Aminoacizi

Daraban Giulia – Maria

Clasa a XI – a A
 Cuprins:
 Definitie
 Nomenclatura
 Tipuri de aminoacizi
naturali
 Proprietati
 Clasificarea alimentelor
 Bibliografie
 Definitie
 Aminoacizii sunt
compuşi cu funcţiune

mixtă (compuşi care au

grupe funcţionale diferite

în molecula lor) care

conţin în molecula lor

grupările –NH
2 şi -COOH.


 Formula generală a
aminoacizilor este:
 Nomenclatura

 Aminoacizii se denumesc folosind

cuvântul „acid“, urmat de „amino“ şi

numele acidului corespunzător. Prin

acid β am ino-propanoic
prefixele „di“, „tri“ etc., se arată numărul

de grupe amino şi carboxil, iar poziţia

relativă a două grupe funcţionale se precizează

cu literele greceşti „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, în care

acidul este α dacă grupările amino şi

carboxil se leagă de un acelaşi carbon, β dacă

grupările amino şi carboxil se leagă la atomi

de carbon alăturaţi, iar, pe măsură ce creşte

distanţa, se vor numi γ, δ, ε.

În cazul compuşilor aromatici, se folosesc

prefixele „orto“, „meta“,„para“.


acid α am ino-propanoic
Tipuri de aminoacizi naturali


 Un aminoacid este natural

dacă
este alifatic şi α. Exista 20 de

aminoacizi ce intră în componenţa

proteinelor. Aceştia sunt: alanină,

valină, leucină, izoleucină, prolină,

triptofan, fenilalanină, metionină,

glicocol, serină, treonină, tirozină,

asparagină, glutamină, cisteină,

acid aspartic, acid glutamic,

arginină, lisină, histidină (acesta

din urmă constituie un aminoacid

esenţial pentru copiii cu vârsta sub

1 an). Dintre aceştia, 8 sunt

esenţiali, adică nu pot fi produşi de

organismul uman şi trebuie aduşi

din exterior, prin alimentaţie

(valina, leucina, izoleucina,

triptofanul, fenilalanina, metionina,

lisina şi treonina).
 După numărul grupelor carboxil şi amino
Aminoacizi monoaminici şi monocarboxilici:


acid amino-acetic (glicina, glicocol)

acid α-amino-propanoic (α-

alanină)

acid α-amino-izovalerianic
(valină)
Aminoacizi monoaminici şi dicarboxilici

acid aminosuccinic (acid asparagic)

acid α aminoglutaric (acid glutamic)

Aminoacizi diaminici şi monocarboxilici

acid α, ε diamino-capronic (lisină)

După alte grupări incluse
Aminoacizi hidroxilaţi

acid α am ino β hidroxi propanoic

(serină)

Aminoacizi tiolici

acid α amino β tio propanoic (cisteină)

 Proprietăţi fizice

 Aminoacizii sunt substanţe solide, cristalizate. Au puncte

de
topire foarte ridicate şi sunt solubili în H O.Multi aminoacizi au
2
 gustul dulce.
 Proprietăţi chimice
Caracter de amfion

 Amfionii sunt structuri chimice care, în cadrul aceleeaşi

molecule,
conţin ambele tipuri de sarcini.

 în prezenţa H2O

Ca r a ct e r d e a m f olit

cat ion al am inoacidului

anion al am inoacidului
  Soluţii tampon


 Aminoacizii se folosesc la prepararea soluţiilor tampon.

Acestea
sunt soluţiile în care, dacă se adaugă o cantitate limitată (mică) de

acid sau de bază, aceasta este neutralizată şi pH-ul soluţiei nu se

schimbă.

 Reacţii caracteristice acizilor organici

 Deoarece conţin gruparea carboxil, care este specifică acizilor
carboxilici, aminoacizii reacţionează la această grupare în acelaşi fel.

 Reacţii caracteristice aminelor

 Datorită grupării amino, care este specifică aminelor, conţinută
în
moleculă, aminoacizii reacţionează la această grupare în mod similar.

 Reacţia de condensare
 În timpul acestei reacţii se formează legături noi între atomi ce
aparţin la molecule distincte, numite legături peptidice. Rezultatul

reacţiei sunt peptidele.


 CLASIFICAREA ALIMENTELOR
 Criteriile de clasificare a
alimentelor
sunt deosebit de variate. Din
GRUPA ALIMENTE  CARE ALCĂTUIESC 
multitudinea de clasificări, am ales GRUPA
câteva mai concludente, pentru ca

oricine să poată desprinde o idee în

1.
2.
3. Carne şi derivatele din carne
Lapte şi derivatele din lapte
Ouă
legătură cu această temă.
4.
5. Grăsimi alimentare (lipide
Pâine şi făinoase
 După origine, alimentele
formează
6.
7.
8.
9.  Legume
Fructe
 Dulciuri
Băuturi nealcoolice
 vegetale şi animale)
două mari categorii; hrană de natură 10. Condimente
vegetală, respectiv animală. Mai

departe, fie hrană de origine vegetală,

fie aceea de origine animală, se poate

divide în mai multe grupe.  Luate

împreună sau separat, aceste alimente

au fost categorisite de-a lungul

timpului, sub diverse forme, pe baza

cărora s-au construit nenumărate diete.

Dintre clasificările mai cunoscute

realizate după criteriul provenienţei,

amintim aici, categorisirea

alimentelor  în 10 grupe principale, aşa

cum se poate vedea în tabelul de mai

 O altă clasificare
cunoscută, care stă la

baza cunoscutei piramide

alimentare, este

alcătuită din 6 grupe. După

cum se poate vedea mai

jos, alimentele din grupa 6

stau la baza piramidei

predominând, în timp ce

hrana din grupa 1 se află în

vârf, ceea ce însemnă că

trebuie să fie cel mai slab

reprezentat în raţia

alimentară zilnică.
GRUPA ALIMENTE  CARE  APORT 
ALCĂTUIESC 
GRUPA PRINCIPA
L
1.
2.
3.
4.
Grăsimi şi dulciuri
Carne şi derivatele, 
Lapte, lactate, brânzeturi
Fructe
peşte, ouă
Nimic esenţial, cu 2), 
Proteine, fier
Vitamine (A, D, B
Glucide sănătoase, 
excepţia uleiurilor 
aminoacizi esenţiali
5.
6.  Legume
Amidonoase (produse şi 
derivate din cereale şi 
Fibre, vitamine , săruri 
Vitamina B , glucide cu 
enzime, vitamina C
vegetale care conţin acizi 
minerale
1
absorbţie lentă
esenţiali.
 leguminoase uscate)









 Concluzii care se pot desprinde din clasificarea
alimentelor

 Aruncând o privire de ansamblu peste categoriile de alimente, putem observa că nu există

niciun
aliment complet, fiecare categorie prezentând neajunsurile sale. Aceste surse de hrană trebuie să se


completeze reciproc, într-un mod cât mai armonic şi chibzuit.



Oricât de naturală ar fi mâncarea, o dietă unilaterală sau o alimentaţie nediversificată, face mai
mult rău decât bine, aducând întotdeauna, mai repede sau mai târziu, stări carenţiale.


Astăzi există tendinţa de a renunţa la dietele tipar, mai ales la acelea cu puţine opţiuni, tocmai ca
o consecinţă a dezavantajelor provocate de lipsa diversităţii. Se vorbeşte tot mai des de diete


personalizate, care trebuiesc ajustate după particularităţile fiecăruia.



Alimentaţia personalizată se alcătuieşte ţinându-se cont de mai multe criterii, dintre care cele mai
importante sunt:


- starea individuală de sănătate (niciodată meniul unui om sănătos nu va fi similar cu regimul de

hrană a unei persoane bolnave),


-  predispoziţiile individuale şi familiare fiziologice şi psihologice (cu cât mai puţin subiectivism
trebuie să se evalueze înclinaţiile privitoare atât la comportamentul alimentar, cât şi la anumite


tulburări existente în familie, care pot fi corectate, cel puţin într-o anumită măsură, printr-o hrănire


corespunzătoare),


- tipul de efort depus (trebuie să existe o legătură directă între alimentaţie şi preponderenţa
tipului de activitate - fizică sau intelectuală),


- solicitarea fizică (este sănătos, din punct de vedere al metabolismului energetic, să nu se

consume mai mult decât organismul utilizează).


În alcătuirea raţiei zilnice, este bine să se mai ţină cont de raportul optim dintre nutrienţi şi de
compoziţia alimentelor. De asemeni hrana sănătoasă trebuie să predomine în orice alimentaţie.


Celor care se întreabă; de ce dietele, fie şi ele savante, nu dau rezultatele scontate?, le
răspundem că, nu este firesc să se aştepte totul de la alimentaţie, hrănirea adecvată fiind doar una din


laturile, desigur foarte importante, a unei vieţi sănătoase.


 Biblografie

 www,wikipedia.org
 www.google.ro