Aminoacizii esentiali si rolul fiecaruia in organism si de unde pot fi procurati

Aminoacizii sunt substante organice pe baza carora, in urma reactiilor metabolice, de obicei, se construiesc si se
degradeaza proteinele. Sunt practic constituenti ai proteinelor. Toate proteinele contin aceiasi 20 de aminoacizi, dar in
diferite combinaii (inclusiv cu alte componente - glucide, lipide, elemente anorganice etc.) si aranjamente chimice. Dintre
cei 20 de aminoacizi, 8 trebuie furnizati prin alimentatie, ceilalti 12 putand fi produsi de organism chiar daca ei nu au fost
prezenti in alimentatie.
Cei 8 aminoacizi care nu pot fi sintetizati se numesc esentiali sau indispensabili". Termenul de "esenial" se aplica in
nutritie pentru orice componenta nutritionala care nu poate fi produsa in organism, si, in consecinta, nu trebuie sa lipseasca
din alimentatie. Ea se refera nu doar la aminoacizi, dar si la alte substante: grasimi (omega 3, omega 6), vitamine.
Aminoacizii esentiali sunt deosebit de importanti in perioada de crestere (in mod special la sugari). Cei 8 aminoacizi
esentiali sunt: Izoleucina (Ile), Leucina (Le), Lizina (Lys), Metionina (Met), Fenilalanina (Phe), Treonina (Thr),
Triptofanul (Trp) si Valina (Val). Acestora li se adauga 2 aminoacizi semiesentiali, dar care figureaza adesea alaturi
de aminoacizii esentiali in terminologia oficiala: cisteina (Cis) si tirozina (Tyr). Uni specialisti pun pe lista cu aminoacizi
esentiali si histidina (His), dar acesta este indispensabil doar la sugari, adultii fiind capabili sa-l sintetizeze..
Aminoacizii esentiali sunt necesari pentru sinteza unor substante biologice importante in organism: hormonii
tiroidieni, catecolaminele (fenilalanina/tirozina), serotonina (triptofan), histamina (histidina) etc. Iata care este rolul fiecarul
amionacid esential in organism:
Valina - insuficienta ei in alimentatie provoaca scaderea consumului de hrana si dereglari de coordonare a miscarilor;
Lizina - intra in componenta triptofanului si metioninei. Insuficienta de lizina in dieta are drept consecinta dereglarea
circulatiei sanguine, micsorarea numarului de eritrocite in sange si continutului de hemoglobina, provoaca oboseala
muschilor, dereglari n calcificarea oaselor, cefalee, vertijuri, greata, voma, anemie;
Metionina - normalizeaza metabolismul lipidelor si al fosfolipidelor in ficat si se recomanda la profilaxia si tratarea
aterosclerozei. Metionina este necesarala functionarea suprarenalelor si la sinteza adrenalinei;
Treonina - in lipsa ei se micsoreaza masa corpului si se incetineste cresterea;
Triptofanul - participa la sinteza albuminei si globulinei si mentinerea echilibrului azotat, la sinteza proteinelor serice si
a hemoglobinei, a acidului nicotinic si joaca un rol important n profilaxia pelagrei;
Fenilalanina - participa la normalizarea functiei glandei tiroide si a suprarenalelor;
Histidina - participa la sinteza hemoglobinei. Decarboxilarea histidinei contribuie la formarea histaminei, care dilata
vasele, mareste permeabilitatea peretilor lor;
Leucina - contribuie la normalizarea bilantului de azot, a metabolismului proteic si glucidic;
Izoleucina - intra n componenta proteinelor organismului. Lipsa izoleucinei n ratia alimentara provoaca echilibru
azotat negativ;
Sursele de aminoacizi esentiali sunt proteinele din alimentatie. Proteinele cu inalta valoare biologica sau complete
contin toti aminoacizii esentiali (de exemplu, proteinele din lapte, ou) in timp ce in proteinele incomplete (proteinele
vegetale, cu exceptia proteinei de soia, care este una completa) lipsesc unul sau mai multi aminoacizi esentiali.

Metabolismul aminoacizilor
Toate celulele contin proteine si nici un act vital nu are loc fara participarea lor. Proteinele pot avea diferite functii cum
sunt cea structurala, sau catalitica, sau de transport s.a., dar orice functie presupune uzura in procese cum sunt descuamarea
pielii si mucoaselor, degradarea si eliminarea secretiilor proteice. Proteinele se degradeaza pana la aminoacizi pentru a fi
sinteti-zate ele insele sau altele. In medie, timpul de injumatatire, T1/2, al proteinelor umane este de circa 80 zile. Intensitatea
activitatii metabolice a tesuturilor determina marimea T1/2. Pentru ficat T1/2 = 7 - 10 zile, insa pentru os el este mult mai lung.
La organismele tinere sau cele adulte in anumite situatii (de exemplu gestatia) are loc formarea de noi tesuturi ceea ce
accelereaza sinteza proteica. Pe de alta parte are loc si trans-formarea ireversibila a proteinelor in produsi ne-proteici.
Pentru aceste nevoi de innoire, dezvoltare si completare, organismul face apel la masa metabolica de aminoacizi.
Aceasta contine ami-noacizii liberi din sange (5-8 mg azot%) si din alte lichide extracelulare. Ei provin din dislocarea
tisulara, digestia proteinelor alimentare sau sinteza de novo din compusi neproteici. Organismul uman nu este capabil sa
sintetizeze toti cei 20 aminoacizi. 8 dintre acestia sunt aminoacizi esentiali care nu pot fi sintetizati si 2 aminoacizi
semiesentiali a caror viteza de sinteza in perioada de crestere este mica si trebuie procurati din surse exogene. Restul de 10
amino-acizi sunt neesentiali (tab.1). Din punct de vede-re nutritiv termenii esential si neesential sunt corecti, adica
aminoacizii esentiali nu pot fi obtinuti de organism decat pe cale nutritiva ceea ce sugereaza importanta lor. Din punct de
vedere biologic lucrurile par a sta invers, aminoacizii esentiali nu sunt atat de importanti de vreme ce organismul a evoluat
spre incapacitatea de a-i sintetiza.
Principalele implicatii medicale legate de aminoacizii neesentiali sunt legate de lipsa sau insuficienta lor in dieta umana.
Intrucat anumite cereale au grauntele sarace in triptofan si lizina, in regiunile in care dieta se bazeaza pe aceste plante ca
surse de proteine, dieta din care lipseste laptele, pestele, carnea in general, se intalnesc grave deficiente de nutritie.
Kwashiorkorul (malnutritia proteocalorica) si marasmul sunt boli endemice ale Africii de Vest. Kwashiorkorul apare la
copilul intarcat pe o dieta bazata pe amidon si saraca in proteine. In marasm sunt deficitare atat caloriile cat si aminoacizii.
Tabelul 1. Aminoacizi esentiali, semiesentiali si neesentiali(*aminoacid semiesential).
Esentiali si semiesentiali
Neesentiali
Arginina*
Alanina
Pentru utilizarea aminoacizilor
organisHistidina*
Asparagina
mul nu face discriminare intre aminoacizi
endo- si
Fenilalanina
Aspartat
cei exogeni (captati prin absorbtie
Izoleucina
Cisteina
intestinala). O molecula de aminoacid
trece de
Leucina
Glicina
mai multe ori prin masa metabolica pana
cand va
Lizina
Glutamat
iesi din circuit printr-o transformare
Metionina
Glutamina
ireversibila, care poate fi:
Treonina
Prolina

dezaminare cu formare de NH3

care este
Triptofan
Serina
transformat in uree (ureogeneza),
Valina
Tirozina

decarboxilare cu formare de
amine
biogene,

degradarea catenei de carbon urmata de glu-coformare si/sau cetoformare,

transformare in compusi neproteici.

Mentinerea concentratiei constante a aminoacizilor circulanti in sange intre mese depinde de balanta dintre eliberarea lor
din stocurile endogene si utilizarea lor in diverse tesuturi. Muscu-latura genereaza mai mult de 50% din pool-ul total de
aminoacizi in timp ce ficatul este organul in care azotul aminic din aminoacizi este eliberat sub forma de uree. Astfel,
muschiul si ficatul joaca un rol important in turnoverul de aminoacizi. Mai mult de 50% din aminonitrogen (azot aminic)
este transportat de la muschi la ficat si alte tesuturi de alanina (vezi si ciclul Felig-Malette) si de glutamina. In schimb
muschiul capteaza din circulatia sanguina mici cantitati de serina, cisteina si glutamat. Ficatul si intestinul(tesutul splahnic)
capteaza intens alanina si glutamina de la diferite tesuturi extrahepatice. In intestin glutamina pune in libertate NH 3. Rinichiul
este principala sursa care elibereaza serina, acest organ captand din circulatie glutamina, prolina si glicina. Creierul capteaza
in special valina iar capacitatea creierului de sobolan de a oxida aminoacizii cu catena rami-ficata (Leu, Ile, Val) este de 4 ori

mai mare decat cea a muschiului si ficatului. In figura 1 apare schematizat schimbul de aminoacizi de la un organ la altul in
perioada postprandiala (postabsorbtiva) a aminoacizilor.
Zilnic 5-7 g azot proteic se transforma in compusi neproteici si 2-3 g N se elimina din organism. Aceasta cantitate trebuie
recuperata pe cale alimentara. Un aport insuficient determina un bilant de azot negativ N = Ning - Nelim 0. Aceiasi situatie
apare in cazul bolilor degenerative, in infectii, hemoragii. La un organism adult sanatos care consuma hrana mixta, N = 0
(bilant de azot nul). La copii, la care procesele anaboli-zante precumpanesc procesele catabolizante, bi-lantul de azot este
pozitiv. Aceiasi situatie o intalnim la convalescentii cu reparatii tisulare sau la femeile gravide.
Necesarul de proteine alimentare scade cu varsta. Sugarului pana la 3 luni ii sunt necesare zilnic 2,3 g proteine/kgc, iar
un adult necesita minimum 0,6 g/kgc. Aceste valori se refera la o proteina de referinta, cu valoare biologica maxima. Alimentatia obisnuita a adultului trebuie sa contina 1,2 g proteine/kgc, 1/3 cel putin fiind de origine animala. Cu cat compozitia
proteinelor este mai apropiata de cea a proteinelor tisulare cu atat valoarea biologica a lor este mai mare. Astfel, la un adult se
poate realiza N = 0 cu 20 g proteine din oua sau 27 g proteine din lapte, carne sau 42 g proteine din grau (gluten).
Caile generale de degradare a ami-noacizilor
Spre deosebire de glucide sau lipide, in organism nu exista rezervoare de proteine. Aminoacizii in exces, care nu sunt
incorporati in proteine sunt metabolizati sau inglobati in masa metabolica. Conversia aminonitrogenului/NH 3 in uree se face
cu o viteza apreciabila prin parcurgerea etapelor: dezaminarea oxidativa, trans-dezaminarea, transportul NH 3 si ciclul
ureogenetic.
Figura 1. Schimbul intre organe a aminoacizilor absorbiti digestiv. Se remarca drumul Ala si Gln (sa-getile ingrosate).