Enzime alosterice

Reglarea alosterică este un termen din biochimie,

care reprezintă mecanismul de reglare a
unei enzime (sau a unei alte proteine) prin
intermediul legării unei molecule efector la situsul
alosteric al proteinei respective (adică la un situs
diferit de situsul de activare al proteinei).
Moleculele care stimulează activitatea proteinei se
numesc activatori alosterici, iar moleculele care
inhibă activitatea proteinei se numesc inhibitori
alosterici. Termenul alosterie vine din cuvintele
grecești "allos" (altul/alta) și "stereos" (solid (un
obiect)), sugerând astfel faptul că regiunea
reglatoare a unei proteine alosterice este diferită
de regiunea activatoare.
 Enzimele alosterice sunt oligomere,fiecare monomer prezentand cate un centru
activ.Monomerii pot prezenta si cate un centru alosteric in care se fixeaza un ligand care
induce modificari conformationale in centrul activ al monomerului,determinand legarea cu
dificultate a substratului(in cazul liganzilor cu rol de efectori negativi) sau determina legarea
cu usurinta a substratului(in cazul liganzilor cu rol de efectori pozitivi).

După natura centrelor alosterice şi al

izosteric (exemplu enzimele cu două sau mai
2-enzima alosterica cu efector negativ
3-enzima alosterica cu efector pozitiv
liganzilor pentru aceste centre, efectele
alosterice sunt:
–Efecte homotrope (presupun cooperarea
între două centre izosterice), centru
alosteric leagă acelaşi ligand ca şi centrul
multe centre de legare pentru substrat);
–Efecte heterotrope (cooperare între un
centru izosteric şi un centru alosteric),
centrul (centrele) alosteric leagă un ligand
(efector alosteric + sau -), distinct de
substrat.
 În afara enzimelor oligomere se comportă ca proteine alosterice şi alte proteine
ca: proteine de transport, receptori hormonali, etc.
 Sunt esenţiale două constatări cu privire la enzimele alosterice:
 Sunt enzime reglatoare ale etapelor cheie din căile metabolice; reacţiile catalizate
de enzimele alosterice sunt ireversibile.
 Ele au structura cuaternară, numărul monomerilor din oligomeri este par (2, 4, 6,etc.)

În legătură cu modul de acţiune s-au propus două modele,

Fiecare monomer prezinta 2
conformatii:
*R(relaxata)cu afinitate crescuta
pt.substrat,stabilizata de efectori
pozitivi=activatori
*T(tensionata) cu afinitate
scazuta pentru substrat
,stabilizata de efectorii negativi
luând în considerare o proteină dimerică cu două centre de
legare pentru acelaşi ligand (substrat S):
~modelul simetric:monomerii sunt simultan in forma
R,respectiv T,oligomerul avand o structura simetrica.In
prezenta substratului,toti monomerii trec din T in R.
~modelul scevential:legarea substratului la primul monomer
se face cu dificultate ,ceilalti monomeri fiind in starea
R.Modificarea conformatiei primului monomer induce
modificari corespunzatoare ale monomerului vecin,astfel
incat legarea substratului devine din ce in ce mai
usoara(efect de cooperare).Exista stari intermediare in care
unii monomeri sunt in stare R si altii in stare T.

Ex:oxigenarea hemoglobinei:starea T
corespunde deoxihemoglobinei si starea R
corespunde oxihemoglobinei
Elemente comune ale modelelor
Fiecare monomer al oligomerului are
centrul său activ.
Monomerii cooperează în fixarea
substratului şi în desfăşurarea
procesului
catalitic, deci se influenţează reciproc:
–cooperare pozitivă;
–cooperare negativă;
–cooperare de tip homotrop, între
centre active de acelaşi fel ale
oligomerului;
–cooperare de tip heterotrop, între
centre active ale oligomerilor şi centre
alosterice

Reglarea alosterică se face cu consum minim de energie deoarece interacţiile

între monomeri în oligomeri nu implică rupere de legături covalente iar efectorii
alosterici se află curent în fondul metabolic celular (prezintă însă fluctuaţii din punct de
vedere al concentraţiei).