ENZIME

NOIUNI INTRODUCTIVE
sunt compui macromoleculari de natur proteic, produi i prezeni numai n
organismele vii.
Enzimele sunt catalizatorii lumii vii - biocatalizatori;
catalizeaz reaciile biochimice din organism;
rol esenial n biosinteza i degradarea substanelor din materia vie;

Exist peste 2000 de enzime diferite;

Primele enzime izolate = fermeni ( denumirea de enzima din limba greac - zymosis
ferment)
Denumirea de enzima (en = in ; zyme = drojdie ) inseamna literal in drojdie
Sinteza enzimelor are loc n interiorul organismelor;
i pot exercita aciunea i atunci cnd sunt extrase din organism deci n afara
acestuia.
Spre deosebire de catalizatorii chimici nu pot ramane permanent in sistemul de
reactie pe care il catalizeaza si sunt de multe ori deteriorate sau inactivate de
acesta, necesitand inlocuirea prin sinteza in organism.
Dupa locul de actiune pot fi clasificate in:
endoenzime i desfoar activitatea chiar n celulele n care sunt biosintetizate;
exoenzime dei biosintetizate n celule, sunt eliminate n lichidele din organism,
exercitndu-i aciunea la acest nivel;
i pierd puterea catalitic sub aciunea:
- cldurii;
- acizilor i a bazelor tari;
- solvenilor organici
substana asupra creia acioneaz enzimele = SUBSTRAT

Istoricul studiului enzimelor

Dubrunfaut (1830)-prepara extracte de malt din seminte germinate de orz. Extractul
poseda capacitatea de a converti amidonul in oligoglucide.
In 1833, Payen si Persoz prepara o enzima diastaza (acum cunoscuta ca amilaza)
din extractul de malt prin precipitare cu alcool;
Tot in 1833, Horace de Saussure prepara o substanta din cereale germinate care
actioneaza la fel ca diastaza convertind amidonul in oligoglucide.
Theodor Schwann extrage pepsina, care digera carnea(proteina), din sucul gastric si
de asemenea identifica tripsina, o peptidaza din fluidele digestive.
In 1837, Jnes Jacob Berzelius recunoaste natura catalitica a acestor compusi
biologici;
Pasteur (1857) demonstreaza ca fermentatia alcoolica este realizata prin actiunea unor
celule vii de drojdie. De asemenea demonstreaza ca actiunea catalitica poate fi indusa
atat de celule vii de drojdie cat si de substante ca diastaza sau emulsina.

Eduard Buchner si fratele sau Hans Buchner (1897) au aratat ca atat

celulele de drojdie cat si extractul obtinut din acestea pot initia fermentatia
alcoolica.
Agentul responsabil pentru aciunea de fermentare a sucului este mai degrab
o substan dizolvat, fr ndoial o proteina, pe care am denumit-o zimaz .
James B. Sumner (1926), de la Universitatea Cornell, pentru prima dat a
izolat i purificat o enzima, ureaza, ntr-o form cristalin, dintr-o specie de
fasole (Canavalia ensiformis), confirmnd astfel caracterul proteic al enzimelor.
De atunci, aproximativ 250 de enzime au fost obinute ntr-o form cristalin
pur, cum ar fi:
(a) Tripsina din pancreas de vaca- John H. Northrop si Kunitz (1936)
(b) Catalaza din ficat de vaca - Sumner si Dounce (1937)
(c) Pepsina din stomac de porc - John H. Northrop (1946)

CARACTERISTICI
-permit ca reaciile biochimice s fie considerabil accelerate
De exemplu:
o reacie - n prezena unei enzime poate dura o secund;
- n absena enzimei dureaz 12 zile.
-acioneaz n cantiti extrem de mici.
-le regsim intacte la sfritul reaciei.
-se disting printr-o caracteristic importanta specificitate.
-mresc viteza reaciilor prin scderea Eactivare a substratului.
MECANISMUL DE ACIUNE A ENZIMELOR
Mecanismul de aciune a enzimelor este
catalizatorilor chimici.

analog

cu

cel

al

Enzimele sunt capabile s accelereze viteza de desfurare a

diferitelor reacii (micoreaz energia de activare), absolut necesare
pentru meninerea i reproducerea materiei vii.
Enzimele catalizeaz numai reacii termodinamic posibile,
care se pot produce i fr participarea lor, dar ntr-un timp
mai ndelungat i uneori n condiii incompatibile cu materia
vie.

Spre deosebire de catalizatorii nebiologici, enzimele au un

randament mult mai ridicat, care asigur mersul reaciei
biochimice, n majoritatea cazurilor, ntr-un singur sens, fr reacii
secundare.
Ele prentmpin descompunerea unor substane instabile n
anumite condiii i permit realizarea unor procese chimice
complexe, cu o cantitate minim de energie.
Enzimele particip activ la procesele catalitice, parcurgnd
urmtoarele etape:
activarea moleculelor substratului (S), prin scderea energiei de
activare a acestuia, i formarea complexului intermediar disociabil,
enzim-substrat (ES), mai activ dect substratul ca atare;
transformarea complexului enzima-substrat (ES) n produsul de
reacie (procesul catalitic efectiv), mai nti legat de enzim (EP), i
nEfinal,
prin
eliberarea
S ES
;
ES EP EPenzimei,
P E obinerea produsului de reacie, (P).
k

E+S

k -1

ES

k2
k -2

EP

k3
k -3

P+E

innd cont c:
- transformarea ES EP este practic instantanee
-reacia de transformare P + E EP este nul (enzima fiind specific pentru
substrat nu i pentru produs),
sistemul de ecuaii de mai sus devine:
k1

E+S

ES

k2

P+E

-ipoteza formrii complexului intermediar activat ES a fost

emis de Leonor Michaelis si Maud Menten in 1913.
Ei au postulat ca mai intai enzima se combina cu substratul,
reversibil, rapid, pentru a forma complexul ES.
-la formarea complexului activat,
substratul se fixeaz pe centrul activ
al enzimei;
-enzima particip cu o
limitat din structura sa;

poriune

-pe aceast poriune exist grupri

capabile s atrag i s fixeze
molecula substratului;
-ansamblul acestor grupri chimice =
centru activ = centru catalitic;
-ntre centrul activ i molecula
substratului exist complementariti
conformaionale i chimice care

Ipoteza
LACTCHEIE
(formulata de Emil
Fischer in 1894).

Mecanismul de actiune al chimotripsinei in hidroliza legaturii peptidice

Mecanism de actiune. Ecuatia Michaelis Menten

-pentru un substrat S si o enzima E se poate scrie urmatoarea
succesiune de reactii, unde E-S si E-P sunt complecsi intermediari
formati pe parcursul procesului intre substrat si enzima, respectiv
enzima si produs.

E+S
Echilibrul

E +P

este definit de o constanta de echilibru Keq

Keq

[ P]
[S ]

Termodinamic relatia dintre energia libera G si Keq este:

G RT ln Keq
ceea ce arata ca pentru o valoare negativa mare a energiei libere,
echilibrul este favorizat.

Ex. Daca

G= 22.8 KJ/mol
Keq=10-4
G= - 17.1 KJ/mol
Keq=103

-daca energia libera are valori negative mari acest

lucru arata ca echilibrul este favorizat in directia de
formare a produsului P dar nu ca se desfasoara cu o
viteza mai mare!
Viteza de reactie este definita de formula:v
-unde k-constanta de viteza;
-[S] concentratia substratului

k [S ]

-ceea ce ne arata ca viteza este strict dependenta de

concentratia substratului (reactantului).
Teoria Michaelis- Menten presupune ca enzima E se
combina mai nti cu substratul S pentru a forma
complexul enzima-substrat, ES;
- acesta se descompune ntr-o etapa urmatoare
formnd enzima libera si produsul P:

Ecuatia Michaelis-Menten exprima relatia matematica dintre viteza initiala a

unei reactii catalizate enzimatic, concentratia substratului si anumite
caracteristici ale enzimei.
-este o ecuatie de viteza pentru reactiile catalizate enzimatic, cu un singur
vmax [ S ]
substrat.
v
-unde v-viteza reactiei
KM [ S ]
[S]-concentratia substratului;
KM-constanta Michaelis-Menten
Constanta Michaelis reprezinta valoarea concentratiei de substrat la
care viteza reactiei catalizate enzimatic este jumatate din viteza
maxima de reactie.
Aceasta este o caracteristica importanta si utila, fundamentala nu numai
pentru formula matematica a cineticii enzimatice, ci si pentru determinarea
cantitativa a activitatii enzimatice n tesuturi, ca si pentru purificarea
enzimei.

 Cinetica reaciilor enzimatice permite cunoaterea mecanismelor

reaciilor enzimatice
Msurarea activitii enzimatice = studiul cineticii sau vitezei
reaciei catalizate
Viteza de reacie = cantitatea de substrat (S) transformat n
unitatea de timp (t)

E+S

k1
k-1

k2
k-2

E+P

In prima etapa enzima si substratul se combina formand complexul ES (starea de tranzitie). Dupa ce complexul E-S se formeaza el se
poate rupe cu formare de E si S (constanta k -1) sau cu formare de
produs (constanta k2).
Daca enzima catalizeaza si procesul reversibil atunci E si P se pot
combina cu formare de E-S (constanta k-2). Daca neglijam aceasta
reactie ( posibil mai ales lakinceputul
eikcand concentratia de P este
1
2
E Sajungand
E+
foarte mica, procesul
laPecuatia:
E +seS simplifica,
k-1

Intrucat prima etapa este reversibila si foarte rapida, in timp ce a

doua este mai lenta se poate scrie ca viteza de reactie este:

v0 k 2 [ ES ]

Viteza de formare a lui ES este:

vformare ES k 1 [ E ] [ S ]

iar cea de consumare a lui ES este:

vconsum ES k 1 [ ES ] k 2[ ES ]
Pe durata reactiei concentratia ES ramane practic constanta (ipoteza starii de
echilibru cinetic -steady state) si atunci se poate scrie:

k 1 [ E ] [ S ] k 1 [ ES ] k 2[ ES ]

si rearanjand:

[ E ] [S ] k 1 k 2

KM
[ ES ]
k1

Constanta Michaelis-Menten este dependenta de concentratia

substratului, de concentratia enzimei, dar si de alti factori fizicochimici.
Intr-o reactie biochimica, concentratia substratului este de cateva
ordine de marime mai mare decat concentratia enzimei. Atunci [S]
este intotdeauna aproximativ egala cu cea intiala.
Daca concentratia initiala a enzimei este [E] t atunci [E]= [E]t [ES]
Introducand datele in ecuatia anterioara obtinem:

[ E ] [ S ] ([ E ]t [ ES ]) [ S ]
KM

[ ES ]
[ ES ]

Viteza de reactie este:

sau

[ E ]t [ S ]
[ ES ]
KM [ S ]

[ E ]t [ S ]
v k 2[ ES ] k 2
KM [ S ]

Viteza maxima a reactiei este atunci cand toata enzima este

combinata in complexul ES. Deci [ES]=[E]t si vmax=k2[Et]
Inlocuind se obtine:

v max [ S ]
v
KM [ S ]

v max
Cand [S]=KM atunci : v
2

[S]

Ecuatia Michaelis-Menten da multe informatii privind comportamentul

enzimelor. Valorile vmax si KM se pot determina usor experimental.
Constanta KM depinde atat de substrat cat si de o serie de factori ca pH,
temperatura, tarie ionica a solutiei, etc.

constanta lui Michaelis reprezint un indicator al afinitii enzimei pentru

substrat;
cu ct constanta lui Michaelis are o valoare mai mare, cu att afinitatea
enzimei pentru substrat este mai sczut;
Valori ale KM pentru diferite enzime si substraturi:
Enzima
Hexokinaza

Substrat
Km (mM)
ATP
0.4
D-Glucoza
0.05
D-Fructoza
1.5
Anhidraza Carbonica
H2CO3
26
Chimotripsina
Gliciltirozinilglicina
108
N-Benzoiltirozinamida 2.5
-Galactoxidaza
D-Lactoza
4.0
Dehidrataza treoninica
L-Treonina
5.0

Intrucat KM reprezinta concentratia de substrat necesara pentru

ocuparea a jumatate din centrii activi ai enzimei, ea poate fi si
un indicator pentru concentratia minima de substrat necesara
pentru a observa o activitate catalitica.
Fractiunea de centrii activi ai enzimei ocupati poate fi
determinata cu relatia:
v
[S ]

fs enzima

v max KM [ S ]
1 KM [ S ] KM 1
1
Ecuatia Lineweaver-Burk

v max [ S ] v max [ S ] v max
Ecuatia M-M poate fi modificata algebric v
astfel:

In acest caz se poate realiza o

reprezentare grafica 1/v = f(1/
[S])

Factorii care influeneaz cinetica reaciilor enzimatice

concentraia enzimei
concentraia substratului
Temperatura
pH-ul
activatorii i inhibitorii.
Concentraia enzimei
viteza de reacie este direct proporional cu concentraii crescnde
ale enzimei pn la o limit.
Concentraia substratului
la concentraii mari de substrat, toate situsurile catalitice ale
moleculelor de enzim sunt complet saturate cu substrat i nu mai
exist enzim disponibil;
constanta lui Michaelis reprezint un indicator al afinitii enzimei
pentru substrat;
cu ct constanta lui Michaelis are o valoare mai mare, cu att
afinitatea enzimei pentru substrat este mai sczut;

Temperatura
temperatura optim pentru cele mai multe enzime 30-40C.
diminuarea activitii enzimei pn la anularea ei se explic prin
denaturarea termic a enzimei.
enzimele nclzite dincolo de o anumit temperatur i pierd
ireversibil activitatea.
majoritatea enzimelor sunt inactivate printr-o nclzire peste 55C.
exist enzime care rezist la temperatura de 100C.
la temperaturi sczute, enzimele au o activitate foarte lent chiar
nul, dar prin ridicarea temperaturii ele devin din nou active.

pH-ul
valoarea pH-ului optim al diverselor enzime coincide n general cu
pH-ul lichidelor din organism unde ele i exercit aciunea
exemplu: pH-ul optim al pepsinei este de 1,5-2,5 realizat n sucul
gastric de HCl
exemplu: pH-ul optim al tripsinei este de 7.8-8.7 identic cu pH-ul
sucului pancreatic
majoritatea enzimelor vegetale activeaz bine la un pH n jur de 6-7

Activatorii i inhibitorii
sunt compui de natur organic sau anorganic capabili s
mreasc sau s diminueze (n concentraie mic) activitatea
enzimatic i implicit viteza reaciei enzimatice.
Clasificarea uzual a inhibitorilor se bazeaz pe influena lor asupra
dependenei Lineweaver - Burk (1/v =f(1 /[S]) ), adic prezenta
inhibitorului modifica panta dreptei i intersecia cu axele sau numai
una din aceste valori.
Activitatea inhibitorilor poate fi clasificata ca inhibare competitiva,
necompetitiva si mixta.
Inhibarea competitiva
implica competitie intre substrat si inhibitor pentru legarea de
centrii activi ai enzimei.
-inhibitorul practic scoate din reacie o cantitate de enzim liber E,
care altfel s-ar fi legat de substratul S .
-De aceea, concentraia complexului ES scade in prezena
inhibitorului i viteza de reacie (proporional cu ES) scade.

-viteza maxima nu se modifica insa constanta KM aparenta are valori din

ce in ce mai mari (amplificata cu un coeficient functie de concentratia
inhibitorului).
Aplicatii: in tratarea pacientilor ce au baut metanol. Alcooldehidrogenaza din ficat transforma metanolul in formaldehida. Prin
injectare lenta de etanol pe durata a mai multor ore se asigura o
concentratie de etanol ce concureaza metanolul si permite rinichilor sa
il elimine din organism.

Alt exemplu : sulfanilamida isi exercita actiunea bacteriostatica prin

inhibitie competitiva. Sulfanilamida este asemanatoare structural cu acidul paminobenzoic, pe care il poate inlocui in timpul sintezei acidului folic de catre
bacterii pentru care este factor de crestere. In lipsa acidului folic bacteriile
mor.
In terapia cancerului se utilizeaza analogi structurali ai bazelor purinice si
pirimidinice, ce inhiba sinteza acizilor nucleici, impiedicand diviziunea
celulara care este mult mai rapida la celulele tumorale.
NH2

NH2

H2N

N
N

N
N

OH

HN

O
NH

OH

SO2NH2

Sulfanilamida

COOH
O

Acid p-aminobenzoic

OH

Acid folic

Inhibiia necompetitiv
Prin inhibiie necompetitiv inhibitorul nu influeneaz asupra
legrii substratului de enzim, dar impiedic transformarea
substratului in produi prin prezena sa in compoziia complexului
ES .
De fapt inhibitorul se fixeaz la un alt situs decat cel catalitic
activ, provocand o deformare a enzimei ce poate afecta viteza de
reactie.

-viteza maxima scade cu factorul la fel ca si constanta K M.

Exemple de inhibitori necompetitivi sunt arsenul trivalent i
ioni ai metalelor grele ca: Ag+ , Hg2+ . Aceste specii formeaz
compleci EI inactivi prin reacia cu grupele SH (din afara
poziiilor active) care fac parte din cistein i se comport ca
otrvuri.

Inhibiie mixt
Majoritatea reaciilor enzimatice de inhibiie se situeaz intre cele
dou cazuri limit: concurent i neconcurent i de aceea procesul
se numete inhibiie mixt.

Enzime alosterice
Exista enzime a caror activitate poate fi modulata de liganzi (orice molecula care se
poate lega de o macromolecula. Include si molecule mici, precum ATP-ul, dar si proteine
cu masa moleculara mica) care actioneaza altfel decat inhibitorii competitivi sau
necompetitivi. Termenul de ligand defineste.
Liganzii care modifica activitatea enzimelor dar raman nemodificati ca rezultat al
actiunii enzimei se numesc efectori sau modulatori. Ei pot fi activatori sau inhibitori.
Enzimele care raspund la actiunea unor modulatori se numesc enzime allosterice si
actioneaza in etapele determinante de viteza ale cailor metabolice, intervenind in
reglarea proceselor metabolice. Enzimele alosterice au, pe langa centrul activ, si situsuri
alosterice.
Liganzii care se pot lega la situsul alosteric se numesc efectori alosterici sau
modulatori alosterici. Legarea unui efector allosteric determina o modificare
conformationala a enzimei astfel ca afinitatea sa pentru substrat sau pentru alti liganzi
se modifica.
Efectorii alosterici pozitivi se leaga la un situs activator si cresc afinitatea enzimei
pentru substrat, iar cei negativi se leaga la un situs inhibitor si scad afinitatea enzimei
pentru substrat.

Diazepam (valium) este un exemplu de medicament alosteric. El se leaga

intr-un situs diferit in receptorul pentru GABA (acidul -amino butiric) si creste
eficienta acestuia.

Retroinhibitia- este un caz special al inhibitiei allosterice in care inhibitorul este chiar produsul
final al caii metabolice (inhibitie feed-back).
In cazul unei succesiuni de reactii de tipul prezentat, o acumulare excesiva de produs final in
celule determina, prin mecanism allosteric, inhibitia enzimei E 1 ce actioneaza in prima etapa.
Procesul este oprit la restabilirea concentratiei normale de produs final.

NOMENCLATURA
-denumirea uzuala constituit din 3 pri:
lactat denumirea substratului
COOH
COOH
dehidrogenaza
tipul de reacie
C=O
H C-OH
sufixul az
-2H2
CH3
CH3
exemplu: lactat-dehidrogenaza
ADN polimeraza

acid lactic

acid piruvic

-se mai intalnesc denumiri formate din numele substratului si sufixul

aza:
Ex. Lactaza, celulaza, amilaza
5

STRUCTURA
-edificiu macromolecular complex determinat de nivelurile de
organizare structural ale proteinelor;
-numeroase enzime au o structur binar:
-componenta proteic APOENZIMA
-componenta neproteic COFACTOR

prin ndeprtarea cofactorului rmne componenta proteic

inactiv n form liber
componenta proteic APOENZIMA
manifest proprietile generale ale proteinelor
stabilete legtura enzimei cu substratul
manifest diferite grade de afinitate pentru cofactor
imprim specificitate de substrat
componente neproteice COFACTORI
sunt indispensabili pentru manifestarea activitii
catalitice.
imprim specificitate de aciune.

 componenta neproteic - COFACTORI

1. COENZIME

- derivai de la vitamine
- se ataeaz temporar de
apoenzim
- uor disociabile de apoenzim
- NAD+, NADP+, FMN, FAD, ATP

2. GRUPRI
PROSTETICE

3. IONI
METALICI

- substane organice
- fixate pe apoenzim
- greu disociabile de apoenzim leg.
covalente
- piridoxalfosfatul,
hemul
- enzimele ce conin ioni
metalici
=2+metal-enzime
- Mg , Mn2+, Cu2+, Zn2+, Fe2+(3+), Mo2+

SPECIFICITATEA ENZIMELOR
Prin specificitatea unei enzime se nelege proprietatea sa de a
aciona preferenial numai asupra unui substrat sau grup de
substraturi cu caractere chimice comune.
specificitatea de reacie
specificitatea de substrat
specificitate absolut;
specificitate de grup;
stereospecificitate;
Specificitatea de reacie;
- se manifest asupra unui singur substrat de ctre mai multe
enzime, fiecare cataliznd o anumit reacie.
- exemplu: un -aminoacid poate constitui substratul pentru mai
oxidaza
multe enzime.
H
R

H
R C COOH
NH2

COOH + NH3

OH
decarboxilaza
R C NH2 + CO2
H2

transaminaza
R

CO COOH

Specificitatea de substrat
- se refer la activitatea care o manifest enzimele fa de
anumite substraturi.
SPECIFICITATE ABSOLUT
- unele enzime nu acioneaz dect asupra unui singur
substrat fiind inactive fa de altele cu structur
asemntoare;
-ureaza hidrolizeaz numai ureea.
NH
ureaza
O=C

NH2

CO2 + 2NH3

H2O

- arginaza hidrolizeaz numai arginina

NH2
C=NH
NH
(CH2)3
HC NH2
COOH
arginina

arginaza
H2O

NH2
(CH2)3
HC NH2
COOH
ornitina

NH2
+

C=O
NH2
uree

STEREOSPECIFICITATEA
-unele enzime au stereospecificitate fa de izomeria cistrans
-fumaraza acioneaz numai asupra acidului fumaric i este inactiv
asupra izomerului suHOOC
cis acidul
maleic
HOOC
H
H
fumaraza

COOH

H
H2O

acid fumaric

H OH

COOH

acid malic

-unele enzime manifest o aciune specific fa de o anumit form

stereoizomer a substratului;
-L-aminoacid-oxidazele nu recunosc dect L-aminoacizii;
-unele enzime fac distincie ntre conformaiile i din legturile
glicozidice;
-maltaza hidrolizeaz numai legtura (1-4)--glicozidic din molecula

SPECIFICITATE de GRUP
- unele enzime acioneaz asupra unei serii de substraturi apropiate
ca structur
-amilaza hidrolizeaz amidonul, dextrinele, glicogenul;
-hexokinaza catalizeaz fosforilarea unei serii de hexoze n prezena
de ATP.

CLASIFICARE
n funcie de tipul reaciei pe care o catalizeaz
sunt 6 clase, fiecare cu 4 pana la 13 subclase:
oxidoreductaze- catalizeaz reacii de tip redox;
transferaze - catalizeaz reacii de transfer;
hidrolaze- catalizeaz reacii de scindare cu participarea
apei;
liaze- catalizeaz reacii de scindare n care nu apar
fenomene de tip redox sau hidroliz;
izomeraze- catalizeaz reacii de izomerizare a
substanelor;
ligaze- catalizeaz reacii n care se formeaz legturi
chimice noi.

Bazat pe aceasta clasificare realizata de Uniunea Internationala pentru

Biochimie (IUB) fiecare enzima poate fi denumita cu ajutorul unui cod
sistemic E.C. (numarul Comisiei pentru Enzime).
Codul E.C. este format dintr-o serie de 4 numere:
-primul numar reprezinta clasa majora din care face parte enzima;
-numerele 2 si 3 corespund subclasei si susubclasei din care face parte
enzima.
-al patrulea numar reprezinta numarul de serie al enzimei.
De exemplu: EC 2.7.1.1 reprezinta o enzima din clasa 2 (transferaza),
subclasa 7 (transferul unei grupe fosfat), sub-sub clasa 1 (catre o grupa
acceptoare de tip alcool), iar ultimul numar este numarul de serie pentru
hexokinaza (sau ATP-D-hexoza-6-fosfotransferaza) enzima
ce catalizeaza
O
O
transferul unei grupe fosfat din ATP catre gruparea hidroxil
de la C6 din
P
O
O
OH
glucoza.
O
H

H
OH

OH

HO

OH
H

OH

ATP

h e x o k in a z a (E .C . 2 .7 .1 .1 )

H
OH

HO

OH
H

OH

AD P

OXIDOREDUCTAZE
-enzime ce catalizeaz reacii de oxido-reducere care se manifest
prin transfer de electroni de la un donor (agent reductor) ctre un
acceptor (agent oxidant);
intervin ntr-o mare varietate de reacii redox;
-unul i acelai cofactor este capabil s se uneasc cu diverse
apoenzime, formnd de fiecare dat o oxidoreductaz specific n
raport cu un substrat sau altul.
-in cele mai multe oxidari biochimice un compus pierde 2
electroni si 2 ioni de hidrogen reactiile se numesc
dehidrogenari iar enzima ce le catalizeaza dehidrogenaza.
Lactat-dehidrogenaza
lactat

piruvat

Oxidoreductaze avand drept cofactorNAD+ sau NADP+= dehidrogenaze

Lactat-dehidrogenaza LDH - catalizeaz
reacia de dehidrogenare a acidului lactic

NAD+ (nicotinamidoadenin-dinucleotida)
NADP+ (nicotinamido-adenindinucleotida-fosfat)

Oxidoreductaze avand drept cofactor FAD sau FMN =

flavinenzime (vitamina B2-riboflavina legata de un rest de
adenina prin intermediul unor grupe fosfat).
-glucozo- oxidaza catalizeaz reacia de oxidare a glucozei
la acid gluconic cu formarea de H2O2

lavin mononucleotida (FMN)

Flavin adenin dinucleotida (FAD)

Oxidaze
-ascorbat-oxidaza catalizeaz oxidarea acidului ascorbic la acid
dehidroascorbic este o cupru-enzim.

-Acid ascorbic (vitamina C)

Acid dehidroascorbic

-Citocromi-proteine ce contin o
structura porfirinica (hem) cu rol de
transportor de electroni.
-Ali transportori de electroni

Citocrom c

TRANSFERAZE
-enzime ce catalizeaz reacii de transfer prin care o parte (G) din
molecula unui substrat numit donor (D) este cedat unui alt substrat
numit acceptor (A).
- se formeaz ca intermediar un complex enzim-grupare
transferabil, complex care va reaciona ulterior cu acceptorul, fixnd
pe acesta gruparea transferat

D-G + A

D + A-G

denumirea se face dup regula:

-donor-acceptor ca prefix + denumirea gruprii transferate
+ transferaz ca sufix.

 Aminotransferaze (Transaminaze)-transfera
amino de la un aminoacid catre un ceto acid
glutamat-piruvat-transaminaza (GPT)

Fosfotransferaze (Kinaze)
hexokinaza - catalizeaz
prima reacie din procesul
glicolizei-fosforilarea ;
Metiltransferaze
Aciltransferaze
Glicoziltransferaze

grupare

HIDROLAZE
-catalizeaz reacia de scindare a moleculelor cu fixarea
componentelor apei la produsele rezultate;

R-R + H-OH

R-H + R-OH

-din aceast clas fac parte enzimele ce hidrolizeaz:

polizaharidele pn la monozaharide;
lipidele pn la acizi grai i glicerol;
proteinele pn la aminoacizi;
-reaciile catalizate de hidrolaze se produc cu modificri energetice
mici ele nu constituie o surs energetic important pentru
organism;
-reaciile de hidroliz enzimatic sunt, n general reversibile;
-principalele legturi chimice care pot fi scindate sunt:
legtura glicozidic GLICOZIDAZE
legtura esteric ESTERAZE
legtura peptidic - PROTEAZE

LIAZE
-catalizeaz reacii de rupere de legaturi n care nu apar
fenomene de tip redox sau hidroliz;
-n funcie de natura legturii pe care o desfac:
carbon-carbon liaze (C-C-liaze);
carbon-oxigen liaze (C-O-liaze);
HO
H
carbon-azot liaze (C-N-liaze); O P i r u v a t - d e c a r b o x i l a z a
O
+ CO2
O
carbon-sulf liaze (C-S-liaze) CH
H3C
3

A c id p ir u v ic

A c e ta ld e h id a

IZOMERAZE
-catalizeaz transformarea intramolecular a unui compus
dintr-o form izomer n alt form izomer;
se mpart n mai multe subclase:
-racemaze i epimeraze
-izomeraze cis-trans
-oxidoreductaze intramoleculare
-transferaze intramoleculare

LIGAZE = SINTETAZE
-catalizeaz reaciile de sintez a substanelor organice ce se
desfoar cu descompunerea unor donori de energie pentru
realizarea proceselor de biosintez;
-unul din aceti donori de energie este ATP;
-energia care se elibereaz prin ruperea resturilor de acid
fosforic este utilizat pentru activarea substanelor care
reacioneaz cu aceste enzime.
-conduc
la formarea de noi legturi C-C, C-N, C-O, C-S.
Acid oxalil-acetic
CH2
O

COOH

COOH

H CH2 C

CoA

O
Acetil-CoA

HO

Citrat-sintetaza

HO

CH2

COOH

COOH

CH2

COOH

Acid citric

+ H

CoA

Aplicatii ale enzimelor

a. Fabricarea vinului
Enzimele enologice au rolul de a ameliora cteva faze ale vinificatiei :
- obtinerea unei cantitati mai mari de must;
- limpezirea mai rapida si mai buna a mustului;
- extractia culorii;
- extractia aromelor si mbunatatirea expresivitatii aromatice a soiurilor;
- ameliorarea filtrabilitatii vinurilor;
Toate aceste operatii sunt ngreunate de prezenta pectinelor ce sunt
extrase din struguri n momentul obtinerii mustului. Pectinele sunt
constituenti importanti ai peretilor celulari si sunt eliberate n must n
timpul zdrobirii, scurgerii, presarii. Moleculele de mari dimensiuni ale
substantelor pectice mpiedica clarifierea eficienta a mustului, precum si
tratamentele de limpezire a vinului si filtrabilitatea acestuia.
Enzimele utilizate n timpul scurgerii-presarii ajuta la degradarea peretilor
celulari si astfel favorizeaza eliberarea mustului. n acelasi timp se
realizeaza si extractia rapida a substantelor colorante si a taninurilor n
cazul vinurilor rosii si o ameliorare a extractiei de arome n cazul
strugurilor aromati.
Papaina (o proteaza izolata din fructul de papaya) se utilizeaza in industria

b. Fabricarea branzeturilor
-Cheagul (sau rennina, rennet) este obtinut din stomacul de vitel sau miel
sacrificat in perioada de alaptare. Are rolul de coagulare a caseinei din lapte.
-Se mai utilizeaza lipaze pentru hidroliza grasimilor in timpul maturarii
branzeturilor si peptidaze pentru hidroliza peptidelor.
-enzimele utilizate in procesul de fabricare pot proveni din lapte sau pot fi
generate cu ajutorul culturilor bacteriene.
-prezenta catalazei in lapte este un indiciu pentru boli ale animalului care l-a
produs.
c. Fabricarea bomboanelor
-se utilizeaza invertaza pentru prevenirea formarii de granule de zahar prin
hidroliza la glucoza si fructoza, mult mai solubile.
-se utilizeaza lactaza in cazul inghetatei in scopul distrugerii cristalelor de
lactoza formate si pastrarea texturii cremoase.
d. Industria panificatiei
Lipoxigenaza care catalizeaza reactii de oxidare cu formare de peroxizi, in
special pentru acizii grasi nesaturati, este utilizata la albirea fainii si painii. Se
extrage din semintele de soia.
e. Industria carnii
-pentru fragezire se folosesc diverse proteaze (bromelaina si papaina) care
hidrolizeaza o parte din legaturile peptidice. Bromelaina se extrage din
ananas.

f. In industria textila
-pentru descleierea esturilor. esturile sunt incleiate prin aplicarea de
amidon pe firele de urzeal pentru a le consolida nainte de esut. Dar
atunci cnd aceste materiale sunt imprimate sau vopsite, cleiul trebuie s
fie eliminat. Descleiere se poate face cu acizi, baze sau enzime.
Preparatele enzimatice pentru descleiere sunt de preferat deoarece nu
slbesc estura. Enzime pentru acest scop sunt obinute dintr-o varietate
de surse: bacterii, fungi i mal.
-in curatirea chimica petele de clei, gelatina, amidon sunt indepartate cu
ajutorul enzimelor (de ex. alcalaza).
-in industria pieilor, indepartarea parului se face cu enzime pancreatice
care hidrolizeaza proteinele din firul de par din folicul si face indepartarea
mai usoara.
g. In analize si tratament medical
-corectarea digestiei se realizeaza prin suplimente de enzime . Papaina,
pepsina si amilazele actioneaza asupra digestiei din stomac in timp ce
enzimele pacreatice asupra digestiei din duoden.
-Vindecarea ranilor. Enzime proteolitice din pancreas de porc sunt
folosite pentru a atenua bolile de piele, leziuni de pat i rni de
descuamare. Aceste enzime acioneaz prin distrugerea enzimelor
proteolitice ale omului, care mpiedic vindecarea acestor rni. Enzimele

-indicatori de diagnostic activitatea multor enzime este determinata in

mod curent in sange pentru diagnoza unor boli ale inimii, ficatului, muschilor,
pancreasului si altor organe.
-ex.
Lactat dehidrogenaza-pentru depistarea infarctului miocardic,
leucemiei, boli ale ficatului, boli mulsculare, etc.
-fosfataza alcalina pentru calculi ai vezicii biliare, hepatita cu icter, boli
ale oaselor.
- transaminaze: TGP-piruvat glutamat transaminaza si TGO-oxalat
glutamat transaminaza pentru hepatite, boli de inima, boli de muschi, etc.
-dizolvarea cheagurilor de sange: se utilizeaza urokinaza - enzima
produsa de catre rinichi si excretata in urina. Urokinaza are proprietatea de a
degrada fibrina, substanta proteica ce intervine in formarea cheagului in
cursul procesului de coagulare a sangelui.
-chirurgie augmentativa utilizata in chirurgia cataractei. O mica cantitate
de pepsina este injectata in cristalin si realizeaza lichefierea acestuia prin
hidroliza proteinelor, putand fi usor extras. Implica o incizie foarte mica
(0.025cm) comparativ cu microchirurgia (0.3 cm).

Tema de casa
Un biochimist studiaza proprietatile unei enzime metabolice pe care el insusi
a izolat-o. El obtine date cinetice in prezenta si in absenta a doi inhibitori
diferiti (A si B). Identitatea inhibitorilor este necunoscuta dar se stie ca unul
este analog substratului iar celalalt este un agent de alchilare.
[S] (mol/L)

Fara inhibitor

Cu inhibitor A

Cu inhibitor B

[I] =0

[I] = 5 x 10-4 M

[I] = 3,2 x 10-6 M

v (mol/min)

v (mol/min)

v (mol/min)

5 x 10-4

1.25

0.82

0.48

2,5 x 10-4

0.87

0.49

0.33

1,7 x 10-4

0.67

0.36

0.25

1,2 x 10-4

0.54

0.26

0.20

1 x 10-4

0.45

0.23

0.17

Determinati:
a) KM si Vmax pentru enzima ;
b) Care inhibitor este analog substratului? Care este agentul de alchilare?
(Sugestie: ce fel de inhibare are loc?)
c) Valorile KMi si Vmaxi in cazul utilizarii fiecaruia dintre cei doi inhibitori;
Obs. Utilizati un program de calcul , Excel spre exemplu!