-

Varianta 2

I
1 O unda electromagnetica rezulta din asocierea a doua componente – un camp electric oscilator caracterizat de
vectorul E, si un camp magnetic oscilator caracterizat de vectorul H. Oscilatiile acestor vectori sunt tot timpul in faza,
vectorii fiind situati in planuri perpendiculare. Propagarea undei in spatiu are loc in directie perpendiculara de acesti
vectori.

2. Spectrul undelor electromagnetice al luminii vizibile. Undele electromagnetice ale craror lungimi sunt situatie intre
10(8) nm si 10(-16) nm alcatuiesc spectrul electromagnetic. O portiune mica din el (400-760 nm), este perceputa de
ochiul omului si alcatuieste spectrul vizibil sau mai numita lumina.

3.Acţiunea chimică şi cea biologică a luminii, în special acţiunea luminii asupra ochiului, este legată de
componenta electrică a undei electromagnetice. De aceea, vectorul E este numit vectorul luminii şi se
consideră caracteristica de bază a luminii.
4. Lumina naturală și lumina polarizată Lumina in care oscilatiile vectorilor ce caracterizeaza campurile ondulatorii
sunt situatie in planuri diferite, se numeste lumina naturala, sau lumina nepolarizata. Lumina in care oscilatiile
tuturor vectorilor de lumina au loc numai in plane paralele se numeste lumina plan polarizata sau liniar polarizata.
Planul in care au loc oscilatiile luminii se numeste plan de polarizare a luminii.

6.Legea lui Brewster. Tangenta unghiului de incidenta a fasciculului polarizat este egala cu tangenta unghiului de
refractie a mediului. tgi = n

Importanța Lumina polarizată poate fi utilizată pentru a studia

tensiunile mecanice care apar în țesutul osos.

II
1. Coeficientul de transmisie (transparenţă) optică.
Formula şi sensul fizic al lui.
Raportul dintre intensitatea luminii care a trecut prin
substanța sau soluția dată și intensitatea luminii
incidente se numește coeficient de
transmisie(transparență) optică a substanșei Gi = Id/I x
100% Coeficientul de transmisie optică determină ce
parte din fluxul de lumin[ trece prin substanța dată și se
exprimă prin %
2. Formula legii lui Beer.
- Absorbția luminii monocromatice în soluțiile colorate are loc conform lui Bouguer-Lambert;
-Coeficientul monochromatic de absorbție al soluțiilor colorate depinde direct proporțional de
concentranție
3. Ce caracterizează această lege. Bouguer – Lambert – Beer
Legea dată caracterizează absorbția în soluții colorate de concentrații mici.
4. Aplicaţiile metodei colorimetrice în medicină. Analiza spectrelor de absorbție se aplică în medicină, de
exemplu la determinarea saturației sângelui cu oxigen, metodă numită oxihemometrie.Această metodă se
bazeazăz pe variația spectrului de absorbție a sângelui în funcție de saturația lui cu oxigen. Metoda
fotocolorimetrică are o deosebită importanță în studierea microelementelor sângelui dacă concentrația lor
variaza între 10-4 și 10-8 g/l.
 III
1. Legea lui Kirchhoff – legea inversiunii liniilor spectrale.
Între spectrul de emisie și absorbție al unei substanțe obținute în condiții identice, există o
corespondență directă exprimată prin legea lui Kirchoff, numită și legea inversiunii liniilor spectrale.
“Substanța absoarbe radiații cu aceleași lungimi de undă pe care este în stare să le emită”

2. Lumina monocromatică și policromă.

Când o sursă de energie emite o singură lungime de undă (de exemplu laserul), ea este considerată
monocromatică. Dacă o sursă de energie emite mai multe lungimi de undă, ea este numită policromă.
3. Undele electromagnetice…., este perceputa de ochiul omului si alcatuieste spectrul vizibil sau mai
numita lumina.
4. Dispersia luminii…..Descompunerea prin refracție a undelor electromagnetice emise de fotonii luminii (în
dependență de lungimea de undă) se numește dispersia luminii.
5.
Spectroscopul este aparatul cu ajutorul căruia putem studiat spectrul de emisie al unui mediu. Spectrograful este
aparatul cu ajutorul căruia studiem spectrul de emisie al unui mediu, cu ajutorul înregistrării datelor pe o placă
fotografică sau pe un inscriptor.

6. În cazul dispersiei luminii la trecerea prin prisma de sticlă, lumina albă trece printr-un obstacol(mediu
transparent) , viteza de propagare a undelor electromagnetice emise de fotoni depinde de lungimea de
undă, din acest motiv fasciculele de lumină monocromatice se împart sub un unghi de incidență D

Variant 5

I Determinarea lungimii de undă și energia unei cuante a rad

\

II
1. Radioactivitatea.
Radioactivitatea este emisia spontantă de particule și unde în cadrul dezintegrării radioactive. Dezintegrarea
radioactivă este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan,
se dezintegrează degajând energie sub formă de radiații diverse(alfa, beta, pozitron, gama) într-un atom mai stabil.

2. Tipuri de radiații nucleare

Dezintegrația alfa și beta. Radiații sub formă de materie(la alfa – atom de He, la beta – un electron și un
pozitron) și radiații sub formă de undă electromagnetică (radiația gamma)

3. Capacitatea de penetrare şi respectiv ionizare ale radiaţiilor nucleare.

Puterea de penetrare a radiațiilor reprezintă distanța care ele o pot parcurge într-un anumit mediu, până sunt
absorbite complet în grosimea unei foi de hârtie obișnuită sau în cel mult o zecime de milimetru de aluminiu. În aer
distanța maximă pe care o străbate nu depășește 11 cm.

Razele beta sunt mai puțin rapide, dar considerabil mai dure decât alfaș ele pot străbate 2-3 mm de aluminiu. În aer
distanța nu depășește mai mult de 10-15 m.

În schimb razele gamma sunt cele mai penentrante datorită puterii lor de ionizare foarte scăzută (procesele de
interacțiune cu atomii substanței prin care trec sunt foarte rare).

4. Legea dezintegrarii radioactive

Dezintegrarea radioactivă este un fenomen spontan, deoarece nu poate fi manevrat din exterior.Nu depinde
de temperatură, presiune sau structură chimică în care se află atomul, al cărui nucleu este nestabil. Pe de
altă parte este și un fenomen aleator – nu se poate prezice când se va dezintegra un anumit nucleu nestabil.
 5. Activitatea substantelor radioactive
Numărul de nuclee dezintegrate într-o unitate de timp reprezintă o caracteristică a preparatului radioactiv,
numită activitate radioactivă.(A)
Unitatea de măsură în SI este Becquerel(Bq) ce corespunde activității unei surse radioactive în caz că se
produce o dezintegrare într-o secundă.

III
1. . Substanțe optic active
Unele substanțe, în majoritate organice, datoritî prezenței unuia sau mai multor atomi de Carbon asimetrici,
poseda proprietatea de a roti planul de polarizare a luminii incidente, astefel de substanțe se numesc
substanțe optic active, iar proprietatea lor de a roti planul de polarizare a luminii – activitate optica, ele pot fi
dextrogire și levogire, în funcție de direcție în care este rotit fasciculul de lumină.
2. Determinarea concentratiei .....
Lichidele biologice conțin substanțe de natură organică, o parte din ele, datorită asimetriei lanțului de
carbon, sunt substanțe optic active, respectiv este posibilă determinarea concentrației unor substanțe în
lichidele biologice prin metoda polarimetrica.
3. Polarimetrul schematic
Deoarece nicolul costă scump, în unii polarizatori se folosesc polaroizii, cel mai simplu polarimetru constă din
2 nicoli identici – polarizator și analizator.
Polarimetrul are o sursă de lumină, o lentilă, 2 nicoli sau 2 polaroizi, un tub unde se introduce soluția , și
ocularul, unde pot fi vazute corespondentele dintre spectrul substantei cercetate si linia galbena, ce va servi
ca punct de reper in stabilirea unghiului de refractie, si ulterior printr-o formula si concentratia substantei
date
4. Utilizarea luminii polarizate în biologie și medicină
Lichidele biologice conțin substanțe de natură organică, o parte din ele, datorită asimetriei lanțului de
carbon, sunt substanțe optic active, respectiv este posibilă determinarea concentrației unor substanțe în
lichidele biologice prin metoda polarimetrica. De asemenea pot fi studiate și transformările structurale (în
biofizica moleculară) Microscopia polarizată servește la determinarea izotropiei și anizotropiei optice a
diferitor elemente histologice, precum și verificarea lor, lame osoase, fibre de colagen, cromatina, mielină
etc. Lumina polarizată poate fi utilizată pentru a studia tensiunile mecanice care apar în țesutul osos