Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3
TEMA5: REACTIILE SEROLOGICE: REACTIA DE HEMOLIZA, REACTIA DE FIXARE A CPMPLEMENTULUI,
REACTIA DE IMUNOFLUORESCENTA, ANALIZA RADIOIMUNA, REACTIA IMUNOENZIMATICA, REACTIA DE
IMOBILIZARE
Ag(cellule bacteriene,hemati,etc)
- Complement
Principiul reacţiei: complexele Ag-Ac formate fixează C şi-l activează pe cale clasică, provocând hemoliza.
Intensitatea hemolizei se apreciază vizual (++++) sau prin măsurarea densităţii optice a hemoglobinei eliberate.
Utilizarea practică a RHL: pentru dozarea C, precum şi în montarea reacţiei de fixare a complementului
Toate componentele RFC sunt utilizate în acelaşi volum fiind titrate în prealabil pentru aprecierea dozelor de lucru.
Componentele reactiei:
2.Hematii de berbec.
4.Complement de cobia.
Tehnica efectuarii:
I etapă – Sistemul de bază este constituit din Ag1 (diagnosticuri sau Ag necunoscute), Ac1 (serul bolnavului
sau serul imun) şi complement în doza de lucru. Amestecul este incubat 1h la 37° C sau menţinut 16-18 ore
la 4° C. Dacă Ac se combină cu Ag omolog va avea loc şi fixarea C (efect frecvent invizibil).
II etapă – la sistemul de bază se adaogă sistemul indicator (hemolitic), constituit din hematii de berbec (Ag2)
combinate cu Ac specifici (Ac2). Peste 1h incubare la 37° C reacţia este terminată.
Interpretarea rezultatelor: dacă complementul a fost fixat de primul sistem Ag-Ac hemoliza nu se observă (rezultat
pozitiv). Dacă Ag1 nu corespunde cu Ac1, complementul rămâne disponibil pentru fixare pe sistemul indicator Ag2-
Ac2, provocând hemoliza (rezultat negativ)
Pe frotiul ce conţine Ag se aplică Ac corespunzători nemarcaţi. Peste 20 min se spală minuţios preparatul, apoi se
adaogă anti-Ig fluorescentă, care se va combina cu Ac din complex. Acest reactiv poate fi utilizat în numeroase
reacţii.
Tehnica fondată pe fixarea C: Markerul fluorescent este un ser anti-complement care se va lega de complementul
fixat pe complexul Ag-Ac.
RIF se utilizează pentru identificarea rapidă a Ag din biosubstrate sau pentru serodiagnostic.
În cazul utilizării sistemelor de fază solidă pentru separarea moleculelor libere şi a celor marcate, tehnica
este denumită ELISA (enzime linked immunosorbent asssay). Tehnica imunoenzimatică ELISA este bazată pe
reacţia Ag-Ac.
- reactantul marcat enzimatic reacţionează cu complexul reactant imobilizat-Ag (sau Ac) din probă.
Reactantul marcat enzimatic format din Ag (sau Ac) conjugat cu o enzimă este activ atât imunologic cât şi enzimatic
şi reacţionează atât cu Ag (sau Ac) din probă imobilizat pe suportul solid cât şi cu substratul corespunzător enzimei.
Vizualizarea reacţiei dintre reactantul enzimatic şi complexul Ag-Ac iniţial se realizează prin adăugarea unui
substrat corespunzător enzimei utilizate.
Formarea complexului este identificată prin reacţia de culoare care apare la adăugarea substratului specific (p-
nitrofenilfosfat disodic pentru fosfataza alcalină şi tetrametilbenzidina pentru peroxidază).
Intensitatea culorii indică prezenţa sau absenţa Ag, respectiv Ac din probă (se citeşte spectrofotometric folosind un
cititor de plăci ELISA).
Tehnica ELISA se poate folosi pentru evidenţierea Ac (boliinfecţioase, autoimune) sau a Ag (boli infecţioase,
neoplazice, endocrinologice, farmacologie).
III etapă – pe membrană sunt aplicaţi succesiv Ac dirijaţi contra Ag, apoi conjugatul marcat cu enzimă, care permite
depistarea Ac fixaţi. După o spălare se adaogă substratul cromogen. Fiecare complex Ag-Ac formează zone colorate
distincte. Utilizare: depistarea Ac anti-HIV, caracterizarea Ac monoclonali Proteinele sunt separate electroforetic în
gel poliacrilamid. Sub acţiunea câmpului electric are loc difuzia proteinelor conform greutăţii moleculare, aranjându-
se în zone liniare subţiri diferite: mai aproape de start se aranjează proteinele cu masă moleculară mare (120-150
kDa), la final se aranjează proteinele cu masă moleculară mică (5-10kDa).
Apoi lamela de gel este transferată pe o foaie de nitroceluloză amplasată între electrozii unei surse de curent
continuu. Sub acţiunea câmpului electric are loc trecerea proteinelor din gel pe nitroceluloză, unde se fixează foarte
bine pe hârtie.
Proteinele fixate sunt marcate cu o enzimă (e.g. alkaline phosphatase sau peroxidase) incoloră.
Ag se fixează la fundul godeurilor din placa de plastic. Se adaogă Ac testaţi care se vor combina cu Ag omolog.
După spălarea godeurilor, se adaugă un ligand radiomarcat (anti-Ig). După eliminarea excesului de izotopi prin
spălare, se măsoară radio-activitatea: ea este proporţională cu concentraţia Ac dozaţi.
Reacţia de neutralizare (RN): formarea complexelor Ag-
Reacţia de imobilizare
Unii anticorpi anti-bacterieni pot provoca imobilizarea bacteriilor mobile (vibrioni, spirochete)