Disciplina:

Științele comportamentului și
sociologie medicală
Dr Stela Spînu
 ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Codul disciplinei U.01.O.002

Denumirea disciplinei Științele comportamentului. Sociologie medicală

Anul I Semestrul 1
Numărul de ore total, inclusiv: 90
Curs 15 Lucrări practice -
Seminare 30 Lucrul individual 45
Forma de evaluare E Numărul de credite 4
 TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Numărul de ore
Nr.
ТЕМА Lucrări Lucru
d/o Prelegeri
practice individual
1.   Comportamentul uman – un complex bio-psiho-social. 2 4 6
1.   Comportament şi personalitate. 2 4 6
1.   Concepte de bază ale sociologiei medicale. 2 4 6
Comportament şi societate. Elemente de sociologie
1.   2 4 6
medicală.
1.   Sisteme medicale: exclusive, tolerante, integrative. 2 4 6
1.   Comportament în context intercultural. 1 2 3
1.   Eticheta: principii și reguli de comportament civilizat. 2 4 6
8. Comportamente cu risc pentru sănătate. 2 4 9
  15 30 45
Total 90
Tema 1. Comportamentul uman - un complex
biopsihosocial

1. Conceptul de comportament uman

2. Clasificarea comportamentului uman
3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
4. Normalitate comportamentală
5. Anormalitate şi boala
1. Conceptul de comportament uman

 Comportamentul uman este un fenomen complex bio-

psihosocio-cultural studiat de un ansamblu de domenii,
denumit generic științele comportamentului.
 Știinţele comportamentului pretind în medicină fenomenul
de autocunoaştere şi cunoaştere a relaţiilor cu bolnavii şi
societatea, de unde asocierea şi necesitatea însuşirii unor
noţiuni de filozofie, psihologie, sociologie, culturologie
etc.
 1. Conceptul de comportament uman

 John Broadus Watson (1878–1958), psiholog american,

care a popularizat teoria științifică a
comportamentismului, instituind-o drept școală
psihologică.
 Cea mai importantă contribuție a lui Watson a fost
manifestul „Psihologia din punctul de vedere al unui
comportamentist”.
 În această lucrare, el a explicat conceptele de bază ale
comportamentismului și principiile după care este
guvernată această ramură a științei comportamentului
uman.
1. Conceptul de comportament uman

 Potrivit lui Watson, comportamentul reprezintă o totalitate

a acțiunilor (reacțiilor) sesizabile, întreprinse de organism
ca rezultat al expunerii acestuia la excitanții din mediu.
 Deci, stimulul este cauza, iar comportamentul este
efectul.
 1. Conceptul de comportament uman

 Una dintre cele mai importante dezbateri din psihologie este cea a geneticii vs. mediul. De la
apariția acestei discipline ca știință, cercetătorii s-au întrebat dacă comportamentul se învață
de-a lungul vieții sau, dimpotrivă, este determinat de structura noastră genetică.
 Watson și, în consecință, întregul model comportamentalist, credeau că toate
comportamentele sunt dobândite 100%.
 De fapt, pentru Watson existau doar un număr mic de mecanisme prin care o persoană putea
dobândi un comportament, un mod de gândire sau de simțire.
 Cele mai importante au fost cele două tipuri de condiționare (clasică și operantă), dar și
obișnuința, imitația sau sensibilizarea.
 1. Conceptul de comportament uman

 Watson a lucrat mult timp și în domeniul dezvoltării copilului.

 Una dintre cele mai importante idei ale sale a fost că primii ani de viață au
fost critici pentru sănătatea mintală a unei persoane.
 Prin urmare, el a recomandat ca părinții să nu fie excesiv de afectuoși cu
copiii lor, astfel încât să poată dezvolta abilitățile de care aveau nevoie pentru
a funcționa în mod adecvat în lume.
 În plus, cercetările lui Watson au avut o influență marcantă asupra dezbaterii
despre influența geneticii și a învățării asupra comportamentului uman.
 1. Conceptul de comportament uman

 Burrhus Frederic Skinner (1904–1990) a fost un

psiholog și filozof social american, a dezvoltat o
nouă versiune a științei psihologice, numită
„Analiza experimentală a comportamentului”.
 Potrivit lui, comportamentul nu poate fi înțeles fără
referire și la acțiunile interne, cum ar fi gândurile,
emoțiile, reprezentările etc.
 1. Conceptul de comportament uman
 Skinner demonstrează că rolul de cauză în declanșarea unui reacții
observabile a organismului poate să-i revină şi stării interioare a
organismului.
 Este vorba despre starea de așteptare a unui rezultat scontat, determinată de o
anume acțiune.
 Comportamentul este nu doar un simplu fenomen reactiv (fiziologic), ci şi
un fenomen „cultivat-controlat” sau învățat (psihologic), practicat ca rezultat
al întăririi pozitive (a obținerii unui efect benefic) sau evitat, ca urmare a
evoluţiilor negative (în cazul efectului nedorit).
 1. Conceptul de comportament uman
 Kurt Lewin (1890–1947), pionier al psihologiei sociale, definește
comportamentul ca funcție a persoanei în mediul său.
 Altfel spus, comportamentul este rezultanta forțelor care
acționează asupra organismului la un moment dat (în funcţie
de situație sau mediu social), în baza unui „câmp psihologic”
bine configurat sau în curs de configurare.
 Câmpul psihologic include ansamblul valorilor, motivelor,
scopurilor, dispozițiilor, temerilor etc. ale persoanei, la o
anumită etapă a evoluției ei.
1. Conceptul de comportament uman

 Forțele care influențează persoana vor avea semnificație

(valență) pozitivă sau negativă.
 Forțele cu valență pozitivă stimulează nevoi și produc
comportamente de apropiere, de atingere, de realizare,
autorealizare etc.
 Forțele cu valențe negative favorizează comportamente
de evitare, de ocolire, de respingere etc.
 1. Conceptul de comportament uman
 Comportamentul uman este rezultanta interacțiunii organismului
cu mediul (natural și social), mediat de particularitățile individuale.
 Funcțional vorbind, comportamentul uman reprezintă totalitatea
manifestărilor exterioare sau procese mentale, care duc la rezultate
adaptive.
 În același timp, este de menționat că, în cazul omului, comportamentul
este nu doar o simplă reacţie la influenţa mediului (ca la animale), ci
este determinat şi modelat de acţiunea mediului, care îl modifică în
conformitate cu nevoile umane.
 1. Conceptul de comportament uman

 Medicina comportamentală este domeniul inter

disciplinar, interesat de dezvoltarea cunoştinţelor
şi tehnicilor comportamentale, care au relevanţă
pentru înţelegerea sănătăţii şi bolii, precum şi de
aplicarea acestor cunoştinţe şi tehnici pentru
prevenţie, tratament şi reabilitare.
 Medicina comportamentală este un nou venit în
ştiinţă, „naşterea” sa a fost semnalată la o
conferinţă care a avut loc în 1977 la Yale, în
cursul căreia participanţii au definit domeniul.
 2. Clasificarea comportamentului uman
a) După nivelul de complexitate
1. Mişcările sunt forme de răspuns ale organismului la influenţele mediului. Pot fi:
 înnăscute (ex.: retragerea mâinii la atingerea unui obiect fierbinte) / dobândite (mersul,
scrisul);
 fizice – mişcări musculare / psihice – ce iau forma unui demers neuropsihic.
2. Acțiunile sunt sisteme de mișcări orientate spre obiect, în vederea realizării unui scop
(ex.: citirea unei cărți).
 Acțiunile orientate spre oameni se numesc acte de conduită.
3. Operaţiile sunt mijloacele de realizare a acţiunilor: într-o acţiune pot fi folosite mai multe
operaţii: apucare, separare, eliminare etc.
4. Activitatea reprezintă ansamblul de acţiuni fizice, intelectuale și morale făcute
cu scopul obținerii unui rezultat de semnificație, ce dispune de scop şi motivaţie.
 2. Clasificarea comportamentului uman
b) După predominanța factorilor de geneză

1. Comportamentele înnăscute sunt centrate, predominant, pe trebuințele

biofizilogice, de a căror satisfacere depinde existenţa individului (hrană,
apărare, înmulțire etc.).
2. Comportamentele dobândite sunt centrate mai ales pe trebuințele
spirituale, pe norme şi valori, fiind „fixate” în convingeri, idealuri,
deprinderi.
 Convingeri - păreri ferme asupra unui lucru.
 Idealuri - modele considerate perfecte.
 Deprinderi - practici obișnuite într-o îndeletnicire sau ocupație.
 2. Clasificarea comportamentului uman
c) După calitatea proceselor psihice
 Comportamentul conștient are la origine un proces psihic voluntar, adică
presupune o activitate dirijată, scopul fiind cel care, în mare parte, reglează
aceasta dirijare.
 Este în corespundere cu normele morale, culturale și juridice.
 Comportamentul inconștient reprezintă materializarea unui algoritm
înnăscut (ex.: acționarea instinctului de autoapărare) sau este involuntar.
 În teoria psihanalitică a personalității, creată de Sigmund Freud, mintea
inconștientă este definită ca un rezervor de sentimente, gânduri,
îndemnuri și amintiri, care se află în afara conștientizării.
 2. Clasificarea comportamentului uman
d) În funcţie de gradul de socializare

1. Comportamentul adaptativ este ansamblu de conduite

compatibile cu sistemul de norme și modelul cultural al
societății.
2. Comportamentul dezadaptativ (deviant) constă în punerea în
pericol a valorilor fundamentale ale societății prin îndepărtarea
semnificativă de la normele sociale, morale şi legale, reflectând
o stare conflictuală a individului cu mediul social.
 Exemple: delicvența, vagabondajul, negativismul, malformaţiile
caracteriale etc.
2. Clasificarea comportamentului uman
e) În funcţie de influența asupra sănătății

1. Comportament sanogen este reprezentat de cunoștințe,

valori, convingeri, idealuri, acţiuni legate de menţinerea,
restabilirea sau îmbunătăţirea stării de sănătate.
2. Comportamentul cu risc pentru sănătate este reprezentat
de acele acțiuni și activități care cresc probabilitatea de
îmbolnăvire, cum ar fi fumatul, consumul de droguri,
sedentarismul, alimentația neechilibrată etc.
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman

 Fiinţa umană este considerată un sistem bio-psiho-sociocultural, ce se

constituie progresiv în condiţiile existenţei şi activităţii individuale în
societate.
 Ca urmare, comportamentul uman reprezintă un fenomen care îmbină
componenta biologică, psihologică și socioculturală, determinând felul de
relație (reacție) a subiectului cu mediul ambiant, cu alții și cu sine însuşi.
 Prin urmare, sistemul comportamental al omului reprezintă un ansamblu
coerent de reacții determinate de factori:
3.1. biologici,
3.2. psiho-individuali,
3.3. socio-culturali.
3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.1. Factorii biologici
A. Ereditatea

 Ereditatea reprezintă transmiterea caracterelor psiho-

fizice de la părinți la descendenții lor şi presupune
dezvoltarea unei trăsături comportamentale înnăscute,
însă nu garantează atingerea acesteia.
 În 1865, legile de bază ale eredității au fost descoperite
de părintele geneticii moderne, călugărul Gregor
Mendel.
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.1. Factorii biologici
A. Ereditatea

 Legătura dintre comportament și ereditate a fost evidențiată

pentru prima dată în sec. al XIX-lea de către Sir Francis Galton
(1822-1911), care lansează celebra sintagmă „nature or
nurture”, cu referire la relația ereditate - mediu în modelarea
comportamentului uman.
 El fundamentează rolul factorului ereditar prin scoaterea în
evidență a fenomenului „marilor familii”.
 În „Geniul ereditar” (1869), Galton a propus un sistem de
căsătorii aranjate între bărbați de distincție și femei bogate, care
ar produce în cele din urmă o rasă talentată.
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.1. Factorii biologici
A. Ereditatea

 Potrivit unor surse, Galton a inventat, de asemenea, termenul „eugenie”,

un domeniu controversat de studiu despre reproducerea selectivă la
oameni pentru a produce trăsături preferate.
 Francis Galton, vărul lui Charles Darwin, a fondat Societatea de
eugenie la sfârșitul secolului al XIX-lea.
 El a crezut că multe atribute umane, inclusiv criminalitatea și
inteligența, au fost moștenite.
3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.1. Factorii biologici
A. Ereditatea

 Studierea importanței eredității în modelarea

comportamentului devine însă cu adevărat populară și
rezultativă abia în anii 70’ ai secolului trecut, după o
perioadă relativ lungă de stagnare în domeniu, determinată
de abuzurile naziste comise în raport cu pretențiile lor
eugeniste.
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.1. Factorii biologici
A. Ereditatea

 O. Popa-Velea, în 1966, analizează riscul de transmitere genetică a

schizofreniei, demonstrând că bebelușii adoptați și crescuți departe de mama
lor biologică au fost pasibili de a face schizofrenie în proporţie de doar 10%,
comparativ cu cei crescuți de mamele lor biologice schizofrenice.
 Iar studiul despre inteligență, realizat de Lindblad F. în 2009, demonstrează o
similaritate crescută între inteligența copiilor adoptați și cea a părinților
biologici, respectiv, o similaritate mult mai mică între nivelurile de inteligență
ale copiilor adoptați și părinților adoptivi.
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.1. Factorii biologici
A. Ereditatea

 Cu cât structura anatomică și chimică a sistemului nervos este mai

complexă, cu atât mai complexe sunt şi reacțiile comportamentale ale
organismului.
 Un anume comportament este inițiat prin transmiterea impulsului nervos
de la centrii cerebrali spre efectori sau este declanșat de receptorii
periferici, care alertează creierul în vederea inițierii unui comportament
adaptativ.
3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali

 Cele mai importante procese psihice care contribuie la modelarea

comportamentului uman sunt:
A. procesele cognitive,
B. procesele afective,
C. procesele motivațional-voliționale.
3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali
A. Procesele cognitive

 Procesele cognitive sunt cele responsabile de realizarea

cunoașterii sau, altfel spus, de reflectarea subiectivă a
realității obiective.
 Printre procesele cognitive de importanță se enumeră:
a) percepția,
b) memoria,
c) gândirea.
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali
A. Procesele cognitive

 Percepția este un proces psihic primar ce asigură sinteza informațiilor ce vin de la

simțuri, printr-o comparație continuă cu experiența subiectivă anterioară. De
exemplu, după D. Cosman, percepția vizuală se desfășoară pe două niveluri:
 organizarea datelor senzoriale, care presupune sinteza caracteristicilor unui
obiect (mărime formă, culoare etc.);
 identificarea obiectului, prin asocierea stimulilor cu modelul reprezentărilor
despre acest obiect existente în memorie.
 Memoria - proces psihic, care constă în întipărirea, recunoașterea și
reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din
trecut.
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali
A. Procesele cognitive

 Gândirea este reflectarea generalizată și  comparație,

mijlocită a obiectelor, fenomenelor și a  abstractizare,
relațiilor dintre ele.
 generalizare,
 Este o cunoaștere reconstructivă a ceea ce  înțelegere etc.
ne oferă percepția.
 Gândirea constă dintr-un șir de operații:
 analiză,
 sinteză,
3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali
A. Procesele cognitive

 Legătura dintre procesele cognitive și comportament este

evidentă:
schizofrenia se particularizează prin incoerența gândirii,
adică legăturile dintre idei își pierd aspectul logic,
respectiv, vorbirea devine neinteligibilă, iar
comportamentul – de neînțeles sau aberant.
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali
B. Procesele afective

 Procesele afective reprezintă ansamblul manifestărilor psihice, ale căror

trăsătură definitorie este reflectarea realității exteriore prin trăiri pozitive
sau negative, precum afectele, emoțiile, sentimentele.
 Afectivitatea joacă un rol central, în raport cu celelalte procese psihice:
influențează într-un mod decisiv procesele cognitive (percepția și
reprezentarea realității), cât și cele motivaționale (orientarea către scop și
persistența în atingerea acestuia).
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali
B. Procesele afective

 Raportul dintre afectivitate și comportament este bilaterală.

 Există stări afective care generează anumite comportamente (de
exemplu, starea de tristețe determină apatie)
sau
 există comportamente care determină anumite trăiri (de exemplu,
consumul de droguri poate genera o sare de extaz).
 3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali
B. Procesele motivațional-voliționale

 Procesele motivațional-voliționale reprezintă ansamblul manifestărilor psihice ce

determină un subiect să acționeze.
 Aceste procese ale vieții psihice sunt legate de inițierea, direcționarea și susținerea
energetică pe termen lung a comportamentului.
 Structurile de bază ale motivației, în acest context, sunt trebuințele interne ale
persoanei.
 Unele stări de necesitate s-au format în filogeneză şi îi sunt date omului prin naştere
(nevoia de hrană).
 Altele (mai complexe şi mai numeroase) se formează pe parcursul vieţii (nevoia de
muzică).
3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.2. Factorii psiho-individuali
B. Procesele motivațional-voliționale
3. Factorii ce influenţează comportamentul uman
3.3. Factorii socio-culturali

 Factorii socio-culturali de importanță majoră sunt

familia și religia.
Familia este un grup social care transformă prin
socializare un organism biologic în ființă umană.
Prin religie oamenii își definesc relația cu
natura, cu absolutul.
 4. Normalitate comportamentală

 Norma și, respectiv, normalitatea sunt noțiuni relative și variabile de la o societate la

alta, de la o epocă la alta și chiar de la un individ la altul.
 După D. Cosman, distingem:
 norma statistică (se referă la frecvența statistică);
 norma socio-culturală (se referă la standarde de comportament într-o cultură sau
societate);
 norma subiectiv-individuală (se referă la nivelul constant de comportament al
unui individ);
 norma ca adaptativitate (se referă la comportamente care nu au efecte adverse
asupra persoanei în sine sau asupra comunității),
 norma medicală (raportată la echilibrul complex și dinamic al organismului,
într-un ansamblu de interferențe active cu ambianța).
 4. Normalitate comportamentală

 Din cele menționate reiese că norma și, respectiv, normalitatea sunt noțiuni
relative și variabile de la o societate la alta, de la o epocă la alta și chiar de la un
individ la altul.
 Trăsături:
 perceperea corectă a realității;
 aptitudinea de control voluntar asupra comportamentului;
 capacitatea de conștientizare și acceptare a propriei persoane;
 aptitudinea de a crea relații încărcate afectiv;
 productivitatea și creativitatea.
 5. Anormalitatea şi boala

 Schizofrenia - boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și

destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea
contactului cu realitatea.

 Schizofrenia catatonică – pacientul are o activitate motorie crescută.

Printre simptome se numără: adoptarea unor poziții ale corpului inadecvate,
bizare, menținerea unor poziții rigide, repetarea anumitor cuvinte.
 Schizofrenia dezorganizată are un debut precoce, între 15-25 de ani;
vorbirea și comportamentul sunt dezorganizate, funcționare socio-
profesionala scăzută. Există tendință de izolare.
 5. Anormalitatea şi boala

 Schizofrenia paranoidă este cel mai frecvent subtip de

schizofrenie, iar funcționarea persoanei este mai puțin afectată.
Halucinațiile și ideile delirante sunt principalele simptome.
 Schizofrenia reziduală  este caracterizată prin simptomele
negative (lipsa inițiativei, sărăcirea limbajului, izolare).

 Schizofrenia nediferențiată – pacientul poate avea simptome

psihotice numeroase.
 5. Anormalitatea şi boala

 Simptome negative:
 Simptome pozitive:
• Izolare socială
• Halucinații
• Lipsa implicării emoționale
• Idei delirante
• Sărăcirea limbajului
• Gândire dezorganizată
• Lipsa motivației
• Comportament
• Dificultate de a
dezorganizat
începe/termina o activitate
 5. Anormalitatea şi boala

 Alzheimer, cea mai cunoscută formă de demență, este o boală

neurodegenerativă care are ca efect distrugerea celulelor nervoase.
 Este o afecțiune tipică persoanelor în vârstă, dar poate să apară și la
40-50 de ani.
 Nu se cunosc cauzele cu exactitate, iar tratamentul are ca efect doar
ameliorarea simptomelor, nu și vindecarea.
5. Anormalitatea şi boala

 În tratamentul bolii Alzheimer este esențială îngrijirea

specială a persoanei în cauză, pentru că un pacient cu
această afecțiune necesită atenție deosebită.
 Dacă în stadiul incipient al bolii se pot observa pierderi de
memorie, în faza avansată a ei, pacientul nu mai are
capacitatea de a se îngriji singur.
5. Anormalitatea şi boala

 Autismul - stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor

psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare.
 Multor parinți li se spune ca autismul este o tulburare de
comportament. Copiii cu autism afișeaza comportamente
confuze și, uneori, perturbatoare
 Practica medicala și cercetarea au schimbat modul de abordare,
astfel ca autismul este considerat o manifestare neuroatipică, o
neurodiversitate cu efecte comportamentale.
 5. Anormalitatea şi boala

Fobia - stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de

o cauză obiectivă sau precisă.
 Ablutofobia desemnează frica de a face baie.
 Cromofobia constă în frica faţă de culori.
 Pogonofobia reprezintă frica faţă de persoanele care poartă
barbă.
 Spectrofobia este prezentă în rândul persoanelor cărora le este
teamă de propria reflexie.
5. Anormalitatea şi boala

 Nomofobia - frica de a pierde contactul cu tehnologia.

 Globofobia reprezintă teama faţă de baloane.
 Hipnofobia (somnifobie) - frica de a adormi, motivată de faptul că,
pe parcursul somnului, pot apărea halucinații.
5. Anormalitatea şi boala

 Sindromul split-brain (sindrom de deconectare calosală) -

afecțiune caracterizată printr-un grup de anomalii
neurologice care decurg din tăierea parțială sau completă
sau lezarea corpului calos, pachetul de nervi care leagă
emisferele dreapta și stânga ale creierului.