Hristos.”1
Filozofia Sfântului Iustin
„Ce înseamnă filozofia pentru acest
căutător fervent al adevărului, care de
dragul acestei discipline nu a lepădat,
până la sfârșitul vieții, mantia de filozof se
poate vedea din următoarele lui cuvinte:
«Filozofia este bunul cel mai mare și cel
mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură
poate să ne înalțe până la Dumnezeu și
să ne apropie de El; iar sfinți cu adevărat,
sunt numai aceia care-și deprind mintea
cu filozofia.»”2
* ci cercetează temeiul cuvântului: care este
„Așa cum am fost învățați, Dumnezeu
nu are nevoie nici măcar de ofrandele
1
Părinți și scriitori bisericești, vol. 2: Apologeți de
limbă greacă, trad. de T. Bodogae, Olimp Căciulă,
D. Fecioru, I.B.M.B.O.R., București, 1980, pp. 21.
2
Ibidem, p. 5.
10
Sfântul Iustin Martirul öi
Filozoful (100-160)
Cosmina Matei
materiale ale oamenilor, El fiind acela care
procură tuturor toate; dar am fost învățați,
suntem convinși și credem, că El acceptă cu
plăcere numai pe aceia care imită calitățile
Lui cele bune: înțelepciunea și dreptatea și
iubirea de oameni și toate câte sunt proprii
lui Dumnezeu, Celui care nu este numit
cu niciun nume pozitiv.”3
*
„Când auziți cuvintele profeților expri-
mate ca din partea lor, să nu socotiți că ele
au fost grăite de către acești oameni inspi-
rați, ci de Cuvântul cel dumnezeiesc, care
i-a pus în mișcare. Căci El spune uneori, în
chip de povestire, cele ce se vor întâmpla,
alteori vorbește ca din partea Stăpânului
tuturor și Părintelui Dumnezeu, alteori
din partea lui Hristos și, în fine, alteori din
partea popoarelor care răspund Domnului
sau Părintelui Său.”4
*
„Dacă Dumnezeu întârzie să dezlănțuie
catastrofa, menită să aducă după sine dis-
trugerea lumii întregi și să facă să dispară
îngerii cei răi, demonii și păcătoșii, face
asta din cauza seminției creștinilor, în care
El vede un motiv de a conserva lumea.”5
*
„O limbă frumoasă și o frază bine
întocmită fac plăcere și aduc laudă, spre
slava deșartă, oamenilor netrebnici, care
au mintea ocupată; dar omul care iubește
adevărul nu se uită la cuvintele înflorate,
și cum este.”6
🖋
3
Ibidem, pp. 30-31.
4
Ibidem, p. 49.
5
Ibidem, p. 82.
6
Ibidem, p. 282.

Maria Pastourmadzis, Sfântul
Andreea Gorea
fântul 1, la fel ca Iubește-mă (Sfân-
tul leproșilor) sunt două cărți care
mi-au ajuns în mână, aș putea
spune că aproape providențial (prima acum
câteva săptămâni, iar a doua la începutul
pandemiei). Ambele sunt scrise de Maria
Pastourmadzis și fac parte dintr-un ciclu de
cărți duhovnicești care pot avea un impact
imens asupra stării noastre sufletești.
Pe lângă faptul că se citesc foarte ușor,
acțiunea poate fi pe alocuri
absolut răvășitoare și emo-
ționantă, până la lacrimi.
Pentru mine, cartea
Sfântul a fost o lecție de
iertare pe care am primit-o
exact când aveam mai mare
nevoie și într-o conjunctură
a vieții cât se poate de po-
trivită. Acest lucru nu îl pot
explica decât prin faptul că
Dumnezeu are „lucrarea” Sa
cu fiecare dintre noi.
Romanul este structurat
în șapte capitole, are puține
personaje și pune un accent
deosebit pe stările sufletești ale celor doi
frați, Vasile și Panaghiotis Kranias.
Acțiunea se desfățoară în Grecia con-
temporană și este una destul de statică, pe
alocuri plină de dramatism și ilustrează
calea pe care personajul Vasile o parcurge
de la sacrificiu, apoi indignare și furie
până la iertare, iar apoi până la sfințenie.
În paralel cu drumul pe care îl parcurge
acest personaj, îl avem pe Panaghiotis,
fratele său, care, din cauza remușcărilor,
1
Maria Pastourmadzis, Sfântul, trad. de Staicu
Ciprian-Ioan, Egumenița, Galați, 2014, 221 pp.
Recenzie
trăiește o viață chinuită. Deși acesta din
urmă avea o situație financiară foarte bună,
avea o soție iubitoare și trei copii, viața lui
a devenit o tortură din pricina păcatelor
tinereții pe care nu a reușit să și le asume
și de care nu reușește să se pocăiască. Via-
ța lui Panaghiotis este un drum dureros
și anevoios de la viciu, de la păcat spre
pocăință și împăcare.
S-ar putea spune despre Vasile că apa-
rent și-a distrus viața, luând
asupra sa vina fratelui său
geamăn, Panaghiotis, și pe-
trecând peste 20 de ani în
închisoare pe nedrept. Din
punct de vedere duhovni-
cesc, această ipoteză nu este
una acceptabilă. Dumnezeu
Și-a făcut lucrarea Sa prin
acest om. În închisoare or-
ganiza cateheze, îi îndruma
și îi sfătuia pe detinuți. Prin
el mulți și-au salvat sufletele
și au reușit să se pocăiască
și să se elibereze de păcate
grele. Pe bună dreptate,
Vasile Kranias și-a câștigat în închisoare
supranumele de „Sfântul”.
Parcursul lui Vasile Kranias spre mo-
nahul Visarion, a cărui chilie era învăluită
de o lumină dumnezeiască, imaterială
este unul tulburător și plin cu lecții de
sacrificiu, de smerenie, de iertare, de iubire
pentru noi toți. Lecții greu de înțeles în
contextul unei lumi care te învață că tu
meriți totul, că propria persoană și satis-
facerea propriilor dorințe ar trebui să fie
scopul nostru suprem.
🖋
11
Din viata parohiei

28 martie – Întâlnire online în cadrul Proiectului Uniți în Biserică. Credința nu are hotar
Invitat: Pr. Dorin Sas – Valdemoro, Spania

24 aprilie 2021 – Sâmbăta lui Lazăr

12
 Din viata parohiei
25 aprilie 2021 – Duminica Floriilor

2 mai 2021 – Noaptea de Înviere

13
Marturia credintei traite

Prietena mea leucemia sau

drumul meu de la neîncredere la credinüä
Ciprian Tehei
timați cititori, cineva spunea că nealui, mi-am dat seama că era ceva foarte
patru ar fi componentele vieții: grav. M-a întrebat, îngrijorat, dacă mă pot
suma datelor primite la naștere, deplasa. Se pare că valorile trombocitelor
suma alegerilor vieții noastre, întâmplările erau atât de mari, încât aparatul pur și
vieții și întâlnirile/persoanele sau eveni- simplu nu putea citi parametrii. Valorile
mentele esențiale. erau depășite cu peste 100%, astfel încât
În următoarele rânduri vă voi face aparatul afișa 00, iar medicii nu aveau un
părtași unei astfel de întâlniri, pe care am reper. Am repetat analizele și au ieșit la fel.
avut-o cu o persoană remarcabilă. Trecută Am primit niște medicamente citotoxice
printr-o experiență personală dramatică, care aveau rolul de a-mi aduce parametrii
doamna P a avut acea atitudine, reacție și la niște valori care puteau fi citite.
acțiune care au ajutat-o să fie o cu totul Țin minte că, pentru a avea acces la ace-
altă persoană la capătul acelei provocări. le 6 pastile atât de repede, doamna doctor
Am găsit un interlocutor minunat, care a le-a prescris pe numele altui pacient. După
transmis emoție, curaj și hotarâre. Tocmai o săptămână, am fost trimisă la o unitate
de aceea am ales ca informația să ajungă la medicală ce ținea de Institutul Oncologic
dumneavoastră așa cum am ascultat-o și pentru a repeta analizele. M-am dus singură
eu: ca pe o poveste a transformării. pentru că nu mă simțeam vulnerabilă.
Simțeam o stare de îndoială și neîncredere
Începutul... față de ceea ce spuneau medicii. Pur și
Am 37 de ani, sunt căsătorită și am simplu nu îmi venea să îi cred. Nu îmi
copii. Nu-mi place să vorbesc despre mine, pare rău de ce mi s-a întâmplat. S-au trimis
îmi place să mă cunoască oamenii așa cum analizele la București și mi s-a spus că vor
sunt eu, din relația cu ei. Povestesc acum veni rezultatele în maximum o săptămână.
cu dvs. pentru că am avut probleme de
sănătate, deși la ora actuală nu aș mai Săptămâna cea mai grea
numi-o problemă. În acea săptămână am mers zilnic la
Mi-am descoperit boala acum 9 ani, serviciu, deși trebuia să fac analize în fie-
într-o zi de mai. Am făcut niște analize, care zi. Am reușit să fac asta fără să atrag
iar după o oră auzeam pe holul spitalului o atenția colegilor. De altfel, lor le-am spus
voce care striga „Cine e doamna cu valorile abia după trei luni.
astea până în cer?” Îmi amintesc și acum Nu că plângeam, dar mă gândeam atât
cât de tare m-a șocat exprimarea aceasta. de mult cum aș putea să-mi ajut în conti-
A intrat medicul, m-a întrebat dacă nuare copiii și familia, nu mă gândeam o
mă știu cu probleme de sănătate. I-am secundă la mine. Copiilor le-am spus că
răspuns că sunt obosită, nimic altceva. iau medicamente pentru răceală. Ei mi
Mi-a recomandat să iau loc și mi-a spus că, le dădeau cu mânuțele lor și-mi spuneau
în baza analizelor, fie am trombocitopenie „Mami, ia-le ca să te faci bine...” era sfâ-
fie leucemie. După cum arăta figura dum- șietor pentru mine. Citisem pe internet
14

– o greșeală pe care o face foarte multă
lume – că e o boală care acționează lent și
că mai mult de 5 ani nu aș mai putea trăi.
Săptămâna de așteptare a fost pentru
mine perioada critică. Atât de mult m-am
pregătit pentru orice variantă: pozitivă sau
negativă. Psihic, nu am clacat și m-am
gândit că dacă apare provocarea asta în
viața mea, voi avea ceva de învățat. Aveam
coșmaruri și mă trezeam și-mi spuneam că
sunt încă întreagă, că am familie pentru
care să lupt. Nu îmi era frică de moarte,
cum să îți fie frică de ceva ce nu cunoști?
A venit rezultatul: era leucemie cronică.
Mi s-a recomandat un medic care mi-a
spus că tratamentul va fi medicamentos în
prima fază... Nu înțelegeam ce înseamnă
prima fază. Am început să citesc medicina
germană, am studiat cauzele emoționale
și căutam să înțeleg ce am greșit. Lipsea
Ceva, nu mă simțeam completă. De fapt,
Îl căutam pe Dumnezeu.
Prietena mea, leucemia
Boală e greșit spus, eu îi spun acum
Prietenă deoarece, datorită ei, m-am auto-
educat și dezvoltat, m-am regăsit. E foarte
interesant ce am găsit studiind, și anume
faptul că, se pare, cancerul atacă zona cea
mai vulnerabilă a corpului... la mine a
fost sângele, care e peste tot în organism și
mi-am zis că ceva nu e bine, chiar atât de
multe păcate aveam? Citisem despre Dum-
nezeu, credeam, dar nu mă spovedeam, nu
mă împărtășeam, nu aveam un duhovnic,
nu mergeam regulat la biserică... Mi-am
dat seama că mie îmi lipsea Credința.
În momentul în care doamna doctor
mi-a descris faptul că sunt mai multe faze,
i-am spus că nu va fi o a doua fază. Nu
știam ce înseamnă acele faze, nu apuca-
se să intre în detalii, dar eu eram sigură
Marturia credintei traite
atunci că va fi doar o singură fază. A fost
ceva spontan care pur și simplu a ieșit din
mine. Ea m-a întrebat dacă măcar știu ce
presupune a doua fază. I-am zis că nu.
Dacă nu intri în remisie, mi-a spus ea, cu
aceste medicamente pe care le iei acum, va
trebui să începi citostatice intravenoase. Să
știți că nu o să ajung la a doua fază, iar în
două luni voi intra în remisie, i-am spus
hotărâtă. S-a uitat lung la mine și mi-a
spus că, pentru a se întâmpla asta, trebuie
să fie un miracol.
Într-adevăr, după două luni intrasem
în remisie minoră, la patru luni eram în
remisie majoră, iar la șapte luni de la di-
agnostic eram în remisie completă, adică
nu mi se mai detecta cancerul. Medicului
meu nu-i venea să creadă. Am aflat după
ceva timp, faptul că medicii, vazându-mi
primele analize, nu mi-au dat mai mult
de două luni de trăit.
În această perioadă m-am apropiat mai
mult de Dumnezeu. Am început să citesc
Viețile Sfinților, să merg la biserică, mă
rugasem (pentru că citisem că trebuie să
te rogi să găsești duhovnicul potrivit) și așa
mi-am găsit duhovnicul. După ce m-am
spovedit și împărtășit, am simțit acel senti-
ment special de plutire, de ușurare, iar acea
senzație mi-a dat o putere extraordinară.
Iar dacă am descoperit starea aceasta de
după Spovedanie și Împărtășanie am zis că
de aici trebuie să îmi iau eu puterea, din
Potir. Regăsirea cu El a fost atât de intensă.
Cu fiecare spovedanie și împărtășanie am
ajuns să Îl cunosc pe El și pe mine. E așa
de mare diferența să auzi sau să vorbești
despre El față de a-L cunoaște! E ca și
cum ai vorbi despre iubire sau a o trăi. E
relația trăită... El e în interiorul nostru și
ne așteaptă. În multe icoane, Mântuitorul e
reprezentat în fața unei uși la care bate, dar
15
Marturia credintei traite
care nu are clanța exterioară, se deschide
doar din interior. El nu forțează niciodată.
Noua viață...
În această experiență, pot să spun că
mi-am învățat lecția. Puteam să nu o învăț,
puteam da vina pe alții, pe Dumnezeu, dar
mi-am asumat-o și, derulând firul vieții,
am înțeles că ce mi se întâmplă e din cauza
păcatelor mele, din cauza greșelilor mele.
Mă bucur că mi s-au întâmplat toate acestea
aici, în această lume și că nu sufăr dincolo.
Am trăit bucuria speranței după pri-
mele două luni când am intrat în remisie
minoră și apoi iarăși după încă două luni,
iar acest progres mă încuraja, deși nu a fost
un tratament ușor, medicamentele erau
foarte puternice. Dar mi-am pus viața și
nădejdea în mâinile lui Dumnezeu.
Pentru ca eu să iau acele medicamente
speciale și scumpe, trebuia să îmi vină rân-
dul. Concret, cineva trebuia să moară sau
să nu mai aibă nevoie de ele. Acest lucru
mi s-a părut atât de nedrept și am zis că de
fapt tratamentul meu cel mai puternic este
Sfânta Împărtășanie. Având încredere în
Împărtășanie și dorind să ofer o șansă altei
persoane care poate că nu are altă opțiune,
de trei ani nu mi-am mai luat tratamentul
pe care ar trebui să-l urmez de altfel toată
viața. Analizele mi-au ieșit foarte bine și
îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta.
Cred că, cel puțin în cazul meu, e vorba
de credință pentru că, vă spun sincer, când
nu mă împărtășeam ca de obicei, adică o
dată la o lună, existau variații în parametrii
măsurați de analize. Când reveneam la
ritmul meu de spovedanie și împărtășanie,
analizele erau bune. Știu că sună foarte
riscant și ca o nebunie ceea ce am făcut,
dar pentru mine e nebunia credinței.
16
Am realizat că nu aveam echilibru și
că eram mai degrabă orientată doar spre
mine și că nu eram foarte atentă și la cei
din jur. După ce am înaintat în boală și
am început să mă cunosc pe mine, să fiu
mai apropiată de Dumnezeu, am realizat
că nu e vorba doar despre mine, ci despre
ceva mult mai profund. Prietena mea Leu-
cemia m-a ajutat foarte mult să ajung la
această profunzime. Am ieșit din mine și
am început să mă uit la ceilalți. Mergeam
în pelerinaje și-i auzeam pe unii oameni
împărtășindu-și provocările. Față de ce
trăiau unii, eu mă consideram norocoasă
cu experiența mea. Nu m-am întrebat
de ce? deși poate mulți s-ar întreba. Cu
siguranță nimic nu e întâmplător.
În loc de concluzie
Prietena mea Leucemia m-a făcut să
vreau și să pot să îi ajut pe alții. Vorbesc
cu alți oameni despre credință, nu îi las să
deznădăjduiască sau să își piardă speranța.
Vreau să înțeleagă că este Cineva mai sus
care, pe lângă oamenii prin care lucrează,
e Cel care îi ajută, îi iartă și-i iubește. Nu
trebuie să fii bolnav sau așa de bolnav ca
să-L cunoști.
Nu poți să negi încercarea când vine,
însă contează să o accepți și să cauți soluția.
Eu cred că dacă Domnul a îngăduit să se
întâmple ceva, o soluție poți să găsești
fie la tine, fie la oamenii din jur, fie la
Dumnezeu. Trebuie doar să te întorci la
Dumnezeu și să găsești calea care ți-e cea
mai potrivită. Totul se rezumă, pentru
mine, la divinitate și, mai ales, la relația ta
cu divinitatea. Într-un an de zile am parcurs
un drum incredibil de la dezechilibru și
neîncredere la credință și, prin Domnul,
înapoi la viață.
🖋
 Pelerin in tara ta
Munüi ai credinüei. Banatul montan
Mänästirea „Sfânta Treime-Sfânta Paraschiva”, Slatina-Nera
Adrian Mărginean
ragii noștri cititori! În acest număr PS dr. Laurențiu Streza al Caransebeșului.
al revistei ne vom îndrepta atenția Numărul de maici a crescut când acestei
către una dintre cele mai mari obști i s-a alăturat și obștea schitului Ni-
obști mănăstirești din Banatul Montan, colint în anul 2015. Tot atunci a trecut la
Mănăstirea Nera, cum este ea cunoscută sânul Mănăstirii Nera și obștea părinților
popular, care poartă două hramuri, cel al slujitori de la schitul Siluan, aflat și el tot
Sfintei Treimi și cel al Sfintei Cuvioase sub oblăduirea Episcopiei Caransebeșului.
Paraschiva. Mănăstirea este cunoscută, Părintele Teofan, duhovnicul măicuțelor,
pe de o parte, pentru cele aproape 100 cel sub a cărui îndrumare s-au desfășurat
de măicuțe care trudesc aici, iar pe de altă muncile clădirii mănăstirii, este greu de
parte, pentru produsele naturiste pe care găsit pentru interviuri, însă punctul de
aceste măicuțe le manufacturează aici. În- vedere al sfinției sale a fost foarte elocvent
cepem povestea noastră, de bună seamă, cu exprimat într-una din rarele sale interlocu-
prezentarea istoriei mănăstirii, care, chiar țiuni cu oamenii presei: „Trăim pe orizon-
dacă nu este una veche, ne arată pe deplin tal, nu pe vertical. Sunt două dimensiuni
ce au putut face măicuțele atunci când au ale timpului, iar noi o preferăm pe aceea
început construcția lăcașului în anul 1994 care merge numai la suprafaţa lucrurilor,
la inițiativa prof. dr. Pavel Chirilă, aici, în cu o viteză tot mai mare, dar fără niciun
localitatea natală a renumitului profesor, câştig. Pe vertical înaintezi mai greu, dar cu
promotor al conceptului de „medicina mai multă bucurie şi mai mare linişte, căci
creștină”, al cărui motto este „Medicul mergi spre Domnul. Însă e foarte dificil să
tratează, Dumnezeu vindecă!” Ne po- alegi dimensiunea verticală, pentru că ar
vestesc și acum măicuțele despre truda și trebui să poţi să te însingurezi. [...] Asta o
greutățile pe care le-au întâmpinat atunci, spunea avva Dorotei, acum 1600 de ani:
la începuturile ctitoriei, când, având cele dacă vrei să vezi care sunt limitele cuiva,
mai simple și rudimentare mijloace la închide-l într-o cameră fără nimic de făcut,
dispoziție, s-au înhămat la această sarcină, lasă-l acolo singur o zi, două, trei şi vezi
mânuind betoniera și ridicând măreața cum reacţionează. Dacă acum te las fără
clopotniță nu cu macarale performante, telefon mobil, fără computer şi internet,
ci cu lopata și găleata. O mână de maici fără o carte, într-o cameră absolut goală,
care și acum sunt convinse că n-ar fi putut să vezi ce faci tu cu tine însuţi. Să faci
face o alegere mai bună în viața lor decât experienţa aceasta de rupere de anexele
închinând-o Dumnezeului celui Viu! Mai care îţi scot sufletul în afară şi care îţi sub-
apoi, la 14 octombrie 1997, la exact trei ţiază, de la puterea de concentrare, până la
ani de la începerea lucrărilor unde la 14 puterea sufletească şi la cea trupească. Vei
octombrie 1994 episcopul de atunci al Ca- vedea că intri în panică. Dacă ai puterea
ransebesului, Emilian Birdaș, a pus piatra să stai aşa o vreme şi să-ţi regăseşti viaţa
de temelie, a fost sfințită și biserica de către

17
Pelerin in tara ta
lăuntrică, altfel te vei
ruga, altfel vei gândi
şi te vei comporta.”1
Părintele Teofan
este născut la Bâr-
lad și și-a petrecut
copilăria în munții
Buzăului, crescut
fiind într-o familie
atee care cu plăcere
l-ar fi văzut îmbrăcând haina militară. A
absolvit prin urmare liceul militar, însă a
abandonat Academia de Tehnici Militare
după primul an de studii, închinându-și
viața credinței! „Am decis să-l slujesc pe
Domnul, în forma extremă a monahis-
mului”, ne spunea părintele2.
Ei bine, iubiți cititori, prof. dr. Pavel
Chirilă s-a ostenit spre a pune pe picioare
un laborator în care măicuțele, cunos-
cătoare profunde ale tainelor plantelor,
se nevoiesc a scoate ce este mai bun din
acestea și a expune întru desăvârșire puterea
lor vindecătoare. Laboratorul închinat
„Sfinților Doctori fără de arginți” a fost
acreditat în anul 2009. Aici măicuțele pro-
duceau inițial doar suplimente alimentare.
Un al doilea laborator a urmat, acesta fiind
1
Părintele Teofan de la Nera, http://arhiva.
formula-as.ro/2012/1026/spiritualitate-39/pa-
rintele-teofan-de-la-nera-15283, data accesării
10 mai 2021.
2
Ibidem.
18
închinat mai apoi
„Sfinților Tămădu-
itori” în care măi-
cuțele procesează
plantele obținând
produse cosmetice.
Despre aceste pro-
duse măicuțele ne
mărturisesc: „Pro-
dusele Nera Plant
au două mari calități: sunt manufacturate
cu suflet, din inimă, cu rugăciune, iar în
al doilea rând sunt manufacturate din
ingrediente naturale, cu grijă selectate,
din plăntuțe culese fir cu fir de măicuțe.
[...] Produsele Nera Plant respiră un aer
monahal și sunt o invitație pentru oameni
la a exersa o respirație care să le însănăto-
șească nu numai trupul, ci și sufletul asaltat
de poluarea atâtor vicii cu care o societate
înstrăinată de Dumnezeu dă buzna peste
noi, fără să ne dăm seama prea bine.”3
Prin urmare, dragi cititori, avem cel
puțin încă un motiv în plus spre a ne în-
drepta privirea spre acest colțișor minunat
al țării noastre. Mănăstirea Nera, împreună
cu întreaga obște a măicuțelor truditoare,
ne așteaptă în oricare anotimp, iar timpul
petrecut aici merită cu prisosință!
🖋
3
Laboratoarele Nera Plant, https://neraplant.
ro/povestea-nerei/laboratoarele/, data accesării:
10 mai 2021.

Daruri de Ziua Copilului
Marcela Farcaș
e 1 Iunie părinții se gândesc ce
fel de cadouri ar fi mai potrivite
pentru copiii lor. Ofertele existente
de jucării care mai de care mai frumoase
sau oferte de destinații exotice pentru
minivacanță ne tentează. Dintre toate
darurile cele care contează pentru copii
sunt însă cele care nu se cumpără cu bani.
Vreau să vă vorbesc azi despre timpul de
calitate petrecut cu copiii, despre iubirea
necondiționată, despre darul autorității și
al căldurii părintești.
Timpul de calitate petrecut cu copiii în-
seamnă să petrecem timp cu copiii pentru
copii. Dacă sunt copiii în casă cu noi și noi
ne vedem de cratițe și oale, în timp ce ei
se joacă în mijlocul camerei, nu petrecem
timp de calitate cu copiii, ci îi supraveghem
distant și pasiv. Să petrecem timp de cali-
tate cu copiii înseamnă să ne jucăm cu ei
jocurile lor preferate sau să le permitem să
participe la activitățile noastre pe măsura
nivelului lor de dezvoltare: dacă facem
prăjituri cu aluat să îi lăsăm și pe ei să
modeleze diferite forme. Bineînțeles că nu
putem să oferim timp de calitate nelimitat
copiilor noștri. Avem și noi îndatoririle
noastre, le au și ei pe ale lor. Facem unele
lucruri pentru că ne plac și unele lucruri
pentru că trebuie. Oferirea constantă a
timpului de calitate contează. E important
și pentru noi să nu ne refuzăm bucuria de
a ne juca. În foarte serioasa noastră lume,
joaca împreună cu copiii noștri ne poate
aduce exact degetarul de energie necesar
pentru a face față cerințelor vieții noastre.
Iubirea necondiționată este darul pe
care întâi ni-l fac copiii nouă. Atunci când
sunt mici, copiii îi vor pe mami și pe tati
Dezvoltare personala
lângă ei, fără să pună condiții. Copilul nu
spune „Te iubesc, mami, dar numai dacă
vei câștiga un salariu peste suma X.” Urâte
sau frumoase, slabe sau grăsuțe, înalte sau
scunde, angajate sau casnice, pentru un
scurt interval de timp, noi, mamele, sun-
tem lumea lor și primul reper despre cum să
fie, cum să existe în această lume. Suntem
ținta iubirii lor totale. Acesta e darul pe
care îl vom păstra și îl vom returna ca pe
un împrumut prețios pentru tot restul vieții
lor. Nu îi vom spune niciodată copilului
„Dacă nu iei nota X, nu te mai iubesc”.
Iubirea este întotdeauna necondiționată.
Îl iubim indiferent ce ar face, fără limite
de niciun fel. Nu poate greși un copil, cât
poate ierta un părinte. În relația cu copiii
noștri vom separa întotdeauna persoana
de comportamente. Vom iubi persoana
nelimitat și necondiționat, și vom încuraja
sau descuraja comportamentele în funcție
de regulile societății în care trăim și în
funcție de principiile și valorile noastre.
Autoritatea și căldura părintească sunt
două ingrediente esențiale în creșterea
și educarea unui copil care să devină un
adult funcțional. Înțelegem prin autoritate
consecvența respectării unui set de reguli în
comportamente și a unor limite în felul în
care relaționează copilul. De exemplu, a în-
văța copilul să salute de câte ori intră într-o
încăpere sau întâlnește persoane cunoscute
și a-i atrage atenția, cu blândețe, când uită
să facă acest lucru înseamnă autoritate. Prin
căldură înțelegem exprimarea afecțiunii
în cadrul relației parentale. Secretul, în
cazul autorității și al căldurii părintești,
este echilibrul. Prea multă autoritate dis-
tanțează și, mai târziu, duce la pierderea
19
Dezvoltare personala
relației. De asemenea, copilul va crește
nesigur pe sine și temător. Prea puțină
autoritate va permite copilului să încalce
limitele celorlalți care îl vor respinge și îl
vor izola în consecință. Prea puțină căldură
îl va face pe copil să se simtă însingurat
și nedemn de iubire, iar aceasta e o rană
sufletească tratată adesea în cabinetele de
psihologie. Nu există prea multă căldură
afectivă, atâta timp cât și latura autoritară
e reprezentată. Prea multă căldură afectivă,
în lipsa oricăror reguli, principii sau valori,
va avea ca rezultat un copil îndreptățit să
considere că totul i se cuvine și se se va
aștepta ca la vârstă adultă să i se satisfacă
necondiționat toate dorințele.
Din toate cele de mai sus cea mai im-
portantă e iubirea. Arătați-le că îi iubiți.
Nu cumpărându-le lucruri. E cea mai
ieftină metodă (indiferent cât de scump e
lucrul cumpărat) și cu rezultatele cele mai
proaste. O jucărie provoacă bucurie scurt
timp după depachetare, apoi plictisește.
Dăruiți copiilor timp. Timpul nostru,
20
acesta e cel mai prețios dar. În alergarea
dintre o factură de plătit și cealaltă uităm
de noi și de ei. Îi vedem mari, trecând
prin fața noastră și nu înțelegem cum s-a
întâmplat să treacă atât de repede anii.
Nu ni se mai furișează noaptea în pat să
doarmă cu noi, visează excursii și destinații
cu alții, de vârsta lor, nu cu noi...
Ne comportăm ca și cum viața noastră
pe acest pământ ar fi fără sfârșit și pierdem
din vedere ceea ce contează: familia. Așa
cum nu știm clipa și ordinea intrării în
viețile celor dragi, nu știm nici ordinea,
nici clipa sau ordinea plecării din acest loc.
Copiii încep venirea în lume în visurile
părinților atunci când ei decid că vor avea
o familie cu copii. Trăim puțin împreună,
apoi devenim povești unii pentru ceilalți.
Haideți să facem astfel încât atunci când
vom rămâne doar povești în amintirile
copiilor noștri, să fim povești frumoase.
La mulți ani tuturor copiilor mari și
mici!
🖋

Aripi de îngeraö
Graţiela Agrişan
Fii tu însuți!
- Povestiri terapeutice -
„Gemma era o girafă care se simțea
foarte ciudat pentru felul în care arăta.
Nu-i plăcea să fie girafă. Se uita la celelalte
animale din jurul său și își dorea să fie ca
ele: să alerge în galop precum zebrele, să
fie elegantă ca o gazelă, să aibă o trompă
ca și elefantul, cu care să se stropească cu
apă pe spate.
Deseori se uita la chipul ei în apa la-
cului și se întreba de ce are picioarele atât
de lungi și subțiri, de ce gâtul ei părea că
nu se mai sfârșește, ce căutau cele două
cornițe în creștetul capului și de ce pielea
ei părea dată cu o vopsea care a crăpat în
zeci de bucățele?
- Tu ești o girafă, o liniștea mama sa.
Așa arată toate girafele. Fii tu însăți și
simte-te bine în pielea ta!
Într-o bună zi se plimba pe malul lacu-
lui și i-a venit cheful să se rostogolească în
nisipul fierbinte de pe margine. Zis și făcut.
Dar în timp ce se tăvălea cu picioarele în
sus și gâtul atârnându-i în toate părțile,
stârnind nori de praf, a auzit deodată un
grup de hiene care râdeau de ea în iarba
din apropiere.
Necăjită, s-a ridicat și s-a îndepărtat,
cu gâtul plecat spre pământ, gândindu-se
deznădăjduită: «Da... sigur... să fiu eu
însămi...»
Atunci, ca prin minune, în fața ei a
apărut un babuin bătrân și înțelept, care
i-a spus:
- Mama ta a avut dreptate! E important
să fii tu însăți! Nu contează prea mult ceea
Aripi de ingeras
ce nu știi să faci; e mai important ceea ce
faci cu ce ai. Adică nu contează dacă nu
galopezi ca o zebră, ori dacă nu arăți ca
o gazelă, ori dacă nu te joci cu apa ca un
elefant – contează ceea ce știi tu să faci,
adică la ce ești tu bun, priceput.
După întâlnirea cu bătrânul babuin,
Gemma parcă se simțea mai bine. Porni
încet spre casă, când, pe neașteptate, zări
o leoaică care alerga spre ea.
- Nu te speria! i-a strigat leoaica. Te rog,
ajută-mă! Puiul meu s-a cățărat într-un
copac, a ajuns prea sus și acum nu se mai
poate coborî!
Gemma s-a ridicat în vârful picioa-
relor ei lungi și subțiri și-a întins gâtul ei
interminabil și a ajuns până la puiul de
leu, care se cățărase în vârful copacului.
L-a apucat ușor de blănița de la ceafă și l-a
coborât cu grijă până la mama lui. Leoaica
i-a mulțumit cu recunoștință.
N-a mai mers mult, până când s-a
întâlnit cu o maimuță, care sărea îngrijo-
rată pe marginea unei râpe adânci, țipând
după ajutor:
- Puiul meu a căzut de pe aceste stânci!
Atârnă deasupra prăpastiei, agățat de niște
rădăcini de copaci! Nu se mai poate ține
mult, iar eu nu pot ajunge la el!
Gemma s-a lăsat atunci în genunchi și
și-a întins în jos gâtul ei cel lung.
- Prinde-te și ține-te bine de cornițele
mele! i-a spus puiului de maimuță, care
era speriat de moarte.
Puiul făcu întocmai, iar girafa îl putu
aduce în siguranță la mama lui.
Maimuța îi mulțumi, plină de bucurie
că își recăpătase puiul nevătămat.
21
Aripi de ingeras

Gemma se îndrepta spre casă, fericită și de viață făcătorului Duh, Dumnezeului

că putuse fi de ajutor. Babuinul cel bătrân celui slăvit întru o ființă.
o aștepta la umbra unui copac: Slavă Ție, Dumnezeului nostru, Dătăto-
- N-are rost să-ți mai spun cât de pri- rului nostru de bine, în vecii vecilor. Amin.
cepută ești! rosti acesta. Ești foarte bună
la a-i ajuta pe ceilalți! Făcând ceea ce știi Jocuri
mai bine, dezvoltându-ți abilitățile, te vei Scrie numele mănăstirilor ținând cont
simți cu adevărat tu însăți! Ba mai mult, de indiciul din dreptul fiecăreia (desenul
cred că ți-ai făcut și niște noi prieteni! este sugestiv)
Gemma radia de fericire. Își întinse
gâtul, își înălță capul bucuroasă și porni
spre casă, cu cornițele în sus, parcă atin-
gând norii. Pentru prima dată, se simțea
bine în pielea ei.”1
Rugăciune de mulțumire
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfân-
tului Duh.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, Dumnezeul îndurărilor și a toată mi-
lostivirea, Care ai nemăsurată milă, nespusă
și neajunsă iubire de oameni, căzând acum
către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur, aduc
mulțumire Ție, pentru toate binefacerile de
care m-ai învrednicit pe mine, robul Tău.
Te slăvesc, Te laud și Te cânt, ca pe un
Domn, Stăpân și Făcător de bine. Și iarăși, La această mănăstire se află mor-
căzând înaintea Ta, Îți mulțumesc și cu mântul marelui nostru voievod Ștefan
smerenie mă rog nemăsuratei și negrăitei cel Mare și Sfânt.
Tale milostiviri, ca și de acum înainte, să-mi
dăruiești faceri de bine, ca să sporesc întru
dragostea Ta și a aproapelui meu și întru
toate faptele cele bune și a dobândi ale Tale
binefaceri împreună cu toți credincioșii Tăi.
Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dă- Numele mănăstirii reprezintă un
ruiește-mi pace și liniște. Și mă învrednicește obiect de cult întâlnit în toate bisericile
ca, în toate zilele vieții mele, mulțumire să-Ți ortodoxe.
aduc și să cânt Ție și Celui fără de început 🖋
al Tău Părinte și Preasfântului și bunului

1
Burns George William, 101 Healing Stories Icoana
for Kids and Teens: Using Metaphors in Therapy, Răspunsuri: Pasărea, Turnu, Putna,
USA, 2005, pp. 76-78.

22