COLORANTI

ALIMENTARI
NATURALI ȘI SINTETICI
 Coloranți
■

■ Culoarea este o proprietate a materialelor. Noțiunea de colorant este indispensabil legatã de culoare.
Un colorant este o substanțã organicã sinteticã sau naturalã, care are culoare proprie, și care are
proprietatea de a colora substraturile pe care este aplicatã (textile, ceramicã, piele, hârtie etc.). Pentru
ca o moleculã organicã sã posede o culoare proprie
bine definitã , ea trebuie sã includã în structurã grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori.
În general existența culorii este legatã de prezența dublelor legãturi conjugate într-o moleculã
. Substanțele care conțin în molecula lor unul sau mai mulți cromofori se numesc cromogene și sunt
colorate. Pentru ca o substanțã coloratã sã devinã și colorantã (sã poatã colora la rândul ei), trebuie sã
conținã în moleculã , pe lângã cromofori și alte grupe, numite auxocrome. Grupele auxocrome imprimã
substanței proprietatea de a colora, produce totodatã o intensificare a culorii și dau o nuanțã mai
închisã culorii existente în absența lor.
Coloranții organici pot fi clasificați dupã proveniența lor în: coloranți naturali și coloranți de sintezã
.
■ Un colorant conține:
Un schelet format din nuclee aromatice
Una sau mai multe grupari cromofore
Cel mai importante grupe cromofore sunt:
a)grupa nilrozo -N=0
b)grupa nitro-NO²
c)grupa azo-C=0
e)dubla legătură >C=C<
 .
■ După natura lor:naturali si sintetici
-dupa proprietățile tinctoriale
-Galbeni
-Oranj
-Roșii
-Albastri
-Verzi
-Bruni
-Negri cu nuanțe diverse, pentru toate culorile
Coloranți alimentari

■ Coloranții alimentari sunt substanțe care redau sau intensificã culoarea produselor
alimentare. Ei pot fi constituenți naturali ai produselor alimentare și / sau alți compuși
naturali, care în mod normal nu sunt consumați ca alimente și nu sunt utilizați
ca ingrediente caracteristice în alimentație. Coloranții alimentari sunt folosiți în scop
comercial, deoarece prin culoare se dã impresia unei calitãți mai bune și se stimuleazã
apetitul. Sunt utilizați în: dulciuri, îngheþate, limonade, margarinã , brânzã și în diverse
produse din carne.
Coloranții alimentari pot fi clasificați dupã urmãtoarele criterii:
■ – în funcție de proveniența lor, se împart în: coloranți naturali și sintetici;
■ – în funcþie de culoarea pe care o prezintã și o imprimã produselor, pot fi de culoare:
galben, oranj, roșu, albastru, verde, brun etc;
Unii coloranþi pot fi introduși în produsele alimentare, alții sunt folosiți pentru colorarea
unor textile, mase plastice, vopsele etc.
Coloranți alimentari naturali
■ Coloranţii alimentari naturali sunt substanţe complexe obţinute prin extracţie din planta întreagă sau din diferite părţi ale
acesteia.
Produşii obţinuţi au proprietăţi tinctoriale bune, fiind solubili în apă sau grăsimi. Coloranţii naturali au însă dezavantajul că
nu sunt rezistenţi la tratament termic şi , ca atare, utilizarea lor este limitată.
În cazul clorofilei şi a colorantului din sfeclă sau varză (suc desfeclă sau varză) , se poate imprima produsului alimentar şi
gust caracteristic colorantului, dacă adaosul este suficient de mare. Clorofila este colorantul verde din plante şi este folosit şi
drept colorant alimentar verde smarald de mare intensitate. Clorofila este un complex de magneziu cu un ligand heterociclic.
Dacă la
prepararea produselor alimentare verzi (murături , dulceaţă de caise verzi, nuci verzi etc.) se adaugă un cristal de
CuSO4 acesta
induce o culoare verde strălucitoare, datorată formării complexuluide cupru cu clorofila.
β- carotenul, tinde să fie tot mai mult perceput ca un nutritiv esenţial, care În plus are şi proprietăţi colorante. Este unul
dintre cei mai folosiţi coloranţi în produsele alimentare. Există în mod natural în fructe şi legume. Odată consumată ,
substanţa este convertită în vitamina A şi are calităţi antioxidante.
β-carotenul se adaugă în laptele folosit pentru obţinerea brânzei. În funcţie de culoarea dorită, se adaugă o cantitate de 6-30
g pentru 1000 kg de brânză . În pastele făinoase se recomandăo doză de β-caroten de 25-100 mg/kg de făină. Prin utilizarea
cantităţi lor diferite de β-caroten se obţine o gamă de culori de la galben la portocaliu.
β-carotenul a fost obţinut şi prin sinteză , având compoziţie chimică similară celui extras din fructe şi legume. Şofranul este o
plantă cu florile albastre-violacee. Din şofran se extrag uleiuri eterice şi alte substanţe care sunt folosite drept condiment şi
colorant alimentar. El este folosit şi în cosmetică la obţinerea unor rujuri. Practic, şofranul este mirodenia cea mai scumpă din
lume: din 200 de flori uscate se obţine de-abia un gram de şofran (staminele florii).
Colorați alimentari sintetici

■ Marea majoritate a coloranþilor alimentari folosiți în industria alimentarã sunt coloranți

sintetici.
Un exemplu de colorant alimentar sintetic este caramelul obținut din porumb, trestie
de zahãr sau prin simpla topire a zahãrului și a altor zaharuri în condiții speciale.
E-urile reprezintã codificarea unor aditivi alimentari, inclusiv coloranți alimentari, a
cãror utilizare este permisã și autorizatã din punct de vedere al siguranței alimentare în
țãrile Uniunii Europene. Acest mod de simbolizare sprijinã consumatorii
în recunoașterea aditivilor în alimente, indiferent de limba în care este redactatã
eticheta, garantând astfel cã aceștia fac parte din lista celor autorizați.
■