ALCOOLI

CU IMPORTANȚĂ
PRACTICĂ ȘI BIOLOGICĂ
Proiect elaborat de elevul : Murjac Artiom, X-A, LTGM
Profesor: Toma Angela
 CUPRINS

METANOLUL ETANOLUL GLICERINA

1.1 Denumire/ Proprietăți fizice 2.1 Introducere 3.1 Introducere

1.2 Acțiunea biologică 2.2 Acțiunea 3.2 Aplicații practice
1.3 Importanța Practică biologică 3.3 Trinitatul de
Reacția de ardere 2.3 Aplicații practice glicerină
 METANOLUL
Metanolul sau alcoolul metilic, cunoscut și sub Proprietăți fizice
numele de alcool de lemn, pentru că a fost obținut
pentru prima dată din lemn - lichid incolor, volatil, cu miros
asemănător etanolului.
- Solubil în apă și etanol
Acțiunea biologică
Metanolul are acțiune toxică asupra organismului uman(nu este o otravă,dar are indirect o
acțiune extrem de nocivă).
Toxicitatea metanolului se datorează faptului ca,după ce este introdus în organism,este
transformat în compuși toxici (aldehida formică, acidul formic), sub acțiunea enzimei alcool
dehidrogenaza, produsă de către organismul nostru.

Acești compuși în cantități mici provoacă ORBIRE și în cantități mari MOARTEA.

 Arderea metanolului / Aplicații Practice

Metanolul arde cu flacără albăstruie

Deși are putere calorică mare, nu este folosit ca și combustibil din cauza toxicității sale.

Este materie primă pentru sinteza altor compuși organici,obținerea maselor plastice,coloranți,rășini sintetice etc.
 ETANOLUL
Etanolul sau alcoolul etilic este cunoscut în lumea întreagă sub numele de alcool,dar se mai numește și
spirt alb.
Încă din antichitate este constituentul esențial al băuturilor alcoolice. Se obține prin fermentația alcoolică
a compușilor dulci(zaharide) din fructe sau din melasă(deșeu de la fabricarea zahărului),sub acțiunea
unor ciuperci care există în drojdia de bere.
Ca materie primă se pot folosi și produse naturale bogate în amidon precum cerealele (porumb, grâu,
orez) sau legume(cartofi,sfeclă).
În urma fermentației alcoolice rezultă o soluție apoasă care conține alcool în concentrații de 12%-18%.
Soluții apoase având concentrații mai mari de etanol se obțin prin procese de distilare;se poate ajunge
până la o soluție de etanol de 95-96%.
 Acțiunea biologică a etanolului
● Din punct de vedere fiziolgic,etanolul are o acțiune depresivă,acționând ca un anestezic
care stimulează producerea unor hormoni diuretici,care determină creșterea secreției de apă și de
urină,apărând o senzație de deshidratare.

● Provoacă dilatarea vaselor de sânge,crescând fluxul de sânge prin capilare

sub-cutanate,rezultând înroșirea unor porțiuni ale pielii și senzația de căldură.

● Prin metabolizarea etanolului în ficat, se transformă într-un produs toxic a cărei prezență
cauzează crize de ficat sau duc la ciroză hepatică.

● În cantități mici,pot acționa ca stimulent pentru SNC și pentru sistemul circulator

● Este antidot pentru cei care au băut sau au inhalat metanol

 Aplicații practice
● Dezinfectant,fiind comercializat sub formă de spirt medicinal sau sanitar

● Component de bază în prepararea băuturilor alcoolice

● În sinteza unor medicamente și la prepararea unor soluții folosite ca medicamente

 GLICERINA
Glicerina este numele uzual al triolului 1,2,3-propantriol.

Glicerina a fost descoperită de către Sheele în anul 1780 în apele reziduale

de la saponificarea grăsimilor.

În mod sintetic, aceaste se obține din propilena căpătată la cracarea

petrolului.

Proprietăți fizice
Este un lichid siropos,incolor, cu
gust dulce, solubil în apă și alcool
cu punctul de fierbere la 290°C.
 Aplicații practice
Produse cosmetice
creme, sapun , ceara de epilat

Industria farmaceutică
supozitoarele, diverse unguente, tratarea aftelor

Industria alimentară
indulcitori, emulgator - folosit la
prepararea inghetatei,
anticoagulantul, coloranți

Alte industrii
adezivi, clei
 Trinitatul de glicerină

Nitroglicerina (cunoscută și sub numele trinitroglicerină sau trinitrat de glicerină) este una dintre cele
mai puternice substanțe explozive.
A fost obținută pentru prima dată în anul 1847.
În 1867 chimistul suedez Alfred Nobel reușește să producă dinamita, amestecând nitroglicerină cu
kieselgur, un pămînt poros din schelete de diatomee (specie de alge microscopice).