Simona Ilea Pop,

Știri����������������������������������������������������������������������������������������������������� 3
Pr. Dr. Constantin Sturzu,
După Înviere���������������������������������������������������������������������������������������� 4
Pr. Sorin Bejan,
Călăuză pentru suflet���������������������������������������������������������������������������� 6
Pr. Decebal Gorea,
Credința: Simbolul de credință (III)������������������������������������������������������ 8
Prof. Aurelian Cosma,
Reforma catolic�������������������������������������������������������������������������������� 11
Cosmina Matei,
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (100-160)������������������������������������� 13
Fotograf Ovidiu Muraru,
Din viața parohiei������������������������������������������������������������������������������ 14
Camelia Hâncu,
Paul Siladi, Eroismul cotidian. Eseuri despre viața creștină������������������� 16
Drd. Ionuț Bageac,
„Cât de buni putem fi ca oameni chiar dacă în jurul nostru se întâmplă
cele mai rele lucruri”��������������������������������������������������������������������������� 18
Adrian Mărginean, Transilvania sudică – Ziduri ale mântuirii.
Mănăstirea Bucium, „Pacea lumii”������������������������������������������������������� 21
Sociolog Anisia-Maria Sava,
Spiritualitatea Terrei��������������������������������������������������������������������������� 23
Instit. Graţiela Agrişan,
Aripi de îngeraş���������������������������������������������������������������������������������� 25

Ötiri
Simona Ilea Pop
• Biserica Tuturor Sfinților din Florești
își va prăznui hramul pe 19 iunie. Cu acest
prilej, Sf. Liturghie se va oficia de la ora 900
de către un sobor de preoți. În cadrul ei,
corala Diaconia își va încânta ascultătorii cu
un concert de muzică bisericească. Aniver-
sarea bisericii din Cetatea Fetei va prilejui
membrilor parohiei o întâlnire tihnită în
umbra bisericii, la o agapă frățească, orga-
nizată pe platoul din fața lăcașului de cult.
Nu vor lipsi nici în acest an proiecțiile de
film în aer liber. Astfel, în seara dinaintea
hramului, sâmbătă 18 iunie, de la orele 2130,
cinefilii vor putea viziona la cinematograficul
în aer liber amenajat în curtea bisericii, o
nouă peliculă de succes. Intrarea va fi liberă!
• Teologi ortodocși de renume con-
damnă „învățătura lumii ruse”. Acțiunile
neortodoxe comise împotriva Evangheliei
lui Hristos în Ucraina au produs îngri-
jorare nu doar în rândul credincioșilor,
ci și în rândul clericilor de pretutindeni.
Peste 500 de ierarhi, profesori de teologie
ortodoxă și reprezentanți ai altor biserici
creștine de pe toate continentele și-au
exprimat dezacordul față de „învățătura
lumii ruse” printr-o Declarație comună,
inițiată în Duminica Ortodoxiei și sem-
nată de mari nume ale teologiei ortodoxe
contemporane. Semnatarii Declarației
atrag atenția asupra faptului că sprijinul
acordat de mulți dintre ierarhii Patriarhiei
Moscovei pentru războiul președintelui
Vladimir Putin împotriva Ucrainei își are
rădăcinile într-o formă de fundamentalism
religios ortodox etno-filetist, cu caracter
totalitar, numit Russkii mir sau Lumea
rusă, o învățătură falsă care îi atrage pe
Stiri
mulți în Biserica Ortodoxă și care a fost
preluată chiar de extrema dreaptă și de
fundamentaliștii catolici și protestanți. În
finalul Declarației se face un apel la unitate,
cerând Patriarhiei Moscovei o revenire
firească la „unitatea Duhului în legătura
păcii” și încetarea atacurilor fratricide.
• Centura Metropolitană Cluj-Napoca
tot mai aproape de start. Conform de-
clarațiilor făcute de primarul Emil Boc, în
cursul lunii iunie este așteptată finalizarea
documentației aferente pentru realizarea
proiectului atât de dorit de clujeni. Până
atunci, municipalitatea ar urma să primească
și ultimul aviz necesar, cel de la Agenția de
Protecție a Mediului, după care proiectul
va merge spre avizare la Guvern. În ultima
etapă se vor decide organizatorii licitației:
Primăria Cluj-Napoca sau Executivul și se
va putea trece apoi la acțiunile de expropriere
necesare pentru implementarea lui, a mai
afirmat primarul municipiului Cluj-Napoca.
• Festivalul Jazz în Park revine la Cluj-
Napoca. Evenimentul ajuns la cea de-a X-a
ediție va avea loc în 1-4 septembrie, în Parcul
Etnografic „Romulus Vuia’’ din Cluj-Na-
poca, cel mai vechi muzeu în aer liber din
România. După doi ani în care s-a desfășurat
în variante restrânse, condiționat fiind de
restricțiile pandemice, Jazz în Park aduce
din nou în fața publicului un lineup vibrant,
eclectic și bogat, dorind să confirme încă o
dată numele de Europe’s Best Small Festival.
Accesul la festival se face pe baza biletelor și
abonamentelor puse în vânzare online pe
iabilet.ro și pe www.jazzinthepark.ro.
🖋
3
Editorial
Dup[ }nviere
Constantin Sturzu
ea mai importantă predică a Dom-
nului a fost una fără cuvinte. A
început în Ghetsimani, cu su-
doarea Lui, care „s-a făcut ca picături de
sânge” (Luca 22, 44) şi a continuat pe
Cruce, până la gestul de a-Şi da duhul
de bunăvoie, nu pentru că fusese biruit
de moarte. El ne învaţă că cel ce iubeşte
nu poate să nu sufere, dar poate alege să
nu fie victimă. Doar aşa poate iubi desă-
vârşit, dumnezeieşte. Ce altceva dacă nu
victimizarea face ravagii astăzi, chiar şi în
rândul celor credincioşi? Noi nu suntem
victima mediului în care ne-am născut, a
conjuncturilor în care am trăit, a bolilor,
a necazurilor sau a neputinţelor de tot
felul. Nu suntem nici victima celor ce ne
fac rău sau a celor ce ne iubesc pătimaş.
Nu suntem nici măcar victima păcatelor
noastre. Dacă pe toate ni le asumăm ca pe
o cruce, ieşim din defensivă şi devenim
ofensivi. A fi ţintuit pe cruce înseamnă a
merge până la capăt cu dragostea, nu a te
4
împotrivi şi a-ţi plânge de milă. A primi
să fii săltat de la pământ, a întinde mâinile
îmbrăţişând lumea întreagă şi a rămâne
vertical, orientat spre Cer. Crucea susţine
iubirea, nu o pironeşte!
***
Înţelepciunea străveche nota că toate
sunt deşertăciune: „Ceea ce a mai fost,
aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se
va mai petrece, căci nu este nimic nou sub
soare” (Eclesiastul 1, 9). Or, Învierea vine
cu o noutate absolută în istorie: pentru
prima dată, moartea este învinsă definitiv,
cu propriile sale arme. Chinurile din par-
tea semenilor devin prilej de manifestare
a iubirii. Ocara şi scuipările accentuează
demnitatea. Bătăile mângâie dorul după
celălalt, chiar dacă el te duşmăneşte. Ju-
decata nedreaptă face mai strălucitoare
virtutea răbdării. Trădarea întăreşte prie-
tenia autentică. Setea se preface în izvor
de apă vie. Smerenia face din Cruce cel
mai preţios tron împărătesc.

***
În tot acest interval bimilenar, de când
Învierea lui Hristos a început să fie vestită
la neamurile pământului, ca şi pe vremea
apostolilor, şi astăzi se găsesc destui care
să nu admită acest fapt istoric. Atunci s-au
cumpărat gărzile, pentru a da mărturie
mincinoasă despre furtul trupului Său.
Cel care era căpetenia romanilor prezenţi
la Răstignire şi a celor care au păzit apoi
mormântul, Longhin sutaşul, a refuzat
mita, s-a botezat şi a preferat să fie ucis
ulterior, decât să mintă cu privire la În-
vierea lui Iisus. Că nu puteau fura trupul
unui mort o mână de oameni speriaţi, aşa
cum erau atunci ucenicii Domnului (şi
Evangheliile nu se sfiesc să-i prezinte ca
atare), e un lucru întărit şi de evoluţia lor
ulterioară. Toţi au suferit, iar cei mai mulţi
au şi fost ucişi pentru credinţa lor nestră-
mutată în adevărul Învierii cu trupul a lui
Iisus Hristos. Cine ar fi atât de nebun încât
să-şi dea viaţa pentru o minciună? Şi care
ar fi fost câştigul? Căci aceşti ucenici nu
au avut nimic de câştigat pe pământ, doar
şi-au atras prigoniri şi moarte martirică.
***
Sfânta Tradiţie ne spune că prima dată
Mântuitorul i S-ar fi arătat Maicii Sale
după Înviere. Aşa era şi firesc. Se cuvenea
ca, aşa cum Eva cea veche a ascultat prima
de cuvântul mincinos al satanei şi a primit
mai întâi ea blestemul la alungarea din
Rai, tot aşa Eva cea Nouă să primească ea,
înaintea tuturor, încredinţarea că Fiul său,
Iisus, a înviat din morţi. A fost trecut sub
tăcere acest lucru de către toţi cei patru
Editorial
evanghelişti, tocmai din dorinţa de a nu
crea suspiciuni prin invocarea mărturiei
unei Mame despre Învierea Fiului său. Însă,
dincolo de acest fapt neconsemnat decât
de Sfânta Tradiţie, în Evanghelii citim că
Maria Magdalena L-a întâlnit singură pe
Domnul şi abia apoi L-au văzut femeile
mironosiţe ce alergaseră cu miruri (Cf.
Matei 28, 9; Marcu 16, 1; Luca 23, 56 şi
24, 1). Toma nu L-a putut vedea singur, ci
atunci când erau de faţă şi ceilalţi ucenici.
De asemenea, la doi dintre ucenici, Luca
şi Cleopa, li S-a arătat Iisus, dar fără a Se
lăsa cunoscut de către ei până când le-a
împărţit pâinea euharistică. Iar imediat ce li
S-a făcut cunoscut, El S-a şi făcut nevăzut
(Cf. Luca 24, 13-32). Asta înseamnă că
numai celor care au îndrăznit să-L caute la
mormânt, care au riscat totul de dragul de
a face cele rânduite pentru trupul Celui pe
Care-L credeau mort, adică mironosiţelor,
li S-a arătat mai întâi, chiar şi în solitudi-
ne (cazul Mariei Magdalena). Ceilalţi au
aflat ulterior vestea şi L-au (re)întâlnit pe
Hristos mai întâi în comunitatea alcătuită
din cel puţin doi ucenici. Altfel spus, Fiul
lui Dumnezeu Se arată direct şi la nivel
personal celor care-şi înving toate fricile
şi-L caută pe El cu multă credinţă şi cu
dragoste. Şi ceilalţi au şansa de a-L întâlni
dar, mai întâi, în comunitate. Cuvântul
rostit de Mântuitorul, cum că „acolo unde
sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu,
acolo sunt şi eu în mijlocul lor” (Matei
18, 20), capătă, în această lumină, şi alte
valenţe.
🖋
5
C[l[uza pentru suflet

Cäläuzä pentru suflet

Sorin Bejan

De ce tinerii de astăzi se îndoiesc tot mai să intervină pentru a vindeca durerea amară
mult de existența lui Dumnezeu?1 a imperfecțiunii noastre.
Sunt tot mai puțini tineri care au avan- Noi avem propria experiență a fericirii
tajul de a se naște într-o familie care să le din curajul de a accepta că nevoile noastre
insufle de la vârstă fragedă bucuria de a-L sunt conținute din foame și sete duhovni-
simți pe Dumnezeu ca Tată. Mulți ajung să- cească. Credem că numai Dumnezeu poate
și pună problema exis- să hrănească astfel.
tenței lui Dumnezeu Cum să facem ca
în afara experienței să luăm întotdeauna
dulci din Biserică. Să decizia bineplăcută lui
faci filosofie pe seama Dumnezeu?
lui Dumnezeu pe la Oamenii cei mai
14-15 ani, e pură na- frumoși și sfinți ne-au
ivitate. Nici la 18 ani învățat că rugăciunea
creierul nu este copt este singura cale de a
întotdeauna pentru ne păstra conexiunea
a gândi analitic și a „nevirusată” cu Dum-
dobândi convingeri nezeu. Dar nouă ne
obiective. La tineri, este aproape cu ne-
nefiind experiența vie- putință să nu luăm
ții, totul e pasional. Ei uneori decizii greșite,
încep să creadă doar de aceea e mult mai
dacă își îngăduie să important să refacem
se îndrăgostească de legătura prin părerea
Dumnezeu. de rău și convingerea
De ce am nevoie de că faptele rele ne otră-
Dumnezeu pentru a fi vesc.
fericit? De ce lăcomia pân-
Pentru cel credincios, Dumnezeu este tecelui este considerată păcat de moarte?
perfecțiunea care se manifestă personal, Medicina zilelor noastre confirmă toată
adică permite o relație completă. Cauza tradiția bisericească a postului. Lăcomia
esențială pentru care noi suntem nefericiți pântecelui omoară de-a dreptul. Cele mai
este imperfecțiunea. Numai și după simpla multe boli sunt cauzate de proasta mâncare
logică, foarte adesea, perfecțiunea trebuie și de prea multa mâncare. Pe termen lung,
lăcomia pântecelui arată ca o sinucidere.
Ce trebuie să facem ca să nu cădem în
1
Rubrică în care răspundem întrebărilor du-
hovnicești ale cititorilor noștri. Întrebările pot
deznădejde?
fi adresate prin intermediul adresei de e-mail: Să fim smeriți. Părintele meu duhovnic
cetateafetei@yahoo.com. m-a învățat că a fi smerit înseamnă a fi
6

realist, a reuși să ne evaluăm la propria
valoare, cât mai obiectiv. Omul, când
își cunoaște lungul nasului, știe să ceară
ajutor, să mulțumească, să caute prietenia
și să ajute la rândul lui. Dacă facem toate
acestea, e imposibil să deznădăjduim.
Ce este depresia și cum o putem evita?
În cultura noastră bisericească avem
multe cărți scrise despre depresie, numai
că în limbajul nostru se folosește un cu-
vânt grecesc, „akedia”, fiindcă termenul
este complet și denumește multe stări
premergătoare depresiei, dar și urmările ei.
Cu certitudine, despre depresie se va
vorbi foarte mult de acum înainte fiindcă
ea denumește sentimentul de singurătate
și inutilitate devenite cronice, stări întâl-
nite tot mai des. Exceptând cazurile în
care ritmul vieții este puternic zguduit
de evenimente cumplite, această boală
este de cele mai multe ori o consecință a
multor răutăți adunate și „nerezolvate” pe
parcursul vieții.
E mult de discutat despre acest subiect,
dar aș pomeni una dintre cauzele stării
de anxietate (anxietatea e starea premer-
gătoare depresiei). De foarte multe ori,
fără să observăm, ajungem să suferim din
cauza comparației cu ceilalți oameni, cu
statutul sau starea lor materială. Mulți nu
C[l[uza pentru suflet
sunt sinceri să recunoască faptul că devin
anxioși din invidie.
A fi un om credincios înseamnă a ac-
cepta că avem doar ceea ce noi înșine
putem, cu ajutorul bunului Dumnezeu,
să clădim în propria persoană sau familie.
Această avuție intimă are valoare incom-
parabilă, iar din această convingere care
presupune luptă și victorie fără îndoială,
nu se poate cădea în întristarea care dez-
nădăjduiește.
Cum putem să luptăm cu patima fu-
matului?
Când aud vorbindu-se despre fumat,
întotdeauna îmi amintesc de o vorbă a
Sfântului Siluan când a fost servit cu o
țigară: „Eu nu pot să fac niciun lucru îna-
intea căruia să nu pot rosti o rugăciune.”
Nu-mi amintesc dacă tot Sfântul Siluan
zicea că, dacă Dumnezeu ar fi considerat
fumatul ceva folositor, l-ar fi conceput
pe om cu un coș pe unde să iasă fumul.
De inutilitatea fumatului și-a dat sea-
ma și Sfântul Ioan de Kronstadt, care era
fumător chiar și în timpul preoției, până
a simțit în adâncul inimii că gestul acesta
îi aducea o întristare inexplicabilă și s-a
lăsat. A luat-o ca pe o revelație
🖋
7
Catehism
Credinüa: Simbolul de credinüä (III)
Decebal Gorea
ragi cititori, în articolele anterioare
am discutat despre primul articol
al Simbolului de credință: „Cred
întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul,
Făcătorul cerului și al pământului, văzu-
telor tuturor și nevăzutelor”, descoperind
lumea nevăzută a îngerilor. În acest număr
ne propunem să înțelegem expresia „Făcă-
torul pământului”, al tuturor „văzutelor”,
cuvinte ce se referă la faptul că Dumnezeu
a creat lumea văzută, adică întregul univers.
Lumea ca dar al lui Dumnezeu
În viziunea creştină, planul lui Dum-
nezeu cu privire la lume constă în în-
dumnezeirea lumii create, care, în urma
păcatului implică şi mântuirea. Mântuirea
şi îndumnezeirea lumii presupun, ca prim
act divin, crearea ei. Prin lume în creştinism
se înţelege atât natura, cât şi umanitatea.
Dumnezeu a creat lumea dintr-un
motiv şi cu un scop, fapt ce dă lumii un
sens. Părinţii au scos în evidenţă bunătatea
lui Dumnezeu ca motiv al creaţiei, pentru
a o opune ideii că Dumnezeu a creat lumea
dintr-o necesitate internă, care duce la
panteism. Lumea a fost creată ca un dar
pentru oameni. Viaţa este un dar al lui
Dumnezeu. Din acest punct de vedere,
lumea este un cuvânt al lui Dumnezeu
către om, într-o înaintare continuă.
Crearea din nimic, în timp
Dacă postulăm faptul că lumea e creată,
ea are un început. Expresia „la început”
(Fac. 1,1), referitoare la producerea actului
creator şi apariția creaţiei, indică prima
unire a lui Dumnezeu cu timpul. „La în-
ceput” înseamnă atât începutul coborârii
8
lui Dumnezeu la timp, cât şi începutul
timpului care ia fiinţă prin puterea crea-
toare a lui Dumnezeu.
Afirmaţia că doar Dumnezeu există
prin El Însuşi este firul roşu al gândirii
tuturor Părinţilor bisericeşti, în special
al celor sirieni. Aceştia vorbeau despre o
creaţie ex nihilo pentru a se opune afirma-
ţiilor eretice despre o materie preexistentă.
Materia primordială informă. Apa
primordială
Referatul biblic al creaţiei ne vorbeşte
despre o materie primordială creată de
Dumnezeu din nimic (Fac. 1, 1-2). Apa
originară din Biblie, nu este identică cu
apa definită după aceea. Apa originară
este creată de Dumnezeu şi poartă în sine
raţiunile existenţelor definite, ce vor apărea
prin suflarea Duhului. Apa era o energie
indefinită, neluminată de nicio determina-
re, într-o mişcare universală, nesolidificată
în niciun fel, având în ea, prin creaţie,
raţiunile tuturor formelor de existenţă
create. Duhul dumnezeiesc, face ca „apa”
originară să actualizeze formele înscrise în
ea virtual prin actul creator al Logosului.
Înainte de crearea omului, energia
universală total indefinită de la început
a luat forme definite, mai mult sau mai
puţin solidificate, prin lucrarea Duhului.
O parte din ea a luat formă de apă, care,
fiind înrudită cu apa originară, reprezintă
sursa din care se nasc sau se alimentează
toate corpurile.
În felul acesta apa primordială este „apă
vie”. De-a lungul timpului s-au dat diferite
interpretări acestei ape şi importanţei ei.
Astfel în sens profan ea însemna: apa de

izvor, ritual, apa Botezului. În sens creştin
ea merge mai departe desemnându-L pe
Dumnezeu ca izvor al ei. „Dacă însetează
cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede
în Mine, din inima lui vor curge râuri de
apă vie, cum zice Scriptura”(Ioan 4).
Zilele creaţiei
Revelaţia dumnezeiască cuprinsă în
Sfânta Scriptură ne prezintă modul creării
lumii de către Dumnezeu pe parcursul a
şase zile, în care Dumnezeu rânduieşte în
mod etapizat tot ce este în lume, pornind
de la regnul mineral, continuând apoi cu
cel vegetal, animal, iar la sfârşit omul ca
microcosmos în macrocosmos, menit să
trăiască veşnic şi să se bucure de sfinţenia
lui Dumnezeu.
De-a lungul timpului, s-au dat diferite
interpretări duratei celor şase zile ale crea-
ției. Unii erau de părere că ziua a avut 24
de ore, alţii că o zi cuprindea milioane sau
miliarde de ani lungime, conformându-se
astfel descoperirilor geologice. Ştiinţa în-
cearcă să explice schimbările lumii acesteia,
întemeindu-se pe exploatarea proceselor
naturale ce pot fi observate astăzi. Dar
cele şase zile ale creaţiei nu sunt un proces
natural, ele sunt ceea ce avut loc înainte
de a începe să funcţioneze întregul pro-
ces natural al lumii. Ele sunt lucrarea lui
Dumnezeu, ţin de miracol, nepotrivindu-se
cu legile firii ce cârmuiesc astăzi lumea.
O altă caracteristică a zilelor creaţiei
este faptul că lucrarea lui Dumnezeu este
spontană şi are loc dintr-odată. Sfântul
Efrem Sirul aminteşte că Dumnezeu nu
a avut nevoie de 24 de ore, ci numai de o
clipă. El scrie despre ziua întâi următoarele:
„Deşi atât lumina, cât şi întunericul au
fost zidite într-o clipită, totuşi atât ziua,
Catehism
cât şi noaptea Zilei Întâi au ţinut câte
douăsprezece ceasuri fiecare.”1
Ziua 1: „La început a făcut Dumne-
zeu cerul şi pământul” (Fac. 1, 1). „Şi a
zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost
lumină” (Fac. 1, 3).
Sfântul Vasile cel Mare precizează că
în felul acesta Sfânta Scriptură arată că
Dumnezeu nu numai că a vrut să facă
lumea, dar a adus-o la existenţă cu un
împreună-lucrător. Vedem un Dumnezeu
poruncind şi vorbind, indicând, fără să
o spună, pe Cel căruia îi porunceşte şi
îi vorbeşte. Hristos, în felul acesta, este
Ziditorul, după cum afirmă şi Sfântul
Ioan: „Întru început era Cuvântul... Toate
printr-însul s-au făcut şi fără El nimic nu
s-a făcut din ce s-a făcut” (In. 1, 1,3). Fără
îndoială că întreaga Treime creează: Tatăl
porunceşte, Fiul zideşte, iar Duhul ia parte
la lucrare „mişcându-Se” sau „purtându-se”
pe deasupra apei.
Lumina apărută în lume în prima zi
a creației nu este cea naturală, pe care o
vedem cu ochii fizici, ci lumina necreată a
Ființei lui Dumnezeu, căreia El i-a poruncit
să țâșnească în afară, pentru ca lumea care
urma să fie creată să fie o lume a luminii
(„lume” e și un derivat din „lumină”) și
nu una a întunericului.
Ziua a 2-a: „Şi a zis Dumnezeu: «Să fie
o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă
ape de ape!» Şi a fost aşa. A făcut Dum-
nezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele
cele de sub tărie de apele cele de deasupra
tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer”
(Fac. 1, 6-8). Acum Dumnezeu a creat
cerul/atmosfera, care desparte apa de pe
pământ de cea acumulată în nori.
1
Sfântul Efrem Sirul, Tâlcuire la Facere, în vol.
Ieromon. Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii
şi omul începuturilor, trad. de Constantin Făgeţan,
Sofia, Bucureşti, 2001, p. 67.
9
Catehism
Ziua a 3-a a fost ziua despărțirii apelor
și a ivirii uscatului din mijlocul lor. Toto-
dată și ziua creării vegetației care va acoperi
pământul. Uscatul s-a ivit la porunca lui
Dumnezeu, iar nu printr-un proces natu-
ral. Sfântul Ambrozie scrie: „S-a rânduit
mai dinainte, pe cât se pare, ca pământul
să fie uscat de mâna lui Dumnezeu, iar
nu de către soare, căci, în fapt, pământul
s-a uscat înainte de facerea soarelui.” Cât
privește regnul vegetal, Sfântul Efrem Sirul
spune: „Ierburile, la vremea facerii lor, s-au
ivit într-o singură clipă, dar la înfăţişare
arătau ca de mai multe luni. Tot aşa copacii,
la vremea facerii, s-au făcut într-o singură
zi, dar împlinirea şi roadele care făceau să
le atârne crengile la pământ îi arătau ca şi
cum ar fi fost de câţiva ani.”
Ziua a 4-a a fost ziua creării „lumi-
nătorilor”: soarele, luna și stelele. Pentru
înţelegerea clară a ceea ce s-a întâmplat
cu această zi este de menţionat faptul că
primele capitole ale Facerii nu istorisesc
dezvoltarea naturală a pământului după
legile ce guvernează dezvoltarea sa în pre-
zent, ci istorisesc începutul miraculos al
tuturor lucrurilor. Sfântul Ioan Gură de
Aur scrie: „Dumnezeu a creat soarele în
ziua a patra ca să nu socoteşti că datorită
lui avem ziua.”
În concepţia scriptural-patristică, pă-
mântul, ca sălaş al omului, e centrul Uni-
versului. La sfârşitul lumii soarele se va
întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina,
iar stelele vor cădea din cer. Împărăţia Ce-
rurilor, la fel ca în ziua întâi a Facerii, va fi
scăldată în lumina Ființei lui Dumnezeu;
va fi din nou lumină fără soare şi fără lună,
întrucât „cetatea nu are trebuinţă de soare,
nici de lună, ca să o lumineze, căci slava
lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este
Mielul” (Apoc. 21, 23).
10
Ziua a 5-a a fost ziua creării vietăților
marine și a păsărilor: „A făcut Dumnezeu
animalele cele mari din ape şi toate fiinţele
vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc
după felul lor, şi toate păsările înaripate
după felul lor” (Fac. 1, 21). Înţelesul ex-
presiei „după felul lor”, care se repetă de
altfel la fiecare dintre cele trei zile când se
zideşte viaţa, arată că în aceste zile Dum-
nezeu a zidit toate felurile de făpturi pe
care le cunoaştem azi, ceea ce exclude ideea
evoluției unei specii din alta.
Ziua a 6-a e ziua creării animalelor
terestre și a omului.
Odată cu crearea regnului animal, totul
este gata pentru apariţia omului, care avea
să fie domn peste toate. Lumea creată de
Dumnezeu nu este doar spre folosul practic
al omului, ea are ceva tainic, poate să înalţe
mintea către El. Un pasaj din Confesiunile
Fericitului Augustin este ilustrativ: „...
Atunci m-am adresat tuturor celor ce mă
înconjurau şi le-am zis: pentru că nu sun-
teţi Dumnezeul meu, atunci spuneţi-mi
ceva despre El. Şi toate au strigat cu un
glas: El ne-a făcut!”2
Am încercat în acest articol să facem
un rezumat al învățăturii creștine despre
crearea lumii văzute, urmând ca viitoarele
articole să fie dedicate învățăturii despre
crearea omului.
🖋
2
Sursa: Decebal Gorea, Elemente ale revelaţiei
primordiale reflectate în cosmogoniile Mesopotamiei
antice, lucrare de licență, Cluj-Napoca, 2004,
pp. 56-65.

Reforma catolic[
Aurelian Cosma
uccesul protestantismului în Euro-
pa apuseană și central-răsăriteană
în prima jumătate a secolului al
XVI-lea a avut un impact semnificativ
asupra vieții religioase, politice și sociale
pe continentul nostru. Am văzut că, inițial,
reformatorii au dorit o reînnoire a Bise-
ricii și nu o schismă. În scurt timp însă
lucrurile au escaladat, în parte și datorită
reacției autorităților ecleziastice
ale vremii, ajungându-se,
în cele din urmă, la
o ruptură în sânul
Bisericii de Apus
și la constituirea
comunităților
protestante,
generând mai
apoi noi și noi
diviziuni, ale
căror efecte le
vedem și astăzi.
Pentru Bise-
rica Romei eveni-
mentele care au avut
loc în secolul al XVI-lea
au reprezentat un catalizator
al propriului efort de reînnoire și lămurire
dogmatică. În vreme ce o parte a istorici-
lor au văzut în răspunsul pe care Biserica
catolică l-a dat protestantismului în prin-
cipal o încercare de a contra răspândirea
acestuia și au folosit prin urmare termenul
contrareformă, alții văd mai, degrabă, în
evenimentele declanșate în Biserica Romei
în anul 1545 accelerarea unui proces refor-
Historia ecclesiastica
mator care apăruse în secolele anterioare.1
Prin urmare, aceștia vorbesc de o reformă
catolică, termen pe care l-am preluat și eu
în acest articol.
Teologia protestantă dezvoltată de
Luther, Calvin și alții după anul 1520 a fost
o provocare din punct de vedere dogmatic
la adresa învățăturii de credință catolică la
acea vreme. În special ideea că mântuirea
omului se realizează exclusiv
prin harul lui Dumnezeu
și prin credința în El,
nu însă și prin fap-
tele credinței, a
provocat Roma să
răspundă formal
și precis unei
chestiuni care
nu fusese pusă
în discuție de
la întemeierea
Bisericii. Ceea
ce se petrece cu
pâinea și vinul în
euharistie, care este
numărul Sfintelor Taine
și care sunt acestea urmau
de asemenea să-și afle răspunsul în for-
mulările catolice. Și, nu în ultimul rând,
era necesar un răspuns în legătură cu mai
multe practici religioase care atrăseseră
critica protestanților: cinstirea Fecioarei
Maria, a sfinților și a moaștelor acestora,
a icoanelor, precum și pelerinajele la lo-
curile sfinte.
Astfel, în anul 1545, papa Paul al III-
lea a convocat un conciliu care a avut loc
Michael A. Mullet, The Catholic Reformation,
1
Routledge, London and New York, 2002, p. 1.
11
Historia ecclesiastica
la Trent, în nordul Italiei de astăzi, scopul
principal fiind acela de a da răspuns la ches-
tiunile mai sus amintite. Pe lângă aceasta,
conciliul urma să găsească o rezolvare unor
probleme care afectau viața Bisericii, pre-
cum corupția episcopilor și a preoților,
educația acestora, vânzarea de indulgențe
și abuzurile financiare. Acest sinod s-a
întrunit intermitent pe parcursul a 25 de
sesiuni din 1545 până în 1563, lucrările
fiind prezidate succesiv de trei papi (Paul
al III-lea, Iuliu al III-lea și Pius al IV-lea).
Au fost condamnate principiile doctrinare
susținute de protestanți, sola fide, sola gratia
(îndreptățirea doar prin credință și harul
lui Dumnezeu) și sola scriptura (ideea că
Scriptura reprezintă autoritatea supremă
în Biserică). Îndreptățirea omului se face
– potrivit formulărilor conciliului – „prin
harul divin, prin credință și faptele acesteia
(ale credinței)’’. Este afirmată autoritatea
Scripturii și a Tradiției precum și statutul
privilegiat al Vulgatei (traducerea în limba
latină a Bibliei făcută de Sfântul Ieronim
la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul
secolului al V-lea) față de traducerile din
originalele ebraice și grecești susținute de
protestanți.2 Prezența reală a lui Hristos în
elementele consacrate la euharistie (pâinea
și vinul) a fost reafirmată, la fel și cele șapte
Taine (Sacramente, cum sunt numite ele
în cultul latin).
Un aspect important al Conciliului
tridentin îl reprezintă legislația adoptată
menită să reformeze și să revigoreze viața
religioasă și disciplina în Biserică. Refor-
mele disciplinare vizau corupția ierarhilor
și a preoților, înlăturând abuzurile. De
asemenea, fiecare dieceză (eparhie) urma
2
Counter-Reformation, în „Encyclopaedia
Britannica”, https://www.britannica.com/event/
Counter-Reformation, data accesării: 27 mai 2022.
12
să asigure instruirea adecvată a clerului,
acordând o importanță deosebită activității
pastorale. Au fost luate măsuri care să
înlăture luxul în care trăia o parte a cle-
rului și abuzurile finaciare comise de către
unii dintre membrii acestuia. Mai mult,
conciliul a impus reguli stricte privind
reședința episcopilor în teritoriile care le
erau încredințate spre păstorire, ei fiind
astfel obligați să locuiască în diecezele lor,
iar nepotismul (numirea rudelor clericilor
în funcțiile eccleziastice) a fost înlăturat.3
În planul vieții politice, catolicismul
nu a reușit să stopeze protenstantismul.
Acesta se consolida tocmai în anii în care
se desfășura conciliul tridentin în teritoriile
unde autoritatea politică a avut interesul
să-i susțină pe reformatori. Practic, odată
ce intrăm în a doua jumătate a secolului al
XVI-lea, se ajunge la o recunoaștere forma-
lă a noilor Biserici protestante, consfințită
(cel puțin pe teritoriul Sfânului Imperiu)
prin Pacea de la Augsburg. Totuși, au fost
obținute unele succese, limitându-se, une-
ori considerabil, răspândirea protestantis-
mului în zone precum Polonia, Franța,
Italia, Austria, Germania de Sud, Boemia,
Belgia, Croația, Slovenia și într-o oarecare
măsură Ungaria. Însă, mai important decât
atât este faptul că Biserica Romei pare să
fi ieșit din a doua jumătate a secolului al
XVI-lea mai întărită, mai consolidată,
mai capabilă să facă față provocărilor și
mai bine ancorată în viața religioasă din
acea vreme.
🖋
3
Franz Sales Trenkle, Trent, Council of în „New
Schaff-Herzog Encyclopaedia of Religious Knowle-
dge”, https://www.ccel.org/s/schaff/encyc/encyc12/
htm/ii.ii.htm, data accesării: 27 mai 2022; apud
Counter-Reformation...

Repere biografice
Sfântul Iustin Martirul, prăznuit anual
în data de 1 iunie, este și rămâne una
dintre cele mai de seamă personalități ale
Bisericii creștine din secolul al II-lea, care
a îmbrățișat și apărat cu toată ființa lui
credința creștină și a pecetluit cu sângele
său martiric viața sa de adevărat creștin.1
A trăit între anii 100-160, născut din
părinți păgâni, probabil de origine latină
și convertit la creștinism înainte de anul
132 A primit sfârșitul martiric la Roma
în anul 160. A scris două apologii, în fapt
scrisori de pledoarie, prima fiind adresată
împăratului Antoninus Pius și fiilor săi, iar
a doua dedicată lui Marc Aureliu, în care
solicita toleranță față de creștini, într-o
perioadă în care aceștia din urmă, refu-
zând ritualul religios roman, erau acuzați
de lipsă de fidelitate față de Imperiu. Cea
mai cunoscută lucrare este însă Dialogul cu
iudeul Trifon, un dialog imaginar între un
evreu și un creștin, în care Iustin relatează
felul în care s-a convertit la creștinism.2
Mărturie despre Sf. Liturghie
„În așa-zisă zi a soarelui, se face adu-
narea tuturor celor ce trăiesc la orașe sau
1
Părinți și scriitori bisericești, vol. 2: Apolo-
geți de limbă greacă, trad. de T. Bodogae, Olimp
Căciulă, D. Fecioru, I.B.M.B.O.R., București,
1980, pp. 21.
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Marti-
rul_%C8%99i_Filozoful, data accesării 9 iunie
2022.
Florilegium patristicum
Sfântul Iustin Martirul öi
Filosoful (100-160)
Cosmina Matei
sate și se citesc memoriile apostolilor sau
scrierile profeților, câtă vreme îngăduie
timpul. Apoi, după ce cititorul încetează,
întâistătătorul ține un cuvânt prin care
sfătuiește și îndeamnă la imitarea acestor
frumoase învățături. Apoi, ne ridicăm în
picioare toți laolaltă și înălțăm rugăciuni;
după care, încetând noi rugăciunea, așa
cum am arătat mai înainte, se aduce pâi-
ne și vin și apă, iar întâistătătorul înalță
deopotrivă rugăciuni și mulțumiri, cât
poate mai multe, la care poporul răspunde
într-un singur glas rostind Amin. Și se dă
fiecăruia să se împărtășească din cele ce au
fost consfințite prin Euharistie, iar celor
care nu sunt de față li se trimite Euharistia
acasă, prin diaconi.”
Cuvânt despre Sf. Împărtășanie
„Nimeni nu poate participa la ea decât
numai cel care crede că cele propovădu-
ite de noi sunt adevărate și care a trecut
prin baia iertării păcatelor și a renașterii,
trăind mai departe așa cum ne-a transmis
Hristos. Căci noi nu primim aceasta ca pe
o pâine comună și nici ca pe o băutură
comună; ci, după cum prin Cuvântul lui
Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul
nostru S-a întrupat și a avut în vederea
mântuirii noastre trup și sânge, tot astfel
și hrana transformată în Euharistie, prin
rugăciunea cuvântului celui de la El, hra-
na aceasta, din care se hrănesc sângele și
trupurile noastre prin schimbare, am fost
învățați că este atât trupul, cât și sângele
Acelui Iisus întrupat.”3
🖋
3
Apologia I, LXVII, în Părinți și scriitori bise-
ricești, p. 95, 94.
13
 Arhim.
Dr. An
astasie Berbecel drei Coroi
Protos. Dr. An an
Din viata parohiei

Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă

Postul Mare 2022
Serile duhovnicești Bucuriile credinței

Pr. Protopop. S rin Parasca

er giu Dumitru Pr. Drd. Flo

14
 19 mai 2022 - parohia Cetatea Fetei
Premiul special la Concursul național Rugăciunea în viața mea

Din viata parohiei

5 iunie 2022 - Școala parohială Mitropolitul Bartolomeu
Lecție de istorie și arheologie la Pădurea de la Lita

15
Recenzie

Paul Siladi, Eroismulcotidian.

Eseuridespreviaüacreötinä
Camelia Hâncu
e coperta cărții1, Pr.conf.univ. „Fii întotdeauna cu Hristos; Roagă-te
dr. Cristian Sonea scrie: „Avem cum poți, nu așa cum crezi că ar trebui;
în față o carte despre bucurie, Spovedește-te și împărtășește-te cu regula-
politețe, ordine, obișnuință, realism, efort, ritate; Nu primiți gândurile și sentimentele
disciplină, renunțare de bună voie, rugă- rele; Cultivă comuniunea cu sfinții; Fii un
ciune, postire, spovedanie, împărtășanie, om obișnuit; Cultivă un hobby sănătos;
viață echilibrată, dar și despre fermitate, Fă cu regularitate exerciții fizice; Fii cu
hotărâre, căderi și ridicări, fantezie și în- totul cinstit, în primul rând cu tine însuți;
chipuire (...) o carte despre o viață firească Fă-ți un program al activităților zilnice și
de creștin.” evită capriciile și toa-
Și acum, mai pe nele; Cere ajutor când
larg, despre ce este ai nevoie, fără frică și
vorba. Ultima, sau fără rușine; Rabdă-te
mai bine spus cea mai pe tine și rabdă-ți de-
nouă, carte a părintelui fectele cu seninătate în
Paul Siladi (2021) este mila lui Dumnezeu.”
construită plecând de Aruncând o privire
la cele 55 de maxime peste aceste îndemnuri
despre viața creștină creștine, apare între-
ale pr. Thomas Hopko, barea: despre ce fel de
preot, teolog de seamă, eroism este vorba?
profesor universitar şi „Eroismul Cotidi-
predicator vestit în or- an” ne trimite cu gân-
todoxia americană. dul la imaginea clasică
Prima parte a cărții, a eroului, la personajul
„Eroismul cotidian”, care se făcea remarcat
este alcătuită din 32 prin actele lui de vite-
de capitole, iar fiecare jie. Dar, de fapt, obser-
dintre ele este dedicat unei maxime sau văm că propune o schimbare de profil și
unui cumul de maxime, apropiate ca sub- vechiul personaj se transformă în creștinul
stanță. În plus, pentru fiecare maximă pr. capabil să țină o rânduială de rugăciune în
Paul Siladi construiește un eseu, cu valoare jungla citadină; în creștinul simplu care
de reper, pentru o mai bună aprofundare. își petrece viața în ritm liturgic. Eroismul
Enumerăm mai jos câteva dintre aceste cotidian presupune un exercițiu de elastici-
maxime: tate și de trăire la timpul prezent, coborârea
din turnul singurătății și îmbrățișarea vieții
1
Paul Siladi, Eroismul cotidian. Eseuri despre
creștine cotidiene departe de ideea unei
viața creștină, Renașterea, Cluj-Napoca, 2021, vieți monahale.
283 pp.

16

Prin acest îndrumar de bună practică
creștină pr. Paul Siladi ne convinge că
porțile eroismului sunt deschise fiecăruia
dintre noi, și că efortul eroului cotidian
nu face decât să adauge cărămizi de tip
contemporan la lucrarea ziditoare a lui
Hristos.
A doua parte este alcătuită din eseuri
despre viața creștină, publicate în Ziarul
Lumina. Aceste eseuri, zece la număr, abor-
dează probleme aparent colaterale primei
părți a cărții precum: „Ce este Akedia?
Libertate și Destin; Despre criză, în Pateric;
Teologia faptelor; Pentru o spiritualitate
citadină; Elite și Eroi ai Bisericii; Darul
singurătății; Ascultarea ascetică; De ce
suferim?; Lucrarea părinților deșertului”.
Dar, la o lectură atentă, observăm că
atât eseurile scrise pe marginea celor 55
de maxime, cât și eseurile din partea a
doua a cărții sunt organic legate între ele,
formând împreună o broderie a unei ana-
lize comparative a extremelor – citadin și
deșertic. Și am să iau ca exemplu „Lucrarea
părinților deșertului”, care, iluzoriu, se află
la polul opus ideii de Eroism Cotidian.
Aici, personajele principale sunt monahii
care modelează lumea prin tăcere și a căror
rugăciune rămâne gravată în sufletele noas-
tre precum desenele rupestre, dar, totodată,
misiunea lor este pusă alături de misiunea
pe care orice „erou cotidian” o împlinește
prin trăirea lui întru Hristos zi de zi. Și
am să închei cu un scurt citat, din cartea
pr. Paul Siladi, care susține cele afirmate
mai sus: „Contemplația sau activitatea,
monahismul sau căsătoria, sacerdoțiul sau
laicatul sunt toate căi prin care lucrarea lui
Dumnezeu se împlinește în lume.”
Așadar, vă invit la lectura acestui „in-
complet catehism neconvențional”, așa
cum își definește cartea autorul, și sper să
Recenzie
vă dăruiască măcar o picătură de putere
pentru păstrarea credinței ortodoxe.
Informație necesară
Paul Siladi – (n. 1982) preot, lector
universitar, doctor în teologie al Facultății
de Teologie Ortodoxă din cadrul Univer-
sității Babeș-Bolyai, Cluj (2011), studii
de teologie și publicistică la Universitatea
Friedrich-Alexander Erlangen – Nurnberg.
Realizator de emisiuni la Radio Renașterea
din 2005. Din 2012 colaborator al Ziarului
Lumina, unde publică săptămânal pe tema
spiritualității părinților deșertului.
Cărți publicate: Ortodoxia în Occident.
10 convertiri (2014); Orașul-deșert. Reflecții
despre părinții pustiei (2018); Riscul iubirii.
Despre buna întrebuințare a obișnuitului
(2019); Cuvânt și imagine. Fundamente
teoretice pentru o teologie a comunicării
(2019); Singurătatea îmblânzită. Reflecții
citadine despre părinții pustiei (2020).
Părintele Thomas Hopko – A fost hiro-
tonit preot în 1963 şi din 1968 a început
munca prodigioasă la Seminarul teologic
universitar Sfântul Vladimir, ca profesor de
teologie dogmatică. Dintre cărţile sfinției
sale amintim: Hristos în vechiul Testament
(2007); Calea unui pelerin (2001); Pri-
măvara postului – lecturi pentru Păresimi
(1997); Homosexualitatea – o abordare
ortodoxă (Theosis, 2009).
🖋
17
Marturia credintei traite

„Cât de buni putem fi ca oameni chiar dacä în jurul nostru

se întâmplä cele mai rele lucruri”
Ionuț Bageac
timați cititori! Trăim într-o pe- statului, a ONG-urilor și mai ales a Biseri-
rioadă extrem de provocatoare cii, ci mobilizarea individuală, neorganizată
din multe puncte de vedere. Am sau ad-hoc organizată a oamenilor care au
fost atât încercați de pandemia COVID dorit să își ajute semenul aflat la nevoie.
19, prețurile și inflația par a fi scăpate de Astăzi venim în fața dumneavoastră cu
sub control, iar incertitudinea pare a fi un astfel de exemplu. Este vorba despre Io-
cuvântul care descrie cel mai bine această nuț Bageac, doctorand în cadrul Facultății
stare a momentului. Războiul de la grani- de Sociologie, care și-a mobilizat familia și
țele noastre dintre Rusia și Ucraina este, cercul de cunoștințe și a creat o veritabilă
cu siguranță, cel mai teribil moment al rețea personală de sprijin pentru refugiații
ultimelor decenii. Pacea, siguranța și pros- ucraineni. O minunată și revelatoare expe-
peritatea de care ne-am bucurat în ultimele riență care, multiplicată de ordinul miilor,
decenii par a se îndepărta de noi, lăsând zecilor sau sutelor de mii, a reușit să dea
locul fricii, urii și agresiunii. Însă tocmai măsura solidarității umane a românilor
în aceste momente atât de dificile, noi, ca și să ne aducă speranța că, indiferent de
oameni și creștini, suntem chemați să dăm provocare, vom găsi resursele de a ne ajuta
măsura umanității noastre. În momentele și a răzbi împreună.
de cumpănă reușim să oferim un exemplu C.T.: Ionuț, te-ai implicat atât de mult
de dragoste și solidaritate. în a-i ajuta pe acești oameni. Prima mea
Modul în care societatea românească întrebare este dacă în trecut te-ai mai impli-
i-a sprijinit pe refugiații ucraineni a depășit cat în a organiza acțiuni de întrajutorare?
orice așteptare, mai ales dacă avem în ve- I.B.: Până acum nu am un istoric în
dere faptul că relațiile cu vecinii noștri nu acest sens, mai degrabă au fost acțiuni
erau cele mai calde. Ceea ce a impresionat de solidaritate umană punctuale care nu
cel mai mult nu a fost reacția instituțiilor implicau prea mare efort. La acest nivel, al
18

unui efort susținut, cu siguranță nu m-am
mai implicat. Pur și simplu, după începe-
rea războiului m-am gândit că sunt atâtea
persoane care vin în România fără a avea
elementele necesare, cum ar fi: transport,
cazare, hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte.
Primul impuls a fost acela de a merge în
vamă și a încerca să fiu acolo, în primul
rând al implicării. Însă am realizat că nu
o să pot să acopăr și locul de muncă, și
dorința mea de a face voluntariat, motiv
pentru care am decis să rămân în Cluj și
să fac de aici tot ce pot. Toți cei din jurul
meu s-au implicat, deși pentru unii a fost
o provocare implicarea la nivel emoțional
și încărcarea ce vine cu aceasta. Pentru
multe persoane din jurul meu, mai ales
primele zile acest război au adus o puternică
emoție și îngrijorare. Instinctul și dorința
de a ajuta au venit din latura umană de a
ajuta și valorile mele familiale.
C.T.: Cum s-au întâmplat concret lu-
crurile? Când ați reușit să vă mobilizați?
I.B.: Încă din primele zile ale războiu-
lui cei implicați s-au organizat ad-hoc pe
Facebook. M-am înscris în diverse grupuri
și astfel am putut avea contact direct cu cei
care cunoșteau problemele celor care intrau
în țară. Am contactat astfel persoane care
s-au oferit să susțină grupul de refugiați
ucraineni, oferindu-le cazare. M-am înscris
și eu în acest demers din dorința de a o face
într-un mod organizat și transparent. Spre
exemplu, fratele meu a dorit să se înscrie
și a putut oferi un spațiu mai generos
de cazare pentru un grup de 9 persoane.
Am intrat astfel în contact cu persoane
implicate printre care și voluntari care
mergeau în vamă în Sighet. Am început
astfel să dezvoltăm o rețea funcțională
care pornea de la nevoia identificată în
vamă și pe care încercăm să o soluționăm
Marturia credintei traite
cu resursele de care dispunem fiecare. Am
oferit cazare și, cum refugiații cei mai mulți
erau în tranzit, am încercat să ajutăm și
cu transportul spre alte țări din Europa.
Am păstrat legătura cu un voluntar și din
zona Iașului, astfel încât am putut ajuta și
refugiați care intrau prin acea parte a țării.
A fost o situație în care am ajutat o
familie cu alimente și medicamente. Așa
am intrat în contact cu ei și am realizat
faptul erau foarte speriați și dezorientați, că
nu au niciun plan, își doreau să meargă în
Spania, însă acolo nu știau pe nimeni. Am
insistat să stea puțin să se odihnească și să
se liniștească. Pe cei trei membri ai familiei
i-am găzduit la noi 4 zile. Olexandra, fiica
de 30 ani a familiei, știa engleză, motiv
pentru care am comunicat mai ușor. Ea
s-a mobilizat foarte bine și, prin contacte
cu alți refugiați, și-au găsit un apartament
în care să stea pe termen lung și să aibă
intimitatea familiei lor. Interesant e faptul
că noi reușisem să le găsim un apartament
în care am cazat până la urmă o altă familie
din Nicolaev sau Odessa. Olexandra a adus
încă o familie în apartamentul pe care îl
găsiseră pentru a-i ajuta, dar și pentru a fi
împreună și a socializa. Vă dau aceste detalii
concrete pentru a înțelege cum funcționau
lucrurile și cum prin implicarea personală
a celor din jur, dar și a ucrainenilor am
reușit să rezolvăm foarte repede multe
probleme legate de cazare în mod speci-
al. Au fost situații în care cunoștințe ale
cunoștințelor ne ofereau spații de cazare.
Avem exemplul unei doamne profesoare
care și-a pus la dispoziție locuința și unde
și acum stau 2 persoane. De altfel toți cei
despre care am povestit încă locuiesc în
Cluj, însă majoritatea celor pe care i-am
ajutat erau în tranzit. Am sprijinit zeci de
persoane cu cazare, hrană, medicamente,
19
Marturia credintei traite
îmbrăcăminte. I-am ajutat pe mulți și
la nivelul oferirii informațiilor legate de
modul în care pot circula cu mașinile în
România, serviciile medicale sau legale pe
care le pot accesa și alte informații de care
aveau nevoie în acele momente.
C.T.: Cum stau lucrurile în momentul
de față acum, la peste 100 de zile de la
începutul războiului?
I.B.: Acum, după cum știți, presiunea
nu mai e aceeași. Mulți dintre refugiați
fie au ajuns în alte țări europene, fie s-au
întors în Ucraina. Cei care aleg să rămână
în România o fac aproape de graniță sau
aleg Bucureștiul, care ar oferi mai multe
oportunități.
C.T.: Cum i-ai simțit în acele momente
pe ucrainenii cu care intrai în contact?
I.B.: Reacționau diferit de la persoană
la persoană. În primele zile, majoritatea
erau atât de speriați încât le era frică să se
dea jos din mașină. Acela era spațiul lor de
siguranță pe care nu voiau să-l părăsească.
Erau suspicioși și refractari la a veni și a
locui în casele unor oameni pe care nu-i
cunoșteau. Încet, încet i-am convins că erau
în siguranță și au reușit să se debaraseze de
temerile lor. Copiii mai mici nu erau atât
de afectați, poate pentru că ei nu conștien-
tizau ceea ce li se întâmplă. Cei mai tineri
trăiau sentimente acute de anxietate, iar
cei mai în vârstă erau foarte îngândurați
și triști. Am cunoscut o bunicuță care cu
greu mi-a zâmbit o singură dată, deși am
vizitat familia de 3 ori. În această familie,
ea avea și o nepoțică foarte veselă și tonică.
În ciuda acestui fapt, bunica nu reușea să-și
depășească starea de tristețe și îngrijorare.
Depindea de la persoană la persoană și
contau și orașele de unde veneau. Dacă
acestea erau distruse de bombardamente,
evident că erau foarte triști și îngrijorați
20
neștiind dacă mai au casă sau nu. Cei care
veneau din zone mai puțin afectate încă
mai aveau speranță și se puteau bucura de
noul sentiment de securitate pe care l-au
găsit aici în Cluj. Am asistat și la emoția
atât de puternică a despărțirii unor familii.
Pe de altă parte, majoritatea refugiaților
erau femei și era normal ca acestea să fie
suspicioase, mai ales dacă sprijinul venea
din partea unui bărbat. Au fost situații în
care am intermediat fie cazare în Cluj, fie
livrarea unor pachete de alimente, scutece
și medicamente chiar în Ucraina și în
care, după ce stabileam detaliile livrării,
persoanele nu mai răspundeau fie pentru
că nu mai puteau, fie probabil pentru că
nu se simțeau în siguranță.
C.T.: Ce te-a făcut să ai energia de a
continua să-i ajuți pe acești oameni în con-
dițiile în care o faci ca voluntar?
I.B.: Pur și simplu dorința de a ajuta
și faptul că am reușit să mobilizăm atâția
oameni și resurse. Cu multe dintre fami-
liile pe care le susținem păstrăm legătu-
ra, ne întâlnim, îi ajutăm în continuare
dacă mai au nevoie, ieșim în parc. Se simt
în siguranță și mă bucur că am reușit să
contribui la acest lucru. Dorința noastră
de a ajuta a mobilizat mai mulți oameni
să facă acest lucru ceea ce este o dovadă
palpabilă a solidarității umane. Însă, ceea
ce m-a impresionat cel mai mult a fost o
fetiță care a insistat să-mi dea mie jucăria
ei preferată în semn de recunoștință. Fru-
musețea și puritatea gestului ei, alături de
implicarea și generozitatea atâtor prieteni
ne arată cât de buni putem fi ca oameni,
chiar dacă în jurul nostru se întâmplă cele
mai rele lucruri.
interviu realizat de Ciprian Tehei
🖋
 Pelerin in tara ta
Transilvania Sudic[ – Ziduri ale mântuirii
M[n[stirea Bucium, „Pacea lumii”
Adrian Mărginean
ragii noștri cititori, iată că ne generalului austriac Bukow. Intenția au-
apropiem de jumătatea anului, torităților austriece era de a-i converti
e vară, se apropie vacanța și cu pe românii ortodocși, de a-i convinge să
siguranță, unii dintre noi se pregătesc de treacă la catolicism, oferindu-le anumite
călătorii. Am convenit ca în acest an să privilegii totodată. Când autoritățile au
ne îndreptăm atenția spre partea de sud observat că succesul întârzie să apară, s-a
a Transilvaniei, locuri nu prea îndepărtate intervenit în forță, crezând că prin puterea
de noi și, prin urmare, mai ușor de accesat. ghiulelelor de tun acesta se va arăta. S-au
În acest număr al revistei noastre, vă invit înșelat! A rămas în urma soldaților foc
la o călătorie virtuală până la mănăstirea și cenuță însă spiritual, oamenii au fost
Bucium, loc nu foarte îndepărtat de Șin- întăriți de suferința ce li s-a pricinuit.
ca Veche, pe care am vizitat-o în primul Preoții români și credincioșii din biserici
număr din acest an. Poate astfel vă veți și mănăstiri au fost arși de vii, schingiuți,
hotărî să includeți în planurile voastre de spânzurați, aruncați în fântâni. Au fost arse
călătorie și acest sfânt locaș încărcat de sau distruse de tunuri 300 de biserici și
istorie și suferință și renăscut prin voia mănăstiri din Transilvania. Nici tunurile,
Domnului! nici focul, nici săbiile nu au reușit să-i
Primul document care ne vorbește des- convingă pe răzvrătiți.
pre existența acestei mănăstiri ne parvine Mănăstirea Bucium nu a fost una din-
din anul 1737. În acest document ni se tre cele mai mărețe mănăstiri, dar este
pomenește despre activitatea călugărului importantă prin așezarea sa și prin ceea
Ambrozie care aici, în acest locas, copia ce a însemnat în conștiința romănilor din
Viețile Sfinților. La urma urmei putem acele locuri. Această mănăstire este situată
deduce că această sfântă mănăstire exista în comuna Șinca Veche, așezare aflată la
deja de mai demult. frontiera fostului imperiu cu Muntenia.
Până în 1760, Făgărașul era un munte Pe teritoriul comunei Șinca Veche se afla
plin de monahi, nu rareori întâmplându-se unul dintre cele mai vechi locașuri de cult
ca satele mai bogate să țină trei sau patru din lume, datat cu o vechime de 7000
mănăstiri, fără a mai socoti schiturile as- de ani: Templul Ursitelor, săpat în gresie,
cunse sau colibele pustnicilor sfioși. transformat în locaș creștin. Mănăstirea
Anul 1761 este anul care a încercat Bucium a fost ultima distrusă de Bukow
cumplit atât aceasta mănăstire, cât și pe din Țara Făgărașului. Se spune că starețul
multe altele din Transilvania. Este anul Isaia și călugării s-au închis în mănăstire,
când a început prigonirea românilor or- rugându-se, în timp ce ghiulele din tunurile
todocși și în special a monahilor, anul în lui Bukow nu nimereau biserica. Furios,
care o mulțime de mănăstiri și biserici generalul a ordonat să se dea foc bisericii.
ortodoxe au fost dărâmate sau arse, une- Au ars și zidurile bisericii și călugării. Le-
le chiar cu tunurile aflate sub comanda genda ne povestește groaza soldaților care,

21
Pelerin in tara ta
după ce focul s-a stins, au intrat în biserică
negăsind niciun singur os ars acolo, ei fiind
convinși că odată cu arderea vechii biserici
de lemn, în interiorul ei s-au aflat călugării
care au refuzat să-și schimbe credința. Doar
starețul Isaia a scăpat, trecând prin flăcări
cu câteva icoane și odoare bisericești, luând
drumul munților. Și odată ajuns sus, pe
culmi, a rostit o rugăciune așa de aprinsă,
că a prăvălit o lespede uriașă de piatră,
care astupa gura unei peșteri. Și după ce a
ascuns odoarele acolo, a prăvălit lespedea
la loc. Dar cu viață n-a scăpat nici bătrânul
părinte Isaia. Porniți pe urma lui, soldații
l-au prins, i-au tăiat
capul ca unui tâlhar
și i-au aruncat tru-
pul într-o fântână
adâncă din poiana
mănăstirii Bucium.
Din acea fântână, a
țâșnit chiar a doua
zi o apă limpede și
tămăduitoare, care
mai vindecă până azi
mulțimile de oameni
ce vin să se lecuiască
la Bucium. Dar nu i-a fost sortit, acestui
loc să fie lipsit de un locaș de cult. Regina
Maria a dorit să refacă mănăstirea, în anul
1928, sub denumirea „Întregirea Neamului
Românesc”, proiect abandonat din cauza
crizei economice. În anul 1953, Elisabeta
și Ion Șandru au vrut să refacă mănăstirea,
însă, fiind anii `50, anii de glorie a stali-
nismului ateu și anticreștin care prindea
din ce în ce mai mult putere în România
comunistă, proiectul a fost sortit pieirii.
Securitatea Statului a intervenit brusc și
necruțător oprind orice activitate care ar
fi dus la dezvoltarea creștinismului aici.
Familia Șandru a fost nevoită să aștepte o
22
jumătate de secol pentru a-și vedea visul
împlinit! Abia după căderea comunismu-
lui, în anul 1990, s-a revenit la vechile
proiecte. După alți 5 ani de munci grele și
nevoindu-se, familia Șandru își vede țelul
atins, biserica stă înălțată întru Domnul
și sfințirea locașului are loc pe data de 6
august 1995.
Iată, dragi cititori, în încheiere, nu pot
să nu remarc cuvintele frumoase găsite pe
pagina de internet a mănăstirii, cuvinte care
odată citite, ne fac să simțim de-a dreptul
atât trecutul, cât și prezentul acestor locuri.
„Biruind Bucium peste zbucium, în
vara anului 2009,
sub harică şi bine-
cuvantată dăruire,
părintele arhiman-
drit Visarion Joan-
tă, Exarh al mănăs-
tirilor aşează cunu-
nă duhovniciei Mă-
năstirii în dragostea
şi înţelepciunea
protosinghelului
Ieronim Tămaş. La
începutul lui 2015,
Înaltpreasfinţitul Dr. Laurenţiu Streza,
Mitropolit al Ardealului şi Arhiepiscop al
Sibiului, pecetluiește obștea lăcașului de la
Bucium numindu-l stareţ pe ieromonahul
Teodosie Stejar.
Nevoile permanente ale acestui edificiu
al Păcii trec parcă mai uşor, iar nădejdea
izbăndei rămâne vie în truda spre zidire,
în glasul rugăciunii obştii, în frumuseţea
şi liniştea acestui colţ de rai.”1
🖋
1
https://www.bucium.ro/, data accesării: 30
mai 2022.
Pentru localizarea mănăstirii, scanați codul
QR alăturat.

Spiritualitatea Terrei
Sava Anisia-Maria
tât în România cât și la nivel mon-
dial, ne confruntăm cu o „epide-
mie de depresie”. Lipsa poftei de
viață, numărul divorțurilor în creștere,
cazuri de suiciud, astfel mulți oameni
ajung la doctor și sunt diagnosticați cu
„anxietate generală” și atacuri de panică.
Psihiatrii renumiți oferă medicamen-
te ce nu fac altceva decât să amelioreze
un efect, însă cauza acestor nemulțumiri
din sufletul oamenilor este una de natură
spirituală.
Mulți dintre noi auzeam zvonuri pre-
cum urmează „Sfârșitul Lumii”, însă acest
lucru nu s-a întâmplat așa cum ne imagi-
năm noi. Cert este faptul că s-a schimbat
Energia Planetei. Această afirmație este
dovedită științific cu ajutorul unei cer-
cetări făcute de fizicianul german W. O.
Schumann, între anii 1952-1957, când
s-a reușit pentru prima oară, măsurarea
frecvenței energetice medii a Pământului.
Pulsul Terrei a fost timp de mii de ani
7.83 Hz, iar în 2014 a sărit la 25 Hz, ca
în 31 ianuarie 2017 să se stabilească un
record de 36 Hz.
Această creștere a frecvenței aduce
schimbări în special la sistemul nervos
central, cât și, ne distorsionează percepția
asupra timpului. Avem senzația că ziua nu
mai are 24 de ore, că timpul trece mult
mai repede. Probabil mulți dintre dum-
neavoastră percepeți acest lucru frecvent,
nemaiavând timp pentru a face multe
lucruri într-o zi, iar săptămâna, trece ex-
trem de iute, metaforic vorbind „azi e luni,
mâine vineri”.
Planetă noastră a fost nevoită să facă
această schimbare profundă, întrucât nu
Dezvoltare personala
a mai putut face față energiei negative
produse de oameni. Fiecare gând, emoție,
cuvânt sau faptă, influențează Terra în mod
direct. Prin ridicarea frecvenței energetice,
practic suntem obligați să evoluăm să ne
schimbăm felul de a acționa, să trecem de
la egoism la altruism, de la „mă interesează
doar de mine” la „mă interesează ce se
petrece în lume”, de la ura dintre noi la
iubirea de semeni etc.
Vechile blocaje și probleme din trecut
ies acum la suprafață, astfel unii dintre noi
resimt o stare de anxietate, dezorientare,
agitație interioară. Mulți se confruntă cu
teamă, furie, durere.
În această perioadă oamenii își schim-
ba relațiile, locul de muncă, atitudinea,
mentalitatea, deciziile. Vor fi printre noi
persoane care vor manifesta rezistență la
schimbare, însă aceștia vor fi străpunși de
boală, pot avea comportamente ciudate,
crize de personalitate, dificultăți fizice și
psihologice, economice sau de altă natură.
Acesta este motivul pentru care lumea
începe să pară din ce în ce mai „nebună”
și să involueze, dar trebuie să stăm liniștiți
deoarece acest lucru este doar temporar.
Acum, mai mult ca niciodată, experi-
mentăm haosul. După 5000 de ani, apro-
ximativ 2500 î. Hs. și 2500 d. Hs., știința
încă nu are un răspuns de necontestat la
întrebarea cine suntem noi?
Charles Darwin a încercat în 1836 să
formuleze teoria evoluționistă conform
căreia omul provine din maimuță. Această
informație este predată și astăzi în școli...
Însă, în anii 2000, un studiu ADN,
asupra unor oseminte ale oamenilor pre-
istorici, care au trăit acum 200.000 ani,
23
Dezvoltare personala
numiți Cro-Magnon, a demonstrat faptul
că acele ființe aveau trăsături, abilități și
înfățișare similară cu cele de astăzi.
ADN-ul este supranumit codul secret al
vieții, el se găsește în celulele tuturor orga-
nismelor și este unic. Studiul comentează
ideea că omul modern nu are o origine
clară, dar a fost creat cu intenție și apoi
trimis pe Pământ.
În anul 2005, o informație controver-
sată, cutremură domeniul originii umane.
Gregg Braden, cercetător american, reu-
șește descifrarea ADN-ului uman. Pentru
prima dată se dovedește existența unui
Creator, unui Dumnezeu, unei Inteligențe
Superioare.
Autorul a publicat în cartea sa desci-
frarea sub forma God Eternal Within the
Body tradus „Dumnezeu Etern în Trup
de OM”. Din acest punct, existența unei
Divinități nu mai putea fi contestată de
nimeni...
Și totuși, de ce trebuie să avem o legă-
tură cu Creatorul? Foarte simplu! Pentru
că noi, oamenii, suntem ființe spirituale,
ce suntem parte din Dumnezeu Creatorul.
Rețeta vindecării pe cale duhovnicească
este compusă din câteva ingrediente spi-
rituale. Empatia față de ceilalți, evitarea
fricii, apartenența la comunitate, credința,
dragostea, iertarea și mai ales speranța
sunt virtuți ce nu ar trebui să ne lipsească
fiecăruia dintre noi. Pierdere sensului și a
esenței vieții este de fapt pierderea legăturii
cu Creatorul nostru.
Se știe că ingrijorările și stresul coti-
dian îi pot determina pe oameni să fie
diagnosticați cu depresie. Soluția pentru
aceste persoane este să se roage. Rugăciu-
nea are rol terapeutic de sute de ori mai
puternic ca mantrele sau meditațiile din
cultura asiatică. Să privim în interiorul
24
nostru, deoarece acolo există profunzi-
mea vindecării. Sfânta Treime pe Pământ,
este la nivel metaforic - Trupul, Mintea și
Sufletul. Ca exemplu personificat: omul
este un șofer care are o mașină și un volan.
Păstrarea lor într-un echilibru înseamnă
Divinitatea regăsită.
Ce simțim când restabilim legătura cu
Divinitatea? Te poți simți complet, iubit,
viața ta prinde culoare, totul începe să aibă
sens, simți pace, bucurie, curaj, încredere,
optimism.
Rolul sufletului nostru este să indice
dorințele, semnalele sunt transmise prin
simțiri. Rolul minții noastre este să gă-
sească soluții, semnalele sunt transmise
prin gânduri. Rolul corpului este să pună
în aplicare, semnale sunt transmise prin
acțiuni.
De ce nu putem fi fericiți!? Răspunsul
este că – adevărata fericire vine din starea
de a fi și nu din a avea.
Fericirea vine din interior și nicidecum
din exterior! Fericirea este starea naturală a
copiilor, pe care noi, oamenii mari, ne-o
pierdem cu timpul.
Ne mulțumim cu bucurii trecătoare,
stări de satisfacție sau faimă, statut, rela-
ții, însă în interiorul nostru... se așterne
tristețea și ne împlinirea.
În concluzie, mulți dintre noi cred că
Universul sau Dumnezeu Creatorul, ne
decide soarta și că totul depinde de El.
Total neadevărat... Creatorul nu este res-
ponsabil de norocul sau ghinionul nostru.
El doar ne supraveghează procesul,
evoluția sufletului pe Pământ și ne ajută
atunci când situațiile de viață ne depășesc!
Haideți să trăim frumos :) în armonie cu
natura fizică și psihică!
🖋

Aripi de îngeraö
Graţiela Agrişan
Nu te da bătut așa ușor
- Povești terapeutice -
„Am auzit odată povestea interesantă a
unei mici păsări; se spune că ea trăia într-o
regiune foarte aridă, unde nu mai plouase
de multă vreme. Pământul era atât de uscat,
încât până și roua dimineții o absorbea
în câteva secunde, asemeni unui burete.
Din cauza aceasta, micuța pasăre nu
mai băuse apă de mult, mult timp... Îi era
atât de sete și se simțea tot mai slăbită, pe
zi ce trecea. Temându-se că nu mai are
mult de trăit, se hotărî să zboare în înaltul
cerului, doar-doar va zări vreun ochi de
apă, undeva în pustiul de dedesubt.
Zbura și plutea pe curenții de aer, se
avânta tot mai sus prin aerul sfâșietor de
fierbinte și iarăși plutea un timp, pentru
a-și mai păstra din puțina energie pe care
o mai avea. Se uita disperată în jur după
o urmă de apă binefăcătoare.
Deodată ceva străluci acolo jos! Biata
pasăre coborî cu iuțeală să vadă despre ce
era vorba; cu mare uimire zări în iarba
uscată un borcan, aruncat în urma unui
picnic, iar pe fundul lui puțină apă, rămasă
de la ultimele ploi. La început pasărea a
fost înnebunită de fericire, însă, când a
privit mai cu atenție, o durere ascuțită
i-a fulgerat inima: borcanul era prea înalt,
apa era puțină, iar biata pasăre nu putea
să ajungă cu ciocul la ea...
Gândindu-se cu amărăciune la asta, i
se făcea tot mai sete și se sfârșea de căldura
toropitoare. Apa din borcan ar fi putut-o
salva, dar cum să ajungă la ea? Ce era de
făcut?
Aripi de ingeras
Uitându-se disperată la borcan, s-a
hotărât să nu se dea bătută, ci să caute
o soluție salvatoare. Ar fi putut răsturna
borcanul, dar apa s-ar fi împrăștiat atât de
repede peste pământul încins, încât n-ar
fi apucat s-o bea; poate dacă ar înclina cu
ciocul marginea borcanului, doar puțin,
astfel încât apa să se reverse spre ea și să
poată bea... dar cum să țină recipientul
în unghiul potrivit și să și bea în același
timp, fără să verse apa? Pasărea se uită
neputincioasă în jur; nu era nimeni în
preajmă care s-o ajute. Era o problemă pe
care trebuia s-o rezolve ea însăși.
- Poate dacă aș avea un pai... zise pasă-
rea și o altă idee salvatoare îi veni în minte.
Se uită împrejur să găsească un băț găurit
sau poate o frunză mai lungă, pe care s-o
ruleze sub forma unui pai, dar, din nefe-
ricire, era înconjurată doar de pietricele
și iarbă uscată. Sărmana pasăre era foarte
frustrată... aproape că îi venea să renunțe...
În fața ei se afla apa binefăcătoare, dar nu
putea ajunge la ea. Nimeni și nimic n-o
putea ajuta... Ce să facă?
Într-un târziu, slăbită și dezamăgită, se
ridică din nou în aer, zburând în căutarea
altei surse de apă. Nu după mult timp,
dedesubtul ei zări o mică mlaștină; apa
era murdară, mocirloasă, însă tot ar fi
însemnat salvarea pentru ea. Pe când se
apropia temătoare, o uriașă pereche de
fălci se ridică din apă și pasărea abia mai
avu timp să zboare speriată în sus, înainte
de a fi prinsă între ele!
- Super! își zise ea îmbufnată. Găsesc
singurul loc cu apă din toată zona asta și
un crocodil trăiește chiar acolo! Zburând
supărată deasupra mlaștinii, pasărea ob-
25
Aripi de ingeras

servă dârele de apă pe care crocodilul le că ne-ai ajutat să terminăm cu bine anul
lăsa în urma sa, mici valuri care se izbeau școlar. Îți mulțumim că ne-ai luminat în
cu putere de mal. Un gând nou se înfiripă cursul acestui an să învățăm atâtea lucruri
atunci în căpșorul ei. folositoare. Îți mulțumim că ne-ai dăruit
Observase cum nivelul apei scădea, hrană și sănătate și ne-ai ferit de multe
atunci când crocodilul ieșea din mlaști- primejdii.
nă; când se scufunda înapoi, nivelul apei Încă, Doamne, Te rugăm să ne păzești de
creștea. rău în timpul verii, ca să ne petrecem vacanța
- Mulțumesc, crocodilule! spuse mica cu plăcere și fără de păcate. Învrednicește-ne
pasăre și zbură bucuroasă spre locul în care să începem sănătoși noul an școlar și să-i
lăsase borcanul cu apă. întâlnim cu bucurie pe cei care ne învață și
Odată ajunsă la el, pasărea adună mai pe colegii noștri.
multe pietricele și le lăsă să cadă, una câte Pentru că Tu ești Ocrotitorul și Lumină-
una, în borcan. Nivelul apei începu să torul nostru, de aceea vom nădăjdui pururea
crească, exact ca atunci când crocodilul în Tine.
se scufunda în mlaștină. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Una câte una, pietricelele aproape Amin.
umplură borcanul; apa se ridică limpede
deasupra lor, până la ciocul păsării. Aceasta Jocuri pentru copii isteți
bău cu nesaț apa binefăcătoare, își recăpătă Câte cruci sunt în acest desen?
puterile și zbură fericită în înaltul cerului.
Prin perseverență și istețime, eforturile
păsării fuseseră răsplătite, iar ea învăță o
lecție prețioasă: niciodată să nu te dai
bătut în fața încercărilor și să nu renunți
la visul tău!”1
Rugăciune la sfârșitul anului școlar
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfân-
tului Duh.
Dumnezeule, Iubitorule de oameni și
Tată al nostru, Îți mulțumim din inimă
1
Burns George William, 101 Healing Stories for
Kids and Teens: Using Metaphors in Therapy, tradu-
cere de Grațiela Agrișan, USA, 2005, pp. 180-182.
🖋

26