COLORANȚI NATURALI ȘI SINTETCI

Proiect realizat de Prisacariu Jasmina, Stoica Ana Maria, clas a X-a D

 CUPRINS

Despre coloranți
I. Coloranți organici naturali
II. Coloranți organici de sinteză
Coloranți alimentari
III. Coloranți alimentari naturali
IV. Coloranți alimentari sintetici
Concluzii
 Despre coloranți

 Culoarea este o proprietate a materialelor.

 Un colorant este o substanță organică sintetică sau naturală care are
culoare proprie și care are proprietatea de a colora substraturile pe
care este aplicată (textile, ceramică, piele, hârtie, etc.)
 Pentru ca o moleculă organică să posede o culoare proprie bine
definită, ea trebuie să includă în structură anumite grupe de atomi,
numite grupe cromofore (aducătoare de culoare) sau cromofori.
Aceste grupe sunt, în general, următoarele:
nitro (-NO2), nitrozo (-N=O), azo (-N=N-), azometin (>C=N-)
carbonil (>C=O), legătura dublă (>C=C<).

 Substanțele care conțin în moleculă grupe cromofore se numesc

cromogeni (purtători de culoare).
 Despre coloranți

 Cromogenii sunt substanțe colorate, dar nu și colorante!

 În general, substanțele care conțin în moleculă doar grupe
cromofore sunt slab colorate și nu prezintă afinitate față de
fibrele textile.
 Un colorant trebuie să aibă capacitatea de a se fixa pe un
material și de a-i conferi culoare.
 În molecula unui colorant e necesar să se afle, pe lângă grupe
cromofore și grupe auxocrome. Acestea au rolul de a întări
culoarea cromogenului și de a favoriza fixarea lui pe diferite
materiale. Cele mai întâlnite grupări auxocrome sunt:
amino (-NH2), metilamino (-NHCH3), dimetilamino (-N(CH3)2),
fenilamino (-NHC6H5), hidroxil (-OH), metoxi (-OCH3).
 Despre coloranți

 Pentru a asigura solubilitatea unui colorant în apă se introduc

în molecula acestuia grupe solubilizante precum grupa sulfonică
(-SO3H) sau grupa carboxil (-COOH).
 Așadar, structura unui colorant este următoarea:
 un schelet format din nuclee aromatice;
 una sau mai multe grupări cromofore;
 una sau mai multe grupări auxocrome;
 una sau mai multe grupări solubilizante (în cazul coloranților
solubili în apă).
 Coloranții organici pot fi clasificați după proveniența lor în:
coloranți naturali și coloranți de sinteză.
 Despre coloranți
Utilizări
 Coloranții sunt folosiți în domenii variate , pentru colorarea celor mai
diverse materiale: fibre textile, piele, cauciuc, blănuri, alimente,
produse cosmetice, lacuri și cerneluri, materiale fotografice, materiale
plastice.
 Mulți coloranți sunt utilizați ca indicatori în chimia analitică, în
bacteriologie etc.
 Coloranți organici naturali

 Primii coloranți organici utilizați au fost produse naturale de

origine vegetală și numai în mică măsură de origine animală.
 Coloranții de origine vegetală provin din anumite plante,
precum:
 garanța (roiba)- obținută din rădăcinile plantelor din familia
Rubiaceelor
 indigoul- extras din plante din familia Indigofera
 colorantul albastru- extras din lemnul de băcan
 Garanța și extractele de lemn de băcan vopsesc materiale textile
numai în prezența unor substanțe numite mordanți (oxizi și
hidroxizi de Al, Fe, Cr etc).
 Coloranți organici naturali
 Roșul de garanța este un pigment ce are o culoare zmeurie.
 Se obținea prin extragerea unui colorant, numit alizarină, din
rădăcinile plantei Rubia Tinctorum, originară din bazinul
mediteranean.
 Coloranți organici naturali

 Planta Indigofera tinctoria din care se extrage indigoul.

 Coloranți organici naturali
 Lemnul de băcan (Haematoxylum campechianum), din care se
obține colorant albastru.
 Coloranți organici naturali

 Dintre coloranții de origine

animală este cunoscută din
antichitate purpura, extrasă din
unele varietăți de melci
răspândiți pe coastele Mării
Mediterane și carminul (extras
dintr-un gândac parazit care se
dezvoltă pe diverse specii de
stejar pitic răspândit în Asia și
sudul Europei).
 Purpura este un pigment de
culoare roșie, izolată pentru
prima dată de către fenicieni
din molusca Murex Brandaris.
 Coloranți organici naturali
 Carminul sau E120 este (un pigment de culoare roșie aprins)
obținut din acidul carminic produs prin zdrobirea femelei
insectei din superfamilia Coccoidea.
 Carminul este folosit în produsele alimentare, cum ar fi iaurtul
și anumite mărci de sucuri, în special cele colorate rubin-roșii.
Se mai utilizează la fabricarea florilor artificiale, vopselelor și
alte produse cosmetice.
 Acidul carminic este solubil în apă și alcool. Culoarea variază cu
pH-ul, astfel:
 la pH = 4,8 – rezultă culoare: galbenă;
 la pH = 6,2 – rezultă culoare: violetă.
Coloranți organici naturali

Insecta Dactylopius coccus din

care se extrage acidul carminic.
 Coloranți organici naturali
 Albastrul de anilină (C27H30Cl)
este un colorant bazic solubil în
alcool, folosit la colorarea
alcoolului sanitar.
 Albastru de metilen este un
colorant bazic. Se folosește în
medicină ca antiseptic și ca
agent de colorare a germenilor
patogeni. În 1882, Robert Koch a
descoperit cu ajutorul lui bacilul
tuberculozei.
 Fenolftaleina este folosită ca
indicator de pH și ca purgativ.
 Coloranți organici
naturali
 Antociamidele sunt pigmenți ce dau
nuanțe de roșu. Ei sunt dizolvați în
lichidul central al plantelor.
 În mediu acid culoarea este roșie, în
cel neutru purpurie, iar în mediul
bazic este albastră.
 Ex: trandafirul roșu (mediu acid) și
albăstrița de grâu (mediu bazic)
conțin același antocianin(=pigment
vacuolar solubil în apă).
 Coloranți organici de sinteză

 Marea majoritate a coloranților

folosiți în prezent în practica vopsirii
sunt compuși de sinteză.
 Aceștia sunt performanți, atât sub
aspectul paletei coloristice, cât și al
rezistenței la agenții exteriori:
lumină, umiditate, gaze industriale,
spălare etc.
 Primul colorant sintetic, moveina, a
fost sintetizat în 1856 în Anglia de
William Henry Perkin.
 Coloranți organici de sinteză
 Coloranții organici de sinteză pot fi grupați în câteva categorii, în
funcție de modul general de fixare al acestora pe suport textil:
 coloranți ușor solubili în apă: au caracter ionic (catioinic sau anionic)
și sunt adsorbiți ca atare din soluția apoasă pe materialul textil sau pe
piele. În această categorie intră coloranții acizi (vopsesc fibre
poliamide), direcți sau substantivi (vopsesc fibrele celulozice) și bazici
sau cationici (care vopsesc fibrele PNA);

 Coloranți greu solubili în apă (neionici): sunt adsorbiți pe materialul

textil din suspensii apoase fin dispersate. Din această categorie fac
parte coloranții de dispersie, folosiți pentru fibrele de tip acetat și
triacetat de celuloză și pentru fibrele sintetice (poliesterice,
poliamidice și în mai mică măsură, pentru cele poliacrilonitrilice).
Astfel de fibre acționează ca un solvent hidrofob care extrage
colorantul greu solubil în apă;
 Coloranți organici de sinteză
 coloranți insolubili în apă (neionici): care nu pot fi preluați ca atare de
materialul textil. Ei trebuie transformați provizoriu într-o formă
solubilă în apă, care este adsorbită de către materialul textil. Ulterior,
se reface colorantul inițial printr-un tratament potrivit, el rămânând
fixat în suport. Din această categorie fac parte coloranții de cadă și
coloranții de sulf. Majoritatea acestor coloranți se utilizează pentru
vopsirea fibrelor celulozice și numai o parte pentru vopsirea lânii;

 coloranți insolubili în apă și solvenți , numiți pigmenți: aceștia se

folosesc sub formă de amestecuri de particule mici dispersate în lichide
peliculogene și se numesc vopsele. Vopselele se folosesc pentru
colorarea superficială, opacă a diverse obiecte. Lichidele peliculogene
pot fi uleiuri sicative (ex: ulei de in) sau substanțe macromoleculare
dizolvate în solvenți volatili. După evaporarea solventului, aceste
lichide lasă pe suprafața vopsită pelicula solidă în care este înglobat
colorantul.
Coloranți organici de sinteză

Acuarele Vopsele industriale

 Coloranți organici de sinteză
 O altă posibilitate de utilizare a pigmenților este colorarea în
masă a unor materiale plastice, fibre și a cauciucului.
 Operația are loc într-un malaxor în care se află materialul care
trebuie colorat.
 Coloranți naturali

o Definiție
Coloranții alimentari=substanțe care redau sau intensifică culoarea produselor
alimentare.
o Sunt constituenți naturali ai produselor ce, în mod normal, NU se consumă ca
alimente.
o Sunt folosiți în scop comercial, deoarece culoarea lor dă impresia unei calități
superioare și stimulează apetitul.
o Se găsesc în:
 Dulciuri
 Înghețată
 Limonadă
 Margarină
 Produse din carne
 Brânză
 Clasificarea coloranților alimentari

o 1. Înfuncție de proveniența lor

 Coloranți naturali
 Coloranți sintetici
2. În funcție de culoarea pe care o au și o imprimă produselor
 Galben
 Roșu
 Oranj
 Albastru
 Verde
 Brun
OBS! Unii coloranți sunt folosiți în produsele alimentare, în timp ce alții
sunt folosiți pentru colorarea unor textile, mase plastice sau vopsele.
 Coloranți alimentari naturali

o Sunt substanțe complexe obținute prin extracția din

plante (întreagă sau parți ale acesteia).
o Au proprietăți tinctoriale= solubile în apă și în
grăsimi.
o Dezavantajul principal este faptul că NU sunt
rezistenți termic=>utilizarea lor este limitată.
 Exemple de coloranți alimentari

 Clorofila C55H72O5N4Mg
o Este colorantul verde din plante (prezent în toate
plantele și algele)
o Este folosit pentru a imprima o culoare verde smarald
de mare intensitate.
o Este un complex de magneziu cu un ligand heterociclic.
o Obținerea în stare pură este dificilă.
OBS! La preparearea alimentelor verzi (murături, caise
verzi) se adaugă un cristal de CuSO4, pentru a induce o
culoare verde strălucitoare, datorată formării
complexului de cupru de clorofilă.
Clorofila

C55H72O5N4Mg
 β-carotenul
o Este perceput ca un nutritiv esențial ce are în plus
proprietăți colorante.
o Este unul dintre cei mai folosiți coloranți
alimentari.
o Există în mod natural în fructe și legume.
o După ce este consumată, substanța este convertită
în vitamina A și are calități oxidante.
o Se adaugă în laptele folosit pentru obținerea brânzei
(în funcție de culoarea dorită).
Ex. În pastele făinoase doza este de 25-100 mg/kg de
făină.
o Gama de culori variază de la galben la portocaliu.
o β-carotenul a fost obținut și prin sinteză.
 Șofranul
o Este o plantă cu florile
albastre-violacee din
care se extrag uleiuri
eterice și subtanțe
folosite drept
condimente sau
coloranți alimentari.
o Este utilizat și în
obținerea unor rujuri.
o Este cea mai scumpă
mirodenie din lume.
 Coloranți alimentari sintetici
o Marea majoritate a coloranților alimentari folosiți în
industrie sunt sintetici.
Ex.caramelul (obținut din porumb, trestie de zahăr sau
prin topirea zahărului)
o E-urile reprezintă codificarea unor aditivi alimentari,
inclusiv coloranții alimentari, a căror utilizare este
permisă și autorizată din punct de vedere al
siguranței alimentare.
o Acest mod de simbolizare sprijină consumatorii în
recunoașterea aditivilor în alimente.
 Denumire Indicativ
Coloranți
Galben de chinolină E 140
alimentari sintetici
Azorubin (roșu) E 123
Indigotin (albastru) E 132
Clorofilă (verde) E 140
Carotină (galben) E 160 a
Licopină (oranj) E 160 s
 Concluzii
o Coloranții sunt substanțe ce posedă culoare proprie și
sunt capabili să confere culoare unor substraturi,
printr-un proces de fixare.
o Ei pot fi naturali sau de sinteză.
o Orice colorant conține în molecula sa cel puțin o
grupare cromoforă și una auxocromă.
o După modul de fixare, coloranții pot fi:
 Acizi (vopsesc lâna și poliamidele)
 Direcți (vopsesc celuloza)
 De cadă (vopsesc bumbacul)
 Pigmeți (conduc la vopsele)