Ghid ROM Bioc Stom 15 Sapt 2023-75990

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”
Catedra de biochimie și biochimie clinică
BIOCHIMIE
Ghid pentru lucrări practice
pentru studenții Facultății Stomatologie
Student ________________________________________________
Grupa _________________________________________________
Profesor ________________________________________________
Chișinău, 2023
Aprobat la ședințele:
Catedrei de biochimie și biochimie clinică (proces verbal nr. _ din _________ 2023)
Comisia Metodică pe profil Științe fundamentale (proces verbal nr. _ din _________ 2023)
Consiliul de Management al Calită ții, USMF „Nicolae Testemițanu” (proces verbal nr. _ din
_________ 2023)
Autori:
Recenzenți:
Victor Vovc, profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe medicale;
Anatol Vișnevschi, profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe medicale;
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII
Biochimie: Ghid pentru lucră ri practice pentru studenții Facultă ții Stomatologie /
……………………… ș. a.; Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”,
Catedra de biochimie și biochimie clinică – Chișină u:
Bibliografie: 15, pag. 163, 610 ex.

ISBN
© Tagadiuc O, ș. a., 2023

CUPRINS
Bibliografie recomandată ......................................................................................................................................................... 5
Cerinţe faţă de studenţi............................................................................................................................................................ 6
Instrucțiune privind mă surile pentru protecția muncii și asigurarea securită ții în

laboratoarele de biochimie.................................................................................................................................... 7
Informații despre evaluare..................................................................................................................................................... 8
Tema nr. 1. Importanța biochimiei pentru disciplinele medicale. Grupele funcționale

și tipurile de legă turi chimice specifice biomoleculelor. Aminoacizii – rolul
biomedical, structura, clasificarea și proprietă țile.........................................................................9
Tema nr. 2. Rolul, structura şi clasificarea proteinelor........................................................................... 16
Tema nr. 3. Proprietă ţile fizico-chimice ale proteinelor. Metodele de separare şi

purificare ale proteinelor..................................................................................................................................... 23
Tema nr. 4. Nucleoproteinele. Acizii nucleici – clasificarea, structura și funcțiile.

Bazele azotate, nucleozidele și nucleotidele – structura, nomenclatura și
proprietă țile...................................................................................................................................................................... 29
Tema nr. 5. Totalizare la capitolul ”Structura proteinelor și acizilor nucleici”....................35
Tema nr. 6. Natura chimica si structura enzimelor. Vitaminele ca și coenzime.

Mecanismul de actiune al enzimelor. Clasificarea și nomenclatura enzimelor 37
Tema nr. 7. Cinetica reacţiilor enzimatice. Reglarea activită ţii enzimelor. Utilizarea
enzimelor în practica medicală ....................................................................................................................... 44
Tema nr. 8. Noţiuni generale despre metabolism. Decarboxilarea oxidativă a acidului

piruvic. Ciclul krebs.................................................................................................................................................... 51
Tema nr. 9. Oxidarea biologică . Lanţul respirator şi fosforilarea oxidativă .......................59
Tema nr. 10. Totalizare la capitolele “Enzimele” și ”Bioenergetica”............................................65
Tema nr. 12. Glucidele: rolul biologic, clasificarea și structura. Digestia şi absorbţia
glucidelor. Metabolismul glicogenului..................................................................................................... 67
Tema nr. 12. Metabolismul glucozei........................................................................................................................... 73
Tema nr. 13. Сalea pentozo-fosfaţilor. Metabolismul fructozei şi galactozei.

Reglarea şi patologia metabolismului glucidic................................................................................80
Tema nr. 14. Totalizarea pe capitolul „Chimia și metabolismul glucidelor”..........................86
Tema nr. 15. Evaluarea lucrului individual al studenților.....................................................................86

Tema nr. 1 (16). Lipidele: structura, proprietă țile, rolul biologic și clasificarea.
Digestia și absorbția lipidelor. Metabolismul trigliceridelor..............................................87
Tema nr. 2 (17). Metabolismul acizilor grași și al corpilor cetonici..........................................93
Tema nr. 3 (18). Metabolismul lipidelor structurale.................................................................................98
Tema nr. 4 (19). Totalizare la capitolul “Chimia și metabolismul lipidelor”.....................104
Tema nr. 5 (20). Digestia si absorbtia proteinelor. Putrefactia aminoacizilor in

intestin. Caile generale de metabolizare a aminoacizilor....................................................106
Tema nr. 6 (21). Sinteza aminoacizilor dispensabili. Utilizarea scheletelor de carbon

ale aminoacizilor. Produsele finale ale metabolismului azotat. Mecanismele de
dezintoxicare a amoniacului........................................................................................................................... 114
Tema nr. 7 (22). Metabolismul intermediar al unor aminoacizi...................................................119
Tema nr. 8 (23). Metabolismul nucleoproteinelor şi cromoproteinelor............................126
Tema nr. 9 (24). Totalizare la capitolul „Metabolismul proteinelor simple și

conjugate”......................................................................................................................................................................... 135
Tema nr. 10 (25). Biosinteza DNA – replicarea. Reparatia dna și mutatiile.

Mecanismele biochimice ce stau la baza expresiei genelor – transcriptia.........137
Tema nr. 11 (26). Bazele biochimice ale translaţiei.................................................................................144
Tema nr. 12 (28). Hormonii. Structura, clasificarea, biosinteza, reglarea sintezei și

secreţiei, mecanismele de acţiune............................................................................................................. 149
Tema nr. 13 (28). Hormonii de natura steroida si tiroidieni (t3 și t4).

Vit a și d. Eicosanoizii............................................................................................................................................. 156
Tema nr. 14 (29). Totalizare la capitolul „Reglarea genetică şi hormonală a

metabolismului”........................................................................................................................................................... 162
Tema nr. 15 (30). Evaluarea lucrului individual al studenților.....................................................162

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
A. Obligatorie:
1. Lîsîi L., Pavlovschi E. Biochimie medicală (ediţia a treia). Chişină u, 2019.
2. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
3. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
4. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
5. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).
B. Suplimentară:
6. Nelson D.L., Cox M.M., Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
7. Bhagavan N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
8. Campbell P.N., Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
9. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry. The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
10. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-
2. Academic Press, 2003
11. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
12. Северин Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
www.biochemistry.ru.
13. Ferrier D. R. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews. 7th edition, 2017.
14. Rodwell V. W., Bender D. A., Botham K. M., Kennelly P. J., Weil P. A. Harper's Illustrated
Biochemistry, 31st Edition, 2018.
15. www.themedicalbiochemistrypage.org
CERINŢE FAŢĂ DE STUDENŢI
la Catedra de biochimie și biochimie clinică
În conformitate cu Carta Universită ţii şi Codul Moral toţi studenţii sunt obligaţi să
respecte urmă toarele reguli:
1. Să îndeplinească toate sarcinile care le revin potrivit planului de învă ţă mâ nt și
curriculumului la disciplina Biochimie.
2. Să acceseze regulat pagina catedrei – https://biochimia.usmf.md/ro pentru a se
informa cu avizele plasate.
3. Frecvenţa la cursuri şi lucră rile de laborator este obligatorie.
4. Studenţii se prezintă la orele de curs şi lucră rile de laborator fă ră întâ rziere, în halate
(nu se admit costume chirurgicale), cu toate rechizitele necesare şi temele pregă tite.
5. La lucră rile de laborator studenţii sunt acceptaţi cu Ghidul pentru lucră ri practice
îndeplinit.
6. Semnarea procesului verbal al lucră rii de laborator este obligatorie şi atestă
îndeplinirea pă rţii practice. În cazul nesemnă rii procesului verbal, partea practică a
orei se recuperează conform orarului recuperă rii restanţelor practice (absenţelor).
7. Absenţele la lucră rile de laborator se recuperează numai cu permisiunea vice-
decanului. La recuperare studentul se prezintă ca şi la orele de lucră ri practice: cu
procesul verbal, testele și itemii pentru lucrul individual rezolvați, tema învă ţată .
8. Studenţii sunt obligaţi:
‒ să foloseascã cu precauţie bunurile materiale existente în spaţiul catedrei, să
pă streze utilajul şi mobilierul, să le întreţină în stare bună . Prejudiciul cauzat prin
deteriorarea sau distrugerea bunurilor se va recupera, conform procedurii legale,
de la cei care le-au produs;
‒ să urmeze strict regulile tehnicii securită ţii în laboratorul de biochimie;
‒ să pă streze ordinea, cură ţenia şi liniştea în incinta catedrei;
‒ în anotimpul rece al anului hainele (paltoanele, scurtele) se lasă la vestiar.
9. În timpul cursului sau lucră rii de laborator este interzisă folosirea telefoanelor mobile
şi utilizarea diverselor mijloace tehnice (laptop-urilor, iPad-urilor, etc.).
10. Responsabil de disciplină în timpul lucră rilor practice este studentul de serviciu.
11. Să respecte drepturile de autor ale altor persoane şi să recunoască paternitatea
informaţiilor prezentate în lucră rile elaborate.
INSTRUCȚIUNE PRIVIND MĂSURILE PENTRU PROTECȚIA MUNCII ȘI
ASIGURAREA SECURITĂȚII ÎN LABORATOARELE DE BIOCHIMIE
1. Întregul personal și studenții, trebuie să cunoască și să respecte regulile de protecție a
muncii și de asigurare a securită ții pentru prevenirea accidentelor de muncă .
2. Tot personalul care lucrează în laboratoarele de biochimie este obligat să poarte halate
albe curate.
3. Aparatele electrice (centrifugă , termostate, frigidere, spectrofotometru, etc.) trebuie să
aibă prizele cu împă mâ ntare și izolare electrică perfectă . Fixarea lor în priză se face
numai cu mâ na uscată .
4. Toate reacțiile chimice se execută în conformitate cu condițiile prescrise (cantitatea,
concentrația, vesela, succesiunea etc.).
5. Masa de lucru se pă strează într-o ordine și cură țenie exemplară . Nu se aglomerează
masa cu vase și aparate inutile, pe masă se pun numai reactivii și vesela necesară
pentru lucrarea respectivă .
6. Nu se execută nici o operație în vase murdare. După utilizare, toate vasele de laborator
se spală cu apă de la robinet și cu apă distilată .
7. Nu se lasă substanțe în vase neetichetate.
8. Sticlele cu reactivi trebuie să fie întotdeauna închise cu dop. Dacă se folosesc diferiți
reactivi, trebuie de avut grijă să nu se schimbe dopurile. Excesul luat dintr-un reactiv
nu trebuie turnat înapoi în sticlă .
9. Trebuie să se lucreze cu mare precauție cu metalele alcaline, fosfor, brom, clor, acid
azotic, substanțe toxice și inflamabile.
10. Pipetarea materialelor biologice se face cu pipete prevă zute cu filtru de vată .
11. Pipetarea acizilor concentrați și a bazelor se face cu pipetă cu volum mai mare decâ t
volumul de pipetat și prevă zute cu filtru de vată .
12. În timpul încă lzirii unei eprubete care conține un lichid capă tul deschis al eprubetei nu
se ține spre cel care efectuează operația și nici spre vecini.
13. Este strict interzisă gustarea reactivilor, deoarece majoritatea substanțelor chimice
folosite sunt toxice sau caustice.
14. Mirosirea substanțelor chimice nu se face prin apropierea nasului direct la gâ tul sticlei
cu reactivi, dar prin aducerea unui curent de aer care conține vapori ai substanțelor de
la gâ tul sticlei cu ajutorul palmei în apropierea nasului.
15. Câ nd se lucrează cu substanțe care în cursul operației se pot împră știa sau pot produce
mici explozii, se folosesc ochelari de protecție.
16. După finalizarea lucră rii practice, se pun toate vasele la loc, se cură ță masa și se
controlează dacă aparatura electrică a fost scoasă din prize și robinetele de apă și gaz
închise.
17. Fiecare laborator trebuie să fie dotat cu o trusă de prim ajutor care să conțină
medicamente și material medical strict necesar (antinevralgice, cardiotonice,
antibiotice, antiseptice, calmante, tifon, etc.).
18. Este interzisă utilizarea alimentelor în laborator.
19. Este necesar ca mă surile de protecție a muncii, de asigurare a securită ții și de
prevenire a toxicită ții să fie discutate cu fiecare grupă de studenți la începutul
activită ții anului universitar și reamintite periodic, studenții înregistrâ ndu-se și
semnâ ndu-se în registrul ce atestă instruirea efectuată .
20. În cazul unor accidente se va apela la conducă torul lucră rii.
INFORMAȚII DESPRE EVALUARE
1. Cu scopul de a verifica cunoştinţele studenţilor, la sfâ rşitul fiecă rui capitol vor fi
susținute 6 totaliză ri, câ te 3 în fiecare semestru:
‒ Totalizarea I: “Structura proteinelor și acizilor nucleici”;
‒ Totalizarea II: „Enzimele și Bioenergetica”;
‒ Totalizarea III: „Metabolismul glucidelor”;
‒ Totalizarea IV: „Metabolismul lipidelor”;
‒ Totalizarea V: „Metabolismul proteinelor simple şi complexe”;
‒ Totalizarea VI: „Reglarea genetică și hormonală ” și „Biochimia umorilor (sâ ngelui
și salivei)”;
2. Totalizarea se susţine:
‒ o dată la lecție, conform planului de studiu (la computer);
‒ a doua dată conform unui orar stabilit de catedră ;
‒ una dintre cele trei totaliză ri pe semestru poate fi susținută suplimentar în ultima
să ptă mâ nă a semestrului.
3. Studentul care a plagiat (copiat) în timpul totaliză rii, va primi o notă negativă și nu i
se va mai permite să o susțină din nou.
4. A 4-a notă în ambele semestre va fi acordată pentru lucrul individual și implicarea în
activită ți pe parcursul orelor practice.
5. Notele finale de la totaliză ri și pentru lucrul individual (în numă r de 4) vor fi utilizate
pentru a calcula media pentru admiterea la evaluarea semestrială (examen). La
examen vor fi admiși doar acei studenți care au nota medie „5” sau mai mare, nu au
absențe nerecuperate la orele practice și au fost prezenți la cel puțin 70% din orele
teoretice.
Tema nr. 1. Importanța biochimiei pentru disciplinele medicale. Grupele
funcționale și tipurile de legături chimice specifice biomoleculelor.
Aminoacizii – rolul biomedical, structura, clasificarea și proprietățile.
Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor ce conţin sulf (reacţia Fol)

Principiul metodei: La degradarea proteinelor şi a peptidelor sub acţiunea hidroxidului
de sodiu din grupă rile sulfhidril se eliberează sulful sub formă de sulfură de sodiu, care
reacţionâ nd cu plumbitul de sodiu, formează un precipitat de sulfură de plumb de culoare
neagră sau brună .
Mod de lucru:
№ Reactivi Eprubeta
1 Ovalbumină 1% 5 pică turi
2 Reactiv Fol 5 pică turi
Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2 minute.
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Reacţia xantoproteică (Mulder)

Principiul metodei: Aminoacizii aromatici la fierbere cu HNO 3 concentrat se supun
nitră rii. Ca rezultat soluţia capă tă o culoare galbenă care trece în oranj la adă ugarea bazei.
Mod de lucru:
2 HNO3 concentrat 5 pică turi
Eprubeta se ră ceşte sub un jet de apă rece, apoi:
3 NaOH 20% 10 pică turi
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie: ___________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 3. Reacţia cu ninhidrină
Principiul metodei: Ninhidrina interacţionează cu grupă rile alfa-amino ale proteinelor şi
aminoacizilor cu formarea unui compus colorat în albastru-violet.
Mod de lucru:
2 Soluţie de ninhidrină 0,5% 5 pică turi
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 4. Reacţia biuretică

Principiul metodei: Legă turile peptidice (-CO-NH-) ale proteinelor în mediul alcalin
interacţionează cu CuSO4, formâ nd compuşi complecşi coloraţi în roşu-violet.
Mod de lucru:
2 Soluţie de NaOH 10% 5 pică turi
3 Soluţie de CuSO4 1% 2 pică turi
Eprubeta se agită
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivelul inițial de cunoștințe
1. Elementele chimice. Tabelul periodic al elementelor.
Întrebări pentru studiu

1. Introducere în biochimie. Biochimia structurală , metabolică și clinică și sarcinile lor.
Importanța biochimiei pentru educația și practica stomatologică .
2. Biomolecule – macro- și micromolecule, molecule complexe.
3. Noțiuni de grupă funcțională . Tipurile de grupe funcționale specifice biomoleculelor.
Caracteristica lor generală .
4. Tipurile de legă turi chimice specifice biomoleculelor. Caracteristica lor generală .
5. Aminoacizii – rolul în organismele vii. Aminoacizii proteinogeni și neproteinogeni.
6. Clasificarea aminoacizilor după structura chimică , proprietă țile fizico-chimice,
importanţa biologică .
7. Stereoizomeria (L și D), solubilitatea și proprietă țile acido-bazice ale aminoacizilor.
8. Teoria polipeptidică a structurii proteinelor. Proprietă țile legă turii peptidice. Notarea
şi citirea aminoacizilor în peptide şi proteine. Aminoacizii N- și C-terminali.
Itemi pentru lucru individual
1. Plasați moleculele: CO2, H2O, HCl, NH4, O2, N2, Cl2, CH4, NaCl, NaH2PO4, Na2CO3, proteina,
DNA în colonițele din tabel conform legă turilor chimice prezente în ele.
Covalentă
Covalentă polară Ionică de hidrogen
nepolară
2. Divizaţi urmă torii aminoacizi în grupe conform clasifică rii biologice: Thr, Cys, Phe,
Gln, His, Met, Gly, Arg. Scrieţi peptida formată din aminoacizii indispensabili. Daţi
definiţia noţiunii de aminoacid indispensabil, indicaţi care aminoacizi se referă la
acest grup şi care sunt sursele aminoacizilor indispensabili?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Divizați aminoacizii proteinogeni conform proprietă ților fizico-chimice (completați
tabelul):
Aminoacizii Aminoacizii Aminoacizii Aminoacizii
hidrofobi hidrofili neutri hidrofili acizi hidrofili bazici
4. Ce sarcină (+/-) vor avea și spre care electrod (anod/catod) vor migra urmă torii
aminoacizi în mediul acid, neutru şi bazic?
pH<7.0 pH=7.0 pH>7.0
Aminoacidul
sarcina electrodul sarcina electrodul sarcina electrodul
Alanina
Serina
Lizina
Acidul aspartic
Glutamina
5. Scrieți urmă toarea tripeptida Glu-Pro-Arg. Evidențiați legă turile peptidice clasice și
atipice. Indicați deosebirile lor.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Teste pentru autoevaluare

1. Care dintre grupele funcționale de mai jos conferă proprietăți acide
biomoleculelor?
a) –SH
b) –NH2
c) –CONH2
d) –COOH
e) –OH
2. Care dintre grupele funcționale de mai jos conferă proprietăți bazice
biomoleculelor?
a) –SH
b) –NH2
c) –CONH2
d) –COOH
e) –OH
3. Legătura ce se formează între atomii de acelaşi fel sau între atomi cu

electronegativităţi foarte apropiate este:
a) covalentă polară
b) hidrofobă
c) covalentă nepolară
d) donor-acceptor
e) coordinativă
4. Legătura ce se formează între diferiți atomi ai bioelementelor nemetale care au

electronegativităţi diferite este:
b) ionică
d) donor-acceptor
e) coordinativă
5. Ce fel de legătură chimică se formează în rezultatul interacțiunii amoniacului cu

cationii de hidrogen?
b) ionică
d) donor-acceptor
e) de hidrogen
6. Forțele Van der Waals sau interacțiunile Van der Waals reprezintă:
a) forțele de atracție de putere relativ mică dintre moleculele neutre
b) forțele de respingere de putere relativ mică dintre moleculele neutre
c) forțele de atracție de putere mare dintre moleculele neutre
d) forțele care stabilizează legă turile covalente polare
e) forțele care stabilizează legă turile covalente nepolare
7. Care dintre perechile de atomi și grupe funcționale vor forma legături ionice?
a) C și N
b) NH2 și H+
c) COO- și NH3+
d) Cl- și Na+
e) COO- și NH2
8. Legătura de hidrogen se formează între:
a) un atom de hidrogen parțial încă rcat pozitiv și un atom de O, N sau S parțial încă rcat
negativ
b) un atom de hidrogen parțial încă rcat negativ și un atom de O, N sau S parțial încă rcat
pozitiv
c) un ion de hidrogen cu sarcină pozitivă și un atom de O, N sau S parțial încă rcat
negativ
d) un atom de hidrogen parțial încă rcat pozitiv și un atom de O, N sau P parțial încă rcat
negativ
e) un ion de hidrogen cu sarcină pozitivă și un atom de O sau N cu sarcină negativă
9. Ce grupe de aminoacizi sunt prezente în proteine?

a) hidroxiaminoacizii
b) aminoacizii homociclici
c) -aminoacizii
d) aminoacizii diaminodicarboxilici
e) tioaminoacizii
10. Ce structuri ciclice intră în componența aminoacizilor proteinogeni și căror

aminoacizi le aparțin?
a) purina fenilalanina
b) indol triptofan
c) imidazol histidina
d) pirimidină prolina
e) scatol tirozina
11. Selectați perechea corectă: aminoacidul și grupa funcțională specifică lanțului

lui lateral:
a) arginina grupa guanidinică
b) alanina grupa tio
c) fenilalanina grupa fenil
d) cisteina grupa hidroxil
e) triptofanul grupa indol
12. Selectați aminoacizii nepolari hidrofobi:

a) serina
b) valina
c) izoleucina
d) triptofanul
e) acidul glutamic
13. Selectați aminoacizii bazici:

a) alanina
b) arginina
c) tirozina
d) glutamina
e) lizina
Tema nr. 2. Rolul, structura şi clasificarea proteinelor
Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor prin metoda cromatografiei pe hârtie

Principiul metodei: Metoda se bazează pe diferenţa coeficientului de repartiţie a
aminoacizilor în apă şi solvent organic (butanol), care nu se amestecă cu apa. Viteza
migră rii aminoacizilor pe hâ rtie este direct proporţională cu gradul de dizolvare în butanol.
Mod de lucru:
1. Pe banda de hâ rtie cromatografică se notează cu creionul simplu, la aproximativ 1 cm
de la margine, linia de start.
2. Pe linia de start a benzii cu ajutorul capilarului se aplică o pică tură nu mai mare de 5
mm de amestec de aminoacizi.
3. Banda se usucă la aer (fixare), se introduce într-un vas închis cu amestec de butanol-
apă , astfel încâ t lichidul să ajungă doar pâ nă la linia de start (5 mm) și se fixează
vertical fă ră să atingă pereţii vasului, cu ajutorul dopului.
4. După expunerea timp de 60 min, la temperatura camerei, banda se scoate din vas și se
notează cu creionul simplu hotarul solventului (linia de front).
5. Banda se usucă cca 10 minute la temperatura 70-100˚C, se trece prin soluţia alcoolică
de ninhidrină 0,2% și din nou se usucă la temperatura de 100˚C.
6. Pe cromatogramă apar unele pete violete sau galbene localizate la diferite distanţe de
la linia de start. Cu ajutorul riglei se mă soară urmă toarele distanţe:
 a ‒ de la linia de start pâ nă la centrul fiecă rei pete;
 b ‒ de la linia de start pâ nă la hotarul solventului (linia de front).
7. Se calculează coeficientul de repartiție (R) ‒ raportul dintre distanţele parcurse de
aminoacid (a) şi de solvent (b), care este specific pentru fiecare aminoacid în condiţii
standard conform formulei Rf=a/b. După tabelul cu Rf standard identifică m
aminoacidul.
Desenați banda de hâ rtie
Calculați
cromatografică și indicați
coeficientul de
linia de start, linia de
repartiție (Rf)
Aminoacidul Rf Aminoacidul Rf front, centrul petelor
pentru fiecare
colorate; distanța b ;
aminoacid:
distanțele a pentru fiecare
Rf=a/b
pată observată :
0.1
Histidina Cisteina 0.40
1
0.1
Glutamina Prolina 0.43
3
0.1
Lizina Tirozina 0.45
4
0.2
Arginina Asparagina 0.50
0
0.2
Ac. aspartic Metionina 0.55
4
0.2
Glicina Valina 0.61
6
Serina 0.2 Triptofan 0.66
7
0.3
Ac. glutamic Fenilalanina 0.68
0
0.3
Treonina Izoleucina 0.72
5
0.3
Alanina Leucina 0.73
8
Importanţa clinico-diagnostică. Metoda permite atâ t determinarea calitativă , câ t şi
cantitativă a aminoacizilor în materialele biologice și are importanţă pentru studierea
metabolismului proteic. În diferite afecţiuni congenitale, precum și ale ficatului, rinichilor şi
altor organe se constată modificarea conţinutului aminoacizilor în serul sangvin, urină , etc.
Concluzii: Indicați, care aminoacizi sunt prezenți în amestecul studiat.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Rolul biologic al proteinelor.
2. Nivelurile de organizare structural-funcțională a moleculei proteice: structura primară ,
secundară , terţiară şi cuaternară ; caracteristica generală , legă turile specifice acestor
structuri. Metodele de determinare a compoziției și succesiunii aminoacizilor în lanțul
polipeptidic. Noțiuni despre domeniile structurale.
3. Clasificarea proteinelor.
4. Proteinele simple (albuminele, histonele) - proprietă ţile şi particularită ţile structurale.
Rolul biologic.
5. Proteinele conjugate: nucleoproteinele, fosfoproteinele, lipoproteinele, glicoproteinele,
metaloproteinele, cromoproteinele (hemo- și flavoproteinele), caracteristica lor
generală .
6. Proteinele globulare și fibrilare – noțiuni generale.
Itemi pentru lucrul individual

1. Ce caracter (hidrofil sau hidrofob) are fragmentul –Gly-Ser-Asn-Trp-Tyr– din structura
primară a unei proteine? În conformaţia proteinei secvenţa este localizată în interiorul
structurii sau la suprafaţa ei? Explicaţi de ce. Scrieţi structura secvenţei.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Colagenul, calmodulina, factorii plasmatici ai coagulă rii II, VII, IX şi X sunt proteine
fixatoare de calciu. Ce particularitate structurală comună posedă aceste proteine? Care
vitamină este necesară pentru realizarea funcției de fixare a calciului de că tre aceste
proteine?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Scrieţi reacţia la care participă vitamina respectivă .
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Completaţi tabelul de mai jos, reflectâ nd proprietă țile structurale ale proteinelor:
Ce structură este descrisă Este succesiunea

de definiția urmă toare? aminoacizilor în lanţul
polipeptidic determinată
genetic.
Ce legă tură chimică se La interacţiunea grupei -
formează ? carboxilice a unui AA cu -
aminogrupa urmă torului
AA
Ce structură are astfel de Coplanaritate
proprietate?
Ce legă tură chimică posedă Forme de rezonanţă (ceto și
această proprietate? enol)
Scrieți structura care Configurația trans a
reprezintă : substituenţilor în raport cu
legă tura C-N
Ce legă turi chimice au Legă turi de hidrogen Ex: fiecare legatură
capacitatea de a forma peptidică participă la
formarea a două legă turi de
hidrogen, cu excepția leg.
peptidice formate de grupa
imino a prolinei sau
hidroxiprolinei
1. Ce legătură determină structura primară a proteinei:
a) de hidrogen
b) peptidică
c) disulfidică
d) esterică
e) ionică
2. Referitor la structura secundară a proteinei sunt corecte afirmațiile:

a) reprezintă aranjamentul lanţului polipeptidic într-o structură ordonată
b) este stabilizată de interacţiuni hidrofobe şi ionice
c) este α-helixul şi β-structura
d) este stabilizată de legă turi de hidrogen
e) este stabilizată de legă turile peptidice
3. Referitor la structura secundară a proteinei este corectă afirmația:

a) apare datorită formă rii legă turilor ionice între lanţurile polipeptidice adiacente
b) nu depinde de compoziția aminoacidică
c) conferă proteinelor funcționalitate
d) apare datorită formă rii legă turilor de hidrogen atâ t în limitele unui singur lanţ, câ t şi
între lanţurile adiacente
e) este stabilizată de legă turi disulfidice, formate între radicalii metioninei
4. Referitor la α-elice sunt corecte afirmaţiile:

a) predomină în moleculele proteinelor fibrilare
b) posedă simetrie elicoidală
c) radicalii aminoacizilor participă la stabilizarea alfa-elicei
d) legă turile de hidrogen se formează între grupă rile -CO şi -NH de pe aceeaşi catenă
polipeptidică
e) este stabilizată de legă turile peptidice
5. Referitor la structura terţiară a proteinelor sunt corecte afirmaţiile:

a) la baza funcţionă rii proteinelor stau modifică rile conformaţionale
b) domeniile fac parte din această structură
c) domeniile determină funcția specială a proteinei
d) în cadrul structurii terțiare, radicalii cisteinei pot forma legă turi ionice
e) în cadrul structurii terțiare, radicalii serinei pot forma legă turi disulfidice
6. Selectați perechile de aminoacizi, radicalii cărora pot forma legături de hidrogen:

a) Lys Leu
b) Phe Val
c) Asp Ala
d) Ser Cys
e) Asn Thr
7. Selectați perechile de aminoacizi, radicalii cărora pot forma legături ionice:
a) Lys Glu
b) Trp Ile
c) Asp Arg
d) Gln Val
e) His Met
8. Referitor la structura cuaternară a proteinelor sunt corecte afirmațiile:

a) este organizarea protomerilor într-o moleculă proteică unică funcţională
b) se formează prin legă turi între suprafețele de contact ale domeniilor
c) este o structură rigidă
d) se realizează doar prin legă turi covalente
e) nu se distruge prin denaturare
9. Referitor la structura cuaternară a proteinelor sunt corecte afirmațiile:

a) asamblarea structurii cuaternare decurge prin faza de formare a intermediarilor
b) este caracteristică pentru toate proteinele
c) funcţionarea proteinelor oligomere e corelată cu deplasarea domeniilor
d) este o însuşire structurală a hemoglobinei
e) este o însuşire structurală a mioglobinei
10. Selectaţi proteinele oligomere:

a) hemoglobina (Hb)
b) mioglobina
c) LDH (lactat dehidrogenaza)
d) imunoglobulinele
e) creatinfosfokinaza
Tema nr. 3. Proprietăţile fizico-chimice ale proteinelor.
Metodele de separare şi purificare ale proteinelor
Experienţa 1. Dializa proteinelor

Principiul metodei: Metoda se bazează pe separarea macromoleculelor din soluţiile
coloidale de substanţele micromoleculare cu ajutorul membranelor semipermeabile, care
pot fi traversate de micromolecule, dar sunt impermeabile pentru macromolecule.
Mod de lucru:
1. Într-un balon se toarnă 20 ml soluţie de ovalbumină la care se adaugă 20 pică turi de
soluţie saturată de sulfat de amoniu.
2. Dintr-o foiţă de celofan, umezită în prealabil cu apă distilată , se confecţionează un
să culeţ în care se toarnă conţinutul balonului.
3. Să culeţul se introduce într-un pahar cu apă distilată şi se cufundă astfel încâ t nivelul de
lichid din să culeţ să fie mai jos de nivelul apei din pahar.
4. Se efectuează dializa timp de 60 minute.
5. La finele dializei se iau câ te 1 ml de soluţie din să culeţ şi din vas şi se transferă în 2
eprubete.
6. Cu ambele soluţii se efectuează reacţia de identificare a ionului sulfat cu BaCl2: la 5
pică turi de soluţie de cercetat se adaugă 3-4 pică turi soluţie de BaCl 2 de 5%. În
prezenţa ionului sulfat, reacţia este pozitivă şi se observă apariţia precipitatului de
BaSO4, conform ecuaţiei:
(NH4)2SO4 + BaCl2 = 2NH4Cl + BaSO4↓
7. Cu ambele soluţii se efectuează reacţia biuretică cu scopul identifică rii proteinelor: la 5
pică turi de soluţie de cercetat se adaugă 5 pică turi de NaOH de 10% şi 2 pică turi de
CuSO4 de 1%. În prezenţa legă turilor peptidice ( -CO-NH- ) ale proteinelor soluţia se
colorează în roz-violet.
8. Rezultatele experienţei se introduc în urmă torul tabel şi se face o concluzie referitor la
capacitatea moleculelor (ce se deosebesc după masa moleculară şi dimensiuni) de a
traversa membranele semipermeabile
Rezultat:
Substanţele Substanţele
Soluţia Reacţia Reacţia
prezente pâ nă la prezente după
cercetată cu BaCl2 biuretică
dializă dializă
DIALIZA
Soluţia Proteină
din (ovalbumină ),
să culeţ (NH4)2SO4
Soluţia
H2O
din vas
Concluzii:____________________________________________________________________________________________
_
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Masa moleculară a proteinelor. Principiile de bază utilizate pentru determinarea masei
moleculare (ultracentrifugarea, cromatografia, spectrometria de masă ).
2. Proprietă ţile amfotere ale proteinelor. Sarcina electrică a proteinelor. Factorii ce
determină sarcina proteinei. Punctul şi starea izoelectrică .
3. Solubilitatea proteinelor. Proprietă ţile hidrofile ale proteinelor în funcție de
componența aminoacizilor, particularită ţile structurale, pH-ul și temperatura
solventului. Proprietă țile soluțiilor proteice ca soluții coloidale. Stă rile de agregare ale
soluțiilor proteice (sol, gel, xerogel). Utilizarea biomedicală a xerogelurilor.
4. Denaturarea proteinelor, agenţii ce provoacă denaturarea. Modifică rile structurale ale
proteinei la denaturare. Importanța biomedicală a denatură rii.
5. Metodele de separare, purificare și analiză ale proteinelor (principiul metodelor,
importanța biomedicală ): a) dializa; b) electroforeza; c) cromatografia; d)
spectrofotometria.

1. Scrieți câ te o tripeptidă cu pH-ul izoelectric în mediul acid, slab acid și bazic.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2. Divizaţi în grupe conform solubilită ţii urmă toarele proteine: albumina, hemoglobina,
keratina, transferina, IgM, fibrina, protrombina, colagenul. Ce factori influenţează
solubilitatea proteinelor? Pe ce proprietate a proteinelor v-ați bazat pentru a diviza
proteinele enumerate în solubile și insolubile?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Într-o soluţie sunt dizolvate histone şi albumine umane. Alegeţi soluţia tampon care
trebuie utilizată pentru precipitarea fiecă rui tip de proteină : sol. 1 cu pH=6,0; sol. 2 cu
pH=7,4; sol. 3 cu pH=11,0. Explicați de ce ați ales soluția tampon respectivă și care este
mecanismul acestei metode de separare a proteinelor individuale din amestecuri?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Spre care electrod vor migra albuminele şi histonele la pH=7,0, dacă linia de start este la
mijlocul distanţei dintre anod şi catod? Explicaţi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Ce metodă din cele enumerate mai jos poate fi utilizată pentru purificarea lichidelor
biologice (ser, plasmă , limfă ) de substanţe nocive micromoleculare: denaturarea,
hidroliza, electroforeza, dializa, cromatografia de afinitate? Descrieţi principiul metodei
şi utilitatea ei clinică .
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. pH-ul izoelectric al tetrapeptidei Arg - Lys - His - Ala se află în zona pH-lui:
a) 1.5 – 3.0
b) 3.0 – 4.5
c) 4.5 – 6.0
d) 5,0 – 7,0
e) 7.5 – 9.0
2. O proteină conține în % următorii AA: Arg - 10, Lys - 26, Val - 13, Pro - 35, Ala -
8, Gly - 8. La pH fiziologic această proteină:
a) migrează spre catod
b) migrează spre anod
c) are sarcină netă pozitivă
d) are sarcină netă negativă
e) nu posedă sarcină electrică
3. Selectați afirmațiile corecte referitor la solubilitatea proteinelor:

a) proteinele fibrilare sunt uşor solubile în apa pură
b) solubilitatea proteinelor depinde de sarcina electrică şi membrana apoasă
c) solubilitatea proteinelor depinde de natura solvenţilor şi temperatură
d) proteinele fibrilare sunt mai solubile decâ t cele globulare
e) solubilitatea proteinelor este maximală în punctul izoelectric
4. Selectați factorii ce stabilizează soluțiile proteice:

a) membrana apoasă , ce apare la hidratarea grupelor funcţionale hidrofile
b) sarcina electrică , dependentă de pH-ul mediului
c) sarcina electrică , dependentă de prezența radicalilor hidrofobi ai aminoacizilor
d) membrana apoasă , ce apare la hidratarea grupelor funcţionale nepolare
e) sarcina electrică , dependentă de aminoacizii N- şi C- terminali
5. Selectați condiţiile de sedimentare ale proteinelor:

a) înlă turarea membranei apoase
b) neutralizarea sarcinii electrice
c) aducerea proteinei bazice la pI prin adaus de acid
d) aducerea proteinei acide la pI prin adaus de bază
e) hidroliza proteinei
6. Selectați afirmația corectă referitor la molecula proteică denaturată:

a) se scindează legă tura peptidică
b) crește activitatea biologică
c) se distrug structurile secundară , terțiară și cuaternară
d) crește solubilitatea proteinei
e) nu este influențată mobilitatea electroforetică a proteinei
7. Selectați proprietățile soluţiilor coloidale proteice:
a) viteză de difuzie sporită
b) vâ scozitate mă rită
c) difuzie redusă
d) proprietă ţi optice
e) vâ scozitate redusă
8. Selectați metodele de separare și purificare ale proteinelor care se bazează pe

masa moleculară mare a proteinelor:
a) salifierea
b) dializa
c) electroforeza
d) cromatografia
e) gel-filtrarea
9. Selectați metodele de separare și purificare ale proteinelor care se bazează pe

sarcina electrică a proteinelor:
a) salifierea
b) dializa
c) electroforeza
d) cromatografia
e) gel-filtrarea
Tema nr. 4. Nucleoproteinele. Acizii nucleici – clasificarea, structura și
funcțiile. Bazele azotate, nucleozidele și nucleotidele – structura,
nomenclatura și proprietățile
Experienţa 1. Reacţiile calitative pentru identificarea componentelor nucleoprotei-

nelor din drojdii
a) Reacţia Molisch (identificarea pentozelor).
Principiul metodei: Riboza sub influenţa acidului sulfuric concentrat pierde 3 molecule de
apă , transformâ ndu-se în furfurol, care la condensarea cu timolul formează un produs de
culoare roşie.
Mod de lucru:
Reactivi Eprubeta
Hidrolizat de drojdii 10 pică turi
Soluţie alcoolică de timol 1% 1 pică tură
Conţinutul eprubetei se agită
Cu precauţie pe peretele eprubetei se toarnă acid sulfuric concentrat 20-30 pică turi
Rezultat:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Reacţia molibdenică (identificarea acidului fosforic).

Principiul metodei: Acidul fosforic interacţionează cu molibdatul de amoniu în prezenţa
acidului azotic concentrat şi se formează fosfomolibdatul de amoniu acid sub formă de
precipitat galben-deschis.
Mod de lucru:
Reactivi Eprubeta
Hidrolizat de drojdii 10 pică turi
Reactiv molibdenic 20 pică turi
Amestecul se fierbe pe o baie de apă , timp de 3-5 min
Soluţia se ră ceşte sub un jet de apă rece
Rezultat:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Nucleoproteinele - structura și rolul.
2. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă .
3. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic.
4. Nucleozidele și nucleotidele: rolul, structura, proprietă țile și nomenclatura.
5. Structura primară a acizilor nucleici (DNA și RNA) - lanţurile polinucleotidice.
Legă tura fosfodiesterică .
6. Structura secundară a DNA-ului. Modelului Watson-Crick. Dublul helix şi
conformaţiile lui de tip B, A, Z. Nivelele de compactizare a moleculei de DNA la
procariote şi eucariote (nucleozomul, solenoidul, cromatina, cromozomii).
7. Structura secundară şi terţiară a acizilor ribonucleici (RNA).

1. Prezentaţi formulele de structură ale: acizilor 5-timidilic, 5-uridilic, 5-adenilic, 5-
dezoxiadenilic. Care din aceste nucleotide intră în componenţa DNA şi care în RNA?
Indicaţi legă turile glicozidice şi esterice.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Scrieţi structura chimică a secvenţei polinucleotidice dT-dC-dG-dA. Că rui acid nucleic îi

aparţine secvenţa dată ? Care este sarcina electrică a acidului nucleic dat la pH
fiziologic? Care este rolul sarcinii electrice în formarea nucleozomului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Scrieţi formula de structură primară a unui fragment de RNA cu succesiunea bazelor
GAUC. Indicaţi legă turile chimice. Poate fi posibil ca într-un lanţ monocatenar de RNA
să apară legă turi de hidrogen între bazele azotate? Ilustraţi cum ar putea avea loc
formarea acestor legă turi şi în ce caz.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
4. Prezentaţi interacţiunea complementară a citozinei cu baza purinică corespunză toare

_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
5. Scrieţi structura ATP, ADP şi AMP. Ce importanţă biologică are ATP?

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectați componentele structurale ale DNA-ului:
a) dihidrouracilul
b) dezoxiriboza
c) acidul fosforic
d) timina
e) riboziltimina
2. Selectați legături chimice specifice DNA:

a) ionice
b) 3',5'-fosfodiesterice
c) N-glicozidice
d) interacţiuni hidrofobe
e) de hidrogen
3. Selectați afirmațiile adevărate referitor la structura DNA:

a) este un lanţ poliribonucleotidic
b) conţine AMP, CMP, UMP, GMP
c) la capă tul 5' se află resturi de fosfat
d) monomerii se leagă prin legă turi 3',5'-fosfodiesterice
e) monomerii se leagă prin legă turi N-glicozidice
4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la hidroliza acidă completă a DNA:

a) sunt hidrolizate legă turile fosfodiesterice
b) generează ribonucleotide
c) sunt hidrolizate legă turile de hidrogen
d) generează riboză
e) generează dezoxiriboză
5. Selectați afirmațiile adevărate referitor la structura DNA:

a) forma B conţine 10 perechi de dezoxiribonucleotide la o spiră
b) forma A conţine 11 perechi de dezoxiribonucleotide la o spiră
c) forma Z conţine 12 perechi de dezoxiribonucleotide şi este orientată spre dreapta
d) în toate DNA raportul G+C/A+T=1
e) catenele paralele sunt complementare
6. Selectați afirmațiile corecte referitor la nucleozomi:

a) histonele sunt oraganizate în forma unui octamer dublu H4,H3,H2A,H2B
b) octamerii sunt înfă șurați de DNA dublu catenar pe o lungime de 146 dezoxi-
ribonucleotide
c) sunt localizați în mitocondrii
d) reprezintă molecula de RNA supraorganizat
e) este o moleculă extracromozomală
7. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la mRNA:
a) molecula este preponderent bicatenară
b) compoziţia nucleotidică se supune legită ţii complementarită ţii
c) cantitatea de RNA în celulă este constantă
d) este un poliribonucleotid monocatenar
e) nucleotidele constituente sunt AMP, GMP, TMP, CMP
8. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la mRNA:
a) prezintă molecule foarte eterogene
b) fiecă rei gene îi corespunde molecula sa de mRNA
c) se sintetizează în citoplasmă
d) capă tul 5' conţine guanozina metilată
e) este asociat permanent cu ribozomii
9. Selectați afirmaţiile corecte referitor la tRNA:
a) capă tul 5'conţine secvenţa CCA
b) conține multe baze azotate minore
c) la capă tul 3'-OH se fixează aminoacidul activat
d) sunt constituţi din 75-90 resturi de aminoacizi
e) la capă tul 3' se află porţiunea anticodon
10. Care afirmații caracterizează rRNA?
a) este completamente dublu catenar
b) este format din fragmente dublu catenare și bucle
c) constituie scheletul ribozomilor, fiind prezent în subunitatea mică și mare
d) la eucariote și procariote ribozomii sunt formați din aceleași tipuri de rRNA
e) unele rRNA posedă activitate enzimatică , fiind implicate în sinteza proteinelor
11. Care afirmații sunt corecte atât referitor la structura DNA, cât și la cea a RNA?
a) structura primară reprezintă o catenă polinucleotidică
b) structura secundară este un helix dublu
c) formează complexe nucleoproteice cu histonele
d) conține în cantită ți semnificative baze azotate minore
e) structura primară este stabilizată de legă tura 5′,3′-fosfodiesterică
12. Care sunt deosebirile între structura DNA și RNA?

a) DNA este o moleculă dublu catenară , iar RNA – monocatenară
b) DNA conține ribonucleotide, iar RNA – dezoxiribonucleotide
c) bazele azotate specifice DNA sunt – A, U, G, C, iar pentru RNA – A, T, G, C
d) DNA formează complexe nucleoproteice cu histonele, pe câ nd RNA nu interacționează
cu aceste proteine
e) în DNA toate nucleotidele formează perechi prin intermediul legă turilor de hidrogen,
iar în RNA – doar unele fragmente sunt complementare
Tema nr. 5. Totalizare la capitolul ”Structura proteinelor și acizilor nucleici”
1. Biochimia structurală , metabolică și clinică și sarcinile lor. Importanța biochimiei

pentru educația și practica medicală .
2. Biomolecule – macro şi micromolecule, molecule complexe.
3. Noțiuni de grupă funcțională . Tipuri de grupe funcționale specifice biomoleculelor.
Caracteristica lor generală .
4. Tipuri de legă turi chimice specifice biomoleculelor. Caracteristica lor generală .
5. Aminoacizii – rolul în organismele vii. Aminoacizii proteinogeni și neproteinogeni.
6. Clasificarea aminoacizilor după structura chimică , proprietă țile fizico-chimice,
principiul biologic.
7. Stereoizomeria, solubilitatea și proprietă țile acido-bazice ale aminoacizilor.
8. Teoria polipeptidică a structurii proteinelor. Proprietă țile legă turii peptidice.
Notarea şi citirea aminoacizilor în peptide şi proteine. Aminoacizii N- și C-terminali.
9. Rolul biologic al proteinelor.
10. Nivelurile de organizare structural-funcțională a moleculei proteice: structura
primară , secundară , terţiară şi cuaternară ; caracteristica generală , legă turile specifice
acestor structuri. Metodele de determinare a compoziției și succesiunii aminoacizilor
în lanțul polipeptidic. Noțiuni despre domeniile structurale.
12. Proteinele simple (albuminele, histonele) - proprietă ţile şi particularită ţile
structurale. Rolul biologic.
13. Proteinele conjugate: nucleoproteinele, fosfoproteinele, lipoproteinele,
glicoproteinele, metaloproteinele, cromoproteinele (hemo- și flavoproteinele),
caracteristica lor generală .
14. Proteinele globulare. Hemoglobina – structura şi rolul biologic.
15. Proteinele fibrilare: colagenul și elastina – particularită ţile componenţei aminoacidice
şi structurale. Rolul biologic.
16. Proteinele fixatoare de Ca2+ (factorii plasmatici ai coagulă rii, Са2+-АТPaza,
calmodulina, colagenul). Particularită ţile structurale, ce determină fixarea Са2+. Rolul
biomedical.
17. Masa moleculară a proteinelor. Principiile de bază utilizate pentru determinarea
masei moleculare (ultracentrifugarea, cromatografia, spectrometria de masă ).
18. Proprietă ţile amfotere ale proteinelor. Sarcina electrică a proteinelor. Factorii ce
determină sarcina proteinei. Punctul şi starea izoelectrică .
19. Solubilitatea proteinelor. Proprietă ţile hidrofile ale proteinelor în funcție de
componența aminoacizilor, particularită ţile structurale, pH și temperatură .
Proprietă țile soluțiilor proteice ca soluții coloidale. Stă rile de agregare a soluțiilor
proteice (sol, gel, xerogel).
20. Denaturarea proteinelor, agenţii ce provoacă denaturarea. Modifică rile structurale ale
proteinei la denaturare. Importanța biomedicală a denatură rii.
21. Metodele de separare, purificare și analiză a proteinelor(principiul metodelor,
importanța biomedicală ): salifierea; dializa; electroforeza; cromatografia; ELISA.
24. Nucleozidele și nucleotidele: structura, rolul, nomenclatura.
25. Structura primară a DNA și RNA. Lanţurile polinucleotidice. Legă tura fosfodiesterică .
26. Structura secundară a DNA-ului. Modelul Watson-Crick. Dublul helix şi conformaţiile
lui de tip B, A, Z.
27. Nivelele de compactizare a moleculei de DNA la procariote (nucleoid) şi eucariote
(nucleozomul, solenoidul, cromatina, cromozomii).
28. Structura secundară şi terţiară a acizilor ribonucleici (RNA).
Tema nr. 6. Natura chimica si structura enzimelor. Vitaminele ca și coenzime.
Mecanismul de actiune al enzimelor. Clasificarea și nomenclatura enzimelor
Experienţa 1. Identificarea vitaminelor hidrosolubile (B1, B2, B6 și PP)

a) Identificarea vitaminei B1 (tiaminei)
Principiul metodei: Tiamina în mediul alcalin formează cu diazoreactivul un compus
complex de culoare oranj.
Tehnica executării:
Nr Reactivi Eprubeta
1 Diazoreactiv 5 pică turi
2 Materialul biologic cercetat 1-2 pică turi
3 Înclinâ nd eprubeta se picură atent pe pereţii ei sol. 5-7 pică turi
10% de carbonat de sodiu (Na2CO3).
Rezultat:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Identificarea vitaminei B2 (riboflavinei)

Principiul metodei: Vitamina B2 posedă proprietatea de a se reduce. În formă oxidată
vitamina are culoare galbenă , la începutul reacţiei de reducere are culoare roz, care în cele
din urmă se decolorează , deoarece forma redusă a vitaminei este incoloră .
1 Materialul biologic cercetat 10 pică turi
2 HCl concentrat 5 pică turi
3 Zn metalic 1-2 granule
Rezultat:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
c) Identificarea vitaminei PP (B3)

Principiul metodei: La interacţiunea vitaminei PP cu acetatul de cupru se formează un
precipitat albastru al să rii de cupru a acidului nicotinic.
1 Soluţie de 5% de Cu(CH3COO)2 20 pică turi
Se agită soluţia de acetat de cupru
Eprubeta se încă lzeşte pâ nă la fierbere şi după aceea se ră ceşte într-
un jet de apă rece.
Rezultat:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
d) Identificarea vitaminei B6 (piridoxinei)

Principiul metodei: Vitamina B6, reacţionâ nd cu clorura de fier formează , o sare complexă
de tipul fenolatului de fier, de culoare roşie.
2 Soluţie de1% de FeCl3 5 pică turi
Se agită
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Structura, proprietă țile şi funcţiile proteinelor.
Subiecte pentru discuție la seminar

1. Noţiune despre enzime şi rolul lor biologic. Asemă nă rile și deosebirile dintre acţiunea
enzimelor şi a catalizatorilor nebiologici.
2. Natura chimică a enzimelor.
3. Structura enzimelor. Centrul activ şi centrul alosteric al enzimelor. Enzimele simple și
conjugate. Noțiune de holoenzimă , apoenzimă , cofactor, coenzimă , cosubstrat și grupă
prostetică .
4. Funcţiile de coenzime ale vitaminelor şi microelementelor. Structura și rolul metabolic
al coenzimelor derivate de la vitaminele B1, B2, B6, PP, acidul ascorbic.
5. Mecanismul de acţiune al enzimelor. Rolul centrului activ al enzimelor în formarea şi
transformarea complexelor intermediare dintre enzimă şi substrat. Rolul modifică rilor
conformaţionale reciproce ale moleculei enzimei şi substratului în procesul de cataliză .
6. Nomenclatura (denumirea) şi clasificarea enzimelor. Caracteristica generală a
principalelor clase de enzime.
7. Specificitatea enzimelor (tipurile, exemple).

1.Explicați dacă este posibil de separat din enzime centrele active, pă strâ ndu-le integritatea
structurală şi funcţională .
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2.Completați tabelul conform exemplului:

Hipovitaminoza.
Denumire
Vitamina Coenzima Rolul biologic Principalele
a
semne clinice
1. Decarboxilarea Beri-beri;
Tiamin- oxidativă a α- depresie psihică,
Exemplu:
Tiamina pirofosfat cetoacizilor. confuzie mentală,
B1
(TPP) 2. Reacții neuropatie
transcetolazice periferică
B2
B6
PP(B3)
Acidul
ascorbic
3. Scrieți câ te un exemplu de reacții, în care participă coenzimele vitaminelor B 1, B2, B6,

PP și a acidului ascorbic. Determinați clasa de enzime și denumiți enzima.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. La ce clasă și subclasă se referă urmă toarele enzime? Completați tabelul.

Enzima Clasa Subclasa
Pepsina
Amilaza
Lipaza
1. Selectați afirmația corectă referitoare la centrul activ (CA) al enzimelor:

a) este o linie frâ ntă în molecula enzimei
b) reprezintă un plan în molecula proteică
c) este o structură compusă unicală tridimensională
d) este un punct din structura terţiară a enzimei
e) reprezintă locul de legare a modulatorilor alosterici
2. Referitor la centrul activ (CA) al enzimelor sunt corecte afirmațiile:

a) CA este partea enzimei care fixează substratul
b) grupele funcţionale din CA aparţin aminoacizilor amplasaţi succesiv în lanţul
polipeptidic
c) în holoenzime CA conține și gruparea prostetică
d) CA al enzimelor simple conține coenzima
e) CA se formează în baza structurii secundare
3. Indicaţi afirmațiile corecte referitoare la substrat:

a) substratul este compusul asupra că ruia acţionează enzima
b) toate enzimele fixează numai un singur substrat
c) unele enzime interacţionează cu câ teva substraturi
d) substratul se leagă ireversibil la centrul activ al enzimei
e) substratul nu este modificat în procesul de cataliză
4. Referitor la centrul alosteric al enzimelor sunt corecte afirmațiile:

a) este separat spaţial de centrul activ
b) conține gruparea prostetică
c) este caracteristic tuturor enzimelor
d) este „sinonim” cu centrul activ
e) este locul în care se fixează activatorii şi inhibitorii
5. Ce funcții îndeplinesc cofactorii în cadrul activității enzimatice?

a) stabilizează conformaţia activă a enzimelor
b) nemijlocit îndeplinesc funcţie catalitică
c) determină specificitatea de acţiune a enzimei
d) leagă substratul la enzimă
e) determină direcția reacției chimice
6. Referitor la coenzimele derivate de la vitamina B1 sunt corecte afirmaţiile:

a) sunt NAD+ şi NADP+
b) este acidul tetrahidrofolic
c) este tiamin difosfatul/tiamin pirofosfatul
d) participă la decarboxilarea oxidativă a α-cetoacizilor
e) participă la transaminarea aminoacizilor

a) este NAD+ şi NADP+
b) este FMN şi FAD
c) este PALP
d) participă în reacţiile de oxidoreducere
e) participă în reacţiile de izomerizare

a) este TPP
b) este biotina
c) este PALP
d) participă la transaminarea aminoacizilor
e) participă în reacţiile de decarboxilare
9. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la coenzimele derivate de la vitamina PP:

a) este NAD+ şi NADP+
b) este FMN şi FAD
c) este HS-CoA
d) NAD+ participă la reacţiile catabolice de oxidoreducere
e) NADP+ participă la reacţiile anabolice de oxidoreducere
10. Referitor la mecanismul de acţiune a enzimelor sunt corecte afirmațiile:

a) în procesul de cataliză are loc formarea complexului enzimă -substrat [ES]
b) complexul ES este o structură rigidă , stabilă
c) complexul ES nu disociază
d) enzimele scad energia de activare a reacţiei chimice
e) formarea complexului ES este ultima etapă a mecanismului de acţiune a enzimei
11. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la mecanismul de acţiune a enzimelor:

a) în complexul ES substratul nu se modifică
b) în complexul ES substratul se deformează
c) în cadrul activită ții enzimatice poate avea loc cataliza covalentă
d) în cadrul activită ții enzimatice poate avea loc cataliza acido-bazică
e) la interacţiunea substratului cu enzima se modifică atâ t structura enzimei, câ t şi a
substratului
12. Selectaţi enzimele care posedă specificitate stereochimică:

a) pepsina
b) fumaraza
c) amilaza
d) hexokinaza
e) β-glucuronidaza
13. Selectați enzimele care se referă la oxidoreductaze:

a) fenilalanin hidroxilaza
b) fumaraza
c) xantinoxidaza
d) glutation reductaza
e) succinat dehidrogenaza
14. Selectați enzimele care se referă la hidrolaze:

a) fructozo-1,6-difosfat aldolaza
b) tripsina
c) fumaraza
d) malat dehidrogenaza
e) aminopeptidaza
15. Selectați enzimele din clasa ligazelor:

a) argininosuccinat liaza
b) citrat sintaza
c) piruvat carboxilaza
d) glutamin sintetaza
e) glucokinaza
Tema nr. 7. Cinetica reacţiilor enzimatice. Reglarea activităţii enzimelor.
Utilizarea enzimelor în practica medicală
Experienţa 1. Termolabilitatea enzimelor

Principiul metodei: Enzimele, fiind proteine sunt termolabile, respectiv acestea se
denaturează și își pierd activitatea la temperaturi de peste 45-50oC.
Notă : catalaza scindează H2O2 conform reacției: 2 H2O2 → 2H2O + O2.
Tehnica executării. :
Eprubete
Nr Reactivi
Experimentală Martor
1 H2O distilată 1 ml 1 ml
2 Catalaza (sâ nge) 2 pică turi 2 pică turi
3 Se incubează 5 min 37 C
o
100oC
4 H2O2 de 3% 5-10 pică turi 5-10 pică turi
6 Se agită bine
7 Eliminare de gaz
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_
Experienţa 2. Determinarea activităţii α-amilazei urinare cu substrat stabil de

amidon (metoda Caraway)
Principiul metodei: α-amilaza scindează amidonul cu obţinerea produşilor finali care nu
se colorează cu soluţia de iod. Activitatea amilazei se apreciază după micşorarea cantită ţii
de amidon scindat.
Tehnica executării: Experienţa se efectuează în eprubete calibrate de 10 ml!
Nr
Reactivi Eprubeta de experienţă Eprubeta martor
.
1. Soluţie de amidon 1 ml 1 ml
(conţine 0,0004 g amidon) (conţine 0,0004 g amidon)
2. Incubare 5 minute în baia de apă la
-
temperatura de 370C
3. Urină 0,02 ml -
4. Amestecul se agită şi se introduce din nou în baia de apă la 37 C exact 7,5 minute
0
(calculul timpului se face din momentul adă ugă rii urinei)

5. Soluţie de iod 1 ml 1 ml
6. Urină - 0,02 ml
7. H2O distilată pâ nă la 10 ml pâ nă la 10 ml
8. Imediat se determină densitatea optică a soluţiilor din eprubeta martor (DO m) şi
de experienţă (DOexp) faţă de apa distilată la fotocolorimetru (filtrul roşu, =630-
690 nm) în cuve de 10 mm.
Calculul: în unită ţii și activitatea amilazei se exprimă în grame de amidon hidrolizat de
cantitatea de enzimă care se conţine într-un litru de urină timp de o oră de incubare la
temperatura de 370C. Calculul se face conform formulei:
Activitatea amilazei (g/oră•L) = [(DOm – DOexp) / DOm] • 0,0004 • 8 •50000 =
= [(DOm – DOexp) / DOm] • 160,
unde:
DOm – densitatea optică a probei martor;
DOexp– densitatea optică a probei de experienţă ;
0,0004 – cantitatea de amidon în probă (g);
8 – coeficientul de transformare la o oră de incubare (60 min : 7,5 min = 8);
50000 – coeficientul de transformare la 1 L de urină (1000 ml : 0,02 ml = 50000).
Valorile normale ale activită ţii amilazei din urină – 20-160 g/oră ·L.
Valoarea diagnostică. În pancreatitele acute şi parotiditele epidemice se observă creşteri
importante ale α-amilazei în sâ nge şi urină . Creşteri moderate se depistează în
pancreatitele cronice, litiaza pancreatică , tumori ale pancreasului, litiaza biliară , ulcerul
gastric, insuficienţa renală cronică şi, uneori, după administrarea de opiacee (morfină
codeină , papaverină etc.).
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_

1. Metodele de separare, purificare și dozare ale proteinelor – dializa, salifierea,
electroforeza, cromatografia, spectrofotometria, analiza imunoenzimatică . Principiile
metodelor.

1. Cinetica enzimatică . Influenţa concentraţiei enzimei şi a substratului, a pH-ului şi a
temperaturii asupra activită ţii enzimatice.
2. Activarea și inhibiția enzimelor:
a) Activarea enzimelor prin proteoliza limitată . Zimogenii (proenzimele).
b) Inhibiţia activită ţii enzimelor (specifică şi nespecifică , reversibilă şi ireversibilă ,
competitivă și necompetitivă ).
3. Reglarea activită ţii enzimelor (reglarea alosterică , reglarea covalentă ). Importanţa
principiului de retroinhibiţie.
4. Izoenzimele – particularită țile structurale și funcționale, valoarea lor biomedicală .
5. Utilizarea enzimelor în practica medicală : enzimodiagnosticul; enzimoterapia; utilizarea
enzimelor în laborator.
6. Metodele de obţinere şi purificare a enzimelor. Cromatografia de afinitate.
7. Principiul determină rii activită ţii enzimelor. Unită ţile de activitate a enzimelor (unitatea
internațională , katalul, activitatea specifică ).

1. Explicaţi de ce enzimele proteolitice gastrice şi pancreatice se produc şi se secretă în
formă de proenzime neactive? Care este mecanismul activă rii lor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Unele enzime posedă structură şi proprietă ţi fizico-chimice diferite, dar catalizează una
şi aceeaşi reacţie. Frecvent ele sunt proteine oligomere formate din monomeri diferiţi.
Acestea sunt: enzimele alosterice, izoenzimele sau proenzimele? Daţi exemple de
asemenea enzime şi explicaţi care este valoarea lor clinico-diagnostică .
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Ce mecanism de acţiune posedă sulfanilamidele? De ce depinde eficienţa tratamentului

cu aceste medicamente? Explicaţi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Care este valoarea clinico-diagnostică a determină rii activită ţii amilazei în serul sangvin
şi în urină ? Ce reacţie catalizează amilaza? Care este sediul de sinteză şi de acţiune a
amilazei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la influenţa pH-ului asupra activităţii enzimelor sunt corecte
afirmațiile:
a) fiecare enzimă are pH-ul să u optim de acțiune
b) pH-ul optim pentru pepsină este 7-8
c) pH-ul nu modifică activitatea catalitică a enzimei
d) pH-ul optim al tripsinei este 1-2
e) pH-ul influenţează disocierea grupelor funcţionale ale enzimei
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la termolabilitatea enzimelor:

a) la temperaturi mai înalte de 50 0 C majoritatea enzimelor denaturează
b) termolabilitatea este determinată de coenzimă
c) temperatura optimă pentru majoritatea enzimelor este de 20-400 C
d) la temperaturi mai înalte de 50 0 C activitatea majorită ții enzimelor creşte
e) la temperaturi scă zute, mai joase de 10 0 C, activitatea enzimelor nu se modifică
3. Selectați enzimele ce se activează prin proteoliză limitată:

a) amilaza
b) pepsina
c) tripsina
d) chimotripsina
e) aminopeptidaza
4. Selectați mecanismele de inhibiție nespecifică a enzimelor:

a) denaturarea
b) alosteric
c) competitiv
d) non-competitiv
e) prin exces de substrat
5. Referitor la inhibiția competitivă sunt corecte afirmațiile:

a) inhibiţia se înlă tură prin exces de substrat
b) reprezintă o inhibiţie ireversibilă
c) inhibitorul se aseamă nă după structură cu substratul
d) este posibilă simultan fixarea substratului şi a inhibitorului
e) inhibitorul se leagă în centrul alosteric
6. Referitor la succinat dehidrogenază (SDH) şi reglarea activităţii ei sunt corecte

afirmaţiile:
a) face parte din clasa transferazelor
b) acidul malonic provoacă o inhibiţie reversibilă a SDH
c) la inhibiţie se modifică structura primară a enzimei
d) inhibiţia SDH nu depinde de concentraţia de acid malonic
e) SDH catalizează reacţia: Succinat + FAD →Fumarat + FADH2
7. Selectați afirmația corectă referitoare la creatinfosfokinază (CPK):

a) CPK este compusă din lanţurile M şi H, prezentâ nd 3 izoenzime
b) CPK este compusă din lanţurile M şi B, prezentâ nd 5 izoenzime
c) CPK este un dimer alcă tuit din asocierea lanţurilor M şi B
d) creşterea activită ții serice a izoenzimei MB este caracteristică pentru ciroza hepatică
e) creşterea activită ții serice a izoenzimei BB este prezentă în infarctul miocardic
8. Referitor la enzimele alosterice este corectă afirmația:

a) cinetica reacţiilor alosterice este asemă nă toare cu cea a enzimelor obişnuite
b) efectorii, fixâ ndu-se în centrele alosterice, nu modifică conformația enzimei
c) modulatorii se leagă covalent în centrul activ al enzimei
d) substraturile și produsele reacției enzimatice nu pot fi efectori alosterici
e) modulatorii alosterici se leagă reversibil în centrele alosterice
9. Selectați cea mai eficientă și rapidă metodă de obținere a enzimelor pure:

a) dializa
b) salifierea
c) cromatografia de afinitate
d) cromatografia prin schimb de ioni
e) electroforeza
10. Selectaţi definiţia corectă a unităţii internaţionale de activitate a enzimelor:

a) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1µmol de S / 1 min
b) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1mol de S / 1 min
c) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1µmol de S / 1 sec
d) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1mol de S / 1 sec
e) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1g de S / 1 oră
Tema nr. 8. Noţiuni generale despre metabolism.
Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic. Ciclul krebs
Experienţa 1. Determinarea piruvatului în urină

Principiul metodei: Piruvatul, reacţionâ nd cu 2,4-dinitrofenilhidrazina (2,4-DNPH) în
mediul alcalin, formează 2,4-dinitrofenilhidrazona acidului piruvic de culoare galben-oranj.
Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu cantitatea de piruvat şi se determină
fotocolorimetric.
Eprubeta
Reactivi
Experimentală (1) Martor (2)
Urină 1 ml -
H2O dist. - 1ml
KOH 2,5% (sol. alcoolică ) 1 ml 1 ml
Se agită intens timp de 1 min.
Sol. 0,1% 2,4-DNPH 0,5 ml 0,5 ml
Se agită bine şi se lasă 15 min la temperatura camerei
Se determină densitatea optică a soluției experimentale la FEC contra probei martor
(cuva - 5 mm, filtrul albastru – 450-465 nm).
Concentraţia piruvatului în urină (C) se determină după curba de calibrare.
Calcul: Cantitatea piruvatului excretată timp de 24 ore se calculează după formula:

X (µM/24 ore) = C · 1500,
unde:
C – concentraţia piruvatului în urină (determinată după curba de calibrare, µM/ml),
1500 – diureza nictemerală (ml).
Valori normale: 10-25mg/24ore sau 114-284 μM/24ore.
Valoarea diagnostică: Conţinutul acidului piruvic în sâ nge şi în urină creşte în insuficienţa
tiaminei, în diabetul zaharat, în hiperfuncţia sistemului hipofizaro-adrenal, la
administrarea unor medicamente (adrenalina, stricnina, camforul).
Rezultat: DO:______________ C: ______________ µM/ml
X (cantitatea piruvatului excretată timp de 24 ore) = ________________μM/24ore
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Structura chimică și funcțiile nucleotidelor.
2. Clasificarea enzimelor.

1. Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Că ile metabolice. Etapa
amfibolică a metabolismului, rolul ei.
2. Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă . Energia liberă
standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi exergonice.
3. Compuşii macroergici: rolul, principalii reprezentanţi, particularită ţile structurale.
Compuşii supermacroergici.
4. Structura chimică şi rolul ATP-ului. Ciclul ATP-ului. Variantele de hidroliză a ATP-ului.
Mecanismele de sinteză a ATP.
5. Reglarea energetică a metabolismului celular.
6. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului: complexul polienzimatic, coenzimele, reacţia
sumară , reglarea procesului, legă tura cu ciclul Krebs şi cu lanţul respirator. Rolul
biomedical.
7. Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs): funcţiile, reacţiile parţiale, enzimele, reacţia
sumară , legă tura cu lanţul respirator, randamentul energetic, reglarea procesului.
Reacţiile anaplerotice - semnificaţia lor, reacția de formare a oxaloacetatului din
piruvat.

1. Scrieți structura ATP-ului și ară tați legă turile macroergice. Explicați care este baza
structurală a caracterului macroergic al acestor legă turi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Ce cantitate de energie se eliberează la descompunerea unui mol de ATP în condiţii

standard? Care este “durata de viaţă ” a moleculei de ATP în celulele organismelor
superioare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Există două moduri de hidroliză a ATP-ului: pâ nă la ADP și pâ nă AMP. Scrieți reacțiile

concrete care sunt cuplate cu hidroliza ATP pentru fiecare caz. Poate AMP să fie utilizat
pentru sinteza ATP? Care sunt că ile posibile și care enzime sunt necesare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Enumeraţi componentele complexului piruvatdehidrogenazic, scrieţi formulele

vitaminelor care intră în componenţa acestui complex.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Numiţi toate enzimele ciclului Krebs şi determinaţi la ce clasă de enzime se referă ele
(completaţi tabelul):
Enzimele ciclului Krebs La ce clasă se referă enzimele respective?
6. Care enzime ale ciclului Krebs sunt enzime reglatoare? Care sunt activatorii şi inhibitorii
acestor enzime? Completaţi tabelul.
Enzimele reglatoare ale
Activatorii Inhibitorii
ciclului Krebs
7. Scrieţi reacţia de fosforilare la nivel de substrat din ciclul Krebs.

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la căile catabolice şi anabolice sunt corecte afirmațiile:
a) coincid ca direcţie
b) posedă reacţii şi enzime comune
c) sunt identice
d) ca regulă , sunt localizate în diferite compartimente celulare
e) ciclul Krebs repreyintă faza amfibolică a metabolismului
2. Selectați căile metabolice centrale:

a) glicoliza
b) ciclul ornitinic
c) ciclul Krebs
d) lanțul respirator
e) replicarea
3. Selectați căile metabolice specifice:

a) gluconeogeneza
b) ciclul ornitinic
c) sinteza insulinei
d) biosinteza melaninei
e) transcripția și translația
4. Selectaţi calea metabolică amfibolică:

a) gluconeogeneza
b) ciclul Krebs
c) decaboxilarea oxidativă a piruvatului
d) lanțul respirator
e) transcripția și translația
5. Referitor la reglarea metabolismului celular este corectă afirmația:

a) că ile catabolice şi anabolice au reacţii comune
b) viteza proceselor metabolice este reglată de enzimele ce catalizează reacţii comune
ale anabolismului şi catabolismului
c) procesele metabolice se reglează la nivelul reacţiilor reversibile
d) inhibitorii proceselor catabolice întotdeauna sunt activatori ai proceselor anabolice
e) hormonii nu participă la reglarea proceselor metabolice
6. Selectați afirmația corectă referitoare la bioenergetică:

a) organismele vii sunt sisteme termodinamice închise
b) energia liberă (∆G) este energia care nu poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului
c) entropia (∆S) este gradul de dezordine a unui sistem termodinamic
d) energia legată (T∆S) este energia care poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului
e) ∆G > 0 indică faptul că reacţia chimică este exergonică
7. Selectați compușii supermacroergici:

a) GTP
b) 1,3-difosfogliceratul
c) creatina
d) fosfoenolpiruvatul
e) succinil-CoA
8. Selectați substratele care furnizează energia necesară pentru sinteza ATP-ului

prin fosforilare la nivel de substrat:
a) creatinfosfatul
b) 1,3-difosfogliceratul
c) creatina
d) fosfoenolpiruvatul
e) acil-CoA
9. Selectați afirmațiile corecte referitoare la rolul complexului enzimatic piruvat

dehidrogenaza:
a) decarboxilarea oxidativă a CH3COOH
b) decarboxilarea oxidativă a CH3COCH2COOH
c) dehidrogenarea şi decarboxilarea CH3COCOOH
d) formarea NADPH pentru sintezele reductive
e) formarea NADH pentru lanţul respirator
10. Selectați coenzimele complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH)
a) TPP
b) acidul lipoic
c) FAD
d) NAD+
e) HS-CoA
11. Referitor la reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza

(PDH) sunt corecte afirmațiile:
a) GTP, ATP sunt inhibitori ai complexului PDH
b) sarcina energetică mică activează enzimele complexului PDH
c) toate enzimele complexului PDH se reglează doar alosteric
d) toate enzimele complexului PDH se supun doar reglă rii prin sarcină energetică
e) toate enzimele complexului PDH se reglează prin fosforilare-defosforilare
12. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ciclul Krebs:

a) este etapa finală comună a oxidă rii compuşilor organici
b) furnizează substanţe intermediare pentru anabolism
c) în ciclul Krebs oxaloacetatul se oxidează pâ nă la 2 molecule de CO2
d) funcţionează în condiţii anaerobe
e) în reacţiile ciclului Krebs participă nemijlocit O2
13. Selectați compușii necesari unei bune funcționări a ciclului Krebs:

a) acidul palmitic
b) HS-CoA
c) NAD+
d) GDP și H3PO4
e) FAD
14. Selectați afirmațiile corecte referitor la reacția:

Succinil-CoA + GDP +Pi ↔ succinat + GTP + HS-CoA:
a) este o reacţie reglatoare a ciclului Krebs
b) este o reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) reprezintă o reacţie de fosforilare oxidativă
d) este catalizată de enzima succinil-CoA sintetaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este din clasa liazelor
15. Câte molecule de ATP pot fi maxim sintetizate în lanțul respirator din energia
perechilor de electroni și protoni furnizate de ciclul Krebs?
a) 3 b) 6 c) 9 d) 11 e) 12
16. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reglarea ciclului Krebs:

a) viteza ciclului este diminuată de concentraţia înaltă a ADP-ului
b) complexul α-cetoglutarat dehidrogenaza este inhibat de succinil-CoA
c) sarcina energetică mică inhibă activitatea ciclului
d) ADP-ul inhibă izocitrat dehidrogenaza
e) NADH-ul inhibă izocitrat dehidrogenaza şi complexul α-cetoglutarat dehidrogenaza
Tema nr. 9. Oxidarea biologică. Lanţul respirator şi fosforilarea oxidativă
Experienţa 1: Reacţia calitativă de determinare a activităţii catalazei

Principiul metodei: Catalaza din sâ nge este o oxidoreductază semnificativ de activă care
descompune apa oxigenată în apă şi oxigen molecular: 2H2O2 → 2H2O + O2
Tehnica executării: În două eprubete se iau câ te 1 ml de H2O, se adaugă 2 pică turi de
sâ nge. O probă se fierbe pentru inactivarea enzimei. După ră cire în ambele eprubete se
adaugă 5-10 pică turi de H2O2 de 3% şi conţinutul eprubetelor se agită . În eprubeta de
experienţă se observă degajarea bulelor de oxigen.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ___________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Relația dintre energia liberă și potenţialul de oxido-reducere
2. Oxidarea biologică . Dehidrogenarea substraturilor – sursa energetică principală
pentru sinteza ATP-ului. Reacţiile, enzimele şi coenzimele dehidrogenă rii.
3. Lanţul respirator (localizarea, semnificaţia biologică ):
a) Structura şi proprietă ţile oxido-reducă toare ale principalilor acceptori de protoni
şi electroni (NAD+, FAD, FMN, CoQ). Noţiuni despre structura citocromilor şi a
proteinelor Fe-S;
b) Potenţialul de oxido-reducere al componentelor lanţului respirator. Relația dintre
energia libera și potentialul de oxido-reducere;
c) Schema lanţului respirator. Complexele enzimatice. Inhibitorii lanţului respirator.
4. Fosforilarea oxidativă . Punctele de fosforilare. Reglarea intensită ţii funcţionă rii
lanţului respirator. Coeficientul P/O.
5. Mecanismul cuplă rii oxidă rii cu fosforilarea (ipoteza Mitchell). ATP-sintaza. Inhibitorii
ATP-sintazei. Rolul membranei mitocondriale interne în biosinteza ATP-ului.
Transportul nucleotidelor adenilice şi al fosfatului prin membrana internă
mitocondrială .
6. Decuplarea proceselor de oxidare şi fosforilare. Agenţii decuplanţi, mecanismul lor de
acţiune. Exemple de decuplare fiziologică şi patologică .

1. Care vitamine şi substanţe cu activitate vitaminică întră în componenţa lanţului
respirator? Scrieţi formulele lor.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Adă ugarea rotenonei la mitocondriile care respiră pe glutamat conduce atâ t la încetarea
sintezei ATP-ului, câ t şi a transportului de electroni. Cum se pot restabili aceste procese?
(Amintim că rotenona blochează transportul de electroni în lanţul respirator pe sectorul
NAD - ubichinonă ).
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Adă ugarea oligomicinei la mitocondriile care respiră pe succinat conduce la

întreruperea transportului de electroni şi a formă rii ATP-ului. Adă ugarea ulterioară a
dinitrofenolului sau a ionilor de Ca2+ restabilește imediat transportul de electroni în
lanţul respirator fă ră generare concomitentă de ATP. Ce proces inhibă oligomicina?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. În ce stare (redusă sau oxidată ) se vor afla transportorii lanţului respirator la adă ugarea
în suspensia de mitocondrii a antimicinei A şi a oxidului de carbon CO?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
a) În mitocondriile gră simii brune la copiii nou-nă scuţi şi la animalele în stare de

hibernare, randamentul ATP-ului la un atom de oxigen absorbit constituie mai puţin de
o moleculă . Ce funcţie fiziologică poate fi determinată prin raportul P/O mic în gră simea
brună a nou-nă scuţilor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la lanţul respirator:
a) este localizat în membrana externă mitocondrială
b) este un proces reversibil
c) este alcă tuit din enzime şi sisteme de oxido-reducere
d) transferă H+ şi e― de pe coenzimele reduse pe O2
e) produsul final al LR este H2O2
2. Referitor la potenţialul de oxido-reducere (E o) al sistemelor-redox din lanţul

respirator sunt corecte afirmațiile:
a) este o forţă motrice ce determină capacitatea sistemului-redox de a adiţiona şi a ceda
e―
b) cu câ t valoarea Eo este mai electronegativă , cu atâ t este mai înaltă capacitatea
sistemului-redox de a adiţiona e―
c) cu câ t valoarea Eo este mai electropozitivă , cu atâ t este mai înaltă capacitatea
sistemului redox de a ceda e―
d) torentul de e― este orientat în direcţia majoră rii energiei libere
e) în lanţul respirator sistemele redox sunt aranjate în ordinea creşterii Eo
3. Referitor la complexul I al lanţului respirator (NADH-CoQ reductaza) sunt
corecte afirmațiile:
a) îndeplineşte funcţia de colector de H+ şi e― de la dehidrogenazele NAD+-dependente
b) îndeplineşte funcţia de colector de H+ şi e― de la dehidrogenazele FAD-dependente
c) conţine FMN
d) conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
e) conţine FAD
4. Referitor la complexul II al lanţului respirator (succinat-CoQ reductaza) sunt

a) transferă H+ şi e― în lanţul respirator doar de pe succinat
b) conţine flavoproteine specializate pentru introducerea H+ şi e― în lanţul respirator şi
de pe alte substraturi (acil-CoA, glicerol-3-fosfat)
c) conţine NAD+
d) conţine citocromii a şi a3
e) conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
5. Referitor la complexul IV al lanţului respirator (citocromoxidaza) sunt corecte

afirmațiile:
a) transferă 4e― de la citocromii c la oxigenul molecular cu formarea a 2O 2-
b) O2- interacţionează cu protonii, formâ nd apa
c) conţine citocromii b şi c1
d) conţine citocromii a şi a3
e) conţine ioni de cupru
6. Selectați afirmațiile adevărate referitor la citocromi:

a) reprezintă hemoproteine
b) funcţionarea citocromilor implică transformarea: Fe2+ ↔ Fe3+
c) participă la transferul doar a H+
d) transferă H+ şi e― pe ubichinonă
e) un citocrom poate transfera 2 e―
7. Referitor la mecanismul fosforilării oxidative sunt corecte afirmațiile:

a) în rezultatul transferului de e― în lanţul respirator (LR) se formează un compus
intermediar macroergic
b) e― servesc ca şi modulatori alosterici pozitivi pentru ATP-sintază
c) transferul de e― în LR generează un gradient de protoni între suprafeţele membranei
interne mitocondriale
d) H+ trec liber prin membrana internă mitocondrială
e) fluxul de H+ este forţa motrice care determină sinteza ATP-ului
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ATP-sintaza:

a) este o enzimă implicată în fosforilarea la nivel de substrat
b) este o enzimă implicată în fosforilarea oxidativă
c) este inhibată de oligomicină
d) inhibarea ATP-sintazei micşorează atâ t sinteza ATP-ului, câ t şi transferul de electroni
prin lanţul respirator
e) inhibarea ATP-sintazei nu influenţează transferul de electroni prin lanţul respirator
Tema nr. 10. Totalizare la capitolele “Enzimele” și ”Bioenergetica”
1. Noţiune despre enzime şi rolul lor biologic. Asemă nă rile și deosebirile dintre acţiunea
enzimelor şi a catalizatorilor nebiologici.
2. Natura chimică a enzimelor. Dovezile naturii proteice a enzimelor. Structura enzimelor.
Centrul activ şi centrul alosteric al enzimelor.
3. Enzimele simple și conjugate. Noțiune de holoenzimă , apoenzimă , cofactor, coenzimă ,
cosubstrat și grupă prostetică . Funcţiile de coenzime ale vitaminelor şi
microelementelor.
4. Vitaminele B1, B2, B6, PP, acidul ascorbic - structura şi rolul lor ca şi coenzime.
5. Mecanismul de acţiune al enzimelor. Centrul activ al enzimelor şi rolul lui în formarea
şi transformarea complexelor intermediare dintre enzimă şi substrat. Rolul
modifică rilor conformaţionale reciproce ale moleculei enzimei şi substratului în
procesul de cataliză .
6. Nomenclatura (denumirea) şi clasificarea enzimelor. Caracteristica generală a claselor
şi subclaselor principale de enzime. Numă rul de cod al enzimei.
7. Specificitatea enzimelor (tipurile, exemple).
8. Cinetica enzimatică . Influenţa concentraţiei enzimei şi a substratului, a pH-ului şi a
temperaturii asupra activită ţii enzimatice.
9. Principiul determină rii activită ţii enzimelor. Unită ţile de activitate a enzimelor
(unitatea internațională , katalul, activitatea specifică ).
10. Activarea și inhibiția enzimelor:
‒ Activarea enzimelor prin proteoliza limitată . Zimogenii (proenzimele).
‒ Inhibiţia activită ţii enzimelor (specifică şi nespecifică , reversibilă şi ireversibilă ,
competitivă și necompetitivă ).
11. Reglarea activită ţii enzimelor (reglarea alosterică , reglarea covalentă ). Importanţa
principiului de retroinhibiţie.
12. Izoenzimele – particularită țile structurale și funcționale, valoarea lor biomedicală .
13. Deosebirile în componenţa enzimatică a organelor şi ţesuturilor. Enzimele
organospecifice.
14. Utilizarea enzimelor în practica medicală : enzimodiagnosticul; enzimoterapia;
utilizarea enzimelor în laborator.
15. Metodele de obţinere şi purificare a enzimelor. Cromatografia de afinitate.
16. Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Că ile metabolice. Etapa
amfibolică a metabolismului, rolul ei.
17. Metodele de studiere a metabolismului.
18. Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă . Energia liberă
standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi exergonice.
19. Compuşii macroergici: rolul, principalii reprezentanţi, particularită ţile structurale.
Compuşii supermacroergici. Structura chimică şi rolul ATP-ului. Ciclul ATP-ului.
Variantele de hidroliză a ATP-ului. Mecanismele de sinteză a ATP-ului.
20. Reglarea energetică a metabolismului celular.
21. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului: complexul polienzimatic, coenzimele, reacţia
sumară , etapele, reglarea procesului, legă tura cu ciclul Krebs şi cu lanţul respirator.
Rolul biomedical.
22. Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs): funcţiile, reacţiile parţiale, enzimele, reacţia
sumară , legă tura cu lanţul respirator, randamentul energetic, reglarea procesului.
Reacţiile anaplerotice. Semnificaţia lor.
23. Oxidarea biologică . Dehidrogenarea substraturilor – sursa energetică principală pentru
sinteza ATP-ului. Reacţiile, enzimele şi coenzimele dehidrogenă rii.
24. Lanţul respirator(localizarea, semnificaţia biologică ):
a) structura şi proprietă ţile oxido-reducă toare ale principalilor acceptori de protoni şi
electroni (NAD+, FAD, FMN, CoQ). Noţiuni despre structura citocromilor şi a
proteinelor Fe-S;
b) potenţialul de oxido-reducere al componentelor lanţului respirator;
c) schema lanţului respirator. Complexele enzimatice. Inhibitorii lanţului respirator.
25. Fosforilarea oxidativă . Punctele de fosforilare. Reglarea intensită ţii funcţionă rii
lanţului respirator.
26. Mecanismul cuplă rii oxidă rii cu fosforilarea (ipoteza Mitchell). ATP-sintaza. Inhibitorii
ATP-sintazei. Rolul membranei mitocondriale interne în biosinteza ATP-ului.
Transportul nucleotidelor adenilice şi al fosfatului prin membrana internă
mitocondrială .
27. Decuplarea proceselor de oxidare şi fosforilare. Agenţii decuplanţi, mecanismul lor de
acţiune. Exemple de decuplare fiziologică şi patologică .
Tema nr. 11. Glucidele: rolul biologic, clasificarea și structura.
Digestia şi absorbţia glucidelor. Metabolismul glicogenului
Experienţa 1: Reacţia Fehling

Principiul metodei: Gruparea carbonil din glucidele reducă toare reduce Cu2+ pâ nă la Cu+
din complexul solubil format în mediul alcalin cu sarea Seignette (tartrat dublu de sodiu şi
potasiu). Se formează Cu2O, un precipitat de culoare roşie, conform reacţiilor:
CuSO4 + 2KOH → Cu(OH)2 + K2SO4
C6H12O6 + 2Cu(OH)2 → C6H12O7 (acid gluconic) + Cu2O (precipitat roşu) + 2H2O.
Această reacţie se deosebeşte de reacţia Trommer, prin faptul că reagentul conţine tartrat
dublu de sodiu şi potasiu pentru legarea excesului de oxid de cupru (II), care la încă lzire
formează un precipitat de culoare neagră .
Reagenți Ep 1 Ep 2 Ep 3 Ep 4 Ep 5
Soluție de glucoză 1 ml ― ― ― ―
Soluție de fructoză ― 1 ml ― ― ―
Soluție de zaharoză ― ― 1 ml ― ―
Soluție de amidon ― ― ― 1 ml ―
Urină patologică ― ― ― ― 1 ml
Reactiv Fehling 1 ml 1 ml 1 ml 1 ml 1 ml
Conţinutul eprubetelor se încă lzeşte pâ nă la fierbere.
Culoarea soluției
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2: Reacţia Seliwanoff

Principiul metodei: Reacţia Seliwanoff serveşte la diferenţierea cetozelor (fructoza) de
aldoze (glucoza). Monozaharidele în prezenţa HCl concentrat reacţionează cu rezorcina
(sau alţi polifenoli) formâ nd produşi de condensare coloraţi. Reacţia este mai rapidă şi mai
intensă în prezenţa cetozelor, câ nd se obţin produşi coloraţi în roşu, decâ t în prezenţa
aldozelor câ nd se obţin produşi coloraţi în roz deschis.
Reagenți Ep 1 Ep 2
Soluţie Seliwanoff 1 ml 1 ml
Soluţie de fructoză 2-3 pică turi -
Soluţie de glucoză - 2-3 pică turi
Probele se încă lzesc pâ nă la fierbere, iar ulterior se ră cesc.
Culoarea soluției
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel inițial de cunoaștere
1. Clasificarea enzimelor. Hidrolazele – caracteristica generală .
2. Reglarea activită ții enzimelor – alosterică , prin modificare covalentă .

1. Rolul biologic a glucidelor.
2. Clasificarea şi structura glucidelor:
‒ monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza,
galactoza, fructoza);
‒ dizaharide (maltoza, lactoza, zaharoza);
‒ homopolizaharide (glicogenul, amidonul, celuloza);
‒ heteropolizaharide (acidul hialuronic, heparina).
3. Mecanismele biochimice ale digestiei şi absorbţiei glucidelor. Intoleranţa la dizaharide.
4. Transportul glucozei în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea glucidelor
în țesuturi.
5. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza şi glicogenoliza. Reacţiile, enzimele,
reglarea reciprocă a proceselor. Glicogenozele (noțiuni generale).

1. Care este singura diferenţă de structură dintre amidon şi celuloză ? Cum se ră sfrâ nge
această diferenţă asupra proprietă ţilor polizaharidelor corespunză toare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Rumegă toarele utilizează celuloza ca hrană , iar majoritatea mamiferelor nu o pot utiliza.
Explicaţi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Numiţi enzimele tractului gastro-intestinal care participă la digestia glucidelor.
Completaţi tabelul:
Substratul
Legătura pe
asupra Produsele
Enzima Sediul sintezei care
căruia reacţiei
o scindează
acţionează
4. Vmax a glicogen fosforilazei din mușchii scheletici este cu mult mai mare decâ t a
glicogen fosforilazei hepatice. Explicați care este rolul fiziologic al enzimei în mușchi și
în ficat? De ce este necesar ca glicogen fosforilaza musculară să fie mai activă ,
comparativ cu enzima hepatică ?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectați funcţiile glucidelor:
a) energetică
b) menţin presiunea oncotică
c) sunt emulgatori
d) sunt constituenţi ai ţesuturilor de sprijin, ai acizilor nucleici
e) de transport
2. Selectaţi glucidele care sunt prezente în organismul uman:

a) amiloza
b) glucoza
c) glicogenul
d) riboza, dezoxiriboza
e) amilopectina
3. Referitor la homoglicani (homopolizaharide) sunt adevărate afirmațiile:
a) unitatea structurală a celulozei este fructoza
b) celuloza este o polizaharidă predominantă în regnul vegetal
c) amidonul este alcă tuit din α-glucoză
d) glicogenul este alcă tuit din β-glucoză
e) în structura celulozei predomină legă turile α-1,6-glicozidice
4. Referitor la glicogen sunt adevărate afirmațiile:

a) este depozitat în muchii scheletici
b) este depozitat în țesutul adipos
c) este depozitat în ficat
d) contribuie la menținerea nivelului normal de glucoză în sâ nge
e) nu se produce în organismul uman
5. Selectați legăturile prezente în structura amidonului (amiloză, amilopectină) și a

glicogenului:
a) α (1→4)
b) β (1→4)
c) α (1→6)
d) β (1→6)
e) nici una din cele sus numite
6. Referitor la heteroglicani (heteropolizaharide) sunt adevărate afirmațiile:

a) sunt prioritar reprezentate de amiloză și amilopectină
b) fac parte din substanța intercelulară a țesutului conjunctiv
c) se conțin exclusiv în ficat și mușchi
d) au funcție de rezervă
e) conțin acizi uronici și aminoacizi
7. Selectați afirmațiile corecte referitoare la digestia glucidelor:

a) amilaza salivară şi cea pancreatică scindează legă turile α-1,4-glicozidice din
polizaharide
b) amilazele scindează amidonul pâ nă la fructoză
c) amilaza salivară scindează amidonul pâ nă la glucoză
d) dizaharidazele nu posedă specificitate de substrat
e) celuloza nu este scindată de amilaza pancreatică
8. Selectați afirmația corectă referitoare la glicogenoliză:

a) nu se supune reglă rii hormonale
b) toate reacţiile glicogenolizei decurg în sens invers glicogenogenezei
c) este un proces strict hidrolitic
d) decurge intens postprandial
e) se activează în situaţii de stres, inaniţie
9.Referitor la glicogen fosforilază sunt corecte afirmațiile:
a) este enzima reglatoare a glicogenolizei
b) este reglată doar prin fosforilare-defosforilare
c) forma activă este cea fosforilată
d) scindează atâ t legă turile alfa-1,4-glicozidice, câ t şi legă turile alfa-1,6-glicozidice din
glicogen
e) este activată de insulină
7. Referitor la scindarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenoliza) sunt

a) este catalizată de glucozo-6-fosfataza
b) este catalizată de glicogen fosforilaza
c) este catalizată de enzima de deramificare
d) enzima ce catalizează procesul are activitate amilo-1,6-1,4-glican transferazică
e) enzima ce catalizează procesul are activitate 1,4-glicozidazică
8. Selectaţi enzimele ce participă în glicogenogeneză:

a) glicogen sintaza
b) glicogen fosforilaza
c) fosfoglucomutaza
d) glucozo-6-fosfataza
e) UDP-glucozo-pirofosforilaza
9. Ce efecte exerciită insulina asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează sinteza glicogenului, în special în ficat și mușchii scheletici
b) stimulează glicogenoliza
c) inhibă activitatea glicogen sintazei
d) activează glicogen fosforilaza
e) efectele se manifestă în condiții de hiperglicemie
10. Ce efecte exerciită glucagonul asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează glicogenogeneza
b) stimulează glicogenoliza, în special în ficat și mușchii scheletici
e) efectele se manifestă în condiții de hiperglicemie
11. Ce efecte exerciită adrenalina asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează glicogenogeneza
b) stimulează glicogenoliza, în special în ficat și mușchii scheletici
e) efectele se manifestă în condiții de stres fizic sau psioho-emoțional
Tema nr. 12. Metabolismul glucozei
Experienţa 1. Dozarea glucozei (metoda enzimatică cu glucozoxidază)

Principiul reacţiei: Glucozoxidaza catalizează oxidarea glucozei în acid gluconic (în
prezenţa oxigenului):
glucozoxidaza
Glucoza + O2 + H2O Acid gluconic + H2O2
Peroxidul de hidrogen care s-a format reacţionează cu 4-amino-antipirina şi fenolul, în
prezenţa peroxidazei, şi formează chinonimina.
peroxidaza
2H2O2 + fenol + 4-amino-antipirina chinonimina +4H 2O
Intensitatea culorii chinoniminei este proporţională cu concentraţia de glucoză din proba
de analizat şi se mă soară la spectrofotometric densitatea oprică (DO).
Reactivi:
1. Reactiv enzimatic de lucru:
a. Sol. 70 mmol/L tampon fosfat pH-7,4
b. 5 mmol/L Fenol
c. Glucozoxidaza - > 10 U/ml
d. Peroxidaza - > 1 U/ml
e. 0,4 mmol/L 4-amino-antipirina
2. Proba: ser nehemolizat
Tehnica de lucru: se pipetează în două eprubete, după schema urmă toare:
Eprubeta experimentală Eprubeta martor
Reactiv enzimatic de lucru 1,5 ml 1,5 ml
Ser 0,02 ml -
 se agită ;
 se incubează 10 min la temperatura camerei;
 se citeşte densitatea optică a soluției experimentale (DO) faţă de martor la 500 nm, în
cuva de 0,3 cm. Coloraţia este stabilă 2 ore.
Calcul: Glicemia (concentrația glucozei) = DO x 80 mmol/L, unde 80 este coeficientul

calculat preventiv, reieșind din densitatea optică a standardului.
Valori normale: Ser: 3,3 – 5,5 mmol/L
Semnificaţia clinico-diagnostică. O concentraţie crescută de glucoză în sâ nge este numită
hiperglicemie. Glucozuria apare atunci, câ nd concentraţia de glucoză din sâ nge depă şeşte 9
- 10 mmol/L. Hiperglicemia şi glucozuria sunt caracteristice pentru diabetul zaharat,
pancreatita acută , excitaţia porţiunii simpatice a sistemului nervos, hipersecreţia de
adrenalină , glucagon, iodtironine şi glucocorticoizi. Hipoglicemia este starea caracterizată
de o concentraţie scă zută de glucoză în sâ nge. Poate apă rea în hipersecreţia sau
supradozajul de insulină , în hiposecreţia de iodtironine şi glucocorticoizi, afecţiunile renale.
Rezultat: DO=______________ Concentrația glucozei = _________________________
Concluzii:____________________________________________________________________________________________
_
_________________________________________________________________________________________________________
1. Glicoliza: rolul biologic, reacţiile, enzimele, reacţia sumară .
2. Schema oxidă rii aerobe a glucozei.
3. Sistemele-navetă glicerol-fosfat şi malat-aspartat de transport al echivalenţilor
reducă tori din citozol în mitocondrie. Importanţa lor.
4. Randamentul energetic al oxidă rii glucozei în condiții anaerobe și aerobe.
5. Gluconeogeneza – substraturile, reacţiile, enzimele, reacţia sumară . Ciclul Cori şi ciclul
glucozo-alanină .
6. Reglarea reciprocă a glicolizei şi a gluconeogenezei.
7. Reglarea hormonală a metabolismului glucidic: influenţa insulinei, glucagonului,
catecolaminelor şi a glucocorticoizilor.
1. Enumeraţi enzimele glicolizei şi determinaţi la ce clasă de enzime se referă ele
(completaţi tabelul):
Nr Enzimele glicolizei Clasa de enzime se referă

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
2. Numiţi că ile posibile de utilizare a piruvatului.

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Care este soarta NADH obţinut în reacţia de dehidrogenare a gliceraldehid-3-fosfatului:

a) în condiţii aerobe?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) în condiţii anaerobe?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Scrieţi reacţiile glicolizei anaerobe în care se formează ATP prin fosforilare la nivel de
substrat.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Câ te molecule de ATP se generează prin fosforilare la nivel de substrat și câ te – prin

fosforilare oxidativă la degradarea completă aerobă a unei molecule de glucoză ?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. Enumeraţi enzimele reglatoare ale glicolizei şi ale gluconeogenezei. Numiţi activatorii şi

inhibitorii lor (completaţi tabelul):
Enzimele
Enzimele
reglatoare
reglatoare Activatorii Inhibitorii Activatorii Inhibitorii
ale gluconeo-
ale glicolizei
genezei
1 4
2 3
3 2
1
1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la glicoliză:

a) toate reacţiile glicolizei sunt reversibile
b) produsul final al oxidă rii glucozei în condiţii anaerobe este lactatul
c) în condiţii anaerobe randamentul energetic al oxidă rii glucozei este 12 ATP
d) în condiţii aerobe produsele finale ale oxidă rii glucozei sunt CO2 şi H2O
e) în condiţii aerobe randamentul energetic al oxidă rii glucozei este 2 ATP
2. Referitor la reacţia prezentată sunt corecte afirmațiile:

este o reacţie din glicogenoliză
a) este o reacţie reversibilă
b) este catalizată de enzima fosfofructomutaza
c) este catalizată de enzima fosfofructokinaza
d) enzima ce catalizează această reacţie este
enzimă reglatoare
3. Referitor la reglarea activităţii fosfofructokinazei sunt adevărate afirmațiile:

a) modulatori pozitivi sunt AMP şi fructozo-2,6-bifosfatul
b) sarcina energetică mică a celulei inhibă activitatea enzimei
c) NADH şi NADPH sunt principalii activatori ai enzimei
d) citratul şi ATP-ul sunt modulatori negativi
e) 1,3-difosfogliceratul și fosfoenolpiruvatul sunt activatori ai enzimei

a) este o reacţie de fosforilare oxidativă
b) este o reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) piruvatul obținut în reacție este un compus
macroergic
d) este o reacţie din gluconeogeneză
e) enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare

a) este o reacție din glicoliză
b) are loc în condiţii anaerobe
c) este catalizată de enzima piruvat
dehidrogenaza
d) enzima ce catalizează această reacție este din clasa hidrolazelor
e) este o reacţie a gluconeogenezei
6. Selectați enzimele comune ale glicolizei şi ale gluconeogenezei:

a) hexokinaza
b) fosfoglicerat kinaza
c) fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) fosfoglicerat mutaza
e) fructozo-1,6-difosfataza
7. Selectați substanțele glucoformatoare (care pot servi ca şi substrat pentru
gluconeogeneză):
a) succinatul
b) glicerolul
c) acetil-CoA
d) lactatul
e) butiratul
f) alanina
8. Selectați afirmațiile corecte referitor la gluconeogeneză:

a) are loc în sens invers glicolizei, utilizâ nd exact aceleași reacții
b) are loc parțial în mitocondrie, parțial în citoplasmă
c) utilizează reacțiile reversibile ale glicolizei în sens opus
d) reacțiile ireversibile ale glicolizei sunt substituite de „că ile de ocolire”
e) procesul nu consumă energie (ATP, GTP)
9. Ce afirmații caracterizează prima cale de ocolire a gluconeogenezei din piruvat?

a) piruvatul în mitocondrie este carboxilat la oxaloacetat de că tre piruvat carboxilaza
b) piruvatul este transportat în citoplasmă și transformat în fosfoenolpiruvat
c) oxaloacetatul este redus la malat, care este transferat în citoplasmă și convertit din nou
la oxaloacetat
d) oxaloacetatul este transformat în piruvat de că tre piruvat decarboxilaza
e) oxaloacetatul este transformat în fosfoenolpiruvat de că tre fosfoenolpiruvat
carboxikinaza
10. Selectați afirmațiile corecte referitor la necesitățile energetice ale

gluconeogenezei din piruvat:
a) sunt echivalente cu cantitatea de ATP generată în glicoliză
b) la sinteza glucozei din piruvat se consumă doar ATP
c) gluconeogeneza din piruvat necesită atâ t ATP, câ t și GTP
d) sinteza unei molecule de glucoză din 2 mol de piruvat determină consumul a 4 legă turi
macroergice fosfat
e) pentru sinteza glucozei din piruvat se consumă 4 mol ATP, 2 mol GTP și 2 mol NADH
11.Ce afirmații caracterizează mecanismele de reglare a gluconeogenezei?

a) punctul principal de reglare este calea a 3-ea de ocolire și enzima glucozo-6-fosfataza
b) reacția reglatoare majoră este catalizată de fructozo-1,6-bisfosfatază
c) reglarea activită ții fructozo-1,6-bisfosfatazei (gluconeogeneza) este corelată cu
reglarea fosfofructokinazei (glicoliza)
d) reglatorul major al activită ții fructozo-1,6-bisfosfatazei este fructozo-1,6-bisfosfatul
e) reglatorul alosteric negativ principal al fructozo-1,6-bisfosfatazei este fructozo-2,6-
bisfosfatul
12. Selectați afirmațiile corecte referitor la efectele insulinei asupra glicolizei și

gluconeogenezei:
a) activează glicoliza și inhibă gluconeogeneza
b) crește activitatea glucokinazei, fosfofructokinazei și piruvatkinazei
c) activează piruvat carboxilaza și fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) activitatea enzimelor este reglată doar la nivel genetic
e) activitatea enzimelor este reglată atâ t genetic, câ t și cinetic
13. Selectați afirmațiile corecte referitor la efectele glucagonului asupra glicolizei și

gluconeogenezei:
a) inhibă glicoliza și activează gluconeogeneza
b) crește activitatea glucokinazei, fosfofructokinazei și piruvatkinazei
c) activează piruvat carboxilaza și fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) acțiunea glucagonului este mediată de AMPc și proteinkinaza A
e) mecanismul reglă rii activită ții enzimelor de că tre glucagon se bazează pe modificare
covalentă
Tema nr. 13. Сalea pentozo-fosfaţilor. Metabolismul fructozei şi galactozei.
Reglarea şi patologia metabolismului glucidic
Experienţa 1. Reacţia de identificare a fructozei în urină.

Principiul metodei. Cetozele (fructoza) în mediul acid, tratate cu rezorcină , dau o
coloraţie roşie. În aceleaşi condiţii, aldozele (glucoza, galactoza) dau o coloraţie roz-pală .
Tehnica executării. Într-o eprubetă pipetă m 0,5 ml urină de cercetat, la care se adaugă 0,5
ml de reactiv Seliwanoff şi 1 ml de acid clorhidric concentrat. Apariţia unei culori roşii-
brune indică prezenţa fructozei în urină .
Valoarea diagnostică. Fructozuria se depistează după ingestie de fructe, în sarcină , în
fructozuria ereditară şi intoleranţa ereditară a fructozei, intoxicaţii acute cu etanol etc.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Calea pentozo-fosfaților de oxidare a glucozei. Rolul biologic al procesului, reacţiile
etapei oxidative, enzimele, coenzimele. Ecuaţiile stoichiometrice ale etapelor I şi II şi a
întregului proces.
2. Metabolismul fructozei – calea hepatică şi musculară : reacţiile, enzimele, rolul biologic.
Dereglă rile ereditare ale metabolismului fructozei.
3. Metabolismul galactozei: reacţiile, enzimele, rolul biologic. Patologia ereditară a
metabolismului galactozei.
4. Dereglă rile metabolismului glucidic în diabetul zaharat, diabetul steroid, în consumul
cronic de alcool.
5. Valoarea diagnostică a testelor de evaluare a metabolismului glucidic: glicemia bazală ,
testul oral de toleranţă la glucoză , concentraţia insulinei, a peptidei C şi a hemoglobinei
glicate.

1. Scrieți ecuația stoichiometrică pentru sinteza ribozo-5-fosfatului din glucozo-6-fosfat
fă ră generare concomitentă de NADPH. Care este importanța biologică a acestui proces
și în ce condiții este activ?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Scrieți ecuația stoichiometrică pentru formarea NADPH din glucozo-6-fosfat fă ră

generare concomitentă de pentoze. Care este importanța biologică a acestui proces și în
ce condiții este activ?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. O fetiță de 9 luni a fost prezentată medicului cu vomă , letargie, apetit scă zut. Mama
copilului a raportat că manifestă rile au început de câ teva zile, câ nd în alimentația
copilului a fost introdus pireul de fructe. După ce din alimentație au fost excluse fructele,
simptomele au dispă rut. Ce diagnostic puteți presupune? Ce enzimă este defectă și ce
produse se acumulează în sâ nge și în țesuturi? Ce investigații biochimice trebuie
efectuate pentru precizarea diagnosticului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Referitor la calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei sunt corecte

afirmațiile:
a) decurge activ numai în ficat şi eritrocite
b) decurge activ numai în ţesutul adipos, suprarenale, glandele mamare
c) în etapa oxidativă are loc conversia glucozei în pentoze
d) în etapa neoxidativă are loc conversia pentozelor în hexoze
e) reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile
2. Referitor la reacţie sunt adevărate afirmațiile:
a) este o reacţie din glicoliză
b) este o reacţie din calea pentozo-fosfaţilor de
oxidare a glucozei
c) enzima ce catalizează reacţia este glucozo-
6-fosfataza
d) enzima ce catalizează această reacţie este lactonaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este inhibată de NADPH
3. Selectaţi reacţiile etapei oxidative a ciclului pentozo-fosfaților:

a) glucozo-6-fosfat + NAD+ → 6-fosfogluconolactonă + NADH+H+
b) glucozo-6-fosfat + NADP+ → 6-fosfogluconolactonă + NADPH+H+
c) 6-fosfogluconolactona + H2O → 6-fosfogluconat
d) 6-fosfogluconat + NAD+ → ribulozo-5-fosfat + NADH+H+ + CO2
e) 6-fosfogluconat + NADP+ → ribulozo-5-fosfat + NADPH+H+ + CO2
4. Selectaţi reacţiile din procesul de metabolizare a fructozei în ficat:
a) fructoza + ATP → fructozo-6-fosfat + ADP
b) fructoza + ATP → fructozo-1-fosfat + ADP
c) fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP
d) fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat + dihidroxiacetonfosfat
e) fructozo-1-fosfat ↔ gliceraldehidă + dihidroxiacetonfosfat
5. Referitor la intoleranţa la fructoză sunt corecte afirmațiile:

a) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1-fosfat aldolazei
b) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1,6-difosfat aldolazei
c) se acumulează fructozo-1-fosfat ce inhibă glucozo-6-fosfataza
d) conduce la insuficienţă hepatică , ciroză
e) se manifestă clinic prin crize hipoglicemice
6. Selectați enzimele necesare pentru metabolizarea galactozei:

a) galactokinaza
b) hexokinaza
c) UDP-galactozo-pirofosforilaza
d) UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferaza
e) UDP-glucozo-4-epimeraza
7. Referitor la intoleranţa la galactoză sunt corecte afirmațiile:

a) este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei
b) este cauzată de deficitul ereditar al UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferazei
c) se acumulează doar galactoză
d) se manifestă clinic prin retard mintal
e) se manifestă clinic prin cataractă
8. Selectați stările care pot condiționa hiperglicemie:
a) stresul
b) activarea glicogenolizei
c) activarea glicolizei
d) diminuarea gluconeogenezei
e) hiperinsulinismul
9. Selectați efectele insulinei asupra metabolismului glucidic în ficat:
a) inducția glucokinazei
b) activarea glicogen fosforilazei
c) inhibarea fructozo-1,6-difosfatazei
d) activarea fosfoenolpiruvat carboxikinazei
e) inhibarea glicogen sintazei
10. Selectați procesele stimulate de insulină:
a) transportul glucozei în ţesuturi
b) conversia glicerolului în glucoză
c) glicogenoliza
d) sinteza lipidelor în ficat
e) gluconeogeneza
11. Selectați efectele glucocorticoizilor (GC) asupra metabolismului glucidic:
a) GC induc creșterea glicemiei
b) țesuturile țintă ale GC sunt ficatul, țesutul adipos și mușchii scheletici
c) în ficat GC activează glicoliza și glicogenogeneza
d) acțiunea GC este majoră în perioada interprandială și stress
e) GC determină majorarea activită ții fosfoenolpiruvat carboxikinazei și glucozo-6-
fosfatazei
12. Selectați efectele adrenalinei (Adr) asupra metabolismului glucidic:

a) activează glicogen fosforilaza musculară
b) în ficat activează glicogenoliza și inhibă glicogenogeneza
c) stimulează gluconeogeneza în adipocite
d) mă rește gluconeogeneza din lactat
e) produce hipoglicemie
13. Selectați valorile de referință ale glicemiei a jeun:

a) 2,2-4,4 mmol / L
b) 3,3-5,5 mmol / L
c) 2,2-6,6 mmol / L
d) 4,4-6,6 mmol / L
e) sub 3,3 mmol / L
Tema nr. 14. Totalizarea pe capitolul „Structura și metabolismul glucidelor”
1. Rolul biologic a glucidelor.
2. Clasificarea, structura și rolul biologic al glucidelor:
– monozaharidele (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza,
galactoza, fructoza).
– dizaharidele (maltoza, lactoza, zaharoza);
– homopolizaharidele (glicogenul, amidonul, celuloza);
– heteropolizaharidele (acidul hialuronic şi heparina),
3. Mecanismele biochimice ale digestiei şi absorbţiei glucidelor. Intoleranţa la
dizaharide.
4. Transportul glucozei în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea
glucidelor în țesuturi.
5. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza şi glicogenoliza. Reacţiile, enzimele,
reglarea reciprocă a proceselor. Glicogenozele (noțiuni generale).
6. Glicoliza: reacţiile, enzimele.
7. Reacţia sumară a oxidă rii anaerobe a glucozei şi randamentul energetic al procesului.
8. Oxidarea aerobă a glucozei şi randamentul energetic al procesului.
9. Sistemele-navetă glicerol-fosfat şi malat-aspartat de transport al echivalenţilor
reducă tori din citozol în mitocondrie. Importanţa lor.
10. Gluconeogeneza – substraturile, reacţiile, enzimele, reacţia sumară . Ciclul Cori şi
ciclul glucozo-alanină .
11. Reglarea reciprocă a glicolizei şi a gluconeogenezei.
12. Reglarea hormonală a metabolismului glucidic: influenţa insulinei, glucagonului,
catecolaminelor şi a glucocorticoizilor.
13. Calea pentozo-fosfaților de oxidare a glucozei. Rolul biologic al procesului, reacţiile
etapei oxidative, enzimele, coenzimele. Ecuaţiile stoichiometrice ale etapelor I şi II şi a
întregului proces.
14. Metabolismul fructozei – că ile hepatică şi musculară : reacţiile, enzimele, rolul
biologic. Dereglă rile ereditare ale metabolismului fructozei.
15. Metabolismul galactozei: reacţiile, enzimele, rolul biologic. Patologia ereditară a
metabolismului galactozei.
16. Efectele insulinei, glucagonului, adrenalinei și glucocorticosteroizilor asupra
metabolismului glucidic.
17. Valoarea diagnostică a testelor de evaluare a metabolismului glucidic: glicemia
bazală , testul oral de toleranţă la glucoză , concentraţia insulinei, a peptidei C şi a
hemoglobinei glicate.
Tema nr. 15. Evaluarea lucrului individual al studenților

SEMESTRUL II
Tema nr. 1 (16). Lipidele: structura, proprietățile, rolul biologic și
clasificarea. Digestia și absorbția lipidelor. Metabolismul trigliceridelor
Experienţa 1. Identificarea acizilor biliari – reacţia Pettenkofer

Principiul reacţiei. La interacţiunea acizilor biliari cu oximetilfurfurolul (derivat din
zaharoză ) sub acţiunea acidului sulfuric concentrat se formează un complex de culoare
roşie-violetă .
Tehnica executării. Într-o eprubetă uscată se introduc:
Reactivi
Bilă 2 pică turi
Zaharoză 20% 2 pică turi
Conţinutul eprubetei se agită .
Acid sulfuric concentrat 5-6 pică turi
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii:____________________________________________________________________________________________
_
_________________________________________________________________________________________________________

1. Rolul biologic al lipidelor. Importanţa lipidelor în alimentaţie. Acizii graşi
indispensabili (vit. F).
2. Clasificarea lipidelor (structurală , funcţională , după proprietă ţile fizico-chimice).
3. Structura și proprietă țile fizico-chimice ale lipidelor:
– Acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi (palmitic, stearic, palmitolec, oleic, linoleic și
linolenic).
– Acilglicerolii – mono-, di- și triacilgliceridele
– Glicerofosfolipidele – fosfatidilserina, fosfatidiletanolamina, fosfatidilcolina,
fosfatidilinositolii.
– Noținui referitor la structura sfingofosfolipidelor (sfingomielinele) și
glicolipidelor (galacto- și glucocerebrozidele, sulfatidele, gangliozidele).
4. Digestia şi absorbţia lipidelor alimentare:
– Rolul acizilor biliari. Noțiuni referitor la structura acizilor biliari.
– Digestia triacilglicerolilor, fosfolipidelor, colesteridelor: enzimele, produsele de
hidroliză .
– Absorbţia produselor de hidroliză a lipidelor alimentare.
5. Resinteza lipidelor în enterocite. Formarea, rolul și noțiuni referitor la metabolismul
chilomicronilor.
6. Metabolismul trigliceridelor. Biosinteza și catabolismul triacilglicerolilor: localizarea,
reacţiile, enzimele şi coenzimele, reglarea hormonală (acţiunea catecolaminelor,
glucagonului, insulinei, glucocorticoizilor).
7. Sursele şi că ile de utilizare a glicerolului. Oxidarea glicerolului: reacţiile, enzimele,
randamentul energetic.
1. Uleiurile vegetale reprezintă trigliceride lichide, iar gră simile animale – trigliceride
solide. Scrieți structura unei trigliceride prezente în ulei și a unei trigliceride prezente în
gră simea animală . Alcă tuiți denumirile lor raționale.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Care acizi grași sunt indispensabili organismului uman? Scrieți structura lor. Care sunt
principalele surse alimentare de acizi grași indispensabili?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. La ingerarea unei raţii bogate în lipide are loc depozitarea lor în ţesutul adipos.
Indicați schematic cum are loc digestia trigliceridelor alimentare, absorbţia
produselor de hidroliză a lor, resinteza în enterocite, transportul trigliceridelor spre
ficat şi ţesutul adipos şi sinteza lor în adipocite.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. În stare de stres și inaniţie apare o mobilizare intensă a trigliceridelor din țesutul
adipos. Ce hormoni stimulează lipoliza în aceste cazuri? Indicați schematic modul în
care se utilizează produsele de hidroliză a trigliceridelor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Pentru organismul uman sunt indispensabili următorii acizi graşi:

a) lignoсeric
b) oleic
c) palmitoleic
d) linolenic
e) arahidonic
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la lipidele de rezervă:

a) reprezintă o rezervă de energie în formă de trigliceride
b) reprezintă o rezervă de lipide în formă de acizi grași indispensabili și vitamine
liposolubile
c) se depozitează în cantită ți semnificative în ficat
d) depozitul major îl constituie țesutul adipos
e) sunt lipide cu caracter neutru/nepolare
3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la lipidele structurale:

a) sunt constituiente ale membranelor biologice
b) formează bistratul lipidic al membranelor
c) sunt lipide cu caracter neutru/nepolare
d) sunt reprezentate de trigliceride, colesteride și acizi grasi
e) sunt reprezentate de fosfogliceride, colesterol, sfingofosfolipide și glicolipide
4. Selectați lipidele polare:
a) trigliceridele
b) fosfatidiletanolaminele și fosfatidilcolinele
c) sfingomielinele
d) colesterolul și colesteridele
e) gangliozidele și cerebrozidele
5. Referitor la acizii biliari sunt corecte afirmațiile:

a) se sintetizează din colesterol
b) reprezintă enzime lipolitice
c) se conjugă în ficat cu bilirubina
d) sunt compuşi polari
e) participă la emulsionarea gră similor alimentare în intestinul subțire
6. Selectați afirmațiile corecte referitoare la acțiunea enzimelor lipolitice în

tractul gastro-intestinal:
a) fosfolipazele scindează fosfogliceridele
b) colesterolesteraza scindează colesterolul liber
c) ceramidaza scindează sfingozina
d) lipaza gastrică este activă doar la maturi
e) lipaza pancreatică scindează radicalii acil din poziția β(2) a trigliceridelor
7. Selectați compușii care se obțin la digestia lipidelor alimentare:

a) 2-monogliceridele
b) lizofosfolipidele
c) steranul
d) acizii graşi
e) acidul fosfatidic
8. Selectați mecanismul implicat în absorbția produselor de digestie a lipidelor

alimentare:
a) absorbția micelară
b) transportul prin membrană de că tre SGLT
c) transportul prin membrană prin GLUT
d) transportul prin membrană cu translocaze
e) toate sus-numite
9. Care este soarta produselor digestiei lipidelor după absorbție?

a) sunt eliberate în sâ nge prin vena porta
b) sunt eliberate în sâ nge prin venele hemoroidale
c) se utilizează la resinteza lipidelor complexe în lumenul intestinal
d) se utilizează la resinteza lipidelor complexe în enterocite
e) lipidele resintetizate în complex cu apo-proteinele formează chilomicronii
10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reglarea oxidării trigliceridelor
(lipoliza):
a) insulina stimulează procesul intensificâ nd fosforilarea trigliceridlipazei
b) glucagonul activează procesul prin mecanism AMPc dependent
c) catecolaminele activează procesul prin mecanism GMPc dependent
d) toți hormonii reglează lipoliza prin modificarea activită ții trigliceridlipazei
e) toți hormonii reglează lipoliza prin modificarea activită ții monogliceridlipazei
11. Câte molecule de ATP se formează în rezultatul oxidării complete (până la CO 2

și H2O) a unei molecule de glicerol, considerând că transportor al echivalenților
reducători va fi sistemul navetă malat-aspartat?
a) 12
b) 15
c) 22
d) 36
e) 38
12. Referitor la biosinteza triacilglicerolilor sunt corecte afirmațiile:

a) are loc exclusiv în ţesutul adipos
b) se intensifică în inaniţie
c) este activată de insulină
d) se amplifică în diabetul zaharat de tip I
e) depozitarea trigliceridelor în ţesutul adipos este nelimitată
Tema nr. 2 (17). Metabolismul acizilor grași și al corpilor cetonici
Experienţa 1. Identificarea corpilor cetonici în urină

Principiul metodei: Corpii cetonici (acetona, acidul acetoacetic şi acidul b-hidroxibutiric)
interacţionează în mediul bazic cu nitroprusiatul de sodiu şi acidul acetic concentrat
formâ nd un compus roşu-vişiniu.
Tehnica executării: În două eprubete uscate se introduc:
Reactivi I eprubetă II eprubetă

Urină normală 2 pică turi -
Urină patologică - 2 pică turi
NaOH 10% 2 pică turi 2 pică turi
Nitroprusiat de sodiu 10% 2 pică turi 2 pică turi
Conţinutul eprubetelor se colorează în roşu-oranj
Acid acetic glacial 6 pică turi 6 pică turi
Urina care conţine corpi cetonici devine roşie-vişinie. Intensitatea culorii variază în
raport direct cu concentraţia corpilor cetonici din urină
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii:____________________________________________________________________________________________
_
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel iniţial de cunoştinţe

1. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului și ciclul Krebs.
2. Lanțul respirator și fosforilarea oxidativă .
3. Glicoliza și gluconeogeneza.

1. Biosinteza acizilor graşi – localizarea, etapele, reacţiile, enzimele, coenzimele,
reglarea:
– saturaţi cu numă r par de atomi de carbon;
– nesaturaţi cu numă r par de atomi de carbon (monoenici);
2. β-oxidarea acizilor graşi: reacţiile, enzimele, randamentul energetic:
– saturaţi cu numă r par de atomi de carbon (sediul, etapele, reacţiile, enzimele,
coenzimele, randamentul energetic, reglarea);
– nesaturaţi cu numă r par de atomi de carbon (monoenici);
3. Corpii cetonici:
– reprezentanţii, structura chimică , rolul biologic;
– biosinteza – sediul, substratul, reacţiile;
– utilizarea – ţesuturile, reacţiile, produsele finale, randamentul energetic;
– cetonemia şi cetonuria – cauzele, mecanismul apariţiei.
4. Reglarea hormonală a metabolismului lipidic. Acţiunea catecolaminelor, glucagonului,
insulinei, glucocorticoizilor, iodtironinelor.
1. În stă rile de stres şi de inaniţie are loc o mobilizare intensă a triacilglicerolilor din
ţesutul adipos. Indicați schematic că ile de utilizare a produselor de hidroliză a
trigliceridelor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Care vor fi consecinţele unei diete bogate în lipide şi lipsite de glucide asupra oxidă rii
acizilor graşi? Explicaţi expresia ”Lipidele ard în flacă ra glucidelor”. Utilizarea că ror acizi
graşi, cu numă r par sau cu numă r impar de atomi de carbon, este mai convenabilă în
lipsa glucidelor din alimentaţie? Argumentaţi ră spunsul.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Scrieți structura unui triacilglicerol alcă tuit dintr-un acid gras saturat, un acid gras
nesaturat și unul cu numă r impar de atomi de carbon. Calculați care este randamentul
energetic al oxidă rii complete a trigliceridei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. În rezultatul unei ture de β-oxidare acidul gras suferă următoarele schimbări

a) se oxidează
b) se reduce
c) se scurtează cu 4 atomi de carbon
d) se scurtează cu 2 atomi de carbon
e) se formează o moleculă de acetil-CoA
2. Selectați procesele în care are loc formarea NADPH:

a) β-oxidarea acizilor graşi
b) glicoliza
c) oxidarea corpilor cetonici
d) reacţia catalizată de enzima malică
e) calea pentozo-fosfaților de oxidare a glucozei
3. Selectați procesele în care este utilizat NADPH:

a) β-oxidarea acizilor grași
b) sinteza colesterolului
c) biosinteza acizilor grași
d) biosinteza trigliceridelor
e) biosinteza fosfogliceridelor
4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la biosinteza acizilor graşi:

a) reacția limitantă este catalizată de acetil-CoA carboxilază
b) reacția limitantă este catalizată de acetil-CoA și malonil-CoA transacetilază
c) activitatea enzimelor este reglată alosteric
d) activitatea enzimelor este reglată prin fosforilare-defosforilare
e) citratul este activator alosteric, palmitoil-CoA este inhibitor alosteric
5. Selectaţi activatorul (1) şi inhibitorul (2) acetil-CoA carboxilazei (enzima

reglatoare a sintezei acizilor graşi):
a) ATP ADP
b) AMP ATP
c) malonat AMP
d) acetoacetat citrat
e) citrat palmitoil-CoA
6. Selectați afirmațiile corecte referitor la biosinteza acizilor graşi nesaturați:

a) are loc în mitocondrii,
b) enzima este acil-CoA desaturaza
c) enzima necesită cit.b5 și NADH
d) enzima necesită cit.bc și NADPH
e) de obicei desaturarea are loc la C9
7. Selectați deosebirile dintre oxidarea şi biosinteza acizilor graşi:

a) sinteza acizilor graşi are loc în mitocondrii, iar oxidarea – în citozol
b) la sinteză , intermediarii acizilor graşi sunt legaţi cu ACP, iar la oxidare – cu HSCoA
c) la oxidare se utilizează NAD+ şi FAD, la sinteză – NADPH
d) enzimele β-oxidă rii sunt asociate în complex polienzimatic, iar enzimele sintezei – nu
e) la sinteză participă malonil-CoA, iar la β-oxidare – nu
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la cetonemie:

a) poate apă rea în inaniţie îndelungată
b) poate fi generată de o dietă să racă în lipide
c) este determinată de o raţie bogată în glucide
d) este cauzată de sinteza sporită a corpilor cetonici în ficat
e) este determinată de utilizarea intensă a corpilor cetonici în ţesuturi
9. Referitor la utilizarea corpilor cetonici în ţesuturi sunt adevărate afirmațiile:

a) corpii cetonici sunt utilizaţi doar de ficat
b) acumularea corpilor cetonici conduce la cetoacidoză
c) utilizarea corpilor cetonici necesită prezenţa oxaloacetatului
d) corpii cetonici sunt utilizaţi eficient de miocard, creier, muşchii scheletici ca sursă de
energie
e) corpii cetonici pot fi convertiţi în piruvat, apoi în glucoză
Tema nr. 3 (18). Metabolismul lipidelor structurale.
Experiența 1: Determinarea colesterolului în ser sangvin

Principiul metodei: Colesterolul liber și esterificat prezent în ser formează conform
reacțiilor de cuplare descrise mai jos, un produs colorat, care se determină prin metoda
spectofotometrică .
colesterol esteraza
Colesterol esterificat + H2O → Colesterol + Acid gras
.
colesterol oxidaza
Colesterol + ½ O2 + H2O → Colestenonă + H2O2
.
peroxidaza
2H2O2 + 4-Aminoantipirină + Fenol → Chinonimină + 4H2O
.
Reagenți:
1. Reagent de lucru:
2. Standard de colesterol - 5,2 mМ/L
Material de cercetare: ser
Tehnica executării: pipetați în 3 eprubete conform schemei de mai jos:
Eprubeta N1 – Eprubeta N2 - Eprubeta N3 -
PROBA MARTOR STANDARD
Reagent de lucru 1,5 ml 1,5 ml 1,5 ml
Ser 0,015 ml - -
Standard de colesterol - - 0,015 ml
– amestecați și incubați 10 min la temperatura camerei
– mă surați densitatea optică a probei (DOp) și densitatea optică a standardului
(DOst) față de martor la 500 nm în cuve de 1cm.
5,2
Calcularea: Concentrația colesterolului (mM/L)= DOp
DO st
Valori normale: pâ nă la 5,2 mM/L
Valoarea clinico-diagnostică. Creșterea valorilor colesterolului total se asociază cu
creșterea progresivă a riscului aterosclerozei și a bolilor coronariene.
Rezultate: DOp = __________ DOst = __________
Concentrația colesterolului = _________________mM/L
Concluzii:
____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Determinarea conţinutului de β-lipoproteine în ser sangvin

Principiul metodei. β-lipoproteinele, interacţionâ nd cu heparina formează un complex ce
se precipită sub influenţa clorurii de calciu. Cantitatea (intensitatea) precipitatului format
este direct proporţională cu conţinutul lipoproteinelor.
Tehnica executării: Determinarea β-lipoproteinelor în serul sangvin se efectuează
conform schemei:
Eprubeta Eprubeta
Reactivi
experimentală martor
Ser sangvin 0,02 ml -
Clorură de calciu 0,27% 2 ml 2 ml
– Conţinutul eprubetei se amestecă şi se mă soară densitatea optică a soluției
experimentale probei (DO1) faţă de martor (cuva 5 mm, filtrul de lumină roşie).
– Soluţia din cuvă se toarnă din nou în eprubetă .
– Se adaugă :
Soluţie de heparină 1%. 0,04 ml 0,04 ml
– Conţinutul eprubetei se amestecă şi exact peste 4 minute se determină densitatea
optică a soluţiei (DO2) față de martor.
Calculul: X (unită ţi) = (DO2 – DO1) · 100, unde 100 – coeficient standard empiric.
Valorile normale: 35 - 55 unită ţi.
Importanţa clinică. Majorarea conţinutului de β-lipoproteine în serul sangvin se constată
în ateroscleroză , icter mecanic, afecţiuni hepatice, diabet zaharat, obezitate etc. Scă derea
conţinutului se întâ lneşte foarte rar (de exemplu, în plasmocitomă ).
Rezultat: DO1 = ____________ DO2 = ___________ X = ________ unită ți

Concluzii: __________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Biosinteza colesterolului – etapele, reacţiile primei etape (pâ nă la acidul mevalonic),
enzimele, coenzimele, reglarea. Catabolismul şi excreţia colesterolului (noţiuni
generale).
2. Biosinteza glicerofosfolipidelor: localizarea, că ile (schematic), enzimele şi coenzimele
principale. Substanţele lipotrope, rolul lor.
3. Noțiuni referitor la transportul sangvin al lipidelor. Lipoproteinele plasmatice:
structura, metodele de separare, fracţiile (chilomicronii, VLDL, LDL şi HDL),
compoziţia chimică (lipidele şi apoproteinele), funcţiile.
4. Dereglă rile metabolismului lipidic. Dislipidemiile și lipidozele tisulare.
5. Valorile normale ale lipidelor plasmatice. Importanţa diagnostică a determină rii
concentraţiei plasmatice a trigliceridelor, colesterolului total, HDL- şi LDL-
colesterolului.
6. Relaţiile reciproce dintre metabolismul energetic, glucidic şi lipidic.
1. Care sunt particularită țile metabolismul colesterolului la vegetarieni și la persoanele

ce consumă carne?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Explicaţi dacă este posibilă sinteza trigliceridelor din glucoză . Dacă este posibil, indicaţi
schematic calea de sinteză şi scrieţi reacţiile.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Explicaţi dacă este posibilă sinteza glucozei din lipide. Dacă este posibil, indicaţi
schematic calea de sinteză şi scrieţi reacţiile.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Teste de autoevaluare
1. Selectați reacţia reglatoare a sintezei endogene de colesterol:
a) formarea de β-hidroxi-β-metil-glutaril-CoA (HMG-CoA)
b) ciclizarea scualenului
c) formarea 5-pirofosfomevalonatului
d) sinteza acidului mevalonic din HMG-CoA
e) condensarea a 2 molecule de acetil-CoA
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la fosfatidilinozitoli:

a) sunt precursorii vitaminelor liposolubile
b) sunt precursori ai mesagerilor secunzi: inozitoltrifosfaţi şi diacilgliceroli
c) se depozitează în ţesutul adipos
d) intră în componența membranelor biologice
e) îndeplinesc funcţie energetică
3. Care este sediul de sinteză a următoarelor lipoproteine?

a) LDL enterocitele
b) VLDL circulația sangvină
c) Chilomicroni ficatul
d) HDL ficatul, enterocitele
4. Care este principala funcție a LDL?

a) transportă trigliceridele endogene spre țesut adipos, mușchi, miocard
b) transportă colesterolul spre țesuturile extrahepatice
c) transportă colesterolul de la țesuturile extrahepatice spre ficat
d) transportă trigliceridele exogene spre mușchi, miocard, țesut adipos
e) transportă glicolipidele de la ficat spre țesuturi
5. Care este principala funcție a VLDL?

6. Care este principala funcție a HDL?

7. Care este principala funcție a chilomicronilor?

Tema nr. 4 (19). Totalizare la capitolul “Metabolismul lipidelor”
1. Funcţiile biologice ale lipidelor.

2. Clasificarea lipidelor (structurală , funcţională , după proprietă ţile fizico-chimice).
3. Acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi. Structura, proprietă ţile fizico-chimice, reprezentanţii
principali, rolul biomedical.
4. Lipidele de rezervă . Triacilglicerolii – structura, proprietă ţile fizico-chimice, rolul
biomedical.
5. Lipidele protoplasmatice şi membranare: (structura, proprietă ţile fizico-chimice, rolul
biomedical) – glicerofosfolipidele, sfingomielinele, glicolipidele, colesterolul şi
colesteridele.
6. Importanţa lipidelor în alimentaţie. Acizii graşi indispensabili (Vit. F).
7. Digestia şi absorbţia lipidelor alimentare. Structura şi rolul acizilor biliari. Scindarea
triacilglicerolilor, fosfolipidelor, colesteridelor: enzimele, produsele de hidroliză .
Absorbţia produselor de hidroliză a lipidelor. Reglarea hormonală (acţiunea
colecistokininei, secretinei). Dereglă rile digestiei şi absorbţiei lipidelor. Steatoreea
pancreatică , hepatică şi intestinală .
8. Resinteza lipidelor în enterocite. Formarea chilomicronilor.
9. Biosinteza acizilor graşi – localizarea, etapele, reacţiile, enzimele, coenzimele, reglarea:
a) saturaţi cu numă r par de atomi de carbon;
b) nesaturaţi cu numă r par de atomi de carbon (monoenici).
10. Biosinteza triacilglicerolilor: localizarea, reacţiile, enzimele şi coenzimele, reglarea.
11. Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile, enzimele, reglarea hormonală (acţiunea
catecolaminelor, glucagonului, insulinei, glucocorticoizilor).
12. Metabolismul glicerolului. Că ile de utilizare. Oxidarea: reacţiile, enzimele, randamentul
energetic.
13. β-oxidarea acizilor graşi:
a) saturaţi cu numă r par de atomi de carbon (sediul, etapele, reacţiile, enzimele,
coenzimele, randamentul energetic, reglarea);
b) nesaturaţi cu numă r mpar de atomi de carbon (particularită ţi).
14. Corpii cetonici: reprezentanţii, structura chimică ; biosinteza (sediul, substratul,
reacţiile); utilizarea (ţesuturile, reacţiile, produsele finale, randamentul energetic);
cetonemia şi cetonuria (cauzele, mecanismul apariţiei).
15. Reglarea neurohormonală a metabolismului lipidic. Acţiunea catecolaminelor,
glucagonului, insulinei, glucocorticoizilor, hormonilor tiroidieni.
16. Biosinteza colesterolului – etapele, reacţiile primei etape (pâ nă la acidul mevalonic),
enzimele, coenzimele, reglarea. Catabolismul şi excreţia colesterolului (noţiuni
generale).
17. Biosinteza glicerofosfolipidelor: localizarea, că ile de sinteză , enzimele şi coenzimele
principale. Substanţele lipotrope, rolul lor.
18. Transportul sangvin al lipidelor. Lipoproteinele plasmatice: structura, metodele de
separare, fracţiile (chilomicronii, VLDL, LDL şi HDL), compoziţia chimică (lipidele şi
apoproteinele), metabolismul, funcţiile.
19. Valorile normale ale lipidelor plasmatice. Importanţa diagnostică a determină rii
concentraţiei plasmatice a trigliceridelor, colesterolului total, HDL- şi LDL-
colesterolului.
20. Dereglă rile metabolismului lipidelor – dislipidemiile și lipidozele tisulare.
21. Relaţiile reciproce dintre metabolismul energetic, glucidic şi lipidic.
Tema nr. 5 (20). Digestia si absorbtia proteinelor. Putrefactia aminoacizilor
in intestin. Caile generale de metabolizare a aminoacizilor
Experienţa 1. Determinarea acidităţii sucului gastric

Sucul gastric conţine acid clorhidric liber, acid clorhidric legat de proteine (numit şi HCl
fixat), fosfaţi acizi şi acizi organici, ca acidul acetic, acidul butiric, acidul lactic. În sucul
gastric supus examină rii determină m aciditatea liberă (HCl liber), aciditatea combinată
(HCl fixat) şi aciditatea totală. Suma HCl liber şi HCl fixat constituie HCl total. Fosfaţii
acizi şi acizii organici formează împreună aşa numitele „substanţe acido-reagente”.
Aciditatea totală a sucului gastric este determinată de prezenţa HCl (formele liberă şi
fixată ), a fosfaţilor acizi şi acizilor organici.
Principiul metodei: HCl este titrat cu soluţia de NaOH 0,1N în prezenţa reactivului
Tö pfer-Linossier (un amestec de indicatori: dimetilaminoazobenzen și fenolftaleină ).
Acidul clorhidric liber colorează indicatorul în roşu, iar cel fixat – în oranj. Acizii organici
nu schimbă culoarea reactivului.
 Într-un balon de titrare se pun 5 ml suc gastric.
 Se adaugă 2 pică turi de reactiv Tö pfer-Linossier. Datorită acidului clorhidric liber,
lichidul se colorează în roşu.
 Cu o biuretă se adaugă pică tură cu pică tură NaOH 0,1N pâ nă câ nd culoarea roşie virează
spre culoarea oranj.
 Se notează cu V1 – cantitatea (ml) de sol NaOH utilizată pentru neutralizarea HCl liber.
 Se continuă titrarea pâ nă câ nd se neutralizează cantitatea totală de HCl şi soluţia îşi
schimbă culoarea în galben-pai.
 Se notează cu V2 – cantitatea de sol NaOH utilizată la titrarea HCl fixat.
 Continuă m titrarea pâ nă la apariţia culorii roz (V3 – care corespunde acidită ţii totale).
 Media aritmetică a volumelor V2 şi V3 corespunde HCl total.
Calcul:
Rezultatele se pot exprima:
a) în ml de NaOH 0,1N consumaţi la titrarea a 1000 ml suc gastric (unită ţi de titrare);
b) g de HCl ce se conțin în 1000 ml suc gastric.
I. Dacă pentru titrarea a 5 ml de suc gastric au fost necesare V1 ml de soluţie de NaOH

0,1N, atunci cantitatea de HCl liber va fi:
X (unităţi de titrare)  (V1  1000  0,1)/5  V1 20
unde:
V1 – cantitatea de NaOH 0,1 N consumat (ml);
5 – cantitatea de suc gastric luat pentru titrare (ml);
0,1 – cantitatea gram-echivalent de NaOH 0,1 N într-un ml;
1000 – recalcul la 1 litru de suc gastric.
II. pentru exprimarea conţinutului HCl în grame trebuie de ţinut cont că 1 ml de NaOH
0,1N este echivalent cu 1 ml de HCl 0,1N, iar într-un 1 ml de HCl 0,1N se conţine
0,00365 g de HCl.
X (g HCl/L)  (V1 0,00365  1000)/5  V1 0,73
unde:
V1 – cantitatea de NaOH 0,1 N consumat (ml);
0,00365 – conţinutul HCl 0,1 N la 1 ml (g)
5 – cantitatea de suc gastric luat pentru titrare (ml);
1000 – recalcul la 1 litru de suc gastric.
Toate tipurile de aciditate se calculează după acelaşi principiu:
Notă: HCl liber  V1 20 (sau 0,73);
HCl total  V2 + V3/2 20 (sau 0,73);
HCl fixat  HCl total – HCl liber;
Aciditatea totală  V3 20 (sau 0,73);
Substanţe acidoreagente  Aciditatea totală – HCl total.
Valori de referinţă la adult:

1. În unităţi de titrare:
 HCl liber – 20-40;
 HCl fixat – 10-12;
 Aciditatea totală – 40-60;
 Substanţe acidoreagente – 2-5.
2. În g HCl/L:
 HCl liber – 0,70-1,50;
 HCl fixat – 0,30-0,50
 Aciditatea totală – 1,50-2,30
 Substanţe acidoreagente – 0,05-0,20.
Valoarea diagnostică: În afecţiunile stomacului aciditatea poate fi nulă (suc anacid),

scă zută (suc hipoacid) sau mă rită (suc hiperacid). Sucul hiperacid poate fi depistat în boala
ulceroasă a stomacului şi gastrita hiperacidă , ulcer duodenal, stenoze pilorice, ulcer jejuno-
peptic, anastomoze porto-cave etc. Sucul gastric poate fi hipoacid în gastrita cronică , ulcer
stomacal hipoacid, cancer stomacal, afecţiuni cronice ale colecistului, stă ri de subnutriţie,
boli febrile acute. Sucul gastric se consideră anacid dacă lipseşte complet HCl, iar aciditatea
totală este scă zută semnificativ. Starea poate fi întâ lnită în cancerul stomacal, gastrita
cronică , anemia pernicioasă .
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Identificarea compuşilor patologici ai sucului gastric

În anumite afecţiuni în sucul gastric pot apă rea componente patologice aşa ca sâ ngele (din
cauza ulceraţiei pereţilor stomacului), pigmenţii biliari (ca urmare a antiperistaltismului),
acidul lactic şi alţi acizi organici – acetic, butiric (în aclorhidrie în stomac decurg procese de
fermentaţie).
a) Identificarea acidului lactic (reacţia Uffelmann)
Principiul metodei: Acidul lactic în prezenţa fenolatului de fier formează lactatul de fier
de culoare verde-gă lbuie.
Tehnica executării: 5 pică turi de suc gastric se adaugă la reactivul Uffelman (la 20 pică turi
soluţie de fenol 1% se adaugă 2 pică turi soluţie de clorură de fier 1%. Reactivul obţinut se
colorează în violet). În prezenţa acidului lactic culoarea violetă a lichidului trece în verde-
gă lbuie.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Identificarea acidului lactic (reacţia Berg)

Principiul metodei: La interacţiunea acidului lactic cu clorura de fier în prezenţa acidului
clorhidric concentrat (reactivul Berg), soluţia se colorează în galben-verde.
Tehnica executării: La 10 pică turi de reactiv Berg se adaugă 1-2 pică turi de suc gastric de
cercetat. În prezenţa acidului lactic culoarea galben-pală a reactivului se schimbă în galben-
verde intens.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
c) Identificarea sângelui (reacţia benzidinică)

Principiul metodei: Proba benzidinică se bazează pe oxidarea benzidinei de că tre oxigen,
format la descompunerea peroxidului de hidrogen de că tre hemoglobină , care exercită
acţiune peroxidazică .
Tehnica executării: La 5 pică turi de soluţie de benzidină 1% se adaugă 5 pică turi soluţie
de H2O2 3% şi 5 pică turi de suc gastric. Apariţia unei culori albastre indică prezenţa
sâ ngelui şi reacţia este considerată pozitivă .
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel inițial de cunoștințe

1. Structura și clasificarea aminoacizilor. Legă tura peptidică .
2. Mecanismele generale de activare și de reglare a activită ții enzimelor – prin
proteoliză parţială , alosterică , prin modificare covalentă .
3. Specificitatea enzimelor.

1. Necesarul de proteine în alimentaţie. Valoarea nutritivă a proteinelor alimentare.
Starea dinamică a proteinelor. Bilanţul azotat. Carenţa proteică . Alimentaţia proteică
parenterală .
2. Digestia și absorbția proteinelor.
a) Digestia proteinelor în stomac. Enzimele proteolitice gastrice - reprezentanții,
modul de activare și specificitatea lor de acţiune. Rolul acidului clorhidric.
Secreţia HCl şi reglarea ei (H+, K+-ATP-aza). Compoziţia sucului gastric şi
modifică rile lui în patologie. Inhibitorii secreţiei gastrice.
b) Digestia proteinelor în intestin. Enzimele proteolitice pancreatice şi intestinale -
reprezentanții, modul de activare și specificitatea lor de acţiune. Reglarea
digestiei proteinelor în intestin.
c) Absorbţia aminoacizilor în intestin. Transportul activ secundar facilitat al
aminoacizilor.
3. Noțiuni referitor la putrefacţia aminoacizilor în intestinul gros. Produsele de
putrefacţie. Mecanismele de dezintoxicare a produselor toxice în ficat - noiuni
generale referitor la oxidarea microzomială și conjugare.
4. Soarta aminoacizilor absorbiţi. Fondul metabolic comun al aminoacizilor. Transportul
aminoacizilor în celule. Ciclul -glutamilic.
5. Transaminarea aminoacizilor: mecanismul, enzimele, coenzimele, semnificaţia
procesului. Valoarea diagnostică a determină rii activită ţii transaminazelor (ALT şi
AST) în sâ nge.
6. Dezaminarea aminoacizilor. Tipurile.
a) Dezaminarea directă a aminoacizilor. Dezaminarea oxidativă a acidului glutamic
(reacţia, enzima, coenzimele, importanţa procesului).
b) Dezaminarea indirectă a aminoacizilor. Etapele. Enzimele, coenzimele. Rolul
biologic.

1. Completați tabelul:
Sub acțiunea
Locul de Specificitatea de
Proenzima cărui compus are Enzima
acțiune acțiune
loc activarea?
Sucul gastric Exemplu: HCl, Pepsina Endopeptidază
Pepsinogen pepsină (legă turile formate de
(autocatalitic) grupă rile NH2 ale:Phe,
Tyr, Trp)
Sucul
pancreatic
Sucul
intestinal
2. Explicaţi de ce enzimele proteolitice gastrice şi pancreatice se produc şi se secretă în

formă de proenzime neactive? Care este necesitatea biologică de sinteză în formă
neactivă ? Care este mecanismul activă rii lor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Care este rolul HCl în digestia proteinelor:

a) posedă acţiune antimicrobiană
b) este emulgator puternic
c) creează рН optimal pentru acţiunea pepsinei
d) inhibă secreţia secretinei
e) stimulează formarea lactatului în stomac
3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la pepsină:

a) scindează legă turile peptidice la formarea că rora participă grupă rile -NH2 ale Phe,
Tyr, Trp
b) acţionează asupra tuturor legă turilor peptidice
c) scindează legă turile peptidice din keratine, histone, protamine şi mucopolizaharide
d) scindează proteinele pâ nă la aminoacizi liberi
e) este o endopeptidază
2.
3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la tripsină:
a) este secretată sub formă de tripsinogen inactiv
b) este o aminopeptidază
c) este o carboxipeptidază
d) activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea enterokinazei şi autocatalitic
e) pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 1,5-2,0
4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la chimotripsină:

a) este secretată de celulele principale ale mucoasei stomacale în formă activă
b) este secretată de pancreasul endocrin în formă activă
c) este o endopeptidază
d) activarea chimotripsinogenului are loc în pancreas
e) activarea chimotripsinogenului are loc sub acţiunea tripsinei şi autocatalitic
5. Pepsina și tripsina sunt:

a) aminopeptidaze
b) carboxipeptidaze
c) endopeptidaze
d) exopeptidaze
e) dipeptidaze
6. Referitor la absorbţia aminoacizilor (AA) sunt corecte afirmațiile:

a) AA sunt absorbiţi prin difuzie simplă
b) are loc prin simportul AA şi a Na+
c) are loc prin antiportul AA şi a Na+
d) la transportul AA participă indirect Na+,K+-АТP-aza
e) exista sisteme specifice de transport pentru AA înrudiţi structural
7. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ciclul -glutamilic:

a) este un mecanism de transport al aminoacizilor prin membranele celulare
b) decurge fă ră utilizare de energie
c) enzima-cheie a ciclului este -glutamiltransferaza
d) cofactorul enzimei este acidul glutamic
e) cofactorul enzimei este tripeptida glutationul (GSH)
8. Referitor la putrefacţia aminoacizilor în intestin sunt corecte afirmațiile:

a) este scindarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor microflorei intestinale
b) are loc sub acţiunea enzimelor proteolitice gastrice şi pancreatice
c) conduce la formarea atâ t a substanţelor toxice, câ t și a celor netoxice
d) alcoolii, acizi graşi și cetoacizii sunt produse toxice
e) crezolul, fenolul, scatolul, indolul sunt produse netoxice
9. Selectați afirmația corectă referitoare la dezaminarea aminoacizilor (DA):

a) DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi aminoacizii
b) toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe
c) în rezultatul DA intramoleculare se obţin α-cetoacizi şi amoniac
d) DA reprezintă calea principală de sinteză a aminoacizilor dispensabili
e) DA oxidativă conduce la formarea α-cetoacizilor şi a amoniacului
10. Selectați produsele formmate în reacția de dezaminare oxidativă a unui
aminoacid?
a) un ceto acid
b) un acid organic și amoniac
c) amoniac și un ceto acid
d) un hidroxi acid
e) un iminoacid și amoniac
11. Selectați reacțiile de dezaminare directă a aminoacizilor:

a) His → acid urocanic + NH3 (enzima – histidinamonioliaza)
b) Ser + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – serindehidrataza)
c) Thr + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – treonindehidrataza)
d) Thr + H2O → α-cetobutirat + NH3 + H2O (enzima – treonindehidrataza)
e) Glu + NAD+ + H2O ↔ alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 (enzima – glutamat
dehidrogenaza)
12. Referitor la dezaminarea indirectă a aminoacizilor sunt corecte afirmațiile:

a) este un proces ireversibil
b) este principala cale de sinteză a aminoacizilor dispensabili
c) în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului cu α-cetoglutaratul
d) în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a acidului glutamic
e) la dezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+
Tema nr. 6 (21). Sinteza aminoacizilor dispensabili. Utilizarea scheletelor de
carbon ale aminoacizilor. Produsele finale ale metabolismului azotat.
Mecanismele de dezintoxicare a amoniacului
Experienţa 1. Dozarea ureei în urină

Principiul metodei: Se bazează pe capacitatea ureei de a forma cu
dimetilaminobenzaldehida în mediul acid o combinaţie complexă de culoare galbenă .
Intensitatea culorii este direct proporţională cu concentraţia ureei în urină .
1 Urină 0,2 ml
2 Soluţie de dimetilaminobenzaldehidă 2%. 1,2 ml
3 Amestecul se agită şi se incubează 15 minute la temperatura camerei.
4 Soluţia se fotocolorimetrează în cuva de 3 mm grosime, utilizâ nd filtrul de lumină
albastră (450 nm) contra apei distilate
Calcul: Cantitatea de uree din urină este calculată după curba etalon.
Valorile normale: Zilnic cu urina se excretă 20-35 g/24 ore sau 333-585 mmol/24 ore.
Valoarea diagnostică: Creşterea fiziologică a ureei în urină se întâ lneşte la persoanele cu
regim alimentar bogat în proteine iar scă derea la vegetarieni. Creşterea patologică se
determină în anemia pernicioasă , stă ri febrile, hipercatabolism proteinic. Conţinutul ureei
în urină scade în insuficienţa renală acută şi cronică , insuficienţa hepatică decompensată .
Rezultat: E=___________ C=_____________

Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Vitamina B6 – structura chimică și coenzimele.
2. Ciclul Krebs.
3. Glicoliza. Gluconeogeneza.
4. Sinteza și utilizarea corpilor cetonici.

1. Decarboxilarea aminoacizilor (reacţiile, enzimele, coenzimele). Biosinteza histaminei,
serotoninei, dopaminei, acidului gama-aminobutiric, rolul lor biologic. Neutralizarea
aminelor biogene.
2. Metabolizarea α-cetoacizilor obţinuţi prin dezaminarea aminoacizilor. Aminoacizii
cetogeni şi glucogeni.
3. Biosinteza aminoacizilor dispensabili (transreaminarea, biosinteza din aminoacizi
indispensabili).
4. Mecanismele biochimice ale toxicită ţii amoniacului. Dezintoxicarea amoniacului:
sinteza carbamoil fosfatului, aminarea reductivă a -cetoglutaratului.
5. Sinteza şi rolul glutaminei. Glutaminaza rinichiului. Formarea să rurilor de amoniu.
6. Biosinteza ureei. Reacţiile, enzimele, reacţia sumară . Deficienţele enzimatice ale ciclului
ureogenetic.
7. Hiperamoniemia şi uremia (cauzele, manifestă rile clinice, principiile de tratament).
1. Completaţi tabelul:
Aminoacizii glucogeni Aminoacizii cetogeni Aminoacizii micşti
Amino acid
Amino acid
Amino acid
α -ceto acidul ce α -ceto acidul ce α -ceto acidul ce
Nr
Nr se formează la se formează la Nr se formează la
dezaminarea lui dezaminarea lui dezaminarea lui
1 Ala Piruvat 1 1
2 2 2
3 3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
2. Este posibilă sau nu sinteza aminoacizilor din glucide? Dacă da, indicaţi că ile posibile și
scrieți reacțiile.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
3. Enumerați aminoacizii ce se sintetizează din alți aminoacizi. Scrieți reacțiile sintezei
unui aminoacid din altul.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
4. Scrieți reacțiile de decarboxilare a glutamatului, histidinei, 5-hidroxitriptofanului și

dioxifenilalaninei. Denumiți produsele finale și descrieți rolul lor biologic.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Teste de autoevaluare
1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reacția: DOPA → dopamina + CO2.

a) enzima ce catalizează această reacție posedă specificitate absolută de substrat
b) ca coenzimă se utilizează FAD
c) este catalizată de decarboxilaza aminoacizilor aromatici
d) inhibitorul decarboxilazei aminoacizilor aromatici (alfa-metildopa) scade tensiunea
arterială
e) α -metildopa mă reşte tensiunea arterială
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la serotonină:

a) este sintetizată din 5-hidroxitriptofan
b) se sintetizează din histidină
c) în creier este implicată în mecanismele de cunoaștere, dispoziție și anxietate
d) controlează peristaltica intestinală și poate provoca diaree
e) reglează contracția musculară scheletică
3. Referitor la reacţia chimică prezentată sunt corecte afirmațiile:

R-CH2-NH2 + H2O + O2 → R-COH + NH3 + H2O2
a) este reacţia de formare a aminelor biogene
b) este reacţia de neutralizare a aminelor biogene
c) este catalizată de enzima monoaminoxidaza (MAO)
d) coenzimă a enzimei MAO este piridoxalfosfatul
e) coenzimă a enzimei MAO este NAD+
4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la transreaminarea aminoacizilor:

a) este un proces ireversibil
b) este o cale de sinteză a tuturor aminoacizilor
c) în prima etapă are loc aminarea reductivă a α -cetoglutaratului
d) în etapa a doua are loc transaminarea glutamatului cu un α cetoacid
e) la reaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+
5. Selectați aminoacizii dispensabili care pot fi sintetizați din alți aminoacizi:

a) glicina
b) treonina
c) lizina
d) prolina
e) tirozina
6. Selectați afirmațiile corecte referitoare la mecanismul de afectare a SNC de

către amoniac:
a) carența de NH3 determină inhibarea celulelor SNC
b) celulele nervoase sunt afectate de excesul de NH3
c) NH3 nu traversează bariera hematoencefalică fiindcă este un compus hidrofil
d) creșterea nivelului de NH3 în neuroni va determina epuizarea rezervelor de Glu și,
compensator, utilizarea alfa-cetoglutaratului pentru neutralizarea compusului
e) creșterea nivelului de NH3 în neuroni va determina creșterea producerii în ciclul
Krebs a α-cetoglutaratului necesar pentru neutralizarea compusului
7. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reacţia chimică:
a) este o reacţie de dezintoxicare temporară a amoniacului

b) are loc doar în ficat şi în rinichi
c) este catalizată de glutaminsintetaza
d) Gln este unica formă de transport al NH3 de la ţesuturi spre ficat şi rinichi
e) Gln este forma finală de dezintoxicare a amoniacului
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la glutaminază:

a) este exprimată în hepatocite, unde asigură utilizarea NH3 pentru sinteza ureei
b) este exprimată în celulele epiteliale ale tubulilor renali, unde NH3 produs este excretat
ca ioni de amoniu (NH4+)
c) catalizează reacția de formare a Gln
d) catalizează reacția de formare a ionilor de amoniu
e) glutaminaza renală este activată în condiții de acidoză și implicată în menținerea
echilibrului acido-bazic, prin excreția H+
9. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ureogeneză:

a) are loc exclusiv în ficat
b) are loc în rinichi
c) este sinteza acidului uric
d) decurge parţial în citoplasmă , parţial în mitocondrii
e) este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3
10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ureogeneză:

a) este formarea NH3
b) necesită consum de energie
c) are loc în toate ţesuturile
d) în condiții fiziologice sinteza de uree este un mecanism de adaptare de urgență în caz
de intoxicație cu proteine
e) ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina
11. Selectați afirmațiile corecte referitoare la conexiunea dintre ciclul ureogenetic

şi ciclul Krebs:
a) ciclul Krebs furnizează NADPH necesar pentru sinteza ureei
b) ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP
c) intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul
d) fumaratul din ciclul Krebs este utilizat pentru sinteza ureei
e) intermediarul comun al ciclurilor este aspartatul
Tema nr. 7 (22). Metabolismul nucleoproteinelor şi cromoproteinelor
Experienţa 1. Dozarea acidului uric în urină

Principiul metodei: Acidul uric reduce în mediul alcalin reactivul fosfowolframic la
albastru de fosfowolframat. Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu cantitatea
de acid uric în proba de analizat. Cantitatea de albastru de fosfowolframat se determină
prin titrare cu ferocianura de potasiu, care oxidează albastru de fosfowolframat şi coloraţia
albastră dispare. Zilnic cu urina se excretă 250–800 mg de acid uric.
Nr. Reactivi Eprubeta
1. Urină 1,5 ml
2. 20% NaOH 1 ml
3. Reactiv fosfowolframic 1 ml
4. Conţinutul probei se agită şi se titrează cu soluţie de ferocianură de potasiu pâ nă la
dispariţia coloraţiei albastre
Calculul se efectuează după formula:

X (mg/24 ore) = 0,8•a•b/1,5
unde:
0,8 – cantitatea în mg de acid uric, care corespunde unui ml de K3[Fe(CN)6];
a – cantitatea de ferocianură de potasiu care s-a consumat la titrare (ml);
b – diureza nictemerală , care constituie circa 1200-1600 ml.
Valoarea diagnostică: Hipouricuria se întâ lneşte în nefrită , insuficienţă renală ;

hiperuricuria – în leucemia granulocitară , în degradarea intensă a nucleoproteinelor, gută ,
consumul de alimente bogate în purine.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Determinarea bilirubinei totale şi directe în serul sangvin

a) Determinarea bilirubinei totale în serul sangvin
Principiul metodei. Bilirubina directă în prezenţa 2,4-dicloroanilinei diazotate în mediul
acid formează un azocompus de culoare roşie. Un amestec specific de detergenţi permite o
determinare sigură a bilirubinei totale.
Reagenţi: R1. Soluţie-tampon TRIS 8 mmol/L, pH 8,2; NaCl 7 g/L; detergent

R2. Sare de 2,4-diclorofenol-diazoniu 1 mmol/L; HCl 30 mmol/L; detergent
Reagenți Eprubeta experimentală Eprubeta martor
Apă distilată - 0,1 ml
Reagent R1 1 ml 1 ml
 se amestecă , se citeşte densitatea optică iniţială a probei (DO1) faţă de martor la
540-560 nm, în cuva de 0,3 cm.
Reagent R2 0,25 ml 0,25 ml
 se agită , se incubează 10 min la temperatura camerei.
 se citeşte densitatea optică finală a soluției experimentale (DO2) faţă de martor la
540-560 nm, în cuva de 0,3 cm.
Calcul. Concentraţia bilirubinei totale se calculează conform formulei
C (µmol/L) = (DO2 - DO1) x 300.
Notă. Coeficientul 300 a fost calculat în corespundere cu concentraţia şi densitatea optică a
calibratorului.
Valori normale: adulţi – 2-21 µmol/L
Rezultat: DO1 = ____________ DO2 = ____________
C = ________________________________________________
b) Determinarea bilirubinei directe în serul sangvin

Principiul metodei. Bilirubina directă în prezenţa 2,4-dicloroanilinei diazotate în mediul
acid formează un azocompus de culoare roşie.
Reagenţi:
R1. Soluţie EDTA-Na2 0,07 mmol/L; NaCl 6,6 g/L; acid sulfanilic 70 mmol/L.
R2. Sare de 2,4-diclorofenol-diazoniu 0,09 mmol/L; HCl 130 mmol/L; soluţie EDTA-Na2
0,02 mmol/L
Reagenți Eprubeta experimentală Eprubeta martor
Apă distilată - 0,1 ml
Reagent R1 1 ml 1 ml
 se amestecă , se citeşte densitatea optică iniţială a probei (DO1) faţă de martor la 540-
560 nm, în cuva de 0,3 cm.
Reagent R2 0,25 ml 0,25 ml
 se agită , se incubează 10 min la temperatura camerei.
 se citeşte densitatea optică finală a probei (DO2) faţă de martor la 540-560 nm, în
cuva de 0,3 cm.
Calcul. Concentraţia bilirubinei directe se calculează conform formulei:
C (µmol/L) = (E2-E1) x 300.
Notă. Coeficientul 300 a fost calculat reieşind din concentraţia şi densitatea optică a
calibratorului.
Valori normale: adulţi – 0-3.4 µmol/L
Rezultat: DO1 = ____________ DO2 = ____________
C = ________________________________________________
Semnificația clinico-diagnostică: Bilirubina se formează în timpul degradă rii eritrocitelor
în vâ rstă , reprezentâ nd aproximativ 80% din bilirubina formată zilnic. Alte surse de
bilirubină includ scindarea mioglobinei și a citocromilor și catabolismul celulelor roșii
imature în mă duva osoasă . Bilirubina totală este suma fracțiilor conjugate (directe) și
neconjugate (indirecte).
Bolile pre-hepatice sau afecțiunile cum ar fi boala hemolitică sau afecțiunile hepatice
însoţite de intrarea, transportul sau conjugarea afectată în ficat determină creșterea
valorilor bilirubinei neconjugate (indirecte).
Monitorizarea bilirubinei la nou-nă scuți, în special dacă este prematură , are o importanță
deosebită , deoarece, dacă nu este legată de albumină , bilirubina neconjugată este capabilă
să traverseze mai ușor bariera hematoencefalică , crescâ nd riscul leziunilor cerebrale.
Bilirubina totală este ridicată în condiții care cauzează obstrucția conductelor biliare,
hepatită , ciroză , afecțiunile hemolitice şi câ teva deficienţe de enzime ereditare.
Concluzii generale (la punctele a) și b)): _______________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Structura și nomenclatura bazelor azotate, nucleozidelor și nucleotidelor.
2. Mecanismele de inhibiție a enzimelor.
3. Proteinele conjugate – caracteristica generală a hemoproteinelor.

1. Digestia şi absorbţia acizilor nucleici.
2. Noțiuni referitor la biosinteza nucleotidelor purinice și pirimidinice (sursele atomilor
în nucleul purinic, sinteza PRPP, schema că ilor de sinteză , reglarea).
3. Noțiuni referitor la reutilizarea nucleotidelor purinice și pirimidinice.
4. Noțiuni referitor la catabolismul nucleotidelor. Că ile (schematic) și produsele finale
ale scindă rii nucleotidelor. Guta – cauzele, manifestă rile clinice, principiile de
tratament.
5. Structura chimică şi rolul biologic al cromoproteinelor (pe exemplul hemoglobinei).
6. Digestia şi absorbţia cromoproteinelor. Metabolismul fierului în organism (noțiuni
generale).
7. Metabolismul hemoglobinei.
a) Biosinteza hemoglobinei: sediul, substraturile, ecuaţiile primelor două reacţii,
reglarea procesului. Porfiriile (noţiuni generale).
b) Catabolismul hemoglobinei. Bilirubina: formarea, conjugarea, excreţia biliară ,
metabolizarea ei în intestin.
c) Hiperbilirubinemiile. Principalele tipuri de icter (prehepatic, hepatic şi
posthepatic). Importanţa determină rii pigmenţilor sangvini, urinari şi ai maselor
fecale în diagnosticul şi diferenţierea icterelor.
1. Importanţa clinico-diagnostică a determină rii acidului uric în serul sangvin şi în urină .
Care sunt cauzele şi manifestă rile clinice ale hiperuricemiei?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2. Explicaţi mecanismul de acţiune al alopurinolului utilizat pentru tratamentul gutei.

________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
3. Care sunt cauzele şi manifestă rile clinice ale hiperbilirubinemiei?

________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
4. Importanţa clinico-diagnostică a determină rii bilirubinei totale şi a fracţiilor bilirubinei
în serul sangvin. Completaţi tabelul:
Tipul de icter Prehepatic Hepatic Postepatic
Nivelul sangvin al:
1 bilirubinei totale
2 bilirubinei libere
3 bilirubinei
conjugate
Pigmenţii urinari
Pigmenţii intestinali
1. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza nucleotidelor purinice:

a) ribozo-5-fosfatul
b) derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
c) acidul glutamic
d) asparagina
e) glicina
2. Referitor la reglarea sintezei nucleotidelor purinice sunt corecte afirmațiile:

a) fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-sintetaza) este o enzimă alosterică
b) amidofosforiboziltransferaza este o enzimă reglatoare
c) AMP şi GMP activează PRPP-sintetaza
d) ATP şi GTP activează amidofosforiboziltransferaza
e) nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă enzimele reglatoare
3. Selectaţi substanțele care sunt surse ale atomilor inelului pirimidinic:

a) glicina
b) acidul asparagic
c) derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
d) CO2
e) asparagina
4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la sinteza nucleotidelor pirimidinice

(formarea carbamoil fosfatului):
a) sinteza carbamoil fosfatului nu necesită energie
b) sursă de grupare amino pentru carbamoil fosfat este amoniacul
c) sursă de grupare amino pentru carbamoil fosfat este glutamina
d) pentru sinteza carbamoil fosfatului se utilizează ATP
e) carbamoil fosfatul este un compus macroergic
5. Referitor la biosinteza dezoxiribonucleotidelor sunt adevărate afirmațiile:
a) dezoxiribonucleotidele se formează prin reducerea ribonucleotidelor
b) iniţial are loc formarea dezoxiribozei din riboză , care ulterior interacţionează cu baza
azotată corespunză toare
c) reacţia este catalizată de o reductază care conţine tioredoxină
d) tioredoxina este o proteină ce conţine 2 grupă ri –SH
e) la reducerea tioredoxinei participă FADH2
6. Referitor la gută sunt corecte afirmațiile:

a) principala modificare biochimică în gută este uremia
b) principala modificare biochimică în gută este hiperuricemia
c) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza ureei
d) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza nucleotidelor
purinice
e) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în catabolismul
nucleotidelor purinice
7. Selectaţi manifestările clinice ale gutei:

a) artrită gutoasă
b) xantoame cutanate
c) tofi gutoşi
d) nefrolitiază
e) litiază biliară
8. Referitor la hemoglobina (Hb) sunt corecte afirmațiile:

a) Hb este o proteină tetrameră unită cu un hem
b) hemul este format din protoporfirina IX şi Fe2+
c) HbA1 este alcă tuită din 2 lanţuri polipeptidice α , 2 lanţuri β şi din 4 hemuri
d) fierul din hem, în procesul funcționă rii Hb, îşi schimbă valenţa: Fe2+ ↔ Fe3+
e) Hb este o nucleoproteină
9. Selectaţi substanţele necesare pentru biosinteza hemului:

a) glutamina
b) glicina
c) succinil-CoA
d) Fe2+
e) acidul aspartic
10. Selectați cauzele posibile ale icterelor:

a) perturbarea elimină rii bilirubinei din hepatocite în bilă
b) diminuarea degradă rii hemoproteinelor
c) scă derea capacită ţii de captare a bilirubinei de că tre ficat
d) diminuarea formă rii bilirubinei în celulele sistemului reticulo-endotelial
e) scă derea capacită ţii ficatului de a conjuga bilirubina
11. Icterul prehepatic - selectați afirmațiile corecte:
a) este determinat de hemoliza masivă
b) apare în boala hepatocelulară
c) apare în tulbură rile de eliminare biliară
d) poate fi cauzat de dereglă ri congenitale ale enzimelor glicolitice sau a membranelor
eritrocitare
e) este o manifestare a α -talasemiilor
12. Icterul hepatic - selectați afirmațiile corecte:

a) este determinat de hemoliza masivă
b) apare în boala hepatocelulară
c) este caracteristic disfuncțiilor biliare
d) apare în tulbură rile de eliminare biliară
e) este specific pentru toate cazurile enumerate
13. Icterul posthepatic - selectați cauzele tulburării:

a) hemoliza
b) diminuarea conjugă rii bilirubinei în microzomi
c) excreția de bilirubină din hepatocite este afectată
d) stază biliară intrahepatică
e) tulbură ri de eliminare a bilei în intestin
Tema nr. 8 (23). Totalizare la capitolul
„Metabolismul proteinelor simple și conjugate”
1. Necesarul de proteine în alimentaţie. Valoarea biologică a proteinelor alimentare.

2. Enzimele proteolitice. Sediul și forma sintezei. Mecanismul de activare. Specificitatea
de acţiune a proteazelor.
3. Digestia proteinelor în stomac.. Rolul acidului clorhidric. Secreţia HCl şi reglarea ei (H+,
K+-ATP-aza). Compoziţia sucului gastric şi modifică rile lui în patologie. Inhibitorii
secreţiei gastrice.
4. Digestia proteinelor în intestin. Reglarea digestiei proteinelor în intestin.
5. Absorbţia aminoacizilor în intestin. Transportul activ secundar și facilitat al
aminoacizilor.
6. Putrefacţia aminoacizilor în intestinul gros. Produsele de putrefacţie. Mecanismele de
dezintoxicare a produselor toxice în ficat .
7. Soarta aminoacizilor absorbiţi. Transportul aminoacizilor în celule. Ciclul γ-glutamilic.
8. Fondul metabolic comun al aminoacizilor. Starea dinamică a proteinelor. Bilanţul
azotat. Carenţa proteică .
9. Transaminarea aminoacizilor: mecanismul, enzimele, coenzimele, semnificaţia
procesului. Valoarea diagnostică a determină rii activită ţii transaminazelor (ALT şi
AST) în sâ nge.
10. Dezaminarea aminoacizilor. Tipurile. Dezaminarea directă a aminoacizilor.
Dezaminarea oxidativă a acidului glutamic (reacţia, enzima, coenzimele, importanţa
procesului).
11. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor. Etapele. Enzimele, coenzimele. Rolul biologic.
12. Metabolizarea -cetoacizilor obţinuţi prin dezaminarea aminoacizilor. Aminoacizii
cetogeni şi glucogeni.
13. Biosinteza aminoacizilor dispensabili (transreaminarea, biosinteza din aminoacizi
indispensabili).
14. Mecanismele biochimice ale toxicită ţii amoniacului. Dezintoxicarea amoniacului:
sinteza carbamoil fosfatului, aminarea reductivă a -cetoglutaratului.
15. Sinteza şi rolul glutaminei. Glutaminaza rinichiului. Formarea să rurilor de amoniu.
16. Biosinteza ureei. Reacţiile, enzimele, reacţia sumară . Deficienţele enzimatice ale
ciclului ureogenetic. Importanţa clinică a determină rii ureei în sâ nge şi în urină .
17. Hiperamoniemia şi uremia (cauzele, manifestă rile clinice, principiile de tratament).
18. Decarboxilarea aminoacizilor (reacţiile, enzimele, coenzimele). Biosinteza histaminei,
serotoninei, dopaminei, acidului γ-aminobutiric, rolul lor biologic. Neutralizarea
aminelor biogene.
19. Biosinteza nucleotidelor purinice și pirimidinice (sursele atomilor în nucleul
purinic/pirimidinic, reacţia de sinteza a PRPP, schema că ilor de sinteză )
20. Reutilizarea purinelor şi a pirimidinelor.
21. Catabolismul nucleotidelor purinice și pirimidinice (schema că ilor și produsele finale).
Guta – cauzele, manifestă rile clinice, principiile de tratament.
22. Metabolismul fierului în organism.
23. Biosinteza hemoglobinei: sediul, substraturile, ecuaţiile primelor două reacţii, reglarea
procesului. Porfiriile (noţiuni generale).
24. Catabolismul hemoglobinei. Bilirubina: formarea, conjugarea, excreţia biliară ,
metabolizarea ei în intestin.
25. Hiperbilirubinemiile. Principalele tipuri de icter (prehepatic, hepatic şi posthepatic).
Importanţa determină rii pigmenţilor sangvini, urinari şi ai maselor fecale în
diagnosticul şi diferenţierea icterelor.
Tema nr. 9 (24). Biosinteza DNA – replicarea. Mecanismele biochimice
ce stau la baza expresiei genelor – transcriptia și translația
Experienţa 1. Determinarea cantitativă a DNA

Principiul metodei: Dezoxiroboza din componenţa DNA interacționează cu reactivul
difenilaminic formâ nd un compus de culoare albastră . Intensitatea culorii – densitatea
optică (E) este direct proporţională cu cantitatea de DNA (C).
Eprubete
Reactivi
1 Hidrolizat de drojdie 1 ml -
2 H2O distilată - 1ml
3 Reactiv difenilaminic 2 ml 2 ml
4 Probele se introduc pe 10 min într-o baie de apă la 100ºC
5 Se ră cesc sub jetul de apă
6 Sedetermină densitatea optică a soluţiei experimentale la FEC faţă de soluţia
martor (filtrul de lumină roşie, λ – 680 nm, cuvele de 5 mm grosime).
7 Cantitatea (concentraţia C) de DNA se determină după curba etalon.
Rezultat: DO = _____________ C = ____________

Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa2. Determinarea cantitativă a RNA

Principiul: Riboza din componenţa RNA interacţionâ nd cu reactivul orcinic se colorează în
verde. Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu concentraţia ribozei în soluţia
cercetată şi se determină fotocolorimetric.
Eprubetele
Reactivi
1 Hidrolizat din drojdie 1 ml -
2 Reactiv orcinic 1 ml 1 ml
3 H2O distilată - 1 ml
4 Soluţiile sunt încă lzite 20 min pe o baie de apă la 100ºC
5 Se ră cesc sub jetul de apă
6 Se determină densitatea optică soluţiei experimentale la FEC faţă de soluţia
martor, folosindu-se cuvele de 5 mm şi filtrul de lumină roşie (=630-690 nm).
7 Cantitatea de RNA se determină după curba etalon.
Rezultat: DO = _____________ C = ____________

Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 3. Determinarea proteinelor totale din serul sangvin (metoda biuretică)
Principiul metodei: Proteinele interacţionează în mediul alcalin cu sulfatul de cupru cu
formarea unor compuşi complecși de culoare violetă . Intensitatea coloraţiei (densitatea
optică - DO) este direct proporţională cu concentraţia (C) proteinelor în ser.
Eprubeta
Reactivi
1 Ser sangvin 0,1 ml -
2 H2O distilată - 0,1 ml
3 Reactiv Biuret 4,9 ml 4,9 ml
4 Se incubează la temperatura camerei 30 min
5 Se determină densitatea optică (DO) a soluției experimentale față de soluția
martor, folosindu-se cuva de 1 cm şi lungimea de undă 540-560nm (filtrul
verde).
6 Calculul se realizează după curba-etalon.
Valoarea diagnostica: În serul sangvin, cantitatea de proteine totale variază între 6,5 şi
8,5 gr/100 ml sau 65-85 g/l. Proteinele din serul sangvin scad pâ nă la 40-50 g/l
(hipoproteinemie) în nefroze, inaniţie, ciroze, la pierderea proteinei în urma hemoragiilor
şi formă rii exsudatelor. Hiperproteinemia se poate întâ lni la pacienţi cu mielom, diabet
insipid, vomită ri frecvente, diaree și alte cazuri de dehidratare a organismului.
Rezultat: DO = _____________ C = ____________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel iniţial de cunoștințe

3. Nucleotidele: structura, nomenclatura, rolul. Lanţurile polinucleotidice. Legă tura 3ˊ,5ˊ-
fosfodiesterică .
4. Dogma centrală a biologiei (geneticii) moleculare.
5. Structura genelor la procariote şi eucariote.

1. Replicarea DNA la procariote – matrița, substraturile, enzimele şi factorii proteici.
Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei DNA. Inhibitorii replică rii – mecanismul
de acțiune și rolul biomedical (aciclovir, foscarnet, doxorubicina).
2. Particularită ţile replică rii la eucariote. Telomerele şi telomeraza. Structura
telomerazei (noțiuni). Rolul biomedical al telomerazei.
3. Transcripţia la procariote: matrița, substraturile, enzimele, mecanismul biochimic.
Inhibitorii transcripţiei (rifampicina, acidul nalidixic, α-amanitina).
4. Particularită ţile transcripţiei la eucariote. Modifică rile post-transcripţie ale mRNA.
5. Noțiuni referitor la mecanismele biochimice care asigură reglarea expresiei genelor la
procariote şi eucariote.
6. Compoziţia şi structura ribozomilor la pro- şi eucariote.
7. Bazele biochimice ale codului genetic. Proprietă ţile lui.
8. Biosinteza proteinelor la procariote. Etapele:
a)activarea aminoacizilor;
b) translaţia – iniţierea; elongarea; terminarea.
9. Particularită ţile biosintezei proteinelor la eucariote – factorii translaţiei şi
modifică rile post-translaţionale ale proteinelor sintetizate. Folding-ul proteinelor
sintetizate.

1. Care sunt mecanismele ce asigură fidelitatea replică rii moleculei de DNA? Care este
importanţa biologică şi medicală a asigură rii fidelită ţii replică rii DNA?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2. Numiţi asemă nă rile şi deosebirile dintre transcripţie şi replicare. Indicaţi în tabelul de

mai jos prezenţa sau lipsa anumitor componente sau mecanisme necesare
desfă şură rii acestor două procese:
Transcripţie Replicare
Matrița
Substraturile
Enzimele
Primeri
Direcţia
sintezei
Etapele
Fidelitatea
Erori
Rol biologic
3. În secția de terapie intensivă a fost internat un pacient cu grețuri, vomă (10-12 ori
timp de 24 ore), diaree (6-8 episoade în 24 ore), crampe și dureri abdominale.
Investigațiile biochimice au stabilit creșterea activită ții enzimelor hepatice (ALT și
AST). Din anamneză s-a stabilit că bolnavul a consumat ciuperci culese din pă dure.
Investigația a stabilit că printre ele au fost și amanitele (mai numite și pă lă ria șarpelui
sau muscă rița). Care este mecanismul toxicită ții acestor ciuperci?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
4. Completaţi tabelul de mai jos cu componentele necesare biosintezei proteinelor la

pro- şi eucariote.
Activarea Iniţierea
Elongarea Terminarea
aminoacizilor translației
Pro Eu Pro Eu Pro Eu Pro Eu
Matriță
Enzimele
Factorii
proteici
Ionii
Energie
(sursă şi
cantitate)
1. Referitor la replicare sunt corecte afirmaţiile:

a) la eucariote sediul este nucleul
b) direcţia creşterii catenei este 3’ → 5’
c) replicarea merge numai într-o singură direcţie
d) replicarea decurge în ambele direcţii cu aceeaşi viteză
e) angajează simultan întregul cromozom
2. Complexul DNA-replicaza cuprinde:

a) RNA-polimerazele I, II, III
b) decarboxilaza
c) topoizomerazele
d) DNA-polimeraza
e) DNA-ligazele
3. Fragmentele Okazaki - selectați afirmațiile corecte:

a) necesită primeri pentru sinteză
b) sunt reunite de DNA-ligaze
c) se formează de RNA-polimeraze II
d) iau naştere la acţiunea reverstranscriptazelor
e) reunirea fragmentelor necesită consum de ATP
4. DNA-polimeraza (III) - selectați afirmațiile corecte:

a) prezintă un complex multienzimatic
b) asigură sinteza procesivă a catenei
c) poseda câ teva situsuri în centrul activ - pentru DNA, dRTP şi catalitic
d) sintetizează catena în direcţia 3' → 5'
e) polimerizarea e asigurată de hidroliza ATP
5. DNA-polimeraza (I) - selectați afirmațiile corecte:

a) îndepă rtează primerii prin activitatea sa 5'→3' exonucleazică
b) adaugă dezoxiribonucleotide prin activitatea sa polimerazică
c) posedă acţiune de sudare cu consum de ATP
d) nu posedă funcţie de autocontrol
e) catalizează o copiere a DNA identică cu cea matriceală
6. Transcrierea - selectați afirmaţiile corecte:

a) angajează simultan întregul cromozom
b) vizează numai anumite porţiuni din DNA
c) informaţia se citeşte de pe o singură catenă
d) necesită prezenţa RNA polimerazei
e) informaţia se citeşte de pe ambele catene simultan
7. Biosinteza RNA - selectați afirmaţiile corecte:

a) ca substrat servesc ribonucleozidtrifosfaţii
b) enzima lucrează procesiv
c) forţa motrica a transcrierii e hidroliza pirofosfatului
d) mecanismul elongaţiei diferă de cel al replică rii
e) RNA-transcris conţine cantită ţi echimoleculare de A şi T
8. RNA polimeraza la procariote - ce afirmații o caracterizează?
a) prezintă o holoenzimă
b) posedă proprietă ţi nucleazice
c) pentru sinteză necesită primer
d) posedă capacitate de autocontrol
e) cu subunitatea sigma(σ) recunoaşte promotorul
9. Afirmaţiile corecte referitoare la RNAp la procariote sunt:

a) prezintă un pentamer compus din σα2ββˊ
b) iniţierea sintezei necesită prezenţa holoenzimei
c) posedă centre catalitice (2), de fixate a DNA şi a substraturilor
d) tetramerul α2ββ′al cor-enzimei determină iniţierea procesului
e) corenzima determină elongarea transcrierii
10. RNA procesingul constă în:

a) sudarea fragmentelor Okazaki
b) adiţionarea la capă tul 5' al 7 - metil - guanozinei
c) procesingul are loc în nucleul celulei
d) RNA sintetizat este funcţional activ
e) este un proces enzimatic
11. Procesingul mRNA la eucariote presupune:

a) ataşarea fermentativă la capă tul 3' a unei secvenţe - poli A
b) excizia intronilor
c) excizia intronilor are loc prin intermediul unui RNA nuclear cu masa moleculară mică
d) excizia exonilor
e) ataşarea fermentativă la capă tul 3' a 7-metil-guanozinei
12. Referitor la aminoacil-tRNA-sintetaze sunt corecte afirmaţiile:

a) recunosc atâ t aminoacidul, câ t şi tRNA corespunză tor
b) posedă capacitate de autocontrol
c) activează pe suprafaţa ribozomilor
d) nu necesită ATP
e) leagă aminoacidul de gr. OH din poziția 2' sau 3' al capă tului CCA din tRNA.
13. În legătură cu activarea aminoacizilor sunt corecte afirmațiile:

a) are loc în citozolul celulei
b) pentru toţi AA există un singur tip de tRNA
c) la activarea unui aminoacid se consumă energia a 2 leg. macroergice
d) complexul AA-RNAt se formează la nivelul ribozomilor
e) reprezintă fixarea aminoacidului de porţiunile anticodon a tRNA
14. Formarea complexului AA-tRNA - ce afirmații îl caracterizează?

a) legă tura AA-tRNA este macroergică
b) acţiunea pirofosfatazei cauzează ireversibilitatea reacţiei
c) AA e unit cu tRNA printr-o legă tură amidică
d) activarea tuturor AA e catalizată de o singură AA-tRNA-sintetază
e) aminoacizii sunt fixaţi pe bucla pseudouridinică
15. Iniţierea sintezei proteinelor necesită:
a) subunitatea mică şi mare a ribozomului
b) mRNA
c) peptidiltransferaza
d) factorii Tu, Ts, G
e) GTP
16. Referitor la procesul de translaţie sunt corecte afirmaţiile:

a) sinteza lanţului polipeptidic începe cu capă tul C-terminal
b) aminoacid iniţiator la procariote este metionina
c) donor de formil pentru metionină este N10-formil-FH4
d) N-formilMet-RNAtfmet se plasează în situsul A
e) includerea Met şi a fMet necesită un singur tRNA
17. Elongarea în biosinteza proteinelor necesită:

a) complexul de inițiere
b) aminoacil-tRNA-sintetaza
c) peptidiltransferaza
d) factorii EF-Tu, EF-Ts, EF-G
e) Ca2+
18. Etapa de elongare în biosinteza proteinelor se caracterizează prin:

a) formarea legă turilor peptidice
b) legarea N-fmet-tRNAfmet în locusul P
c) consumul a 2 moli GTP
d) formarea legă turilor peptidice între grupele α-NH2 a AA din situsul P şi α-COOH a AA
din situsul A
e) deplasarea cu un codon a ribozomului pe mRNA.
19. Modificările posttranslaționale includ:

a) formarea hidroxiprolinei din prolină
b) excizia intronilor
c) acetilarea capă tului N-terminal
d) metilarea lizinei, argininei
e) formarea punţilor disulfidice
20. Prelucrările posttranslaţionale cuprind:

a) excizia unor secvenţe polipeptidice
b) înlă turarea unor componente neproteice (hemul)
c) substituţia unor baze purinice cu cele pirimidinice
d) formarea zimogenilor din enzime active
e) carboxilarea glutamatului
Tema nr. 10 (25). Hormonii. Clasificarea, biosinteza, reglarea sintezei și
secreţiei. Hormonii proteino-peptidici și cateholaminele - mecanismele de
acţiune, reprezentanții, efectele biologice.
Experienţa 1. Natura chimică a insulinei

a) Reacţia biuretică (Piotrovschi)
Principiul metodei: Legă turile peptidice - (CO-NH-) ale proteinelor în mediul alcalin
reacţionează cu CuSO4 formâ nd compuşi complecşi coloraţi în roşu- violet.
Nr. Reactivi Eprubetă
1. Soluție de insulină 10 pică turi
2. Sol.NaOH 10% 5 pică turi
3. Sol. CuSO4 1% 2 pică turi
4. Culoarea soluției
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Reacţia cu ninhidrină
Principiul metodei: Ninhidrina reacționează cu grupă rile α-amino ale proteinelor şi
aminoacizilor cu formarea unui compus colorat în albastru-violet.
2. Soluţie de ninhidrină 0,5% 5 pică turi
3. Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2 min
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
c) Identificarea aminoacizilor ce conţin sulf (reacţia Fol)

Principiul metodei: La degradarea proteinelor şi peptidelor sub acţiunea hidroxidului de
sodiu din grupă rile sulfhidril se eliberează sulful sub formă de sulfură de sodiu, care
reacţionâ nd cu plumbitul de sodiu, formează precipitatul de sulfură de plumb (PbS) de
culoare neagră sau brună .
2. Reactiv Fol 5 pică turi
3. Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2 min
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Reacţiile de identificare a adrenalinei

a) Reacţia cu clorura de fier
Principiul metodei: La interacţiunea adrenalinei cu clorura de fier (III) apare coloraţia
verde. Această reacţie este caracteristică pentru inelul pirocatehinic din componenţa
adrenalinei şi noradrenalinei.
Nr Reactivi Eprubetă
1 Soluţie de adrenalină 0.1% 3 pică turi
2 Soluţie de clorură de fier 1% 1pică tură
3 Apare coloraţia verde
4 Soluție de 10% NaOH 1 pică tură
5 Apare o coloraţie vişinie-roşie
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Reacţia cu diazoreactiv
Principul metodei: La interacţiunea adrenalinei cu diazoreactivul soluţia se colorează în
roşu ca urmare a formă rii unei combinaţii de tipul azocoloranţilor.
Nr Reactivi Eprubetă
1 Diazoreactiv 6 pică turi
2 Soluţie de adrenalină 0.1% 5 pică turi
3 Soluţie de 10% NaOH 2 pică turi
5 Lichidul se colorează în roşu.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel iniţial de cunoştinţe

1. AMPc – structura şi rolul biologic.
2. Fosfatidilinozitolul – structura şi rolul biologic.

1. Noţiuni despre hormoni. Proprietă ţile generale şi rolul hormonilor în organism.
2. Clasificarea hormonilor.
3. Mecanismele de reglare a sintezei, secreţiei şi acţiunii hormonilor:
a) conceptul de reglare prin mecanism feed-back;
b) bioritmuri hormonale.
4. Mecanismele de acţiune a hormonilor de natură proteică şi al catecolaminelor:
a) structura receptorilor membranari;
b) interacţiunile dintre hormon şi receptor;
c) structura, clasificarea și rolul proteinelor G;
d) enzimele efectoare și mecanismele de activare a lor (Adenilat/Guanilatciclaza,
Fosfolipaza C);
e) mecanismele de generare a mesagerilor secunzi: AMPciclic, GMPciclic, ionii de
calciu, diacilglicerolii, inozitoltrifosfaţii;
f) mecanismele de activare ale proteinkinazelor A, B, C;
g) enzimele cheie ale metabolismului reglate prin fosforilare/defosforilare.
5. Efectele hormonilor:
a) hipotalamusului şi hipofizei;
b) catecolaminelor;
c) insulinei și glucagonului;
d) parathormonului şi calcitoninei.

1. Exemple de enzime reglatoare activate prin fosforilare. Ce hormoni şi prin ce mecanism
realizează fosforilarea enzimelor?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2. Exemple de enzime reglatoare activate prin defosforilare. Ce hormoni şi prin ce

mecanism realizează defosforilarea enzimelor?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
3. Completaţi tabelul, indicâ nd hormonii care acţionează prin intermediul urmă torilor
mesageri secunzi:
AMPc AMPc
GMPc Ca, IP3 şi/sau DAG
(prin proteina Gs) (prin proteina Gi)
4. Caracterizaţi hormonii ce reglează metabolismul calciului şi al fosfaţilor:

Locul Reglarea Mecanismul Ţesuturile
HORMONII Efectele
sintezei secreției de acţiune ţintă
Parathormonul
Calcitriolul
Calcitonina

1. Care dintre următoarele afirmaţii descrie cel mai fidel hormonii?
a) hormonii sunt instabili şi acţionează doar în zona adiacentă glandei care îi produce
b) hormonii sunt substanţe chimice stabile ce reglează procesele metabolice și
fiziologice
c) toţi hormonii sunt liposolubili
d) toţi hormonii sunt hidrosolubili
e) hormonii sunt mesageri chimici care sunt eliberaţi în mediul ambiant
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reglarea sintezei şi secreţiei
majorităţii hormonilor (H):
a) este reglată prin mecanism de feedback negativ
b) este reglată prin mecanism de feedback pozitiv
c) este reglată de că tre complexul hormon-receptor
d) este reglată de că tre complexul hormon-genă
e) este reglată de că tre parametrul influențat
3. Receptorii hormonali sunt:

a) cromoproteine
b) proteine multidomeniale
c) glicoproteine
d) metaloproteine
e) lipoproteine
4. Referitor la mecanismul membranaro-intracelular sunt corecte afirmaţiile:

a) receptorii sunt situaţi pe membrana plasmatică
b) hormonul serveşte drept mesager secundar
c) complexul hormon-receptor pă trunde în nucleu
d) este caracteristic pentru hormonii peptidici
e) este un mecanism lent
5. Proteina Gs activă - selectați afirmațiile corecte:

a) activează adenilatciclaza
b) activează proteinkinazele
c) reprezintă complexul alfa-GTP
d) este un mesager secund al semnalului hormonal
e) este inactivată de fosfodiesterază
6. Selectați hormonii sintetizați de hipotalamus:

b) somatoliberina
c) somatotropin releasing hormonul
d) vasopresina
e) hormonul melano- stimulator (MSH)
f) oxitocina
7. Selectați hormonii proveniți din proopiomelanocortină:

a) somatotropina
b) adrenocorticotrop
c) prolactina
d) lipotropina
e) gonadotropine
8. Selectați hormonii glicoproteici ai adenohipofizei:

a) hormonul adrenocorticotrop (ACTH)
b) hormonul tireotrop
c) gonadotropinele
d) prolactina
e) somatotropina
9. Referitor la mecanismul de acţiune a insulinei sunt corecte afirmaţiile:
a) insulina acţionează prin mecanismul citozolic-nuclear
b) mecanismul de acţiune a insulinei este o formă particulară a celui membrano-
intracelular
c) receptorul insulinei este un complex heterotetrameric α2β2
d) subunitatea β este extracelulară şi leagă insulina
e) subunitatea β posedă activitate enzimatică de tip tirozinkinazică
10. Selectaţi efectele metabolice ale insulinei:

a) favorizează sinteza trigliceridelor, glicogenului, proteinelor (efect anabolic)
b) sporeşte degradarea lipidelor, glicogenului, proteinelor (efect catabolic)
c) exercită acţiuni mitogene: influenţează creşterea fetală , diferenţierea celulară ,
procesele de regenerare
d) reglează sinteza ATP-lui şi producerea că ldurii
e) reglează concentraţia calciului şi a fosfaţilor
11. Selectați efectele metabolice ale glucagonului:

a) stimulează glicogenoliza
b) activează glicoliza
c) intensifică gluconeogeneza
d) induce scindarea proteinelor
e) inhibă lipoliza
12. Referitor la receptorii adrenergici sunt corecte afirmaţiile:

a) receptorii β sunt cuplaţi cu proteina Gq şi determină formarea diacilglicerolilor şi a
inozitoltrifosfaţilor
b) toţi receptorii adrenergici sunt cuplaţi cu proteina Gs şi determină creşterea
concentraţiei de AMPc
c) receptorii α1 şi α2 sunt cuplaţi cu adenilatciclaza prin intermediul proteinei "Gs" şi
determină creşterea de AMPc
d) receptorii α2 sunt cuplaţi cu proteina "Gi" şi determină scă derea de AMPc
e) receptorii α1 determină creşterea concentraţiei citoplasmatice de Ca2+
13. Selectați afirmațiile corecte referitoare la efectele metabolice ale

catecolaminelor:
a) depind de tipul receptorilor prezenți în membrana celulară
b) stimulează lipoliza acționâ nd prin receptorii β1, β2 și β3
c) stimulează oxidarea lipidelor
d) inhibă glicogenoliza și gluconeogeneza
e) inhibă secreția de insulină de că tre celulele β ale insulelor pancreatice
14. Selectați afirmațiile corecte referitor la hormonul paratiroidian:

a) este sintetizat în glanda tiroidă
b) este derivatul tirozinei
c) este sintetizat ca preprohormon
d) este sintetizat în formă activă
e) acționează prin AMP ciclic
Tema nr. 11 (26). Hormonii de natura steroida si tiroidieni (T3 și T4)
Experienţa 1. Reacţia de identificare a 17-cetosteroizilor în urină

Principiul metodei: 17-Cetosteroizii (17-CS) din urină sunt produşi ai metabolismului
androgenilor ce se excretă în urină . 17-CS în mediul alcalin reacţionează cu m-dinitro-
benzenul cu formarea produselor de condensare de culoare roz-violetă .
Tehnica executării: Identificarea 17-CS se face în eprubete şi cu pipete uscate. La 20
pică turi de urină se adaugă lent pe pereţii eprubetei 30 pică turi de soluţie alcoolică de m-
dinitrobenzol. Eprubeta se agită . Ulterior se adaugă 6 pică turi de soluţie de NaOH 30%.
Soluţia capă tă culoare roz-violetă în cazul prezenței 17-CS.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Dozarea calciului în serul sangvin.

Principiul metodei. Ionii de calciu cu murexid în mediul alcalin formează un complex
colorat. Intensitatea culorii este direct proporţională cu cantitatea de calciu în proba de
cercetat.
Reactivi Eprubeta PROBA (1)
Apă distilată 0,3 ml
Ser sangvin 0,1ml
Reagent de lucru 3 ml
Se citeşte densitatea optică a probei (DOp) faţă de apă distilată la 490 nm, în cuva de
5mm.
Calcul: Cantitatea de calciu se calculează conform formulei:
C (mmol/l)  DOp x Cst/DOst,
Unde:
Cst – concentrația standard de calciu (2.5 mmol/l);
DOst – densitatea optică a soluției standard - 0.293;
Cp – concentrația de calciu în proba studiată ;
DOp – densitatea optică a soluției studiate.
Valori normale: adulţi – 2,25–2,75 mmol/L sau 8-11mg/ml

Valoarea clinico-diagnostica a determinării calciului seric: Concentraţii anormale de
calciu seric pot indica disfuncţii paratiroidiene, boli ale oaselor, carcinoame, sindrom de
malnutriţie şi malabsorbţie, carenţa de vitamina D şi boli renale. 90% din cazurile de
hipercalcemie apar în context de hiperparatiroidism, ca manifestare paraneoplazică sau în
afecţiuni granulomatoase.
Rezultatul obţinut: DOp = __________ C = _____________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor de natură steroidă şi
tiroidieni(T3 și T4):
a) structura receptorilor citozolici şi nucleari;
b) interacţiunile dintre hormoni şi receptori;
c) reglarea expresiei genelor de că tre complexul hormon-receptor.
2. Structura și efectele hormonilor:
a) glucocorticoizi;
b) mineralocorticoizi;
c) sexuali;
d) tiroidieni (T3 și T4).
3. Vitaminele D:
a) structura, proprietă ţile;
b) rolul metabolic;
c) hipo- şi hipervitaminozele (cauzele, manifestă rile metabolice și clinice).

1. Dați exemple de enzime reglate prin inducţie. Ce hormoni induc sinteza lor şi care sunt
efectele metabolice determinate de aceste enzime?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2. Scrieţi reacțiile de transformare a colesterolului în vitamina D3 (colecalciferol). Care

este importanţa biologică a vitaminelor grupului D? Ce similitudini sunt în mecanismul
de acțiune a hormonilor liposolubili cu cel al vitaminei D?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor sunt corecte
afirmaţiile:
a) receptorii hormonali sunt situaţi în nucleu sau citozol
b) are loc prin intermediul mesagerilor secundari
c) este un mecanism rapid
d) complexul hormon-receptor reglează expresia genelor
e) implică activarea proteinkinazelor
2. Referitor la reglarea sintezei şi secreţiei iodtironinelor sunt corecte afirmaţiile:

a) are loc sub acţiunea tireoliberinei şi a tireotropinei
b) nivelul scă zut de T3 plasmatic inhibă sinteza tireotropinei
c) tireotropina inhibă secreţia iodtironinelor
d) în cazul unui conţinut scă zut de iod se sintetizează preponderent T4
e) glanda tiroidă posedă mecanisme de autoreglare independente de tireotropină
3. Selectați afirmațiile corecte referitor la hormonii tiroidieni:

a) glanda tiroidă produce doar T3 și T4
b) hormonii tiroidieni sunt T4, T3 și calcitonina
c) hormonii tiroidieni sunt TRH, TSH, T4 și T3
d) posedă un mecanism de acțiune membrano-intracelular
e) receptorii tiroidieni sunt localizați în nucleul celular
4. Selectați efectele metabolice ale hormonilor tiroidieni:

a) sporesc rata metabolică bazală
b) stimulează biosinteza trigliceridelor
c) stimulează β-oxidarea acizilor grași
d) stimulează glicogenoliza
e) cresc consumul de ATP
5. Referitor la sinteza hormonilor steroidieni sunt corecte afirmaţiile:

a) sinteza hormonilor steroidieni nu se reglează
b) toţi hormonii de natură steroidă se sintetizează doar în suprarenale
c) cortizolul se sintetizează în foliculii ovarieni
d) progesterona se sintetizează în cortexul suprarenal
e) pregnenolona este intermediar comun în sinteza hormonilor steroidieni
6. Selectați afirmațiile corecte referitor la reglarea sintezei şi secreţiei

glucocorticoizilor (GC):
a) cantitatea de GC suferă variaţii diurne, dependente de ciclul veghe-somn
b) corticotropina adenohipofizară inhibă producerea GC
c) ACTH-ul stimulează sinteza GC
d) în stă ri de stres SNC mediază secreţia corticoliberinei şi ACTH-ului
e) reglarea se bazează pe efectele alosterice
7. Corticosteroizii se utilizează:
a) în tratamentul colagenozelor (reumatism, poliartrită nespecifică )
b) ca agenţi desensibilizanţi (în astmul bronhic, bolile alergice)
c) ca imunosupresori în transplant de organe şi ţesuturi
d) ca agenţi fibrinolitici
e) în calitate de hemostatice
8. Ce efecte exercită glucocorticoizii asupra metabolismului ţesutului osos:
a) stimulează biosinteza mRNA
b) inhibă sinteza proteinelor fibrilare
c) sporesc eliminarea Ca2+ şi a fosfaţilor din oase în sâ nge
d) sporesc densitatea minerală osoasă
e) produc osteoporoză steroid-indusă
9. Ce efecte exercită aldosteronul asupra eliminării cu urina a substanţelor
minerale şi a apei?
a) creşte eliminarea sodiului
b) creşte eliminarea potasiului
c) crește eliminarea apei
d) scade eliminarea apei
e) nu se modifică eliminarea sodiului şi a apei
10. Selectați afirmațiile corecte referitor la reglarea sintezei şi secreţiei
aldosteronului:
a) depinde de concentraţia plasmatică a sodiului
b) depinde de cantitatea de magneziu plasmatic
c) este reglată de hormonii hipotalamo-hipofizari
d) este influențată de sistemul renin-angiotensină
e) se bazează pe mecanismul feed-back
11. Selectați hormonii glandelor sexuale:

a) estradiol
b) testosteron
c) progesteron
d) folitropina
e) hormonul luteinizant
12. Ce efecte exercită estrogenii?
a) induc sinteza mRNA şi producerea de proteine specifice în celulele organelor ţintă
b) sunt activatori alosterici ai enzimelor gluconeogenetice
c) stimulează acumularea lipidelor în ficat şi ţesutul adipos
d) inhibă eliminarea biliară a colesterolului
e) stimulează sinteza colagenului şi depozitarea de calciu şi fosfaţi în epifizele oaselor
13. Ce afirmații caracterizează calcitriolul:
a) este sintetizat prin două hidroxilă ri consecutive a colecalciferolului: în ficat și rinichi
b) reglează nivelul de glucoză în sâ nge
c) este forma vegetală a vitaminei D
d) reglează nivelul de sodiu și de potasiu în sâ nge
e) are o acțiune anticoagulantă
f) este sintetizat prin 3 hidroxilă ri consecutive ale colecalciferolului în piele
Tema nr. 12 (27). Biochimia sângelui. Componenţa chimică a plasmei

sangvine. Mecamismele menținerii echilibrului fluido-coagulant
Experienţa 1. Determinarea cantității proteinelor totale în serul sangvin prin

metoda refractometrică
Principiul metodei: Refractometria se bazează pe capacitatea diferitelor medii de a
reflecta în diferite moduri razele de lumină care trec prin ele. Raportul dintre sinusurile
unghiului de incidență (sin α ) al razei și sinusului colțului refracției (sin β ) se numește
indicele de refracție (indicele de refracție): n = sin α / sin β
Indicele de refracție al unei soluții este
determinat de cantitatea, mă rimea și structura
fizică a particulelor dizolvate și de temperatura
ambiantă . În ser, indicele de refracție depinde
în primul râ nd de cantitatea și calitatea
proteinei; să rurile și alte componente au un rol
mai puțin important.
Pentru a determina indicele de refracție se
utilizează dispozitive speciale, cum ar fi
refractometrele.
Schema de construcție a unui refractometru și
aspectul exterior sunt prezentate
1. Deschideți suprafața prismei (5) și aplicați 1-
2 pică turi de ser de sâ nge, apoi închideți camera. Se formează un strat de soluție
proteică între prisme.
2. Mișcâ nd oglinda, focalizați lumina pe suprafața prismei prin intermediul unui sistem de
lentile.
3. Priviți în ochi (1) și folosiți pâ rghia (3), îndepă rtați culorile spectrului de la linia de
separare dintre două câ mpuri: lumină și întuneric.
2. Cu pâ rghia (7) instalați punctul de intersecție al liniilor care sunt observate în câ mpul
optic la linia care separă câ mpurile lumină și întuneric.
3. Indicele de refracție este citit pe scala din stâ nga.
4. Concentrația proteică (%) este determinată conform tabelului de mai jos.
Concentrația de proteine in serul sanguin, % (C, %) corespunzător indexului de Refracție (Iref)

Iref C, % Iref C, % Iref C, % Iref C, %
1,33705 0,63 1,34162 3,28 1.34612 5,90 1,35021 8,28
1,33743 0,86 1,34199 3,50 1,34650 6,12 1,35058 8,49
1,33781 1,08 1,34237 3,72 1,34687 6,34 1,35095 8,71
1,33820 1,30 1,34275 3,94 1,34724 6,55 1,35132 8,92
1,33858 1,52 1,34313 4,16 1,34761 6,77 1,35169 9,14
1,33896 1,74 1,34350 4,38 1,34798 6,98 1,35205 9,35
1,33934 1,96 1,34388 4,60 1,34836 7,20 1,35242 9,57
1,33972 2,18 1,34426 4,81 1,34873 7,42 1,35279 9,78
1,34000 2,40 1,34463 5,03 1,34910 7,63 1,35316 9,99
1,34048 2,62 1,34500 5,25 1,34947 7,85 1,35352 10,20
1,34086 2,84 1,34537 5,47 1,34984 8,06 1,35388 10,41
1,34124 3,06 1,34575 5,68
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel iniţial de cunoştinţe:

2. Albumina și globulinele – particularită ţile structurale şi ale proprietă ţilor fizico-chimice.
3. Mecanismele de activare a enzimelor – proteoliza parţială . Rolul biomedical.
4. Principiul determină rii activită ţii enzimelor. Unită ţile de mă surare a activită ţii
enzimatice – unitatea internaţională , activitatea specifică , catalul.

1. Componenţa chimică şi funcţiile sâ ngelui.
2. Substanţele organice azotate ale plasmei sangvine:
a) Proteinele plasmatice. Albumina, globulinele (fibrinogenul, transferina,
ceruloplasmina, haptoglobina, imunoglobulinele). Metodele de dozare şi separare a
proteinelor. Variaţiile fracţiilor proteice în patologie.
b) Enzimele plasmatice. Clasificarea funcţională . Mecanismele disenzimiei plasmatice.
Principalele enzime plasmatice cu valoare diagnostică .
c) Compuşii neproteici azotaţi ai plasmei sangvine. Azotul rezidual, fracţiile lui în normă
şi în patologie.
3. Compuşii organici neazotaţi ai plasmei sangvine (glucoza, lipidele, acizii organici, corpii
cetonici). Importanţa determină rii lor.
4. Constituenţii minerali ai plasmei. Rolul lor. Ionograma sâ ngelui.
5. Hemostaza. Caracteristica generală a fazelor hemostazei (timpul parietal, plasmatic şi
fibrinolitic).
6. Coagularea sâ ngelui:
a) Factorii plasmatici şi plachetari ai coagulă rii. Sediul sintezei, particularită ţile
structurale, mecanismul de activare a principalilor factori plasmatici. Rolul vitaminei
K.
b) Mecanismele intrinsec şi extrinsec ale coagulă rii. Mecanismele moleculare de
formare şi stabilizare a cheagului. Coagulopatiile.
7. Sistemele fibrinolitic şi anticoagulant: rolul, factorii principali, natura lor chimică ,
mecanismul activă rii.
1. La investigarea pacientului B. rezultatele analizelor biochimice au relevat activitate
crescută a fosfatazei alcaline termolabile şi a fosfatazei acide tartrat rezistente. Afectarea
că rui ţesut determină această amplificare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Bolnavul a fost tratat timp îndelungat de o boală infecţioasă intestinală . La incizia

ocazională a degetului s-a observat o hemoragie prelungită . Care este cauza hemoragiei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Se va deregla coagularea sâ ngelui şi din ce cauză în urmă toarele stă ri patologice: icter
hepatic microsomal, ciroză hepatică , hipovitaminoza K? Argumentați ră spunsul.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Selectați afirmațiile corecte referitor la proteinele plasmatice:

a) menţin presiunea oncotică
b) transportă hormoni, metale, vitamine
c) nu participă în coagularea sâ ngelui
d) în normă sunt în concentraţie de 20-30 g/L
e) nu participă la menţinerea pH-lui
2. Care sunt funcțiile proteinelor plasmei sangvine?

a) participă la menţinerea pH-lui fiziologic (7,35-7,4)
b) nu participă la menţinerea echilibrului hidro-salin
c) participă la fagocitoză
d) reprezintă o rezervă de aminoacizi
e) transportă oxigenul
Ce afirmații caracterizează albuminele plasmatice?
a) sunt proteine acide
b) sunt proteine simple
c) sunt hidrofobe
d) conţin mulţi aminoacizi dicarboxilici
e) constituie 50-65% din conţinutul total al proteinelor
3. Selectați afirmațiile ce sunt ccorecte referitor la albuminele plasmatice:

a) constituie 20-30% din conținutul total al proteinelor
b) sunt proteine bazice
c) se sintetizează în ficat
d) mențin presiunea oncotică
e) sunt proteine cu structură cuaternară
4. Ce compuși sunt transportați de albuminele plasmatice?

a) acizi graşi
b) lipoproteine
c) bilirubina
d) glucoza
e) hormoni
5. Selectați afirmațiile corecte referitor la globulinele plasmatice:

a) sunt proteine bazice
b) constituie 50-65% din conţinutul total al proteinelor
c) la electroforeză se separă în fracţiile: alfa1, alfa2, beta şi gama
d) îndeplinesc doar funcţie de transport
e) îndeplinesc doar funcţie de menţinere a presiunii oncotice
6. Ce compuși fac parte din grupa gama-globulinelor?

a) alfa1-antitripsina
b) haptoglobina
c) ceruloplasmina
d) imunoglobulinele
e) alfa2-macroglobulina
7. Selectați afirmațiile corecte referitor la hiperproteinemie:

a) reprezintă creşterea conţinutului proteinelor musculare
b) reprezintă creşterea conţinutului proteinelor plasmatice
c) este caracteristică pentru ciroza hepatică
d) este caracteristică pentru glomerulonefrite
e) poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)
8. Care sunt afirmațiile corecte referitor la hipoproteinemie?

a) reprezintă micşorarea concentraţiei proteinelor musculare
b) este însoţită de retenţie de apă în patul sangvin
c) este caracteristică pentru ciroza hepatică
d) este caracteristică pentru glomerulonefrite
e) poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)
9. Care sunt clasele enzimelor plasmatice conform clasifiicării funcţionale?

a) secretorii
b) excreto-secretorii
c) anabolice
d) indicatorii (celulare)
e) catabolice
10. Selectați enzimele secretorii ale ficatului:

a) creatinfosfokinaza
b) glicinamidinotransferaza
c) factorii coagulă rii sâ ngelui
d) lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT)
e) ceruloplasmina.
11. Selectaţi enzimele indicatorii hepatice:

a) amilaza
b) histidaza
c) alaninaminotransferaza (ALAT)
d) lactat dehidrogenaza 1(LDH1)
e) creatinfosfokinaza (CPK)
12. Selectați cauzele azotemiei:

a) micşorarea elimină rii renale a produselor azotate
b) aport scă zut de proteine în alimentaţie
c) catabolismul intens al proteinelor tisulare
d) catabolismul intens al lipidelor de rezervă
e) sinteză excesivă de glicogen
13. Ce factor de coagulare este eliberat din țesutul rănit și inițiază cascada de
coagulare?
a) protrombină
b) trombină
c) fibrină
d) tromboplastina tisulară
e) proaccelerina
14. Ce factori de coagulare plasmatică enumerați mai jos sunt sintetizați cu

participarea vitaminei K?
a) fibrinogenul
b) protrombina
c) proaccelerina
d) tromboplastina tisulară
e) factorul X - Stuart-Prower
15. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea intrinsecă:
a) factorul VIII - globulina antihemofilică A
b) factorul X - Prower-Stuart
c) factorul XI – Rozenthal
d) factorul V - proaccelerina
e) factorul IX - globulina antihemofilică B.
16. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă:
a) factorul VII - proconvertina
b) factorul I - fibrinogenul
c) factorul III - tromboplastina tisulară
d) ionii de Ca++
e) factorul X - Prower-Stuart
17. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi
în calea extrinsecă:
a) factorul VIII - globulina antihemofilică A
b) factorul XI - Rozenthal
c) factorul V - proaccelerina
d) factorul I - fibrinogenul
e) factorul III - tromboplastina tisulară
f) ionii de Ca++
18. Transformarea fibrinogenului în fibrină – selectați afirmațiile corecte:

a) are loc în sâ nge
b) are loc sub acţiunea protrombinei
c) constă în carboxilarea resturilor de acid glutamic
d) constă în detaşarea a 2 fibrinopeptide A şi 2 fibrinopeptide B
e) este un proces reversibil
19. Polimerizarea şi stabilizarea fibrinei (formarea trombului) – selectați

afirmațiile corecte:
a) are loc sub acţiunea trombinei
b) necesită prezenţa factorului XIII
c) are loc sub acţiunea heparinei
d) necesită prezenţa ATP-lui
e) necesită prezenţa vitaminei K
Tema nr 13 (28). Biochimia salivei
Experienţa 1. Identificarea ionului tiocianatului în salivă

Principiul metodei: Ionii tiocianat (SCN-) interacţionează cu clorura de fier cu formarea
tiocianatului de fier de culoare roză sau roşie în dependenţă de concentraţia ionilor.
Modul de lucru: La 5-10 pică turi de salivă se adaugă 1 ml soluţie FeCl31 N. Se agită
eprubeta.
Valoarea diagnostică: Ionul tiocianat este o formă inactivată a ionilor CN-proveniţi din
fructe sau metabolismul proteic. Cantită ţi crescute ale acestui compus se constată la
fumă tori şi la femeile gravide.
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie: ___________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Identificarea peroxidazei în salivă
Principiul metodei: Peroxidaza catalizează în prezenţa H2O2oxidarea benzidinei la para-
chinondiimina de culoare verde.
Modul de lucru: La 5-10 pică turi de salivă se adaugă 5-10 pică turi de soluţie benzidină 1%
şi 5-10 pică turi soluţie H2O2 3%.
Valoarea diagnostică: Peroxidazele constituie un importan factor al protecţiei
antibacteriene şi antioxidante ale cavită ţii bucale.
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie: ___________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Particularită țile compoziției și structurii colagenului și elastinei.
2. Particularită țile biosintezei colagenului – etapele intra- și extracelulare.
3. Reglarea metabolismului calciului și fosfaților – rolul hormonilor paratiroid,
calcitoninei, glucocorticoizilor, hormonilor sexuali și calcitriollului.

1. Rolul biologic al salivei.
2. Proprietă țile fizico-chimice ale salivei:
a) Volumul și debitul. Hipo- și hipeerprialismul – cauze, manifestă ri, consecințe.
b) Densitatea și viscozitatea.
c) pH-ul – variațiile fiziologice și patologice. Sistemele tampon salivare. Impactul
modifică rilor pH-ului salivar asupra stă rii dinților.
3. Compoziţia chimică a salivei:
a) principalii constituienţi anorganici (anioni, cationi)
b) proteinele salivare – reprezentanții, originea şi rolul lor
c) enzimele salivare – reprezentanții, originea şi rolul lor
d) substanțele azotate neproteice salivare – reprezentanții, originea şi rolul lor
e) substanțele neazotate – reprezentanții, originea şi rolul lor.
4. Mecanismul secreției salivare la nivel acinar și ductal.
5. Rolul salivei în menținerea intergită ții sistemului stomatognat
6. Utilitatea salivei în diagnostic.
Itemi pentru lucru individual
1. Cantitatea că ror substanțe salivare corelează cu nivelul lor sangvin? Care este valoarea
clinico-diagnostică ă a doză rii lor în salivă ? Dați exemple.
________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. De ce persoanele cu insuficiență renală cronică avansată au un risc sporit de formare a

tartrului dentar?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Ce microorganisme pot fi identificate în salivă cu scopul diagnostică rii unor maladii

transmisibile?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Care este mecanismul acțiunii antibacteriane a fluorului din pastele de dinți?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Teste de autoevaluare:
1. Selectați funcțiile salivei:

a) lubricare
b) solubilizarea alimentelor uscate
c) digestia amidonului
d) digestia trigliceridelor
e) protecția antimicrobiană
2. Selectați cauzele hiposalivaţiei sau hipoptialismului:

a) vâ rsta fragedă
b) trimestrul I şi II al gravidită ţii
c) erupţia dinţilor
d) radioterapia regiunii capului şi gâ tului
e) afecţiuni sistemice, de ex. Sindromul Sö gren
3. Selectați cauzele hipersalivaţiei sau ptialismului sau sialoreei:

a) erupţia dinţilor
b) graviditatea (I-II trimestru)
c) ritm diurn – perioada de noapte
d) stimulată reflector (miros, gust, masticaţie)
e) ritm circadian – perioada de vară
4. Selectați compusul care este prezent în salivă în cea mai mare cantitate:
a) apa
b) sodiul
c) calciul
d) ureea
e) amilaza
5. Selectați compuși minerali prezenți în salivă în cea mai mare concentrație:
a) sodiul
b) potasiul
c) clorul
d) tiocianatul
e) zincul
6. Selectați proteinele sangvine care sunt prezente în salivă:

a) albuminele
b) imunoglobulinele de tip IgA, IgG, IgM
c) transferina
d) factorii plasmatici ai coagulă rii (III, VII, VIII şi IX)
e) tripsina
7. Care afirmații caracterizează mucinele?

a) sunt glicoproteine
b) sunt proteoglicani
c) în compoziție prevalează parte glucidică
d) sunt extrem de hidrofobe
e) sunt responsabile de protejarea epiteliului de acțiunea factorilor nocivi chimici, fizici
sau mecanici
8. Care din enzimele salivare enumerate sunt implicate în protecția antibacteriană?

a) α-amilaza salivară
b) lizozimul
c) anhidraza carbonică VI
d) lactoperoxidaza
e) urează
9. Selectați hormonii care pot fi identificați în salivă

a) insulina și glucagonul
b) cortizolul și aldosteronul
c) estrogenii și progesterona
d) testosteronul
e) adrenalina
10. Care compuși prezenți în salivă sunt implicați în regenerarea țesuturilor moi ale
cavității orale?
a) factor de creștere epidermică (EGF)
b) factorul de creștere endotelial vascular (VEGF)
c) factor de creștere transformator alfa (TFG-α)
d) factorul de creștere a nervilor (NGF)
e) factorul necrozei tumorale alfa (TNF-α)
11. Selectați afirmațiile care caracterizează mecanismul de secreție salivară
a) celulele acinare produc saliva inițială compusă din apă și ioni
b) celulele acinare produc saliva inițială compusă din apă și mucine
c) celulele acinare produc saliva inițială compusă din apă , ioni, enzime și mucine
d) saliva inițială este izotonă și are aproximativ aceeași osmolaritate ca și plasma
e) saliva inițială este hipertonă
12. Selectați afirmațiile care caracterizează mecanismul de secreție salivară

a) celulele ductale modifică saliva inițială pentru a produce saliva finală prin modificarea
cantită ții de proteine și enzime
b) celulele ductale reabsorb Na+ și Cl―, scă zâ nd concentrațiile ionilor din salivă
c) celulele ductale secretă K+ și HCO3―, crescâ nd concentrațiile ionilor din salivă
d) SCN― salivar neutralizează acizii produși de bacteriile plă cii
e) saliva finală este hipotonă şi are osmolaritate mai mică decâ t plasma
13. Selectați mecanismele prin intermediul cărora sistemul nervos simpatic

intervine în reglarea secreției salivare:
a) neuronii simpatici postganglionari eliberează noradrenalina (NAdr)
b) NAdr stimulează receptorii alfa-adrenergici
c) receptorii sunt cuplați cu proteina Gp care activează fosfolipaza C
d) adenilil ciclaza este activată și ca urmare ↑ cAMP
e) ↑ cantită ții de cAMP stimulează secreția salivă
14. Selectați mecanismele prin intermediul cărora sistemul nervos parasimpatic

intervine în reglarea secreției salivare:
a) neuronii parasimpatici postganglionari eliberează acetilcolină (ACol)
b) ACol stimulează receptorii muscarinici M3 cuplați cu Gq
c) proteina Gq activează adenilatciclaza care produce IP3 și Ca2+ → ↑ secreția salivei
d) activitatea parasimpatică este stimulată de alimente și mirosuri
e) activitatea parasimpatică este inhibată de deshidratare și în perioada somnului
Tema nr. 14 (29). Totalizare la capitolele „Reglarea genetică şi hormonală a
metabolismului” și „Biochimia umorilor – sângelui și salivei”
1. Replicarea DNA la procariote (E. coli) – matrița, substraturile, enzimele şi factorii
proteici. Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei DNA.
2. Particularită ţile replică rii la eucariote. Telomerele şi telomeraza. Rolul şi structura
telomerazei.
3. Reparaţia DNA. Mecanismul. Geneza mutaţiilor. Rolul biomedical.
4. Transcripţia la procariote (E. coli): matrița, substraturile, enzimele, mecanismul.
Inhibitorii transcripţiei.
5. Particularită ţile transcripţiei la eucariote. Modifică rile post-transcripţionale ale mRNA.
6. Ribozomii – compoziţia chimică şi structura la procariote şi eucariote.
7. Biosinteza proteinelor la procariote. Etapele.
8. Particularită ţile biosintezei proteinelor la eucariote. Modifică rile post-translaţionale
ale proteinelor.
9. Noţiuni despre hormoni. Proprietă ţile generale şi rolul hormonilor în organism.
Clasificarea hormonilor.
10. Mecanismele de reglare a sintezei, secreţiei şi acţiunii hormonilor. Conceptul de reglare
prin mecanism feed-back și bioritmuri hormonale.
11. Mecanismele de acţiune a hormonilor de natură proteică şi al catecolaminelor:
a) structura receptorilor membranari
b) interacţiunile dintre hormon şi receptor.
c) structura, clasificarea şi rolul proteinelor G
d) enzimele efectoare şi mecanismele de activare a lor (Adenilat/Guanilatciclaza,
Fosfolipaza C)
e) mecanismele de generare a mesagerilor secunzi de AMPciclic, GMPciclic, ionii de
calciu, diacilgliceroli, inozitoltrifosfaţi;
f) mecanismele de activare a proteinkinazelor A,B,C
12. Enzimele cheie ale metabolismului reglate prin modificare covalentă
(fosforilare/defosforilare)
13. Efectele hormonilor hipotalamusului şi hipofizei, catecolaminelor. insulinei,
glucagonului, parathormonului şi calcitoninei
14. Mecanismele de acţiune a hormonilor de natura steroida şi tiroidieni (mecanismul
citozolic-nuclear; structura receptorilor nucleari, citozolici, interacţiunea dintre
hormon şi receptor, reglarea expresiei genelor).
15. Efectele hormonilor glucocorticoizi, mineralocorticoizi, sexuali și tiroidieni (T3 și T4).
16. Vitaminele D: structura, proprietă ţile, rolul metabolic , hipo- şi hipervitaminozele
(cauze şi manifestă ri metabolice).
17. Componenţa chimică şi funcţiile sâ ngelui.
18. Proteinele plasmatice. Albumina, globulinele (fibrinogenul, transferina,
ceruloplasmina, haptoglobina, imunoglobulinele). Metodele de dozare şi separare a
proteinelor. Variaţiile fracţiilor proteice în patologie.
19. Enzimele plasmatice. Clasificarea funcţională . Mecanismele disenzimiei plasmatice.
Principalele enzime plasmatice cu valoare diagnostică .
20. Compuşii neproteici azotaţi ai plasmei sangvine. Azotul rezidual, fracţiile lui în normă
şi în patologie.
21. Compuşii organici neazotaţi ai plasmei sangvine (glucoza, lipidele, acizii organici, corpii
cetonici). Importanţa determină rii lor.
22. Constituenţii minerali ai plasmei. Rolul lor. Ionograma sâ ngelui.
23. Hemostaza. Caracteristica generală a fazelor hemostazei (timpul parietal, plasmatic şi
fibrinolitic).
24. Coagularea sâ ngelui:
a) Factorii plasmatici şi plachetari ai coagulă rii. Sediul sintezei, particularită ţile
structurale, mecanismul de activare a principalilor factori plasmatici. Rolul
vitaminei K.
b) Mecanismele intrinsec şi extrinsec ale coagulă rii. Mecanismele moleculare de
formare şi stabilizare a cheagului. Coagulopatiile.
25. Sistemele fibrinolitic şi anticoagulant: rolul, factorii principali, natura lor chimică ,
mecanismul activă rii.
26. Rolul biologic al salivei.
27. Proprietă țile fizico-chimice ale salivei:
a) Volumul și debitul. Hipo- și hipeerprialismul – cauze, manifestă ri, consecințe.
b) Densitatea și viscozitatea.
c) pH-ul – variațiile fiziologice și patologice. Sistemele tampon salivare. Impactul
modifică rilor pH-ului salivar asupra stă rii dinților.
28. Compoziţia chimică a salivei:
a) principalii constituienţi anorganici (anioni, cationi)
b) proteinele salivare – reprezentanții, originea şi rolul lor
c) enzimele salivare – reprezentanții, originea şi rolul lor
d) substanțele azotate neproteice salivare – reprezentanții, originea şi rolul lor
e) substanțele neazotate – reprezentanții, originea şi rolul lor.
29. Mecanismul secreției salivare la nivel acinar și ductal.
30. Rolul salivei în menținerea intergită ții sistemului stomatognat
31. Utilitatea salivei în diagnostic.
Tema nr. 15 (30). Evaluarea lucrului individual al studenților.

Ghid ROM Bioc Stom 15 Sapt 2023-75990

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid ROM Bioc Stom 15 Sapt 2023-75990

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

Ghid pentru lucrări practice

pentru studenții Facultății Stomatologie

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII

Bibliografie: 15, pag. 163, 610 ex.

© Tagadiuc O, ș. a., 2023

Bibliografie recomandată ......................................................................................................................................................... 5

Cerinţe faţă de studenţi............................................................................................................................................................ 6

Instrucțiune privind mă surile pentru protecția muncii și asigurarea securită ții în

Informații despre evaluare..................................................................................................................................................... 8

Tema nr. 1. Importanța biochimiei pentru disciplinele medicale. Grupele funcționale

Tema nr. 2. Rolul, structura şi clasificarea proteinelor........................................................................... 16

Tema nr. 3. Proprietă ţile fizico-chimice ale proteinelor. Metodele de separare şi

Tema nr. 4. Nucleoproteinele. Acizii nucleici – clasificarea, structura și funcțiile.

Tema nr. 5. Totalizare la capitolul ”Structura proteinelor și acizilor nucleici”....................35

Tema nr. 6. Natura chimica si structura enzimelor. Vitaminele ca și coenzime.

Tema nr. 8. Noţiuni generale despre metabolism. Decarboxilarea oxidativă a acidului

Tema nr. 9. Oxidarea biologică . Lanţul respirator şi fosforilarea oxidativă .......................59

Tema nr. 10. Totalizare la capitolele “Enzimele” și ”Bioenergetica”............................................65

Tema nr. 12. Metabolismul glucozei........................................................................................................................... 73

Tema nr. 13. Сalea pentozo-fosfaţilor. Metabolismul fructozei şi galactozei.

Tema nr. 14. Totalizarea pe capitolul „Chimia și metabolismul glucidelor”..........................86

Tema nr. 15. Evaluarea lucrului individual al studenților.....................................................................86

Tema nr. 2 (17). Metabolismul acizilor grași și al corpilor cetonici..........................................93

Tema nr. 3 (18). Metabolismul lipidelor structurale.................................................................................98

Tema nr. 4 (19). Totalizare la capitolul “Chimia și metabolismul lipidelor”.....................104

Tema nr. 5 (20). Digestia si absorbtia proteinelor. Putrefactia aminoacizilor in

Tema nr. 6 (21). Sinteza aminoacizilor dispensabili. Utilizarea scheletelor de carbon

Tema nr. 7 (22). Metabolismul intermediar al unor aminoacizi...................................................119

Tema nr. 8 (23). Metabolismul nucleoproteinelor şi cromoproteinelor............................126

Tema nr. 9 (24). Totalizare la capitolul „Metabolismul proteinelor simple și

Tema nr. 10 (25). Biosinteza DNA – replicarea. Reparatia dna și mutatiile.

Tema nr. 11 (26). Bazele biochimice ale translaţiei.................................................................................144

Tema nr. 12 (28). Hormonii. Structura, clasificarea, biosinteza, reglarea sintezei și

Tema nr. 13 (28). Hormonii de natura steroida si tiroidieni (t3 și t4).

Tema nr. 14 (29). Totalizare la capitolul „Reglarea genetică şi hormonală a

Tema nr. 15 (30). Evaluarea lucrului individual al studenților.....................................................162

Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor ce conţin sulf (reacţia Fol)

Experienţa 2. Reacţia xantoproteică (Mulder)

Experienţa 4. Reacţia biuretică

Întrebări pentru studiu

Itemi pentru lucru individual

Teste pentru autoevaluare

3. Legătura ce se formează între atomii de acelaşi fel sau între atomi cu

4. Legătura ce se formează între diferiți atomi ai bioelementelor nemetale care au

5. Ce fel de legătură chimică se formează în rezultatul interacțiunii amoniacului cu

9. Ce grupe de aminoacizi sunt prezente în proteine?

10. Ce structuri ciclice intră în componența aminoacizilor proteinogeni și căror

11. Selectați perechea corectă: aminoacidul și grupa funcțională specifică lanțului

12. Selectați aminoacizii nepolari hidrofobi:

13. Selectați aminoacizii bazici:

Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor prin metoda cromatografiei pe hârtie

Întrebări pentru studiu

Itemi pentru lucrul individual

Ce structură este descrisă Este succesiunea

2. Referitor la structura secundară a proteinei sunt corecte afirmațiile:

3. Referitor la structura secundară a proteinei este corectă afirmația:

4. Referitor la α-elice sunt corecte afirmaţiile:

5. Referitor la structura terţiară a proteinelor sunt corecte afirmaţiile:

6. Selectați perechile de aminoacizi, radicalii cărora pot forma legături de hidrogen:

8. Referitor la structura cuaternară a proteinelor sunt corecte afirmațiile:

9. Referitor la structura cuaternară a proteinelor sunt corecte afirmațiile:

10. Selectaţi proteinele oligomere: