Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Calculatoare, Informatică și Microelectronică
Departamentul Microelectronică și Inginerie Biomedicală

RAPORT
la lucrarea de laborator nr. 1

Tema: Determinarea mobilității ionilor prin metoda electroforetică

Disciplina: Biofizica

A efectuat: st. gr. ISBM-161, Topa Vlad

A verificat: prof. univ., dr. hab., Aramă Efim

Chișinău-2018
 Scopul lucrării:
 Studiul fenomenelor ce stau la baza metodei electroforetice
 Familiarizarea cu aplicațiile metodei electroforetice în medicină și farmacie
 Studiul construcției aparatului de electroforeză
 Separarea electroforetică a ionilor anorganici
 Vizualizarea mișcării ionilor colorați în câmpul electric

Aparate și materiale:
 Aparatul de electroforeză
 Benzi de hârtie de filtru Wahtman
 Soluții de cercetat: clorură de fier 10% în apă și clorură de cupru 10% în apă
 Soluție colorant - ferocianură de potasiu de 5% în apă
 Pipetă
 Soluție tampon - acid clorhidric diluat
 Coală de hârtie de filtru
 Pensetă
 Cronometru
 Riglă cu gradații

Deducerea formulei de lucru:

𝑣
μ= Unitatea de masură a mobilității în S.I. este: [m2V-1s-1];
𝐸
𝑙 𝑈
Cunoaștem că: 𝑣 = și E=
𝑡 𝑑

𝑙𝑑
Deci, formula de lucru este: μ=
𝑈𝑡

Descrierea aparatului de electroforeză:

Aparatul este format din două părți:
a) Camera electroforetică
b) Sursa de curent continu

În interiorul camerei electroforetice, la fiecare capăt se află cuvele pentru soluția tampon. Fiecare
cuvă are două compartimente, unul în care pătrunde electrodul de platină, iar celălalt în care pătrunde capătul
benzii de hârtie. Cele doua compartimente comunică între ele prin orificii.
Camera electroforetică se alimentează de la o sursă de curent continuu cu tensiune reglabilă. Sursa
conține dispozitive de măsură.
 Schema simplificată a camerei electroforetice:

Modul de lucru:
-se umectează în soluție tampon trei benzi de hârtie de filtru
-benzile de hârtie umectate se trec în camera electroforetică, fiind aşezate pe benzile de sticlă
organică, astfel încât capetele libere să se cufunde în soluția tampon din cuve
-se conectează sursa de curent la camera electroforetică şi apoi la rețeaua electrică şi se lasă să treacă
curentul prin benzi 5-10 secunde, stabilind, după indicația voltmetrului, tensiunea de lucru U=(300-400) V
-se întrerupe curentul cu ajutorul comutatorului de pe panoul frontal al redresorului
-se aplică amestecul soluțiilor de FeCl3 și CuCl2. Pentru aceasta se folosesc fâşiile înguste de hârtie
de filtru, care se țin de un capăt cu penseta şi se îmbibă cu amestecul cercetat, apoi se aşază pe benzile de
hârtie de filtru mai aproape de polul pozitiv
-se introduce din nou sursa de curent, fixând concomitent timpul după cronometru. În decursul
experimentului tensiunea se menține constantă. Intensitatea curentului variază în limitele 2-8 mA. În aceste
condiții timpul necesar pentru migrare este de 20-25 minute
-fixând timpul final, se deconectează redresorul
-se scot benzile de hârtie de filtru din camera electroforetică, se aşază pe coala de hârtie de filtru şi
se revelează cu soluția colorant, folosind pentru aceasta bastonaşul de sticlă cu tampon de vată capăt. Pe fond
alb apare electroforegrama alcătuită din două fäşii corespunzătoare fracțiunilor separate: albastru pentru
ionii de fier şi portocaliu pentru ioni de cupru
-se determină l, măsurând distanța parcursă de ioni de la locul depunerii până la mijlocul faşiilor
colorate respective
-se determină d, măsurând și adunând lungimea benzii de sticlă organică cu înälțimile de la capetele
ei până la nivelul soluției din cuve.
 Rezultatul obținut:

Tabelul cu datele măsurate:

Denumirea Nr. U,V l, m d,m t,s M,

ionilor Exp. m2/Vs
1 400 0.016 0.17 1200 5,66
Fe3+ 2 400 0.015 0.17 1200 5,31
3 400 0.022 0.17 1200 7,79
1 400 0.055 0.17 1200 1,94
Cu2+ 2 400 0.056 0.17 1200 1,98
3 400 0.048 0.17 1200 1,7

Calcularea mobilității ionilor:

Fe3+:

M1=(0.016*0.17)/(400*1200)=5,66*10-9 (m2/Vs)
M2=(0.015*0.17)/(400*1200)=5,31*10-9 (m2/Vs)
M3=(0.022*0.17)/(400*1200)=7,79*10-9 (m2/Vs)
M̄=(5,66+5,31+7,79)/3=6,25*10-9(m2/Vs)

Cu2+:

M1=(0.055*0.17)/(400*1200)=1,94*10-8 (m2/Vs)
M2=(0.056*0.17)/(400*1200)=1,98*10-8 (m2/Vs)
M3=(0.048*0.17)/(400*1200)=1,7*10-8 (m2/Vs)
M̄=(1,94+1,98+1,7)/3=1,87*10-8(m2/Vs)
 Calcularea erorilor:

 Absolute:
3+
Fe :

ΔM1=ǀ5,66-6,25ǀ=0,59*10-9(m2/Vs)
ΔM2=ǀ5,31-6,25ǀ=0,94*10-9(m2/Vs)
ΔM3=ǀ7,79-6,25ǀ=1,54*10-9(m2/Vs)
ΔM̄=(0,59+0,94+1,54)/3=1,02*10-9(m2/Vs)

Cu2+:

ΔM1=ǀ1,94-1,87ǀ=0,07*10-8(m2/Vs)
ΔM2=ǀ1,98-1,87ǀ=0,11*10-8(m2/Vs)
ΔM3=ǀ1,7-1,87ǀ=0,17*10-8(m2/Vs)
ΔM̄=(0,07+0,11+0,17)/3=0,116*10-8(m2/Vs)

 Relative:

ƐFe=(1,02/6,25)*100%=16,3%
ƐCu=(0,116/1,87)*100%=6,28%

Rezultatul final:

MFe=6,25*10-9±1,02
MCu=1,87*10-8±0,116

Concluzie:

În aceasta lucrare de laborator am studiat fenomenele ce stau la baza electroforeticii, apoi am analizat
constructia aparatului de electroforeza, care e format din camera electroforetica si sursa de curent continuu.
În continuare, am observat separarea electoforetica a ionilor anorganici si anume cationii Fe3+ si
Cu , i-am deosebit pe fisia de hirtie prin diferenta de culori. Ionii de Fe3+ s-au colorat in albastru, pe cand
2+

cei de Cu2+ in portocaliu. Cu ajutorul formulei deduse am determinat mobilitatea acestor ioni. Aceata
lucrare a fost una foarte interesanta pentru mine, astfel am inteles cum are loc studierea componentei in
proteina a diversor lichide biologice (ca de exemplu urina ,singele) necesare pentru diagnosticul diferitor
maladii.