“Obtinerea pe cale electrochimica a nanofirelor de Co-Sb”.

Efectul termoelectric se referă la fenomene prin care fie o diferență de temperatură creează un
potențial electric, fie un potențial electric creează o diferență de temperatură. Aceste fenomene
sunt cunoscute mai precis ca efectul Seebeck (creând o tensiune din diferența de temperatură),
efectul Peltier (conducerea fluxului de căldură cu un curent electric) și efectul Thomson (încălzire
reversibilă sau răcire într-un conductor când există atât un curent electric, cât și un gradient de
temperatură).

În timp ce toate materialele au un efect termoelectric nul, în majoritatea materialelor este prea mic
pentru a fi util. Cu toate acestea, materialele cu costuri reduse care au un efect termoelectric
suficient de puternic (și alte proprietăți necesare) sunt, de asemenea, luate în considerare pentru
aplicații, inclusiv generarea de energie și refrigerarea. Cel mai frecvent utilizat material
termoelectric se bazează pe telurură de bismut (Bi2Te3). Materialele termoelectrice sunt utilizate
în sistemele termoelectrice pentru răcire sau încălzire în aplicații de nișă și sunt studiate ca o
modalitate de regenerare a energiei electrice din căldura reziduală . Materiale termoelectrice -
https://ro.qaz.wiki/wiki/Thermoelectric_materials

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Biosenzor

Nanofirele, ca nanostructuri cu o singură dimensiune oferă oportunități unice pentru a controla

densitatea semiconductorilor și prin aceasta proprietățile electronice și optice ale dispozitivelor
realizate cu aceștia. Acest lucru permite realizarea unei game largi de materiale care permite
integrarea dispozitivelor optoelectronice bazate pe semiconductori cu microelectronica pe bază de
siliciu.
Exista un proiect care are ca scop realizarea unor microsenzori acustici pe bază de reţele de
nanofire magnetostrictive, care să fie utilizaţi pentru implanturi cohleare. Nanofirele
magnetostrictive constitute elementul activ al microsenzorului şi sunt stimulate de către semnalele
acustice. Anumite frecvenţe ale semnalului acustic produc rezonanţa nanofirelor, fenomen care
determină generarea unui câmp magnetic local, care ulterior este transformat/transdus în semnal
electric prin intermediul unor senzori magnetorezistivi. Semnalul electric generat de microsenzorii
acustici este dependent de lungimea, diametrul, densitatea pe unitatea de suprafaţă şi compoziţia
nanofirelor. Astfel de microsenzori pot fi utilizaţi în mod singular sau într-o reţea de microsenzori
care să imite cât mai bine cilii din urechea internă. De asemenea, proiectul îşi propune realizarea
de teste de biocompatibilitate şi monitorizarea rolului membranei în care sunt electrodepuse
nanofirele asupra răspunsului electric al microsenzorului. Un alt obiectiv important al proiectului,
important prin aspectul lui aplicativ, este testarea acestor microsenzori acustici în implanturi reale
realizate pe animale de experienţă. Se va urmări atât modul în care aceşti microsenzori pot
îndeplini funcţiile auditive, dar şi modul în care se comportă implantul în câmpurile magnetice
utilizate în medicina exploratorie (spre exemplu RMN) şi nu numai.
Nanofirele au o importanță deosebită în fabricarea dispozitivelor magnetice de memorare a datelor
și în construcția celulelor solare.
Metoda “template” (șablon) este o metodă bună de obținere a nanofirelor datorită costurilor reduse
și pentru producerea ușoară de nanofire cu compoziții diferite.
Cele mai utilizate membrane în realizarea nanofirelor metalice, prin metoda șablon, sunt
următoarele: membrane de polimeri carbonici, membrane de alumină si filmele de sticla cu
nanocanale.
Creșterea nanofirelor metalice pot fi obținute cel mai ușor prin electrodepunere din diferiți
electroliți. Electrodepunerea în pulsuri se crede a fi mai avantajoasă deoarece ionii din soluție pot
fi regenerați între pulsuri, în consecință se poate obține o depunere uniforma.
Electrodepunerea în puls invers are câteva avantaje față de electrodepunerea în puls direct.
Utilizând această metodă se crește stabilitatea băii electrolitice, sunt produse straturi mai uniforme
și nu sunt utilizați aditivi în procesul de electrodepunere.

Utilitatea unui material în sistemele termoelectrice este determinată de eficiența dispozitivului .

Acestea sunt determinate de materialul de conductivitate electrica , conductivitate termica ,
coeficient Seebeck care schimbarea cu temperatură . Eficiența maximă a procesului de conversie
a energiei (atât pentru generarea de energie, cât și pentru răcire) într-un anumit punct al
materialului este determinată de cifra de merit a materialelor termoelectrice , dată de care conține
coeficientul de Seebeck S , conductivitate termică κ , electrice conductivitate σ și temperatură T .
Materiale termoelectrice - https://ro.qaz.wiki/wiki/Thermoelectric_materials

CoSb este materialul termoelectric promiţătoar pentru

înlocuirea aliajelor bază de PbTe deoarece prezinta proprietăţi electrice remarcabile.
Proprietăţile termoelectrice ale CoSb sunt în mare măsură afectate de: dopaj si de dimensiunea
materialelor;

Materialele termoelectrice transforma direct caldura in electricitate bazandu-se pe efectul

Seebeck:
ZT=S2σT/k
ZT= dimensiune de merit (cantitatea folosita pentru caracterizarea performantei unui dispozitiv
relativ cu alternativele)
S= coeficientul Seebeck
σ = conductivitatea electrica
k=conductivitatea termica
T = temperatura absoluta (K)

Pentru depunerea electrochimica a nanofirelor de CoSb s-a folosit o celula electrochimica clasica
formata din trei electrozi:
Electrod de lucru
- Contraelectrod (Platina)
- Electrod de referinta (Ag/AgCl saturat)

Electrodul de lucru s-a confectionat ca in figura din slideul 4. Pe membrane de polimer s-a depus
prin tehnica numita Plasma Sputtering un strat subtire de aur (pentru a deveni conductoare).
Potentiostatul si conditiile experimentale folosite la depunere sunt cele din slide 5 (Voltalab 40 a
fost folosit pentru realizarea experimentelor electrochimice folosind metoda de depunere
chronoamperometrica). S-au ales aceste conditii de depunere pentru ca se banuieste ca Sb s-ar
depune la un potential de -1,1V (volti) iar Co sub -0.7V.
S-a ales obtinerea electrochimica a acestor material pentru ca este o metoda ieftina si facila de
obtinere a acestora, inca insufficient studiata in literatura.
Ca metode de caracterizare a nanofirelor de CoSb au fost folosite analiza topografica si
morfologica prin microscopie optica, microscopie de forta atomica AFM si microscopie de
scanning electronic cuplat cu raxe X (SEM cu EDAX).
In slideurile 6, 7, 8 sunt prezentate aceste metode.
In slideul 9 avem doua exemple de curbe de depunere cronoamperometrica, respectiv cele pentru
proba 1 si proba 3 obtinute cu softul Voltamaster. Se observa pentru proba 1 ca, curentul creste
usor datorita formarii in porii membranei a nanofirelor; se atinge o stare stationara si are loc
depunerea propriu-zisa a nanofirelor. Pentru proba 3, dupa ce curentul atinge un maximum, acesta
descreste usor pana la o stare stationara.
In slide 10 avem imaginea topografica a probei 1 obtinuta prin AFM si morfologia suprafetei
observata la microscopul optic.
Dupa depunerea electrochimica a nanofirelor de CoSb indepartarea membranei de polimer de pe
electrodul de lucru s-a facut cu diclormetan-solvent organic.
In slide 11 se observa morfologia SEM si spectrele EDAX ale probei 1. S-au obtinut doua tipuri
de formatiuni: nanofire cu un raport calciu/stibiu de 1 la 3 adica compusul CoSb3 si
microciuperci cu un raport calciu/stibiu de 1 la 2,5. Depunerile CoSb au depasit suprafata
membranei, nanofirelele unindu-se intre ele si formand microciuperci. In imaginile AFM sunt
surprinse si structuri mai mici cu diametre cuprinse intre 300nm si 1µm.
In slide 12 avem caracterizarea prin microscopie a probei 2 cu lungimea nanofirelor de 3-6 µm
(micrometri=10-6 m). In spectrul EDAX se observa picuri (peakuri) specifice elementelor care
apar in suportul electrodului de lucru adica cupru si aur.
In slideul 13 se observa caracterizarea prin microsopie a probei 3. In imaginile MO se poate
observa ca depunerea de CoSb este mai uniforma decat in cazul probelor precedente.
In imaginile AFM sunt surprinse si structuri mai mici cu diametre cuprinse intre 250 nm
(nanometri=10-9 m) si 2µm reprezentand varfurile nanofirelor. Structurile mari au fost
indepartate odata cu membrane.
• Suprafata probei este acoperita uniform cu nanofire
• Lipsesc structurile de tip microciuperca
• Diametrul firelor este de aproximativ 250 nm, iar lungimea de aproximativ 3 µm.
In slideul 15 avem imaginea probei 4 unde datorita timpului scurt de depunere (3 minute), in
aparenta, pana la dizolvarea membranei, nanofirele CoSb nu sunt vizibile, la suprafata
observandu-se porii membranei de PTFE;
In imaginea AFM se observa doar reziduuri lasate in urma depunerii electrochimice.
Se obtine un raport Co:Sb=1:3
• In concluzie: Nanofirele de CoSb obtinute au lungimi aproximative cuprinse intre 3 si 6
µm (depinzand de timpul de depunere) si un diametru de aproximativ 200 nm
corespunzand cu diametrul porilor membranei de polimer
• Raportul Co:Sb obtinut pentru nanofire si microciuperci difera prin faptul ca, in general
cantitatea de Co este mai mare pe microciuperci
• Metoda electrochimica de depunere deschide calea pentru crearea unor noi tehnologii si
nanomateriale cu proprietati unice
 • Aceste materiale pot fi folosite ca anozi in baterii nanostructurate, pentru imbunatatirea
proprietatilor lor

• Ca aplicatii viitoare dorim sa urmarim:

- Modificarea suprafetei nanofirelor prin calcinare electrochimica
- Masurarea proprietatilor termoelectrice
- Crearea de heterojonctiuni p-n pentru aplicatii in celule solare
-Testarea nanofirelor in vederea folosirii acestora ca biosenzori
- Doparea cu alte metale (Fe, Te, etc.)

Va multumesc pentru atentie!