Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALIMENTARI
galbeni albaştri
oranj verzi
roşii bruni
negri, cu nuanţe diverse
I.Coloranti naturali:
R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7
Aurantinidin -H -OH -H -OH -OH -OH -OH
Cyanidin -OH -OH -H -OH -OH -H -OH
Delphinidin -OH -OH -OH -OH -OH -H -OH
Europinidin OCH3 -OH -H -OH OCH3 -H -OH
Petunidin -OH -OH OCH3 -OH -OH -H -OH
Rosinidin OCH3 -OH -H -OH -OH -H -OH
Pelargonidin -H -OH -H -OH -OH -H -OH
Sursele industriale sunt:
pieliţa strugurilor şi tescovina,
varza roşie şi sfecla roşie
afinele, coacăzele negre, cireşele, vişinele,
zmeura.
Doza maxima zilnică pentru E163 este de
2.5 mg/kg corp.
Efecte secundare: Nu se cunosc.
Restricţii dietetice:
Nici una, toţi compuşii pot fi consumaţi de
către toate grupările religioase, vegani şi
vegetarieni.
Utilizari:
Se folosesc la colorarea băuturilor alcoolice
şi nealcoolice, a sucurilor de fructe şi a
îngheţatei (limitat din cauza pH-ului).
2.Betacianii
Sunt pigmenţi de culoare roşie, formaţi în
proporţie de 75-95% din betanină (E162).
Din această categorie face parte colorantul
roşu de sfeclă
Betanina (E162)
Obţinuta prin extragerea cu apă acidulată
(pH = 5) a tăiţeilor de sfeclă roşie, extractul
fiind apoi concentrat şi uscat prin
pulverizare.
Este un colorant instabil în timpul
procesului de fabricare şi poate da un
gust neplăcut.
Doza maximă zilnică pentru E162 (Rosu
sfecla, betanina) este nelimitată.
Efecte secundare: momentan nu se
cunosc efecte secundare pentru E162
Restricţii dietetice: nici una, E162 poate fi
consumat de catre toate gruparile
religioase, vegani si vegetarieni.
Se utilizează la fabricarea băuturilor
nealcoolice, a produselor de patiserie şi
panificaţie, a deserturilor pe bază de
gelatină, budincilor, supelor, în carnea
tocată (în amestec cu derivate proteice).
Se recomandă să fie evitat în alimentaţia
copiilor.
3.Carotenoidele
Familia carotenoidelor cuprinde peste 600
de compusi naturali întâlniţi în fructe şi
legume, mulţi din ei antioxidanţi.
Sunt coloranţi naturali, galbeni, portocalii
sau roşii, răspândiţi atât în mediul vegetal
cât şi în cel animal.
Culoarea se datorează numărului mare de
legături duble conjugate.
Au în jur de 40 atomi de carbon.
a. alfa, beta şi gama carotenul
(E160a)
Derivaţi din plante, în special din morcovi, frunzele
verzi ale legumelor, tomate, de unde se extrag cu
ajutorul hexanului;
In organism converg la vitamina A.
Se folosesc pentru colorarea untului, a margarinei, în
prăjituri cu cafea, băuturi dulci şi preparate din lapte
Sunt inofensivi.
ß-caroten (E160a)
Are formula:
1,7-bis-(4-hidroxi-3-metoxifenil)-1,6-heptadien-3,5-diona
NaO3S N N
4-[(4-dimetilaminofenil)-fenil-metil]-N,N-dimetil-anilină).
Este un indicator de culoare:
Verde malachit, prima tranziţie (indicator pH)
sub pH 0,2 ↔ peste pH 1,8
2,2’-Bis(2,3-dihidro-3- oxoindoliden)
Se poate obţine şi pe cale naturală din
Isatis tinctoria sau Indigofera, culoare
albastru intens, un colorant solubil in apa,
reprezintă de fapt un amestec de săruri de
sodiu al acizilor indigotinsulfonici,
solubile în apă.
Doza zilnică admisa: Până la max. 5 mg/kg corp.
Efecte secundare: Apar în unele concentraţii utilizate
în alimente. Au fost descrise reacţii alergice, datorită
cuplării colorantului cu proteinele (din corp).
Funcţionează deasemenea ca eliberator de histamină,
provoacă greata, voma, hipertensiune arteriala,
urticarie, probleme de respiratie si alte reactii alergice.
Restricţii dietetice:
Nici una, E132 poate fi consumat de către toate
grupările religioase, vegani şi vegetarieni
Se foloseşte în biscuiţi, îngheţată, prăjituri, rahat,
produse de patiserie
Bibliografie:
http://www.referat.ro
http://www.en.wikipedia.ro
http://www.ro.wikipedia.ro
http://www.RegieLive.ro
http://www.organic chemistry.com
http://www.scribd.com
http://facultate.regielive.ro/cursuri/industria_
alimentara/coloranti_alimentari-69841.html
http://www.food-info.net/ro/e/e163.htm
Ioan Panea-“Coloranti Organici,Presa
Universitara Clujeana, 2007
H. Sanielevici, F.Urseanu – sinteze de
coloranti azoici, volumul I , Editura Tehnica,
Bucuresti, 1987
H. Sanielevici, F.Urseanu – sinteze de
coloranti azoici, volumul II , Editura Tehnica,
Bucuresti,1987