Coloranți și vopsele

Proiect realizat de Bejan-Fala Evelina, Coman

Cristiana, Ghigea Răzvan și Iacobeanu Maria.
Ce sunt culorile?
• Culoarea substanțelor se datorează prezenței in molecula a
unor grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori,
care absorb selectiv diferite radiații ale luminii, fiecărui
cromofor corespunzându-i una sau mai multe benzi de
absorbție in spectrul vizibil.
• Culoarea este proprietatea substanțelor de a absorbi și a
reflecta selectiv cele 7 culori fundamentale ale luminii albe.
• Substanțele colorate absorb numai anumite radiații din spectrul
vizibil și le reflecta pe celelalte, care ajung la ochiul nostru.
Colorantul
• În general existența culorii este legată de prezența dublelor legături
conjugate într-o moleculă.
• Substanțele care conțin în molecula lor unul sau mai mulți cromofori se
numesc cromogene și sunt colorate.
• Pentru ca o substanță colorată să devină și colorant (să poată colora la
rândul ei), trebuie să conțină în moleculă, pe lângă cromofori și alte grupe,
numite auxocrome. Grupele auxocrome imprimă substanței proprietatea de
a colora, produce totodată o intensificare a culorii și dau o nuanță mai
închisă culorii existente în absența lor.
• Coloranții organici pot fi clasificați după proveniența lor în: coloranți naturali
și coloranți de sinteză.
Coloranții naturali
• Primii coloranți organici utilizați , au fost produse naturale de origine vegetală și în mai mică
măsură de origine animală.
• Colorantii de origine vegetală provin din anumite plante, ca de exemplu: garanța (roiba)
obținută din rădăcinile plantelor din familia Rubiaceelor, indigoul (extras din plante din
familia Indigofera), colorantul albastru extras din lemnul de băcan.
• Garanța și extractele de lemn de băcan vopsesc materialele textile numai în prezența unor
substanțe numite mordanți (oxizi și hidroxizi de aluminiu, fier, crom, etc). 
• Dintre coloranții de origine animală este cunoscutã din antichitate, purpura, extrasă din unele
varietăți de melci răspândiți pe coastele Mării Mediterane și carminul (extras dintr-un gândac
parazit care se dezvoltã pe diverse specii de stejar pitic răspândit în Asia și sudul Europei).
• Numărul compușilor naturali utilizați în decursul timpului drept coloranți a fost foarte mare,
însă numai puțini dintre aceștia sunt valoroși din punct de vedere al rezistenței culorii pe
suportul pe care se aplică.
Coloranții de sinteză
• Marea majoritate a coloranților folosiți în prezent în
practica vopsirii sunt compuși de sinteză. Aceștia sunt
performanți, atât sub aspectul paletei coloristice cât și al
rezistențelor la agenții  exteriori: lumină , umiditate, gaze
industriale, spălare etc.
• Primul colorant sintetic, moveina a fost sintetizat în 1856 în Anglia
de WH. Perkin.
• Coloranţii organici de sinteză , pot fi grupaţi în câteva categorii, în
funcţie de modul general de fixarea lor pe suport textil:
Ușor solubili în apă Greu solubili în apă Insolubili în apă Insolubili în apă și

Clasificarea coloranților sintetici

(cationi sau anioni) (neionici) (neionici) solvenți (pigmenți)
sunt adsorbiţi ca atare sunt adsorbiţi nu pot fi preluaţi ca atare se folosesc sub formă de
din soluţia apoasă pe pe materialul textil din de către materialul textil. amestecuri de particule
materialul textil sau suspensii apoase fin Ei trebuie transformaţi mici dispersate în lichide
pe piele. În această dispersate. Din provizoriu peliculogene şi se
această categorie fac într-o formă solubilă în numesc vopsele.
categorie sunt cuprinşi parte coloranţii de apă , care este absorbită Vopselele sunt folosite
coloranţii dispersie, folosiţi pentru de către materialul textil. pentru colorarea
acizi (vopsesc fibre fibrele de tip acetat şi Ulterior se reface superficială, opacă
poliamide), direcţi sau triacetat de celuloză şi colorantul iniţial printr- a diverselor obiecte.
substantivi (vopsesc pentru fibrele sintetice un tratament Lichidele peliculogene
fibrele celulozice) şi din care se extrage un potrivit, el rămânând pot fi uleiuri sicative (de
bazici sau cationici colorant. (poliesterice, fixat în suport. Din exemplu ulei de in) sau
(care vopsesc fibrele poliamidice şi în mai această categorie substanţe macromolecul
PNA) mică măsură , pentru fac parte coloranţii de are dizolvate în solvenţi
cele poliacrilonitrilice). cadă şi coloranţii de sulf. volatili. După
Astfel de fibre acţionează Majoritatea acestor evaporarea solventului
ca un solvent coloranţi se utilizează aceste lichide lasă pe
hidrofob care extrage pentru vopsirea fibrelor suprafaţa vopsită ,
colorantul greu solubil în celulozice şi numai o pelicula solidă în care
apă parte pentru vopsirea este înglobat colorantul.
lânii
Coloranții alimentari
Coloranții alimentari sintetici Coloranții alimentari naturali
• se obţin în mod artificial prin combinarea a • sunt vopsele sau pigmenţi obţinuți din produse
diverse substanţe chimice. Ei se împart în două vegetale, animale sau minerale existente în
categorii: vopsele şi lacuri. natură şi care au capacitatea de a colora
• Vopselele se dizolvă în apă şi pot fi întâlnite în alimentele. Ei provin dintr-o varietate de surse
alimentele coapte (cum ar fi patiseriile, cum sunt seminţele, fructele, legumele,
sărăţelele, foietajele), băuturi (sucurile colorate, frunzele, algele, insectele.  Coloranţii naturali se
carbogazoase şi aşa zisele ”naturale”), produse împart şi ei în: coloranţi naturali solubili sau
lactate (în primul rând caşcavalul) etc. dispersabili în apă şi coloranţi naturali solubili
• Lacurile sunt insolubile în apă. Ele sunt mai sau dispersabili în ulei.
stabile decât vopselele şi se găsesc în uleiuri şi • Printre cei mai cunoscuţi coloranţi naturali se
grăsimi sau alte produse care nu conţin destulă numără: curcumina – colorantul galben,
apă pentru a se putea dizolva vopselele, cum ar clorofile – colorantul verde, beta-caroten –
fi: bomboanele tari, gumele de mestecat, colorantul portocaliu-rosu-ardei, morcov etc,
fursecuri. rubixantina, betanina - colorantul rosu-grena,
antocianine – colorant indigo-afine
Vopsele
• Vopseaua este o suspensie de pigmenți, coloranți, minerali sau organici, dispersați
fin într-un liant (firnis, lac, ulei sicativ, apă ș.a.), care după uscare dă o peliculă de
rezistență, elasticitate și luciu diferite. Vopselele sunt colorante și acoperitoare,
adică au proprietatea de a colora suprafața pe care sunt aplicate, astfel încât
aspectul inițial al acesteia să nu mai fie vizibil. Vopseaua este destinată protejării
obiectelor de lemn contra putrezirii, a celor de metal contra coroziunii, precum și
unor lucrări ornamentale.
• Din substanțele colorante naturale – vopselele minerale – fac parte unele
minereuri, argile și soluri de culori intense. Printre acestea se deosebesc ocrul
(galben, brun sau roșu), mumia (roșu-aprins), miniul de plumb (roșu-portocaliu),
siena, umbra (brună) ș.a. Proprietăți colorante au și gipsul, creta, caolinitul,
glauconitul, vivianitul, grafitul, unii cărbuni ș.a.
 Clasificarea vopselelor
Vopselele se pot clasifica în:
• vopsele cu clei – suspensii de pigmenți cu un adaos de clei animal, sunt folosite la vopsirea
suprafeței tencuite, cimentate etc.;
• vopsele de ulei – suspensii de pigmenți în firnisuri sau în uleiuri sicative, sunt folosite la vopsirea
metalelor și suprafețelor de lemn, iar peliculele formate sunt stabile față de factorii atmosferici;
• vopsele cu lac (de email) – suspensii formate din pigmenți și din lac de ulei (în calitate de liant),
sunt folosite la acoperirea suprafețelor metalice și de lemn și se caracterizează prin luciu puternic
și stabilitate față de diverși agenți negativi.
Vopseaua ignifugă este un tip special de vopsea ce poate asigura protecția unei suprafețe în caz de
incendiu. Vopseaua ignifugă formează un strat termorezistent în condiții de creștere a temperaturii;
acest strat acționează ca un izolator crescând rezistența materialului. Reacția la foc conduce la
obținerea unei mase spumoase perfect izolatoare și necombustibile care întârzie răspândirea
căldurii.
Istoricul vopselelor
• Din motive religioase ori din porniri artistice, omul preistoric a început de timpuriu să
folosească substanțe colorante. La sfârșitul Musterianului, el folosea pentru picturile
murale fier oligist, ocru de fier și de mangan, iar pentru negru, grafit și cărbune de
lemn, ce erau măcinate în pietre concave și amestecate cu substanțe grase pe o piatră
plată. Mai târziu, acești pigmenți au fost utilizați pentru decorarea obiectelor de lut,
omul observând că protejau obiectele contra acțiunii degradante a intemperiilor.
• Încă de la începuturile civilizațiilor din Orientul Mijlociu și nordul Africii, palatele și
templele erau împodobite cu picturi policrome pentru care erau utilizate creta și
ghipsul pentru fondul alb; bitumul, funinginea, piroluzitul (minereu de mangan) și
silicatul de calciu pentru negru; azuritul sau malachitul (minereu de cupru) pentru
albastru; o întreagă gamă de ocru (pământ feruginos) mergând de la galben până la
maro închis. Celelalte culori erau obținute prin amestecul acestor pigmenți între ei.
Istoricul vopselelor
• Tehnica utilizată a constat în diluarea pigmenților cu apă în amestec cu un adeziv
(ingelatină, gumă arabică etc.), ca mai apoi să fie descoperit uleiul, în special cel
de in. Un timp au fost utilizați ca sicativi de bază derivații plumbului, înlocuiți în
1848 de cei ai manganului, în urma cercetărilor lui Eugene Chevreul, chimist
francez. Mai recent, a fost utilizat cobaltul, care furniza sicativi foarte puternici,
cu proprietatea de a polimeriza uleiul fără să coloreze granulația astfel formată.
• Carbochimia și petrochimia, ca și noile rășini sintetice, au revoluționat
compoziția vopselelor: la sfârșitul secolului al XIX-lea, spirtul alb a început să
înlocuiască terebentina; în perioada interbelică au apărut vopselele celulozice,
iar după cel de-al doilea război mondial s-au răspândit vopselele vinilice, acrilice
și mai ales cele glicerofaltice.
 Informații extra
Există vopsele mate, lucioase sau semi-lucioase. Luciul se referă la capacitatea vopselei de a străluci. în
general, cu cat este mai strălucitoare, cu atât suprafața vopsita se va păta mai greu și va fi mai rezistentă la
abraziuni și la acțiunea agenților de curățare.
Vopseaua lavabila nu este indicată doar pentru pereți, aceasta aderă bine pe orice tip de material - lemn,
metal, plastic.
Pentru vopseaua pe bază de apă sunt recomandate pensulele cu peri lungi și denși de nylon și pentru cea
pe bază de ulei sunt recomandate pensulele din par natural.
Cea mai ușoara și rapida modalitate de îndepărtare a vopselei este vopseaua chimică, cunoscută sub
numele de „decapant”. Există mai multe tipuri de decapant, cel lichid fiind folosit pentru straturi subțiri,
iar cel tip pastă poate îndepărta până la zece straturi de vopsea.
Unii coloranți alimentari sunt făcuți din gândaci. E120 este obținut prin uscarea și zdrobirea unei specii de
gândaci din insulele Canare și Peru. Pentru a obține 250 g de carmin e nevoie de aproximativ 70.000 de
insecte.
O consistență mai groasă face ca aplicarea să se realizeze fără scurgerea vopselei. Totodată, stratul de
vopsea va fi mai fin și își va pierde mai greu din strălucire.