Sunteți pe pagina 1din 17

Aminoacizi

Daraban Giulia – Maria


Clasa a XI – a A
Cuprins:
 Definitie
 Nomenclatura
 Tipuri de aminoacizi
naturali
 Proprietati
 Clasificarea alimentelor
 Bibliografie
Definitie
 Aminoacizii sunt
compuşi cu funcţiune

mixtă (compuşi care au

grupe funcţionale diferite

în molecula lor) care

conţin în molecula lor

grupările –NH
2 şi -COOH.

 Formula generală a
aminoacizilor este:
Nomenclatura

 Aminoacizii se denumesc folosind


cuvântul „acid“, urmat de „amino“ şi

numele acidului corespunzător. Prin


acid β am ino-propanoic
prefixele „di“, „tri“ etc., se arată numărul

de grupe amino şi carboxil, iar poziţia

relativă a două grupe funcţionale se precizează

cu literele greceşti „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, în care

acidul este α dacă grupările amino şi

carboxil se leagă de un acelaşi carbon, β dacă

grupările amino şi carboxil se leagă la atomi

de carbon alăturaţi, iar, pe măsură ce creşte

distanţa, se vor numi γ, δ, ε.

În cazul compuşilor aromatici, se folosesc

prefixele „orto“, „meta“,„para“.


acid α am ino-propanoic
Tipuri de aminoacizi naturali

 Un aminoacid este natural


dacă
este alifatic şi α. Exista 20 de

aminoacizi ce intră în componenţa

proteinelor. Aceştia sunt: alanină,

valină, leucină, izoleucină, prolină,

triptofan, fenilalanină, metionină,

glicocol, serină, treonină, tirozină,

asparagină, glutamină, cisteină,

acid aspartic, acid glutamic,

arginină, lisină, histidină (acesta

din urmă constituie un aminoacid

esenţial pentru copiii cu vârsta sub

1 an). Dintre aceştia, 8 sunt

esenţiali, adică nu pot fi produşi de

organismul uman şi trebuie aduşi

din exterior, prin alimentaţie

(valina, leucina, izoleucina,

triptofanul, fenilalanina, metionina,

lisina şi treonina).
După numărul grupelor carboxil şi amino
Aminoacizi monoaminici şi monocarboxilici:

acid amino-acetic (glicina, glicocol)

acid α-amino-propanoic (α-


alanină)

acid α-amino-izovalerianic
(valină)
Aminoacizi monoaminici şi dicarboxilici

acid aminosuccinic (acid asparagic)

acid α aminoglutaric (acid glutamic)


Aminoacizi diaminici şi monocarboxilici

acid α, ε diamino-capronic (lisină)


După alte grupări incluse
Aminoacizi hidroxilaţi

acid α am ino β hidroxi propanoic


(serină)

Aminoacizi tiolici

acid α amino β tio propanoic (cisteină)


Proprietăţi fizice

 Aminoacizii sunt substanţe solide, cristalizate. Au puncte


de
topire foarte ridicate şi sunt solubili în H O.Multi aminoacizi au
2
 gustul dulce.
Proprietăţi chimice
Caracter de amfion

 Amfionii sunt structuri chimice care, în cadrul aceleeaşi


molecule,
conţin ambele tipuri de sarcini.

 în prezenţa H2O

Ca r a ct e r d e a m f olit

cat ion al am inoacidului

anion al am inoacidului
 Soluţii tampon

 Aminoacizii se folosesc la prepararea soluţiilor tampon.


Acestea
sunt soluţiile în care, dacă se adaugă o cantitate limitată (mică) de

acid sau de bază, aceasta este neutralizată şi pH-ul soluţiei nu se

schimbă.

 Reacţii caracteristice acizilor organici


 Deoarece conţin gruparea carboxil, care este specifică acizilor
carboxilici, aminoacizii reacţionează la această grupare în acelaşi fel.

 Reacţii caracteristice aminelor


 Datorită grupării amino, care este specifică aminelor, conţinută
în
moleculă, aminoacizii reacţionează la această grupare în mod similar.

 Reacţia de condensare
 În timpul acestei reacţii se formează legături noi între atomi ce
aparţin la molecule distincte, numite legături peptidice. Rezultatul

reacţiei sunt peptidele.


CLASIFICAREA ALIMENTELOR
 Criteriile de clasificare a
alimentelor
sunt deosebit de variate. Din
GRUPA ALIMENTE  CARE ALCĂTUIESC 
multitudinea de clasificări, am ales GRUPA
câteva mai concludente, pentru ca

oricine să poată desprinde o idee în


1.
2.
3. Carne şi derivatele din carne
Lapte şi derivatele din lapte
Ouă
legătură cu această temă.
4.
5. Grăsimi alimentare (lipide
Pâine şi făinoase
 După origine, alimentele
formează
6.
7.
8.
9.  Legume
Fructe
 Dulciuri
Băuturi nealcoolice
 vegetale şi animale)
două mari categorii; hrană de natură 10. Condimente
vegetală, respectiv animală. Mai

departe, fie hrană de origine vegetală,

fie aceea de origine animală, se poate

divide în mai multe grupe.  Luate

împreună sau separat, aceste alimente

au fost categorisite de-a lungul

timpului, sub diverse forme, pe baza

cărora s-au construit nenumărate diete.

Dintre clasificările mai cunoscute


realizate după criteriul provenienţei,

amintim aici, categorisirea

alimentelor  în 10 grupe principale, aşa

cum se poate vedea în tabelul de mai


 O altă clasificare
cunoscută, care stă la

baza cunoscutei piramide

alimentare, este

alcătuită din 6 grupe. După

cum se poate vedea mai

jos, alimentele din grupa 6

stau la baza piramidei

predominând, în timp ce

hrana din grupa 1 se află în

vârf, ceea ce însemnă că

trebuie să fie cel mai slab

reprezentat în raţia

alimentară zilnică.
GRUPA ALIMENTE  CARE  APORT 
ALCĂTUIESC 
GRUPA PRINCIPA
L
1.
2.
3.
4.
Grăsimi şi dulciuri
Carne şi derivatele, 
Lapte, lactate, brânzeturi
Fructe
peşte, ouă
Nimic esenţial, cu 2), 
Proteine, fier
Vitamine (A, D, B
Glucide sănătoase, 
excepţia uleiurilor 
aminoacizi esenţiali
5.
6.  Legume
Amidonoase (produse şi 
derivate din cereale şi 
Fibre, vitamine , săruri 
Vitamina B , glucide cu 
enzime, vitamina C
vegetale care conţin acizi 
minerale
1
absorbţie lentă
esenţiali.
 leguminoase uscate)









Concluzii care se pot desprinde din clasificarea
alimentelor

 Aruncând o privire de ansamblu peste categoriile de alimente, putem observa că nu există


niciun
aliment complet, fiecare categorie prezentând neajunsurile sale. Aceste surse de hrană trebuie să se

completeze reciproc, într-un mod cât mai armonic şi chibzuit.


Oricât de naturală ar fi mâncarea, o dietă unilaterală sau o alimentaţie nediversificată, face mai
mult rău decât bine, aducând întotdeauna, mai repede sau mai târziu, stări carenţiale.

Astăzi există tendinţa de a renunţa la dietele tipar, mai ales la acelea cu puţine opţiuni, tocmai ca
o consecinţă a dezavantajelor provocate de lipsa diversităţii. Se vorbeşte tot mai des de diete

personalizate, care trebuiesc ajustate după particularităţile fiecăruia.


Alimentaţia personalizată se alcătuieşte ţinându-se cont de mai multe criterii, dintre care cele mai
importante sunt:

- starea individuală de sănătate (niciodată meniul unui om sănătos nu va fi similar cu regimul de


hrană a unei persoane bolnave),

-  predispoziţiile individuale şi familiare fiziologice şi psihologice (cu cât mai puţin subiectivism
trebuie să se evalueze înclinaţiile privitoare atât la comportamentul alimentar, cât şi la anumite

tulburări existente în familie, care pot fi corectate, cel puţin într-o anumită măsură, printr-o hrănire

corespunzătoare),

- tipul de efort depus (trebuie să existe o legătură directă între alimentaţie şi preponderenţa
tipului de activitate - fizică sau intelectuală),

- solicitarea fizică (este sănătos, din punct de vedere al metabolismului energetic, să nu se


consume mai mult decât organismul utilizează).

În alcătuirea raţiei zilnice, este bine să se mai ţină cont de raportul optim dintre nutrienţi şi de
compoziţia alimentelor. De asemeni hrana sănătoasă trebuie să predomine în orice alimentaţie.

Celor care se întreabă; de ce dietele, fie şi ele savante, nu dau rezultatele scontate?, le
răspundem că, nu este firesc să se aştepte totul de la alimentaţie, hrănirea adecvată fiind doar una din

laturile, desigur foarte importante, a unei vieţi sănătoase.



Biblografie

 www,wikipedia.org
 www.google.ro