COLORANTI ALIMENTARI

NATURALI ȘI SINTETICI
 Culoarea este o proprietate a materialelor. Noțiunea de
colorant este indispensabil legatã de culoare.
Un colorant este o substanțã organicã sinteticã sau naturalã, care
are culoare proprie, și care are proprietatea de a colora
substraturile pe care este aplicatã (textile, ceramicã, piele, hârtie
etc.). 
• Pentru ca o moleculã organicã sã posede o culoare proprie
bine definitã , ea trebuie sã includã în structurã grupe de atomi, numite grupe cromofore
sau cromofori.
În general existența culorii este legatã de prezența dublelor legãturi conjugate într-o
moleculã . Substanțele care conțin în molecula lor unul sau mai mulți cromofori se
numesc cromogene și sunt colorate. Pentru ca o substanțã coloratã sã devinã și colorantã
(sã poatã colora la rândul ei), trebuie sã conținã în moleculã , pe lângã cromofori și alte
grupe, numite auxocrome. Grupele auxocrome imprimã substanței proprietatea de
a colora, produce totodatã o intensificare a culorii și dau o nuanțã mai închisã culorii
existente în absența lor.
Coloranții organici pot fi clasificați dupã proveniența lor în: coloranți naturali și
coloranți de sintezã .
COLORANȚI ORGANICI NATURALI

Primii coloranți organici utilizați , au fost produse naturale de origine

vegetalã și numai în micã mãsurã de origine animalã .
Colorantii de origine vegetalã provin din anumite plante, ca
de exemplu: garanța (roiba) obținutã din rãdãcinile plantelor
din familia Rubiaceelor, indigoul (extras din plante din
familia Indigofera), colorantul albastru extras din lemnul de bãcan.
Garanța și extractele de lemn de bãcan vopsesc materialele textile
numai în prezența unor substanțe numite mordanți (oxizi și hidroxizi
de aluminiu, fier, crom, etc). Dintre coloranții de origine animalã este
cunoscutã din antichitate, purpura, extrasã din unele varietãți de
melci rãspândiți pe coastele Mãrii Mediterane și carminul
(extras dintr-un gândac parazit care se dezvoltã pe diverse specii
de stejar pitic rãspândit în Asia și sudul Europei).
Numãrul compuși lor naturali utilizați în decursul timpului
drept coloranți a fost foarte mare, însã numai puțini dintre aceștia
sunt valoroși din punct de vedere al rezistenței culorii pe suportul
pe care se aplicã.
COLORANȚI ORGANICI DE SINTEZA

Marea majoritate a coloranților folsiți în prezent în

practica vopsirii sunt compuși de sintezã. Aceștia sunt
performanți, atât sub aspectul paletei coloristice cât și al
rezistențelor la agenții  exteriori: lumină , umiditate, gaze
industriale, spălare etc.
Coloranţii organici de sinteză , pot fi grupaţi în câteva
categorii, în funcţie de modul general de fixarea lor pe suport
textil:
– coloranţi uşor solubili În apă: au caracter ionic (cationic
sau anionic) şi sunt adsorbiţi ca atare din soluţia apoasă pe
materialul textil sau pe piele
coloranţi greu solubili în apă (neionici): sunt adsorbiţi
pe materialul textil din suspensii apoase fin dispersate. 
• Din această categorie fac parte coloranţii de dispersie, folosiţi pentru fibrele de
tip acetat şi triacetat de celuloză şi pentru fibrele sintetice din care se extrage
un colorant. 
coloranţi insolubili în apă (neionici) care nu pot fi preluaţi
ca atare de către materialul textil. Ei trebuie transformaţi
provizoriu
într-o formă solubilă în apă , care este absorbită de către
materialul textil. Ulterior se reface colorantul iniţial printr-un
tratament
potrivit, el rămânând fixat în suport. 
• coloranţi insolubili în apă şi solvenţi, numiţi pigmenţi . Aceştia se folosesc sub
formă de amestecuri de particule mici dispersate în lichide peliculogene şi se
numesc vopsele.
Vopselele sunt folosite pentru colorarea superficială, opacă a diverselor
obiecte. 
O altă posibilitate de utilizare a pigmenţilor este colorarea
în masă a unor materiale plastice, fibre şi a
cauciucului. Operaţia are loc într-un malaxor în care se află
materialul care trebuie colorat.
COLORANTI ALIMENTARI

Coloranții alimentari sunt substanțe care redau sau intensificã culoarea

produselor alimentare. Ei pot fi constituenți naturali ai produselor
alimentare și / sau alți compuși naturali, care în mod normal nu sunt
consumați ca alimente și nu sunt utilizați ca ingrediente caracteristice în
alimentație. Coloranții alimentari sunt folosiți în scop comercial, deoarece
prin culoare se dã impresia unei calitãți mai bune și se stimuleazã apetitul.
Sunt utilizați în: dulciuri, îngheþate, limonade, margarinã , brânzã și
în diverse produse din carne.
Coloranții alimentari pot fi clasificați dupã urmãtoarele criterii:
– în funcție de proveniența lor, se împart în: coloranți naturali și sintetici;
– în funcþie de culoarea pe care o prezintã și o imprimã produselor, pot fi
de culoare: galben, oranj, roșu, albastru, verde, brun etc;
Unii coloranþi pot fi introduși în produsele alimentare, alții sunt folosiți
pentru colorarea unor textile, mase plastice, vopsele etc.
COLORANTI ALIMENTARI NATURALI

Coloranţii alimentari naturali sunt substanţe complexe obţinute prin

extracţie din planta întreagă sau din diferite părţi ale acesteia.
Produşii obţinuţi au proprietăţi tinctoriale bune, fiind solubili în apă sau
grăsimi. Coloranţii naturali au însă dezavantajul că nu sunt rezistenţi la
tratament termic şi , ca atare, utilizarea lor este limitată.
În cazul clorofilei şi a colorantului din sfeclă sau varză (suc de sfeclă sau
varză) , se poate imprima produsului alimentar şi gust caracteristic
colorantului, dacă adaosul este suficient de mare.  Clorofila este colorantul
verde din plante şi este folosit şi drept colorant alimentar verde smarald de
mare intensitate. Clorofila este un complex de magneziu cu un ligand
heterociclic. Dacă la
prepararea produselor alimentare verzi (murături , dulceaţă de caise verzi,
nuci verzi etc.) se adaugă un cristal de CuSO4 acesta
induce o culoare verde strălucitoare, datorată formării complexului de cupru
cu clorofila.
 carotenul se adaugă în laptele folosit pentru obţinerea brânzei.
În funcţie de culoarea dorită, se adaugă o cantitate de 6-30 g
pentru 1000 kg de brânză . În pastele făinoase se recomandă o
doză de β-caroten de 25-100 mg/kg de făină. Prin utilizarea
cantităţi lor diferite de β-caroten se obţine o gamă de culori de
la galben la portocaliu.
• carotenul, tinde să fie tot mai mult perceput ca un nutritiv esenţial, care În plus
are şi proprietăţi colorante. Este unul dintre cei mai folosiţi coloranţi în
produsele alimentare. Există în mod natural în fructe şi legume. Odată
consumată , substanţa este convertită în vitamina A şi are calităţi antioxidante.
carotenul a fost obţinut şi prin sinteză , având compoziţie chimică similară
celui extras din fructe şi legume. Şofranul este o plantă cu florile albastre-
violacee. Din şofran se extrag uleiuri eterice şi alte substanţe care
sunt folosite drept condiment şi colorant alimentar. El este folosit şi
în cosmetică la obţinerea unor rujuri. Practic, şofranul este mirodenia cea
mai scumpă din lume: din 200 de flori uscate se obţine de-abia un gram de
şofran (staminele florii).
COLORANTI ALIMENTARI SINTETICI

Marea majoritate a colorantilor alimentari folosiți în

industria alimentarã sunt coloranți sintetici.
Un exemplu de colorant alimentar sintetic este
caramelul obținut din porumb, trestie de zahãr sau prin simpla
topire a zahãrului și a altor zaharuri în condiții speciale.
E-urile reprezintã codificarea unor aditivi alimentari,
inclusiv coloranți alimentari, a cãror utilizare este permisã și
autorizatã din punct de vedere al siguranței alimentare în țãrile
Uniunii  Europene. Acest mod de simbolizare sprijinã
consumatorii în recunoașterea aditivilor în alimente, indiferent
de limba în care este redactatã eticheta, garantând astfel cã
aceștia fac parte din lista celor autorizați.