Sunteți pe pagina 1din 2

4.

Stratul pictural
Cel mai adesea, stratul pictural este multistrat când culoarea se aplică în etape
sau este un strat amestecat când culoarea se aplică în proporţie de nuanţe numită
eboşă în pictura de şevalet, sau proplasmă, în cazul picturii bizantine.
Stratul pictural se compune în mod obişnuit din coloranţi, pigmenţi şi lianţi,
solvenţii organici care sunt utilizaţi în realizarea picturilor dispar prin uscare sau
prin transformare.
Coloranţii sunt substanţele solubile în apă sau în solvenţii specifici tenicii
picturale, în schimb pigmenţii nu sunt solubili, ei aflându-se în stare de dispersie în
mediul lichid, ori sub formă de suspendii, fie sub formă de emulsie.
Pigmenţii se găsesc sub forme paste şi pulberi, particulr solide măcinate foarte
fin, fie picături de lichid insolubil în mediul de preparare.
La preparatele pe bază de apă liantul este o substanţă distinctă, pe când la
culorile de ulei, uleiul sicativ este atât solvent, mediu de dispersie cât şi liant după
uscare.
O astfel de compoziţie materială a stratului pictural poate să ridice unele
probleme si succeptibilităţi etiopatogene şn privinţa materialelor colorante, pentru
că lianţii sunt factorul principal de producere a fenomenului de craclură a picturii.
Atunci când se produce o uscare mai rpidă, o răscoacere, la suprafaţă, se crează o
tensiune superficială de contracţie, în creştere care cu timpul conduce la ruperea
suprafeţei după un sistem de fisurare recticulară densă. Cu timpul, această
contracţie conduce la înconvoierea particulrlor fisurate încât priza acestora la
grund sau la suport este slăbită sau dispare definitiv.
Materialele colorate pot să constituie la rândul lor cauze de degradare, astfel,
coloranţii solubili pot foarte uşor să fie mobilizaţi din compoziţie, adică să fie
îndepărtaţi,ei putând să se desprindă foarte uşor la o simplă atingere cu mâna, cu o
cârpă sau cu o pensulă. Acest lucru se manifestă de regulă la coloranţii
hidrosolubili. Dacă liantul este subdozat acelaşi lucru se poate întâmpla şi în
situaţia pigmenţilor.
Un factor de degradare este fotosensibilitatea coloranţilor sau a pigmenţilor,
fenomen care apare în urma expunerii prelungite la lumină. Aceştia pot suferi
alterări de culoare fie prin diminuarea intensităţii (decolorare), fie prin virarea
culorii spre alte tonuri cromatice (discoloraţie).
Un exemplu în acest sens este cerneala fero- galică devine cu timpul roşu-
cărămiziu şi mai apoi capătă culoarea brun-cafenie. Alt exemplu este rezinatul de
cupru, folosit în pictura italiană şi flamandă pentru a reda culoarea frunzelor şi a
ierbii, care cu timpul, s-a transformat cu timpul din verde trensparent, sub
influenţa luminii în brun opac. Urmele de verde al rezinatului de cupru s-au păstrat
su marginea ascunsă a ramei de fixare a pânzei.

28