Lucrearea de laborator nr 17
indicatorului inregistrind de fiecare data unghiul
1.Emiterea si absorbtia radiatiei electromagntice
de catre atom. Spectre de emisie si spectre de
absorbtie.
Fiecare atom in diferite situatii poate emite sau absorbi
radiatii cu anumite lungimi de unda, numite linii
spectrale. Metoda fizica de analiza, utilizata pentru
determinarea compozitiei chimice a diferitor substante,
cu ajutorul spectrelor se numeste analiza spectrala
calitativa. Totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de
unda pe care un atom este capabil sa le emita atunci
cind li se furnizeaza energie din exterior poarta numele
de spectrul de emisie al atomului respectiv. Totalitatea
radiatiilor de diferite lungimi de unda absorbite de un
anumit atom atunci cind se examineaza intr-un spectru
continuu poarta numele de spectru de absorbtie.
Spectrele de emisie cit si cele de absorbtie pot fi sub
forma de linii, benzi avind o structura particulara care
depinde de compozitia chimica si starea fizica a
substantei cercetate. Un sprectru de emisie se
caracterizeaza prin prezenta unor linii luminoase
plasate pe fond intunecat. Un spectru de absorbtie se
caracterizeaza prin existenta unor linii intunecate
plasate pe fondul unui spectru de emisie continuu.
2. Dispersia luminii. Mersul razelor prin prisma.
Formula pentru unghiul de deviatie a razei
monocromatice.
Viteza de faza a undelor armonice in acelasi mediu
depinde de frecventa oscilatiilor. Acest fenomen se
numeste dispersia undelor. Newton a demonstrat ca
indicele de refractie a sticlei depinde de frecventa
undei luminoase. Acest fenomen l-a numit dispersia
luminii. La prisma optica sau reteua de difractie atit
deviatia cit si dispersia sunt inverse in raport cu
lungimea de unda. Spectrul vizibil este reprezentat de
radiatiile cu lungimi de unda cuprinse intre 760nm si
400nm. Dispersia are loc din cauza ca viteza de
propagare a luminii in acelasi mediu depinde de
lungimea de unda. Dispersia se manifesta mai
pronuntat la trecerea luminii albe printr-o prisma din
sticla grea care da o diferenta esentiala dintre indicele
de refractie pentru diferite lungimi de unda. Fiecare
raza monocromatica la trecerea prin prisma este
deviata de la directia initiala cu un unghi D. D= (n2-
n1)A. fig pg 156
N1- indicele de refractie a mediului
N2-indicele de refractie a materialului din care e
confectionata prisma
A- unghiul prismei
3. Elemente constructive ale unui spectroscop
cu doua tuburi.
Spectrul cu doua tuburi este format dintr-o prisma
optica si doua tuburi-colimatorul si luneta. Prisma
serveste pentru obtinerea dispersia luminei.
Colimatorul este constituit dintr-o lentila convergenta
reglabila asezata in focarul lentilei. Colimatorul e menit
sa trimita pe fata de incidenta a prismei un fascicul
ingust de raze paralele. Fanta se regleaza astfel incit
sa se asigure o finete corespunzatoare liniilor
spectrale observate si concomitent o luminozitate
suficienta. Luneta este formata dintr-un sistem obiectiv
orientat spre prisma si un ocular prin care priveste
observatorul.
4. Etalonarea spectroscopului
Etalonarea spectroscopului consta in stabilirea unei
dependente intre diviziunele scarii gradate si lungimile
de unda ale radiatiilor. In acest scop se utilizeaza
surse care emit radiatii cu lungimi de unda cunoscute
si distribuite in tot domeniul spectral vizibil. Fiecare
linie spectrala se fixeaza succesiv in dreptul
l- lungimea tubului
respectiv de pe scara gradata.
5. Analiza spectrala calitativa si cantitativa.
Importanta analizei spectrale in practiica medicala.
Analiza spectrala cantitativa se bazeaza pe faptul ca
intensitatea liniilor spectrale este proportionala cu
concentratie elementului respectiv. Pentru efectuarea
unei analize spectrale se utilizeaza aparate numite
spectroscoape sau spectrografe. Aparatele de analiza
spectrala sunt frecvent utilizate la cercetarea medico-
biologica pentru studiul structurii chimice a diverselor
molecule organice. Analiza spectrala calitativa este
larg folosita in domeniul medicinei pentru indentificarea
urmelor de singe si stabilirea cauzelor diverselor
intoxificatii. Aceste analize au la baza faptul ca
hemoglobina si derivatii sai au spectre de absorbtie
caracteristici. Actualmente in laboratoarele clinicie sunt
de stricta necesitate spectrofotometrele pentru
indentificarea unor substante precum si pentru
constatarea rezultatelor unor reactii de laborator.
Lucrarea de laborator nr 18
1.Scara radiatiilor elecrtromagnetice. Lumina
nepolarizata si plan polarizata.
Unda electromagnetica se caracterizeaza prin vectorul
intensitatii cimpului electric variabil si inductie cimpului
magnetic variabil. Lungimile de unda cuprinse intre
760-400nm perceputa de ochiul omului reprezinta
spectrul vizibil sau lumina. Oscilatiile vectorului de
lumina se efectuiaza in plane diferite. Intr-un plan
perpendicular pe directia de propagare se numeste
lumina nepolarizata. Lumina care oscilatiile tuturor
vectorilor de lumina au loc numai in plane paralele se
numeste lumina plan polarizata sau liniar polarizata.
2.Fenomene fizice in care are loc polarizarea
luminii. Dicroismul.
Lumina natuala poate fi polarizata prin reflexie,
refractie sau prin dubla refractie. Proprietatea unor
substante birefrigente de a absorbi o raza mai mult
decit pe alta se numeste decroism.
3. Dispozitive de polarizare. Prisma Nicol (Nicolul).
Polaroidul.
Polarizarea luminii prin dubla refractie utilizind un
cristal de spat de islanda. Cristalul este taiat dupa
diagonala scurta iar fetel astfel obtinute ale
romboidului se lipesc cu balsam de Canda. Ansablul
astfel obtinut poarta denumirea de Nicol. Polaroidul
reprezinta o pelicula transparenta de celuloid ce
contine un numar mare de cristale mici la fel orientate
de substanta anizotropa dicroica. Exemplul de
substanta anizotropa dicroica poate servi herapatita,
care polarizeaza lumina si absoarbe complet una din
cele doua raze. Daca in calea razei polarizate ce iese
din primul polarizator asezam un al 2-le polarizator,
raza de lumina trece prin acest Nicol.
4. Substante optic active. Ungiul de rotire specific.
Unele substante poseda proprietatea de a roti planul
de polarizare a luminii incidente. Astfel de substante
se numesc substante optic active, iar proprietate lor de
a roti planul de polarizare a luminii se numeste
activitatea optica. Daca planul de polarizare este rotit
spre dreapta substanta se numeste dextrogira, iar spre
stinga levogira. Unghiul cu care solutia optic activa
roteste planul de polarizare a luminii la o anumita
temperatura si lungime de unda este direct
proportional cu concentratia a solvitului si cu lungimea
stratului de solutie strabatuta
C- concentratia a solvitului
‘fi’ – unghiul solutiei optic active
α- unghiul de rotatie
5.Constructia polarimetrului. Polarimetria
Metoda de analiza clitativa si cantitativa a diferitor
substante optic active in care se foloseste lumina
polarizata se numeste polarimetria. Polarimetria este
bazata pe masura unghiului cu care o anumita
cantitate de solutie a substantei optic active roteste
planul luminii polarizate. Aparatele utilizate pentru
masurarea unghiului de rotire al planului de vibratie a
luminii polarizate se numeste polarimetre. Cel mai
simplu polarimetru consta din doi Nicoli identici :
polarizorul si analizorul. Substanta optic activa se
introduce in tub, rotirea analizorului necesara pentru
restabilirea aceluiasi cimp care a fost stabilit in lipsa
substantei ne da unghiul cu care substanta optic activa
a rotit planul de polarizare a luminii.
6. Importanta luminii polarizate in cercetarile
biofizice si practica medicala.
Organismele vii sunt alcatuite in mare masura din
substante optic active. Pentru studierea acestor
substante, de obicei, se foloseshte lumina polarizata. De
aceea, lumina polarizata este aplicata pe o scara larga in
biologie si medicina. In particular la determinarea
activitatii optice a albuminei din serul snaguin cu scopul
de a diagnostica cancerul sau in clinica practica la
determinarea concentratiei glucozei si albuminei in urina
la bolnavii de diabet. Polarimetria se aplica ca metoda de
studiere a transformarilor strtucturale in particular in
biofizica moleculara. Microscopia polarizanta serveste la
determinarea izotropiei si anizotropiei optice a diferitor
elemente histologice. Lumina polarizanta poate fi aplicata
la studierea modelelor pentru aprecierea tensiunilor
mecanice.
Lucrarea de laborator Nr 20
1. Emisia spontana si stimulata. Inversiunea
populatiilor.
Laser- amplificarea luminii prin emisia stimulata a
radiatiei. Ca urmare a absorbtiei de energie un
electron poate sa efectueze o tranzitie cuantica de pe
un nivel de energie inferior pe un nivel de energie mai
superior. Aceste stari se numesc stari metastabile si
joaca un rol important in producerea fenomenului
laser. Datorita unor cauze interne sau externe atomul
se dezexcita electronul revenind pe nivelul energetic
initial si emite un foton a carui energie este egala cu
cea a fotonului absorbit. Daca electronul revine de la
sine pe nivelul energetic initial fenomenul se numeste
emisie spontana. Daca un astfel de electron este
obligat sub actiunea unei cauze externe sa revina pe
nivelul initial dupa un timp mai scurt atunci fenomenul
se numeste emisie stimulata. Pentru a se produce
fenomenul laser este nevoie sa existe un numar cit
mai mare de atomi in stare energetica superioara,
adica, este necesar sa se inverseze raportul numarului
de atomi din sistem in favoarea celor excitati.
Fenomenul prin care marea majoritatea a atomilor
mediului activ laser se afla in stare energetica
superioara se numeste inversiunea populatiilor.
2. Pompajul fotonic. Mecanismul de
functionare a laserului cu gaz. Cavitatea
rezonanta.
Procesul prin care are loc transmiterea de energie
necesara pentru realizarea inversiunii populatiilor, se
numeste pompaj fotonic. Realizarea pompajului fotonic
se poate realiza prin mai multe cai: fotonica, electrica,
chimica. Pentru a evita pierderea spre exteriorul
mediului activ a primilor fotoni stimulati si totodata
pentru a lungi triectoria acestora prin mediul activ in
vederea dezexcitarii stimulate a unui numar cit mai
mare de atomi se impune existenta unei cavitati
rezonante. Cavitatea rezonanta obliga fotonii sa
ramina un timp mai indelungat in multimea de atomi
excitati asigurind astfel o amplificare a radiatiei.
Pentru a obtine inversiunea populatiilor, deseori in
calitate de mediul activ laser, este folosit un amestec a
doua gaze. In laserul cu Heliu Neon, rolul gazului de
baza ii apartine atomilor de Neon, iar rolul gazului
adaugat atomilor de Heliu. Prin ciocnire are loc
transfer de energie de la atomii de Heliu la atomii de
Neon, obtinindu-se popularea nivelului
metastabil.Tranzitiile stimulate in cavitatea rezonanta,
produc fasciculul laser
3. Importanta radiatiei laser in cercetarile
biofizice si practica medicala
In medicina cu ajutorul unui dispozitiv laser care emite
in infrarosu se poate face determinari ale diferitor
substante din singe fara sa se apeleze la obisnuita
metoda a recoltarii unor probe de singe. Dispozitivul
pemite masurarea precisa si rapida a continutului de
glucoza, grasimi, de alcool din singe. In chirurgie
laserul este folosit in tratarea glioamelor la
desprinderea unor tumori de pe principalele vase de
singe, la detasarea muschilor de os, pentru
cicatrizarea ulcerului stomacal. In oftalmologie, laserul
este folosit in retinopatia diabetica, la prevenirea si
extinderea hemoragiilor, la dezlipiri sau rupturi
retiniene. In dermatologie, unde se utilizeaza atit
efectul termic cit si cel fotobiostimulent si fotochimic, la
inlaturarea tumorilor cutanate. In ortopedie si
traumatologie, radiatia laser este indicata la tratarea
unei serii intregi de afectiuni : artoze, posttraumatice si
reumatismale.
4. Determinarea lungimii de unda, frecventei si
energiei radiatiei laser.
Pe bancul optic in suporturi speciale se instaliaza
laserul, reteaua de difractie si ecranul. Distanta dintre
retea si ecran se stabileste astfel incit pe ecran sa se
observe tabloul de interferenta ce contine maximile de
ordinile 1,2,3. Cu ajutorul riglei se masoara distanta L
de la retea pina la ecran si distanta S de la maximul
central pina la maximul de ordinul inti. Raportul S/L
repr valoarea numerica a tg (fi). FORMULA : lambda =
d sin ‘fi’ frecventa=c/lambda.
Energia unei cuante a radiatiei laser cu He-Ne se
determina din relatia E= h * Niu.
5. Difractia luminii. Reteaua de difractie.
În fizică, difracția se referă la diverse fenomene
asociate cu ocolirea de către unde a obstacolelor
apărute în calea lor.Difracția are loc în cazul oricărui
tip de undă, inclusiv undele acustice, undele de la
suprafața apei, și undele electromagnetice cum ar fi
lumina vizibilă, razele x și undele radio. Întrucât
obiectele materiale au și ele proprietăți ondulatorii,
difracția apare și în cazul particulelor de substanță ca
electroni, protoni, neutroni și poate fi studiată
conformmecanicii cuantice.
Rețeaua de difracție este formată din fante înguste,
rectilinii, paralele, echidistante foarte apropiate.
n= numărul de trasături pe unitatea de lungime
N= numărul de zgârieturi rectilinii pe o distanță L
l= constanta rețelei
Lucrare de laborator Nr 21
1.Absorbtia luminii. Legea lui
Bouguer - Lambert
Cantitatea de energie transformata de unda
electromagnetica printr-o suprafata oarecare intro
unitate de timp se numeste Flux de lumina.
Intensitatea luminii se numeste cantitatea de energie
transportata de unde de lumina intr-o unitate de timp
printr-o unitate de suprafata perpendiculara pe directia
de propagare a undei. Fenomenul in care are loc
atenuarea intensitatii luminii la trecerea prin orice
substanta in rezultatul transformarii energiei de lumina
in alte forme de energie- absorbtia luminii. Legea
absorbtiei unui fascicul pararel de lumina
monocromatica intr-un mediu omogen a fost
descoperita de Bouguer si elaborata de Lambert.
Id=I0e-kd
I0- intensitatea luminii incidente
Id- intens lumi care a trecut printr-un strat de
substante cu grosime ‘d’
e- baza ln
k-coeficientul natural de absorbtie al substantei
Legea lui Bouguer Lambert stabileste ca intensitatea
luminii la trecerea printr-un strat de substanta
omogena se micsoreaza odata cu marirea grosimii
stratului dupa legea exponentiala.
2.Legea lui Beer. Legea lui Bouguer-Lambert- Beer.
Cercetind absorbtia luminii monocromatice in solutii
colorate cu concentratii mici intr-un solvent absolut
transparent pentru radiatia monocromatica, Beer a
stabilit :
1) absorbtia luminii monocromatice in solutii
colorate are loc conform legii lui Bouguer-
Lambert;
2) coeficientul monocromatic de absorbtie a
solutiei colorate depinde direct de concentratie;
kλ=XλC
Substituind formula lui Beer in formula legii B-Lambert,
obtinem formula ce exprima legea lui B-L-Beer, care
caracterizeaza absorbtia luminii in solutii colorate de
concentratii mici: Id=I0e-xCd
3. Coeficientul de transmisie optica si extinctia
solutiei
Raportul dintre intensitatea luminii care a trecut prin
substanta sau solutia data si intensitatea luminii
incidente se numeste coeficient de transmisie optic a
substantei.
‘tau’ =
Lg.natural al marimii inverse coeficientului de
transmisie optica se numeste extinctia substantei
D=ln
4.Schema si principiul de lucru a colorimetrului
fotoelectric
Solutia cercetata se toarna in cuva. Lumina de la sursa
trecind prin filtru si cuva cade pe celula fotovoltaica. La
bornele celulei fotovoltaice este unit galvanometrul
devierea acului caruia este proportionala cu marimea
fluxului de lumina care trece prin solutie. DESEN
5.Metoda fotocolorimetrica, aplicatii in medicina.
Analiza spectrelor de absorbtie se aplica in medicina,
de ex, la determinarea saturatiei singelui cu O2 numita
OXIHEMOMETRIE. Aceasta metoda se bazeaza pe
variatia spectrului de absorbtie al singelui in functia de
saturatie lui cu O2. Pe baza fenomenului absorbtiei
luminii s-a elaborat diferite metode fotometrice de
studiere a solutiilor colorate, in particular calorimetria
de contraceptie care repr in caz particular al
fotometriei si se aplica la determinarea concentratiei
solutiilor colorate. Metoda fotocalorimetrica are o
deosebita importanta in studierea microelementelor.
Cu ajutorul calorimetrului fotoelectric se poate
determina concentratia microelementelor cu o
exactitae cuprinsa in limitele 10-4-10-8g/l
Lucrare de laborator Nr 22
1.Radioctivitatea. Tipuri de dizintegrari
nucleare.Radiatiile nucleare.
Radioactivitatea este un fenomen rezultant din
dezintegrarea radioactiva a atomilor sau mai bine zis
nucleelor acestora. Este procesul prin care nucleul
unui atom se transforma spontan in alta specie de
nucleu atomic.La dezintegrarea radioactiva exista
doua tipuri de radiatii emise : a) particule subatomice
(raze “alfa”, raze “beta”, raze “beta +”, neutroni)
b) unde electromagnetice (raze ‘gama’)
Dezintegrarea “alfa” produce un nucleu al atomului cu
un nr de ordine cu 2 mai mic si numar de masa cu 4
mai mic. Dezintegrarea ‘Beta’ produce un nucleu cu
nr atomic cu 1 mai mare si cu acelasi nr de masa. La
dezintegrarea Beta are loc transformarea unui neutron
intr-un proton si un electron.Dezintegrarea Beta+ se
produce cind nucleul are un exces de protoni in raport
cu nr neutronilor, se produce un nucleu cu nr de ordine
cu1 mai mic si acelasi nr de atomi. Radiocactivitatea
Gama nu prezinta o emisie de materie provenita din
nucleu ci o emisie de energie sub forma de radiatie
electromagnetica.
2. Legea dezintegrarii radioactive. Constanta de
dezintegreare. Perioada de injumatatire.
Dezintegrarea radioactiva este un fenomen spontan.
Pe de alta parte este si un fenomen aliator : nu se
poate prezice cind se va dezintegra un anumit nucleu
nestabil. Legea statistica exprima dependenta
numarului nucleelor nedezintegrate de timp : N(t)=N0e-
λt.
N0- nr initial de atomi radioactivi
N(t) – nr de atomi radioactivi ramasi
t- timpul scurs de la inceputul experimentului
Lambda- constanta de dezintegrare caracteristica
fiecarei subst radioactive
In locul constantei de dezintegrare adesea este
folosita o marime numita perioada de injumatatire.
Pentru a determina relatia dintre Lambda si T in
expresia matematica a legii de dezintegrare substituim
t prin T si N(t) prin N0/2 si obtinem : N0/2=N0e-lambda*t.
Legea dezintegrarii : N(t)= N0*2-t/T.
3. Activitatea subst radioactive. Unitatile de
masura. Fondul radioactiv.
Nr de dezintegrari intr-o unitatea de timp produse in
sursa numita activitatea radioactiva. Unitatea de
masura a activitatii unei surse radioactive in SI este
[A]= Bq (becquerel) . O unitate mai frecventa utilizata
in practica ce corespunde activitatii unui gram de radiu
este numit Curie 1 Ci=3,7 * 1010Bq . Activitatea
specifica caracterizeaza concetratia subst radioactive
in preparatul respectiv. Folosind notiunea de activitate
radioactiva, legea de dezintegrare are expresii
matematice analogice celor mentionate anterior
A(nT)=A0/2n
4. Detectoare de radiatii nucleare. Controlul
Geiger- Muller
Detectorul radiatii nucleare este un sistem care pune
in evidenta particulele nucleare, pemite determinarea
nr lor, precum si a unor caracteristici cum ar fi energia
sau masa. Dupa principiul de functionare detectoarele
se impasrt in :
a) detectoare care se bazeaza pe fenomenul de
ionozare in gaz. La trecerea unei particule incarcate
prin gazul detectorului se produc perechi ION-
ELECTRONI colectate de doi electrozi la care se
aplica o diferenta de potential. Un astfel de detector
este camera de ionizare.
b) detectoare care se bazeaza pe aparitia scintilatiilor.
Este vorba de a acumula raditia emisa de atomi
radioactivi si de a transforma in semnale electrice.
c) detectoare care se bazeaza pe fenomenul de
formare de prechi electron-gol in cristale
semiconductoare. Nr de perechi electro-gol este
proportional cu energia particulei.
Contorul Geiger-Muller este format dintr-un
condensator cilindric inchis intr-un tub de sticla. Anodul
este un fir ft subtire, Catodul este un cilindru metalic
sau o pelicula metalica, depusa pe peretele interior al
tubului. Electrozii sunt legati la o diferenta de potential
de citeva sute de volti. Din cauza constructiei sale
cimpul electric in vecinatatea anodului este foarte
intens. La trecerea particulei nucleare incarcate in
gazul din interiorul contorului se produc perechi Ioni-
Electroni. Se formeaza o avalansa de Ioni si electroni.
In circuit apare un curent de descarcare de scurta
durata. Curentul care trece prin circuit produce la
bornele rezistorului o cadere de tensiune care este
amplificata si inregistrata. Acesta este impulsul de
tensiune.
5 Determinare fondului radioactiv si a activitatii
unei substante radioactive utilizind instalatia B-4.
Instalatia de tip B-4 este confectionata din 2 blocuri :
blocul de baza si blocul contoarelor. Blocul de baza
include dispozitivul pentru alimentarea contorului
Geiger-Muller cu tensiune inalta si circuitele
electronice, prevazute pentru numararea si
inregistrarea impulsurilor. Pe panoul din fata sunt
situate butoanele de comanda cu inscriptiile respective puternic (de o tensiune V>31800 volti) patrund in atomii
si comutatorul polaritatii. Tot pe acest panou pot fi anodului, ei pot smulge electroni de pe nivele profunde
citite indicatiile celor 6 decatroane, ce servesc pentru (K,L sau M) fig pg 130. Locurile ramase libere completate
inregistrarea impilsurilor. Fiecare decatron repr un tub de electronii de pe straturile exterioare, tranzitiile fiind
cu descarcare in gaz. insotite de radiatii X cu lungimi de unda grupate in serii
caracteristice atomilor excitati in anod. Fig pg 131.
14. Luminiscenta
Radiatia X formata prin acest mechanism are spectru de
Luminiscenta reprezinta radiatia suplimentara a linii, characteristic atomnilor anodului, de unde si
corpului in raport cu radiatia lui termica la tempteratura denumirea – raze X caracteristice, preponderant utilizate
data, care dureaza un timp mult mai mare decit in domeniul stiintific, numit cristalografie.
perioada undelor de lumina. Radiatia termica in
domeniul vizibil are loc cind temperature corpului
radiant este de citeva sute sau mii de grade, pe cind
luminescent el poate fi la orice temperature. Din acest
moriv, luminiscenta deseori este numita radiatie rece.
*Tipuri de luminiscenta SE deosebesc –
fotoluminiscenta(apare in urma absorbtiei luminii) –
electroluminescenta(este conditionata de cimoul
electric in care este plasata substanta –
catodoluminiscenta(este provocata de iradierea
substantei cu electroni rapizi –
triboluminescenta(determinate de actiuni mecanice) –
chimiluminescenta(apare in unele procese chimice) –
bioluminescenta(se observa la unele vacterii, ciuperci,
insect.
*Fotoluminiscenta se clasifica in fluorescent(de
scurta durata) si fosforescenta( de lunga durata). Dupa
mecanismul proceselor elementare sunt atestate
fotoluminescenteȘ de rezonanta, spontana, stimulate
si de recombinare. Actul initial al fotoluminesccentei
este excitarea atimului sau molecule cu un foton din
exterior.
15 Legea lui Stokes
Stipuleaza spectrul de luminescenta in raport cu
spectrul de excitare este deplasat in domeniul cu
lungimi de unda mai mari. Fig pg 152.
16 Radiatia X. Tubul lui Coolidge.
Radiatiile X au fost descoperite de Wilhelm Conrad
Rentgen. Pentru a sublinia natura necunoscuta a
acestor radiatii ectrem de penetrante, la momentrul
doscoperirii savantul lea numit raze-X. Sa constatat ca
radiatia X este de natura electromagnetica, avind
lungime de unda de ordinal 10^-10m. Pentru a
produce raze X este necesar ca electronii puternic
accelerate sa bombardeze un corp metaic, dispozitivul
de baza utilizat in acest scop poarta numele de tubul
lui Coolidge schema pg:128. Electronii sunt emisi de
filamentul catodului incalzit de curentul Ic cu
intensitatea de citiva ampere si accelerate spre anod
de o diferenta de potential V de zeci de kV.
Deplasarea electronilor de la catod spre anod
corespunde unui current de direcite inversa cu
intensitatea (i) de citiva miliamperi, numit curent
anodic. Intensitatea acestui current pentru tubul dat
depinde de temperature filamentului si de diferenta de
potential.
17 Radiatia X de frinare.
Cind un electron cu energie cinetica (Ein) trece prin
apropierea unui nucleu, sub actiunea fortei de atractie
electristatica, el isi schimba directia si este frinat, dind
nastere unui foton de raze X. Energia acestui foton este
hv=Ein-Eext Schema pg 129. In functie de distanta
traiectorie electronilor de la nucleu( care poate fi oricare),
energia fotonilor de frinare variaza de la 0 pina la Emax,
cind toata energia cinetica a electronului incident este
comunicata fotonului X. Prin aceasta se explica ca
spectrul radiatiei de frinare este continuu.
Radiatia X caracteriscice. Cind electronii accelerate