1. Metodele indirecte de studiere a mobilitatii bacteriilor. Pregatirea preparatelor native.

Metodele de examinare. Principiul microscopiei cu fond negru si contrast de faza.

Studierea preparatelor native pictur suspendat sau ntre lam i lamel (microscopia cu
contrast de faz sau pe fond negru).
nsmnarea culturii bacteriene n medii semisolide (se
(se observ
observ turbiditate) .
Creterea culturii n vl pe suprafaa mediului solid.

2. Morfologia si ultrastructura spirochetelor. Clasificarea. Metodele de studiere. Speciile

patogene si diferenierea lor.
Sunt germeni helicoidali,mobili.au corpul compus din mai multe spire. Miscarile sunt datorate
unui aparat locomotor,care consta din fibrile dispuse pe toata lungimea corpului intre perete si
membrana. Peretele este elastic, format din glucide, lipide, polipeptide. Nu sunt rezistente in
mediul extern. (Nu rezista la variatii de temperatura,sunt sensibile la peniciline si cefalosporine)
Familia Spirochaetaceae, cuprinde 3 genuri, toate avind importanta in patologia umana.
1)Genul Treponema 2)Genul Leptospira 3)Genul Borrelia
Patogenitatea.
Treponema este patogena prin multiplicarea intracelulara si prin invazivitate.Boala se numeste
Sifilis.
Leptospirele sunt patogene prin multiplicare.Produc boala numita Leptospiroza,care este o
antropozoonoza.
Borrelia sunt patogene prin multiplicare si invazivitate.Produc borrelioze,care sunt boli
generalizate.
Caractere morfologice
Treponema. Are 10-15 spire regulate, rigide cu capetele drepte. Intre perete si membrana are
fibrile, care ii confera mobilitate,prezinta miscari de rotatie si flexie. Se coloreaza Giemsa
slab,dar se coloreaza prin impregnare argentica, coloratia Fontana-Tribondeau, germenii apar
bruni pe fond bej.
Leptospira. Corpul are 10-12 sppire,nedeformabile,mici,regulate,cu capete rasucite. Aparatul
locomotor este alcatuit dintr-o singura fibrila dispusa intre membrana si perete,care este foarte
elastic. Se coloreaza Giemsa,dar foarte greu. Nu se coloreaza cu Gram
Borrelia. Corpul alcatuit din 5-6 spire neregulate sideformabile in cursul miscarilor,avind capete
drepte.
Aparatul locomotor este alcatuit dintr-un manunchi de 30 de fibrile dispuse intre membrana si
perete
Se coloreaza Gram,fiind Gram-negative

3. Morfologia si ultrastructura micoplasmelor si chlamidiilor. Metodele de studiere. Speciile

patogene.
Micoplasmele sunt bacterii:
Delimitate numai de o membrana trilaminata si lipsite de perete celular rigid ca si de informatia
genetica necesara sintezei precursorilor specifici peretelui.
Forme mici si polimorfe
Se cultiva pe medii acelulare ,iar cultura este inhibata de anticorpii specifici.
Se inmulteste intr.un ciclu care include alternativ,elongarea si fragmentarea unor forme
filamentoase in forme cocoide si diviziunea acestora.
Se examineaza in functie de localizarea infectiei,sputa sau exudatul
nazofaringian,urina,prelevate prin laparoscopia pelvina. Microscopia directa este fara
valori,coloratiile uzuale nu pot depista micoplasmele din cauza dimensiunilor reduse...iar
coloratia imunofluorescenta nu a dat rezultate satisfacatoare.
Izolarea si identificarea. Coloratia Dienes,coloniile de micoplasme se coloreaza in violet si
acoperite cu o lamele pot fie examinate cu imersie.
 Specii patogene. Din cele 80 de specii de Mzcoplasme,gazduite de cele mai diverse
vertebrate,omul gazduieste numai 10,din care doar 3 sunt patogene. Din cele 3 specii= M.
Genitalum (tractul urogenital inferior) M. hominis, M. Pneumoniae (cai respiratorii).
Chlamidiile sunt minuscule bacterii cocoide, parazite energetic, total dependente de ATP-ul
oferit de celula gazd, dar capabile de biosinteze proprii. Nu cultiv pe medii artificiale. Se
reproduc lntr-un ciclu complex In care identificm: forma infectiva extracelular, corpul
elementar cu diametrul de 200300 nm i perete gros, endocitat de
celula gazd, unde se transform in forma vegetativ, corpul reticulat. Acesta crete pn la 600
1000 nm in diametru i se divide repetat, formnd microcolonii (incluziuni citoplasmice) in
care corpii reticulai se matureaz in noi corpi elementari eliberai prin liza celulei gazd.

4. Notiuni de sterilizare, obiect steril si nesteril. Sterilizarea cu vapori fluizi si sub presiune.
Obiectele si regimurile sterilizarii. Controlul eficienei sterilizrii.

Sterilizarea este distrugerea sau indepartare tuturor microorganismelor,inclusiv a sporilor.

Sterilizarea prin caldura umeda,se face cu ajutorul autoclavului prin vapori sub presiune,care
realizeaza 115C,la 0,5atmosfere,121C la o atmosfera si 134c la 2 atmosfere.
Autoclavul este un cazan cu pereti rezistenti in care dupa inchiderea cu un capac masiv,presat
cu buloane sau sistem cabestan,vaporii de apa se comprima la presiunea necesara sterilizarii.
Sterilitate este distrugerea sau indepartarea tuturor microorganismelor, inclusiv al sporilor.
Obiect steril- obiect care a fost prelucrat special si au fost distruse sau indepartate toate
microorganismele(inclusiv sporii) de pe el si la insamantare prezinta lipsa cresterii.
Obiect nesteril- obiect care a intrat in contact cu mediul inconjurator sau cu bolnavul si care la
insamantare prezita prezenta crestii
Sterilizarea cu aer fierbinte(cald):
Indicatii: Obiecte din sticla (eprubete, flacoane, pipete) sau din portelan (mojare, pistile), seringi
Luer din sticla, instrument chirurgical, substante grase, pulberi termostabile.
Se realizeaza in etuva la temperature de 160-180 grade Celsius timp de o ora. Suplimentar inca
o ora in cazul ambalajelor voluminoase sau obiectelor care se incalzesc greu. Etuva e o incinta
cilindrica cu pereti dubli din table termoizolati.Un thermostat care mentine temperature. Un
sistem de ventilare care uniformizeaza temperature.
Procedura: Obiectele sterilizarii se pun pe rafturi cu spatii intre ele pentru libera circulatie al
aerului cald. Se inchide etuva. Se deschid orificiile de ventilare si se conecteaza la retea. Se
marcheaza timpul de sterilizare. Obiectele se scot numai dupa racirea aparatului.
Controlul eficientei sterilizarii: 3 tipuri de indicatori; fizici (manometru, termometru), chimici
(floare de sulf (autoclave) se topeste la 115 grade C, acid benzoic(autoclava) se topeste la 121-
122 grade C, tiouree (etuva) se topeste la 180 grade) si biologici: tuburi cu fire de bumbac cu
spori, dupa sterilizare se insemanteaza.

5. Notiuni de sterilizare, aseptica si antiseptica. Metoda mecanic de sterilizare. Aplicarea

practica. Tipurile de filtre. Conservantii.
Filtrarea este trecerea unui fluid printr-un corp poros filtru.Filtrele cu porozitati
convenabilepot debarasa de microorganism fluidul filtrate, acestea fiind retinute mechanic si
electrostatic in porii filtrului.
Tipuri de filtre: Clasice Din portelan, sau pamant de infuzorii cu forma unor lumanari goale pe
dinauntru si inchise la un capat (bujii filtrante) placi filtrante din azbest impregnate cu caolin
(filter Seitz sau sticla poroasa (filter Schott). Sau membrane filtrante din acetat de celuloza cu
porozitati intre 8 si 0,025 m. Filtrarea se face prin aspiratie sau presiune pozitiva(adaptata la o
seringa). Pentru a evita colmatarea porilor suspensiile cu densitate mare a particulelor sunt
prefiltrate printr-un material fibros sau granular.
Conservanti (chimici)-fenol,mertiolat de sodiu,feniol+mertiolat,benzoate de sodium.
 Conservanti (fizici): Pasteurizarea - Incalzirea la 62-85 distruge formele vegetative si nu
sporii. Refrigerarea imediata la 4C prin soc termic completeaza efectul microbicid. Refrigerarea
la 4c se foloseste pe larg.
Congelarea - Efect antimicrobian minim la racirea sub punctual eutectic (-21,3C) se evita
formarea cristalelor de ghiata. Sau in azot lichid (-196C). Liofilizarea - Desicarea se foloseste
in microbiologie pentru conservarea indefinite al tulpinilor unor bacteria sporulate. Liofilizarea
se foloseste pentru conservarea microorganismelor, serurilor immune si al unor reactivi biologici.
In esenta e o criodesicare.
6. Morfologia bacteriilor. Grupurile morfologice de bacterii. De desenat. Caracterele
tinctoriale ale bacteriilor. Colorantii de baza utilizati in microbiologie. Metodele de
colorare. Aplicarea practica.
Bct = mi/o, unicelular, procariot, autonom
Grupe morfologice de bct:
coci:
1)micro 2)diplo (neisseria=bob de cafea, pneumococi=lanceolati) 3)tetra 4)strepto (lant) +
enterococcus, lactococcus 5)stafilo (gramezi) 6)sarcine (pachete 8-16-32 coci)
bastonase
1)bacterium capete rotunjite, nu formeaza spori (ex. E. coli) 2)bacillus capete retezate,
formeaza spori ce nu depasesc diametrul celulei (ex. B. anthracis); posibilitate formare lanturi =
streptobacili 3)clostridium capete rotunjite, formeaza spori ce depasesc diametrul celulei (ex.
C. perfringens)
spiralate/incurbate
1)vibrio (ex. V. cholarae) 2)campylo-/helico- bacter = 2 apire. aspect de pasare in zbor (ex. C.
jejuni) 3)spirillum = cel. spiralate rigide 4)spirochaeta = cel. spiralate flexibile, 5-25 spire (ex.
Treponema, Leptospira, Borrelia)
polimorfe (Actinomyces, Rickettsia, Chlamydia, Mycoplasma)

7. Etapele si tehnica de pregatire a frotiurilor din culturile bacteriene crescute pe medii

lichide. Tehnica de pregatire a frotiurilor din biosubstrate: sputa si frotiuri amprente.
Metodele de fixare.
Pregatirea frotiurilor examen microscopic
Etape in pregatirea frotiului:
1)etalare material microbian 2)uscare 3)fixare oamoara bct, mareste afinitatea pt colorant
4)colorare asigura contrast intre mi/o si fundal 5)examinare (microscop optic cu imersie)
Caracter tinctorial = capacitatea mi/o de a fixa colorantul.

8. Structura celulei bacteriene. Enumerati elementele permanente (obligatorii) si

nepermanente (neobligatorii) de structura.
Elemente permanente: PC, MCt, Ct, nucleoid, ribosomi, mezosomi G+ (E, citocromi)
Elemente nepermanente: capsula, spor, flageli, fimbrii, plasmide, incluziuni celulare

9.Coloratia GRAM
1. Violet de gentiana Ct violeta
2. Spalare cu apa, tratare cu sol. Lugol (iodin) formare complex insolubil violet-iodin fixare
colorant in celule
3. Tratare cu alcool 95%
o eliminare colorant din bct G- pori mai mari in PG, continut mai mare de lipide (solubile in
alcool), pH slab acid
o mentinere colorant in bct G+ pori mai mici, continut scazut de lipide alcoolul dehisrateaza
peretele si reduce diametrul porilor
4. Recolorare cu fuxina apoasa
Rezultat: G-: rosu, G+: violet
Utilizarea coloratiei Gram: Diagnostic, Sensibilitate la AB
Forme particulare, osmotic sensibile:
Protoplast = G+, fara PG
Sferoplast = G-, MCt+MEx, partial fara PG
Forme L = bct lipside de PC, din cauza AB, (i)reversibile
Mycoplasma lipsite de PC, osmotic rezistente rezistenta marita MCt; forma pleiomorfa

10.Capsula bacteriilor. Compozitita chimica si functiile biologice. Metodele pozitive si

negative de colorare a capsulei. Exemple de bacterii capsulate, de desenat.
Capsula formata din polimeri organici sintetizati in mediul natural de existenta al bct.
Se disting:
Capsula adevrat (peste 0,2
0,2m), vizibil la microscopul optic
Microcapsula,
Microcapsula, detectat la microscopul electronic
Capsula flexibil (slime, glicocalix), o reea lax de fibre poliz
polizaharidice, care difuzeaz n
mediu. Nu se evideniaz microscopic.
microscopic. Asigur
Asigur formarea biofilmelor bacteriene ansamblu
structurat de celule bacteriene nglobate ntro matrice de polimeri de origine bacterian, care
poate adera la suprafee inerte (ex.: cateter, stimulator cardiac, endoproteze, sonde de intubare,
etc) sau esuturi vii.
Compoziia chimic:
chimic: ap i substane organice (poliz
(polizaharide, mucopolizaharide, peptide)
Bacillus anthracis acid glutamic
Neisseria meningitidis, Streptococcus pneumoniae PZ
Streptococcus pyogenes acid hialuronic
Funciile capsulei:
capsulei:
1. Impiedic desicarea bacteriei ([apa] marita)
2. Barier de permeabilitate pentru substane toxice (antibiotice
(antibiotice,, ioni metalici)
3. Barier protectoare faa de factori antiinfecioi (complement, fagocite), bacteriofagi, protozoare
4. Rezerv nutritiv
5. Aderarea bacteriei la substrat esuturi sau suporturi inerte
6. Specificitate Ag de specie sau tip (Ag
(Ag K)
K)
S. pneumonia: patogenitate marita in prezenta capsule

Evidenierea capsulei
Coloraia Burri-Hinss coloratie negativ
Pe lam se amestec suspensia bacterian cu tu de China, se etaleaz, se usuc
Frotiul se fixeaz cu alcool
Se coloreaz frotiul cu fucsin apoas
apoas
Rezultatul:
Rezultatul: capsula apare ca un halou incolor pe fondul negru. Citoplasma bacteriilor se
coloreaz n rou.
Coloraia Romanovski Giemsa (capsula se coloreaz n roz) coloraie pozitiv

11.Metabolismul microbian. Particularitile. Enzimele bacteriene. Clasificarea, rolul in

fiziologia microbian. Aplicarea practic in microbiologie.
Metabolismul bacterian = ansamblu de reacii biochimice care au loc n celula vie, format din
cata- si ana- bolism.
Particularitile metabolismului bacterian:
1)metabolism unicelular, necompartimentat (toate procesele metabolice intr-o singur celul)
2)foarte flexibil, diverse ci metabolice (adaptare rapida la condiiile mediului)
 3)foarte intens (viteza reaciilor este mare) 4)produsele intermediare din procesele catabolice
pot fi utilizate direct n calitate de precursori pentru reaciile anabolice (amfibolism) 5)prezenta
catalizatori proteici specifici enzime

12.Antagonismul microbian. Tipurile. Mecanismele. Metodele de studiere. Aplicarea

practica. Eubioticele. Exemple.
BIOTOP spaiu cu condiii de via particulare (conjunctiva, mucoasa intestinal, orofaringe,
vagin, tegument, etc), populat i transformat de asociaii de fiine vii.
MICROBIOCENOZ (comunitate microbian) asociaii microbiene ce populeaz un biotop.
Microorganismele prezente ntr-un biotop particular constituie microflora acestui habitat (m/f
cutanat, intestinal, etc). Aceasta joac un rol important n protejarea gazdei fa de o invazie
microbian ulterioar, actionnd prin urmtoarele mecanisme:
1. competiia pentru aceiai nutrieni;
2. competiia pentru aceiai R de pe celulele gazdei;
3. producia de bacteriocine; vitamine;
4. producerea de acizi grai volatili sau ali metabolii;
5. stimularea continu a sistemului imun;
6. stimularea producerii unor factori imuni de protecie (anticorpii naturali).
ntre microorganismele unui biotop se pot stabili relaii:
Indiferente (neutralism)
Favorabile (comensalism/satelitism, simbioz/mutualism, sinergism)
Defavorabile (parazitism, antagonism)
Antagonism o specie inhib sau omoar alt specie prin mecanisme specifice sau nespecifice
Mi/o care manifest activitate inhibitoare antagonist (A), mi/o care sufer concurent (C).
Antagonism nespecific:
Antagonistul este mai activ, utiliznd nutrienii, oxigenul.
Antagonistul produce metabolii toxici (acizi, indol, H2S, amoniac, peroxid, etc).
Antagonism specific antagonistul produce substane cu aciune specific asupra unui sau mai
multor concureni (AB, bacteriocine).
Efectul aciunii unui antagonist asupra concurentului poate fi bacteriostatic sau bactericid
(uneori bacteriolitic).
Utilizarea practic a antagonismului microbian:
1. depistarea mi/o produceni de antibiotice (micete, actinomicete, bacterii)
2. obinerea produselor biologice curative de origine microbian (probiotice, eubiotice/sinbiotice):
Lactobacterina, Colibacterina, Bifidumbacterina, Bificol, etc
3. crearea biocenozelor favorabile organismului
METODELE DE STUDIU AL ANTAGONISMULUI
n mediu solid (metoda traneei) antagonistul se nsmneaz n centrul cutiei, concurenii
perpendicular. Termostat 24h. Aprecierea dup dimensiunea zonei de inhibiie a creterii
culturii concurentului.
n mediu semisolid I strat antagonistul, II strat concurentul. Termostat 24h. Aprecierea
zon clar ntre straturi.
nsmnarea n mediu lichid (BP) a unui numr egal de A i C. Dup 24 h de incubaie se
rensmneaz 0,1 ml pe placa cu geloz. Se compar numrul coloniilor de A i C.

13.Antibioticele. Notiune. Clasificarea dupa producent, spectrul si efectul de actiune asupra

celulei bacteriene. Mecanismele de actiune a antibioticelor. Exemple.
ANTIBIOTICE (AB)(AB) produse de origine natural (microbian, animal sau vegetal), derivai
semi-sintetici sau produse sintetice care inhib sau omoar selectiv unele mi/o sau/i celule
tumorale,
tumorale, fr
fr a exercita ca regul efecte toxice asupra macroorganismului.
Clasificarea AB
Dup efectul asupra celulei
 Bacteriostatic (tetraciclina, cloramfenicol
cloramfenicol)
Bactericid (streptomicina, polimixina)
Bacteriolitic (peniciline, cefalosporine)
Dup spectrul de activitate
spectru restrns (ngust) de aciune (AB anti-G+, anti-G-, anti-tuberculoase, anti-micotice, anti-
tumorale)
spectru larg de aciune (G+ i G-)
Dup producent (origine)
fungic (peniciline, cefalosporine,...)
actinomiceta (aminoglicozide, macrolide, cloramfenicol, etc)
microbian (bacitracina din Bacillus subtilis,
subtilis, gramicidina din Bacillus brevis,
brevis, polimixina din
Bacillus polimyxa)
polimyxa)
vegetal fitoncidele (alicina, rafanin, imanin)
animal (lizozimul din albu de ou, ecmolina din oase de pete, eritrina din mas
eritrocitar, splenocitina din splin)
Dup compoziia
compoziia chimic (beta-lactamice, macrolide, aminoglicozide, fenicoli, polipeptide,
poliene, sulfamide, chinolone i fluorochinolone, nitrofurani, etc)
Mecanismul de aciune al AB
o AB cu aciune asupra sintezei peretelui celular (dereglarea sintezei peptidoglicanului)
Beta-lactamice (peniciline, cefalosporine). Deregleaz procesul de sintez a PG, inhibnd
transpeptidazele (inta - PFP)
Vancomicina, teicoplanina (blocheaz transferul pentapeptidului din MCP spre peretele celular)
Bacitracina (blocheaz reciclarea moleculelor de transport transmembranar - bactoprenol)
Fosfomicina (blocheaz piruviltransferaza, implicat n sinteza acidului N-acetil muramic)
Efectul acestor AB este bactericid/litic, doar celulele metabolic active sunt omorte. Nu afecteaz
afecteaz
celulele eucariote (lipsa PG).
o AB cu aciune asupra MEx i a MCt
AB polipeptidice (polimixina, colistina). Se fixeaz pe membrane bacteriene (n special pe lipidul
A (ME la bacterii G-), provocnd dezorganizarea lor. Efect bactericid.
AB polienice (nistatina, levorina, amfotericina B, etc). Se fixeaz pe sterolii MCP ale micetelor,
perturbnd respiraia i dezorganiznd MCP (permeabilitate excesiv i moartea celulei).
Aceste AB acioneaz i asupra celulelor n repaos. Relativ toxice, n special nefro.
o AB cu aciune asupra ribozomilor
30S (aminoside: streptomicina, kanamicina, gentamicina, tobramicina, amikacina; tetracicline)
50S (cloramfenicol, triamfenicol; macrolide: eritromicina, oleandomicina; lincosamide:
clindamicina, lincomicina).
Se leag pe receptori specifici de pe subunitile 30S sau 50S, perturbnd sinteza proteic
(inhibiia transpeptidazei, a translocaiei peptidelor, etc). Rezult inhibiia sintezei proteice sau
sinteza proteinelor nefuncionale. Efectul este bacteriostatic (aminosidele bactericid), doar
asupra celulelor active metabolic.
o AB cu aciune asupra acizilor nucleici
Rifampicina inhib ARN-polimeraza ADN-dependent. Rezult stoparea sintezei ARNm
Novobiocina , Chinolonele (acidul nalidixic, ciprofloxacina, ofloxacina) blocheaz activitatea
topo-izomerazelor, intervenind n conformaia ADN-ului. Efect bactericid.
Sulfamidele i trimetoprimul perturb sinteza acidului folic i folailor (cofactori n sinteza AN).
Activitate bacteriostatic.
Producerea AB: Metoda biologic; Metoda sintetic; Metoda semi-sintetic
Etapele metodei biologice:
1. Cultivarea tulpinilor-producente (ex.: Penicillium notatum, Actinomyces griseum, etc) etc) n mediu
lichid adecvat
2. Extragerea AB
3. Purificarea i concentrarea AB
4. Controlul toxicitii
5. Determinarea activitii AB
Activitatea AB se msoar n uniti de mas (g, mg, g) sau de aciune (UA). 1 UA cantitatea
minimal de AB care inhib creterea unei tulpini de referin n condiii standarde. Penicilina
1UA = 0,6 g de substan pur
Cerinele fa de AB: Toxicitate selectiv; Efect terapeutic cu doze minime; Activitate de lung
durat; Spectru restrns de aciune; S fie solubile i absorbite uor; S nu provoace efecte
secundare; S nu se dezvolte rezistena contra AB; S fie ieftine

14.Rezistena microbilor la antibiotice, tipurile. Mecanismele rezistenei dobindite si

manifestatea ei. Combaterea rezistenei.
Cauzele: Factori genetici, proprii bacteriilor; Factori ce favorizeaz selecia i difuzarea
tulpinilor bacteriene rezistente
Tipurile de rezisten:
o Natural, ereditar,
o Achiziionat, dobndit,
dobndit,
o Rezistena genetic
Prevenirea rezistenei
1. Supravegherea epidemiologic a tulpinilor rezistente
2. Politic strict de prescriere a AB
3. Respectarea dozelor terapeutice corecte i a timpului de tratament necesar
4. Asocierea AB cu mecanisme de aciune diferite
5. Prescrierea AB care nu sunt sensibile la beta-lactamaze, utiliznd inhibitori (acidul clavulanic,
sulbactamul, tazobactamul). Ex.: augmentina amoxicilina+acid clavulanic
6. Reciclarea AB
7. Producerea AB noi
Efectele negative ale antibioticoterapiei
1. Efect toxic (streptomicina surditate, cloramfenicolul toxic pentru mduva osoas,
polipeptidele nefrotoxice, etc)
2. Efect teratogen
3. Aciune sensibilizant (penicilina, etc)
4. Disbacterioz
5. Dereglarea imunogenezei
6. Selecia suelor rezistente
Bacteriocinele substane proteice bactericide produse de numeroase specii bacteriene i active
asupra altor tulpini ale aceeai specii sau asupra speciilor nrudite. Producerea bacteriocinelor
este determinat plasmidic (plasmide Col).
Tipuri de bacteriocine: colicine (secretate de Escherichia coli),
coli), corinecine (Corynebacterium),
vibriocine (Vibrio), piocine (Pseudomonas), etc.
Studiul sensibilitii unei tulpini la bacteriocine (bacteriocinotipia
(bacteriocinotipia)) se utilizeaz n scopuri
epidemiologice.

15.Metodele de creare a condiiilor de anaerobioz pentru cultivarea anaerobilor. Izolarea

culturilor pure prin metoda Zeissler. Volumul de lucru la fiecare etapa. Particularitatile de
identificare a culturilor pure.
EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURI ANAEROBE (clostridiene,
neclostridiene)
Condiia principal cultivare n absena oxigenului
Utilizarea mediilor anaerobe (Kitt-Tarrozzi regenerat - 100 C, 20 min, rcit, acoperit cu
vazelin; nsmnarea n geloz n coloan)
 Crearea condiiilor de anaerobioz
Metoda fizic utilizarea anaerostatului
Metoda chimic n exicator se ntroduc substane ce fixeaz oxigenul (pirogalol+baz);
utilizarea gas-pachetelor
Metoda biologic Fortner cultivarea concomitent a aerobilor i anaerobilor
Recoltarea cu precauie, evitnd contactul cu aerul (n seringi, utiliznd medii speciale)
I etap MBOGIREA ANAEROBILOR
II etap - IZOLAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI
III etap - ACUMULAREA CULTURII PURE
IV etap - IDENTIFICAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI
V etap - EVALUAREA REZULTATELOR, FORMULAREA I ELIBERAREA
RSPUNSULUI

15.Examenul bacteriologic. Etapele de izolare a culturilor pure de bacterii aerobe. Volumul

de lucru la fiecare etapa. Principiile de identificare a culturii pure.
Examenul bacteriologic = inocularea prelevatel pe MC izolare cultura pura identificare,
testare sensibilitate la AB, eventual conservare.
Etape examen bacteriologic:
1. Faza pre-analitic (responsabilitatea medicului)
Prescrierea investigaiei (n funcie de datele examenului clinic i paraclinic). n ordonan se
fixeaz identitatea medicului, a pacientului, scopul analizei, manifestrile patologice, locul, data
apariiei, alte date: imunosupresie, tratament cu antibiotice, graviditate, etc.
2. Prelevarea probelor
Alegerea prelevatului (de la poarta de intrare, locul multiplicrii sau/i din cile de eliminare a
agentului patogen)
Modul de prelevare (recoltare) :
1)n recipiente sterile 2)Respectnd regulile de autoprotecie 3)La debutul bolii 4)Pn la
administrarea antibioticelor
3. Transportarea
1)Imediat sau utiliznd medii de transport, cu respectarea condiiilor speciale dup necesitate
2)n ambalaj special (cutii metalice, pungi din plastic...)
n fia de nsoire s fie indicat identitatea pacientului, vrsta, sexul, natura prelevatului, data,
ora prelevrii, scopul investigaiei)
Materiale de examinat (prelevate) de la pacieni: Secreii rino-faringiene; Sput; Puroi; Exudate;
Snge; LCR; Urin; Mase fecale; Bioptate; Material cadaveric
Materiale de examinat din mediul extern: Ap; Alimente; Sol; Aer; Lavaje; Vectori, etc

EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURILE AEROBE

Prelevatul este supus examenului macroscopic (modificarea aspectului, a mirosului, etc) -
orientare n diagnostic
Dup necesitate, probele sunt supuse pregtirii pentru investigaie (diluare, omogenizare,
centrifugare, etc)
I etap IZOLAREA CULTURILOR PURE
II etap ACUMULAREA CULTURII PURE
III etap IDENTIFICAREA CULTURII PURE
IV etap EVALUAREA REZULTATELOR, FORMULAREA SI ELIBERAREA
RSPUNSULUI

16.Notiuni de tulpini bacteriene sensibile, intermediare si rezistente la antibiotice. Metodele

de determinare a sensibilittii microbilor la antibiotice: difuzimetrica (rondelelor),
diluiilor succesive. Noiune de concentraie minim de inhibiie (CMI) si concentraie
minim bactericid (CMB).
 Sensibilitatea microbilor la AB
n funcie de rezultatele clinice, bacteriile se divizeaz n 3 clase: sensibile la AB (S), rezistente
(R) i intermediare (I, moderat sensibile).
Tulpinile S efectul terapeutic este obinut cu doze terapeutice uzuale
Tulpinile R efectul terapeutic nu poate fi obinut cu doze terapeutice
Tulpinile I succesul terapeutic este imprevizibil. Ar fi posibil cu doze mari sau la administarea
local a AB.
Fiecare tulpin izolat manifest sensibilitate particular. Ea poate fi studiat n laborator pentru
determinarea profilului de sensibiliti al acestei tulpini, ceea ce constituie o antibiogram.
antibiogram.
Testarea sensibilitii bacteriilor la AB
o Metoda difuzimetric (rondelelor).
Utilizat uzual n infecii banale.
Condiii: mediu standard, concentraie standard de mi/o (105/ml), rondele/discuri (comprimate)
cu % standarde de AB, condiii standarde.
Mediul este inoculat cu suspensia bacterian. Dup uscare n termostat se aplic rondelele 24h,
37
37C.
Lectura diametrul zonei de inhibiie a creterii culturii bacteriene este comparat cu diametrele
standarde pentru fiecare AB. Valori sub acest diametru tulpina este R, dac este depit S.
o Metoda diluiilor
ntr-un ir de tuburi cu 1 ml BP se efectueaz diluia AB (256 UA, 128, 64, 32, 16, 8, 4, 2, 1, 0,5,
etc). Se adaug n fiecare tub (cu excepia celui martor) 0,1 ml de suspensie bacterian 105/ml.
Termostat - 24h.
Lectura cea mai mic doz de AB care inhib creterea culturii dup 24h de incubare (mediu
clar) constituie Concentraia Minim de Inhibiie (CMI) a AB pentru tulpina testat. CMI
msoar efectul bacteriostatic.
Concentraia Minim Bactericid (CMB) cantitatea minim de AB care omoar 99,9% din
inoculum dup 18h de incubare. Determinarea CMB din ultimele tuburi fr cretere se repic
0,1 ml de mediu pe placa cu geloz. Dup 24h se compar numrul celulelor ce au supravieuit
cu nr iniial de bacterii (105/ml).
Corelaia dintre studii in vitro i rezultate in vivo
n studii in vitro parametrii (densitatea suspensiei bacteriene, concentraia AB, etc) nu se
modific n timp. In vivo,
vivo, la pacieni, concentraia AB variaz n timp i n funcie de esut.
Pentru a stabili dac tulpina izolat este sensibil sau rezistent la un AB se cere cunoaterea
Concentraiei Terapeutice (CT)CT) (cantitatea de AB prezent n focarul infecios n cursul
tratamentului cu doze terapeutice) a fiecrui AB testat.
Tulpini Sensibile CMI/CT <1, ex.: 2/8, 2/16 - efect terapeutic posibil cu doze uzuale
Tulpini Rezistente CMI/CT>
CMI/CT>1, ex.: 8/2, efect terapeutic imposibil
Tulpini Intermediare CMI/CT=1, efect terapeutic imprevizibil. Pot fi utilizate doze maxime de
AB sau administrarea lor local
Testarea CMI / CMB este indicat n tratamentul infeciilor grave : meningite, septicemii,
endocardite, infecii cronice sau la persoane cu imunosupresie.
Monitorizatea (supravegherea) tratamentului cu AB. Verificarea eficacitii antibioterapiei.
1. Determinarea concentraiilor umorale sau tisulare ale AB
Indicaii: Utilizarea unui AB toxic; n caz cnd bolnavul sufer de deficiene metabolice sau
excretoare (renale, hepatice)
Se compar concentraiile obinute cu CMI a antibioticului testat (sau cu CT).
2. Studiul activitii inhibitorii a lichidelor biologice (NEI)
Indicaii: infecii grave care nu rspund rapid la tratament.
Efectuarea: la diluii duble (1/2, ...) ale
ale lichidului examinat (ser, LCR, urin) se adaug
suspensia bacterian (din tulpina izolat de la bolnav).
Lectura: dup 24h de incubaie la 37 37 C se apreciaz diluia maxim cu efect bacteriostatic/cid.
 17.Bacteriofagul. Natura. Caracterele morfobiologice. Profagul. Lizogenia. Aplicarea
practica a bacteriofagului.
Bacteriof
acteriofagi
agi = virusuri
virusuri ce infecteaz
infecteaz bacteriile
bacteriile.. Paraz
Parazii
ii intracelulari
intracelulari obligatorii
obligatorii ai bct.
bct.
Toate bacteriil
bacteriilee po
pot fi infectat
infectatee de c
ctre bacteriof
bacteriofagi
agi.
In majoritatea cazurilor,
cazurilor, un fag anume infecteaz
infecteaz doar celulele
celulele unui
unui singur
singur gen, unei
nei anumite
specii
specii sau a unei
unei tulpini - specificitat agului prez
specificitateea fagului prezena
ena R pt acest
cest fag la sup
suprafaa
faa bct-gazd
bct-gazd.
.

Structura
Structura bacteriofagului
Structura
tructura fagilor corespunde regulilor
regulilor generale ce se refer
refer la structura
structura virusurilor
virusurilor..
1. Acid nucleic
nucleic (ADN sau ARN,
ARN, mai frecvent dublu
dublucatenar).
atenar).
2. Inveli proteic = capsid protec
Inveli proteic protecie a materia genetic. Poseda R la suprafa infecia
materialului genetic infecia
gazdei.
gazdei. Capsida este
este constituit
constituit din
din sub
subuniti
uniti proteice
proteice,, capsomere,
capsomere, aranjate
aranjate simetric ntr-o ordine
distinct
distinct, conferind forma fagului.
fagului.
Unii fagi
agi pot conine i enzi
enzime (ex.: lizozim, neuraminidaza).
neuraminidaza).
Metoda OTTO.
OTTO. Pe placa de geloz din cutia Petri se nsmneaz n gazon suspensia de
bacterii omologe fagului. n continuare se aplic o pictur de filtrat care conine fag (cutia poate
fi nclinat ca pictura s se preling). Cutia se incubeaz la 3737 C timp de 24 ore.
Aprecierea:
Aprecierea: dac n filtrat se aflau fagi omologi culturii bacteriene, n locul aplicrii filtratului se
observ o zon de liz (colonie negativ de fag).
Metoda FURT. Filtratul ce conine fagi se amestec cu geloz topit i se toarn n cutia Petri.
Suprafaa cutiei se mparte n 4 sectoare. n fiecare sector se nsmneaz n striuri culturi
cunoscute de diferite bacterii. Incubare la 37
37C 24 ore.
Aprecierea:
Aprecierea: lipsa creterii bacteriilor ntr-un sector indic prezena fagului omolog.
Metoda FISHER
Similar cu metoda Furt, doar c suprafaa cutiei se mparte n 10 cadrane, astfel pot fi
nsmnate 10 culturi bacteriene i pot fi indicai concomitent mai muli fagi.

TITRAREA BACTERIOFAGILOR
Este utilizat pentru determinarea numrului de fagi viruleni n prelevat sau cultur.
APPELMAN la diluii logaritmice a culturii de fag (10-1.....10-10) n bulion peptonat se adaug
suspensie bacterian omolog fagului examinat. Dup 24 ore de incubare la 37 37 C se apreciaz
titrul fagului:
fagului: dilu
diluia maxim a fagului care nc mai provoac liza bacteriilor (mediu clar).