Universitatea de Stat de Medicină si Farmacie”Nicolae Testimițanu”

Catedra de fiziologie a omului şi biofizică

Se îndeplineşte în laboratorul nr.6

Lucrarea de laborator Nr.6

TEMA: Spectre de emisie și de absorbție. Analiza spectrală.

A efectuat:Ostap Nina,M2001
A verificat:Chetruș Petru,conf.univ.

Chișinău,2020
 Lucrarea de laborator Nr.6

TEMA: Spectre de emisie și de absorbție. Analiza spectrală.

Scopul lucrării:
● Prezentarea aspectelor teoretice privind spectrele de emisie și absorbție;
● Studiul construcţiei şi principiului de funcţionare a spectroscopului cu două tuburi;
● Etalonareaspectroscopului,folosindsursaderadiaţiecustructuraspectrală cunoscută;
● Determinarea prezenței sodiului în produsele biologice prin analiza spec- trală calitativă;
● Familiarizarea cu aplicaţiile analizei spectrale în cercetările medico-bio- logice;
● Vizualizarea fenomenului de dispersie rotatorie a luminii polarizate.

Noțiuni teoretice:

Conform primului postulat a lui Bohr, electronii se rotesc în jurul nucleului pe orbite circulare și
elipsoidale bine determinate, fără să emită sau să absoarbă energie radiantă. Astfel de stări ale
atomului se numesc staționare. Electronul trece pe alt nivel energetic numai în cazul când este
perturbat din exterior. Al doilea postulat a lui Bohr afirmă faptul că un atom emite sau absoarbe
radiație electromagnetică doar la trecerea dintr-o stare staționară în alta. Fiecare stare staționară
corespunde cu o stare energetică a atomului.

Metoda fizică de analiză, utilizată pentru determina- rea compoziţiei chimice a diferitor substanţe,
cu ajutorul spectrelor se numeşte analiză spectrală calitativă.
Totalitatea radiaţiilor de diferite lungimi de undă pe care un atom (sau o moleculă) este capabil să le
emită, atunci când li se furnizează energie din exterior, poartă numele de spectrul de emisie al
atomului respectiv.
Totalitatea radiaţiilor de diferite lungimi de undă absorbite de un anumit atom (sau moleculă) atunci
când se examinează într-un spectru continuu poartă numele de spectru de absorbţie.

Între spectrul de emisie şi cel de absorbţie ale unei substanţe, obţinute în con- diţii identice, există o
corespondenţă directă, exprimată de legea lui Kirchhoff, numită și legea inversiunii liniilor
spectrale: Substanţa absoarbe radiaţii cu acele lungimi de undă pe care este în stare să le emită.
Când o sursă de energie emite o singură lungime de undă (de exemplu lase-
rul), ea este considerată monocromatică. Dacă o sursă de energie emite mai multe lungimi de undă,
ea este numită policromă.
În cele ce urmează ne vom referi la spectroscopia în domeniu vizibil. Spectrul vizibil este
reprezentat de radiaţiile cu lungimile de undă cuprinse aproximativ între 760 nm şi 400 nm (Fig.
19.4).
 Fiecare rază monocromatică la trecerea prin prismă este deviată de la direc- ţia iniţială cu un unghi
D, a cărui valoare pentru unghiuri de incidenţă mici se
calculează din relaţia:
D = (n2 – n1) A
unde: n1 – indicele de refracţie al mediului; n2 – indicele de refracţie al materia- lului din care e
confecţionată prisma; A – unghiul prismei. Dacă în calea razelor dispersate de prismă se aşază un
ecran, pe acesta se va obţine o imagine colorată, care poartă numele de spectru.

Spre deosebire de prismă, reţeaua de difracţie realizează o deviaţie propor- ţională cu lungimea de
undă.
 Descrierea spectroscopului cu două tuburi

Spectroscopul cu două tuburi este format dintr-o prismă optică P şi două tuburi – colimatorul şi
luneta (Fig. 19.6). Prisma serveşte pentru obţinerea dis- persiei luminii. Compoziţia ei trebuie să
corespundă domeniului în care lucrăm (sticlă obişnuită – pentru vizibil, cuarţ – pentru ultraviolet,
sare gemă – pentru infraroşu). Spectroscopul folosit în laborator conţine o prismă din sticlă
obişnuită.
Colimatorul K este construit dintr-o lentilă convergentă L1 şi o fantă regla- bilă F, aşezată în focarul
lentilei. Colimatorul e menit să trimită pe faţa de inci- denţă a prismei un fascicul îngust de raze
paralele. Fanta se reglează astfel, încât să se asigure o fineţe corespunzătoare liniilor spectrale
observate şi concomitent o luminozitate suficientă.
Luneta L este formată dintr-un sistem obiectiv L2 orientat spre prismă, şi un ocular L3, prin care
priveşte observatorul. Pentru a aduce succesiv liniile spec- trale în câmpul de vedere, luneta se
poate roti în jurul unei axe verticale. Pentru a se obţine imaginea clară a spectrului, ocularul se
deplasează în axul longi- tudinal al lunetei, în funcţie de ochiul observatorului.

Etalonarea spectroscopului

Etalonarea spectroscopului constă în stabilirea unei dependenţe între divizi- unile scării gradate şi
lungimile de undă ale radiaţiilor. În acest scop se utilizează surse care emit radiaţii cu lungimi de
undă cunoscute şi distribuite în tot dome- niul spectral vizibil.
Fiecare linie spectrală se fixează succesiv în dreptul indicatorului (linie întu- necată în câmpul de
vedere), înregistrând de fiecare dată unghiul respectiv de pe scara gradată a spectroscopului. Preţul
unei diviziuni pe scara orizontală este de 1°, iar pe scara tamburului – de 0,02°. Ulterior, se
construieşte curba de etalona- re pe hârtie milimetrică, plasând pe abscisa unui sistem de axe
rectangulare di- viziunile scării gradate, iar pe ordonată – lungimile de undă respective. Fiecărei
perechi de valori îi corespunde un punct pe grafic. Unind printr-o linie continuă toate punctele, se
obţine curba de etalonare a spectroscopului.
 Importanţa analizei spectrale în practica medicală

Aparatele de analiză spectrală sunt frecvent utilizate la cercetarea medico- biologică pentru studiul
structurii chimice a diverselor molecule organice. Ami- noacizii şi acizii nucleici prezintă benzi
caracteristice, în funcție de dozarea lor în soluţii.
Analiza spectrală calitativă este larg folosită în domeniul medicinii pentru identificarea urmelor de
sânge şi stabilirea cauzelor diverselor intoxicaţii. Aces- te analize au la bază faptul că hemoglobina
şi derivaţii săi au spectre de absorbţie caracteristice.
O variantă a analizei spectrale cantitative de emisie este metoda de doza- re flamfotometrică a unor
ioni alcalini din produsele biologice. Actualmente în laboratoarele clinice sunt de strictă necesitate
spectrofotometrele pentru identi- ficarea unor substanţe, precum şi pentru constatarea rezultatelor
unor reacţii de laborator.

Concluzii:
Efectuind aceasta lucrare practica, am ajuns la concluzia ca fiecare substanta emite spectrul sau
caracteristic si poate fi indentificata dupa lungimea de unda caracteristica. Acest fapt l-am putut
observa foarte bine cu ajutorul spectroscopului- aparat spectral destinat cercetarii precise a
spectrelor. Astfel, am putut observa spectrele de linie pentru diferite substante cum ar fi Ne, Kr,
H.Am mai observat si ca spectrele de linie depind de structura materialului care le emite.Deoarece
spectrele caracterizeaza substantele care emit sau absorb lumina, studiul acestora pot da informatii
despre natura acestora. Studiul dat nu reprezinta altceva decat analiza spectrala-metoda de
determinare a compozitiei chimice a substantei dupa spectrul ei.