CURS PSIHOLOGIE SI

SOCIOLOGIE
MEDICALĂ
1
LAVINIA DUICĂ

PhD L.Duica
 PSIHOLOGIE MEDICALA
-DEFINITII

▪ Psihologia medicală - aplicarea principiilor psihologice la practica

medicinei atât pentru tulburări fizice, cât și psihice
▪ Psihologie medicala - acea ramură a psihologiei care integrează
modalitățile somatice și psihoterapeutice în gestionarea bolilor
mintale și a tulburărilor emoționale, cognitive, comportamentale și de
consum de substanțe (Asociatia Americane de Psihologie)
▪ Psihologia medicală (Legea privind practica psihologiei medicale) ca
„profesie a științelor sănătății” cu autoritate prescriptivă

PhD L.Duica 2
 PSIHOLOGIE MEDICALA
-DEFINITII
▪ Psihologia medicală este o ramură de specialitate a psihologiei clinice
axată pe conexiunile dintre sănătate și comportament.
▪ Psihologii medicali folosesc proceduri bazate pe științe
comportamentale ca soluție atât pentru problemele de sănătate
mintală, cât și pentru cele fizice
▪ Psihologii medicali își folosesc, de asemenea, înțelegerea modului în
care stilul de viață influențează sănătatea pentru a preveni bolile și
pentru a promova bunăstarea fizică

PhD L.Duica 3
 PSIHOLOG MEDICAL
▪ SUA
▪ Psihologi clinicieni cu pregătire post-doctorală ca psihologi medicali
- au notiuni de psihologie și biologie de bază, precum și de
psihologie medicale și clinică generală
▪ diagnosticare, tratare și prevenire a tulburările psihologice care pot
duce, de asemenea, la tulburări fizice
▪ Lucrează în centre de îngrijire primară, spitale, centre de îngrijire
rezidențială și unități de îngrijire pe termen lung
▪ Crează planuri de tratament care să promoveze atât sănătatea fizică,
cât și cea mentală (colaborare multidisciplinară și tratament în
echipă)

PhD L.Duica 4
 PSIHOLOGIE MEDICALA
-DEFINITII
▪ România
▪ Psihologia medicala - studiul, la domeniile relaţiilor interpersonale şi
ale grupurilor mici, având ca obiect, psihologia bolnavului şi a
relaţiilor sale cu ambianţa, legăturile sale subiective cu personalul
medico-sanitar şi cu familia. Totodată, ea studiază şi reacţia psihică a
bolnavului faţă de agresiunea somatică şi/sau psihică şi mijloacele
psihice de tratament (Paul Popescu Neveanu).
▪ atitudinea faţă de bolnav şi boală, faţă de sistemele de îngrijire a
sănătăţii, atât ale individului bolnav, cât şi ale celui sănătos, acest
lucru incluzând logic şi atitudinea medicului şi a celor ce lucrează în
domeniul medical faţă de propria profesiune (Florin Tudose).

PhD L.Duica 5
 APLICATII PRACTICE
• determinarea stilurilor de personalitate de coping și examinarea
atitudinilor unui individ ca răspuns la factorii de stres subiectivi și
obiectivi
• determinarea factorilor psihosociali considerați contribuabili la
procesul bolii
▪ Terapii psihologice (psihoterapie) sunt apoi utilizate pentru a ajuta
persoana să potrivească abilitățile de gestionare și gestionare cu
abilitățile, caracterul și stilul de personalitate ale persoanei.

PhD L.Duica 6
 SANATATE MENTALA

“o stare de bine care ajuta individul sa:

- sa isi puna in aplicare abilitatile
- sa faca fata cu stresurilor vietii
- munca sa aduca productivitate si profitabilitate
- sa aduca o contributie comunitatii”

WHO, 2001

PhD L.Duica 7
 STARE DE BINE
▪ acceptarea de sine - atitudine pozitivă faţă de propria persoană
▪ relaţii pozitive cu ceilalţi - incredere în oameni, sociabil
▪ controlul - sentimentul de competenţa şi control personal asupra
sarcinilor
▪ sens şi scop în viaţa - direcţionat de scopuri de durată
▪ dezvoltarea personala - sentimentul de valorizare a potenţialului
propriu

PhD L.Duica 8
 ANORMALITATE
▪ Concept de anormalitate:
- deviere de la norma (standardele si expectatiile unei societati)
- a actiona intr-o maniera imorala
- comportament maladaptativ
- distres personal
- dizabilitate in una/mai multe arii de functionare

PhD L.Duica 9
 TULBURARE MENTALA

▪ “un sindrom psihologic sau comportamental clinic semnificativ care se

asociaza cu distres, disfunctionalitate in una sau mai multe arii de
functionare sau cu suferinta, durere, moarte, lipsa de libertate”

DSM IV, 1994

PhD L.Duica 10
 ISTORICUL PSIHOLOGIEI
-REPERE
Antichitate
1. " bolnavul era posedat de un spirit “
▪ Daca spiritul era rau (cel mai adesea in cazul in care bolnavul avea
comportamente antisociale sau autopunitive) tratamentul consta in
eliminarea acestui spirit prin anumite ritualuri religioase (ex.
exorcizarea) sau anumite mijloace fizice cu fundament religios
(trepanatii)
▪ Daca spiritul era bun (comportamentul bolnavului nu era periculos
social sau pentru propria persoana), boala era considerata sacra iar
bolnavul era considerat un om cu atribute religioase (ex. profet).
2. cauze naturale - Hippocrat definea epilepsia nu ca o boala sacra ci ca
o boala determinata de tulburari ale creierului.

PhD L.Duica 11
 ISTORICUL PSIHOLOGIEI
-REPERE
Ev Mediu
▪ boala psihica este determinata de posesiunea unui spirit rau a devenit
dominanta. Bolnavii psihici era declarati vrajitori, posedati de diavol
etc. iar tratamentele constau in izolarea acestora in locuri improprii
(legati in lanturi), exorcism si uneori chiar executia daca aceasta era
in interesul bisericii.
Epoca Moderna
▪ modelul antic conform caruia boala psihica este un fenomen natural
▪ factori organici (Griesinger, Kraepelin) sau psihologici (Mesmer,
Charcot, Janet, Freud
Epoca Contemporană
▪ psihologia clinica a devenit o ştiinta de sine stătătoare

PhD L.Duica 12
 ISTORICUL PSIHOLOGIEI
-REPERE
▪ 1879 - Wilhelm Wundt - primul laborator experimental de psihologie
- Universitatea din Leipzig
▪ 1896 - L. Witmer - fondatorul psihologiei clinice - Clinica
Psihologica din Pennsylvania
▪ 1896 - Sigmund Freud - psihanaliza
▪ 1905 - Alfred Binet and Theodore Simon - scala de inteligenta
generala (varsta mentala)
▪ 1913 - W. James - behaviorism
▪ 1954 - Psihologia umanista
▪ 1956 - Psihologia cognitivista

PhD L.Duica 13
 PSIHOLOGIE MEDICALA-
REPERE ISTORICE
▪ Homer - localizat in diafragma cu care gandeşte şi simte omul
▪ Platon - omul ca structură duală, in acelaşi timp, trup şi suflet
▪ Aristotel - corpurile vii, realitati „care se hrănesc, cresc şi dispar prin
sine însuşi”
▪ Myra şi Lopez (1952) - necesitatea unei orientari psihologice a
medicinii
▪ M.B.Lebedinschi şi V.N.Miasiscev (1966) - psihologia medicală
studiază problemele teoretice şi practice ale medicinii, legate de
psihologie, precum şi problemele psihologice ale oamenilor bolnavi.

PhD L.Duica 14
 PERSONALITATE
▪ Personalitatea este un sistem biopsihosocial care se elaborează în
cursul evoluţiei social-istorice a omului, prin interacţiunea individului
cu ansamblul social în care se dezvoltă.
▪ Temperamentul - latura dinamico-energetică a personalităţii, fiind
răspunzător de reactivitatea individului (tipul de răspuns la acţiunea
stimulilor interni şi externi) - nucleu emotional si instinctual
▪ Caracterul este considerată latura relaţional-valorică a personalităţii ce
priveşte relaţiile dintre individ şi societate, dar şi valorile social-
culturale după care se conduce. Valorile social-culturale sau
atitudinile semnifică modalitatea de raportare a individului la
societate în ansamblu, faţă de ceilalţi semeni şi faţă de sine însuşi
▪ Aptitudile constituie latura instrumental-operaţională care mijlocesc
realizarea unor performanţe supramedii în activitate (intelectuală,
artistică, ştiinţifică, sportivă, tehnică, etc).

PhD L.Duica 15
 EXAMENUL PSIHIC

PhD L.Duica 16
 CONŞTIINŢA
▪ Conştiinţa este un fenomen al vieţii psihice ce dispune de o largă
conceptualizare în plan biologic, psihologic, filozofic, antropologic,
teologic, etc.
▪ Se consideră că există o componentă neurofiziologică, generată de
funcţionalitatea unor formaţiuni corticale (hipotalamus, substanţa
reticulată, ş.a.)   care contribuie la realizarea stării de vigilenţă şi,
implicit, a gradului de luciditate care facilitează realizarea inserţiei
individului în mediu, raportarea la ceilalţi, la situaţie, la propria
persoană.
▪ Din punct de vedere psihologic, în concepţia lui I.M. Sutter şi I.
Pelissier, conştiinţa este “sinteza realizată de ins la un moment dat al
activităţii psihice”, iar K. Jasper o defineşte ca fiind “viaţa psihică la
un moment dat”.

PhD L.Duica 17
 CONŞTIINŢA
▪ O altă componentă  a conştiinţei este reprezentată de latura moral-
estetică. Din acest punct de vedere, conştiinţa este un fel de instanţă
care orientează individul în lume, prin stabilirea unor repere de urmat
în mai multe domenii ale vieţii (relaţii interpersonale, relaţia individ-
societate, relaţia individului cu propria persoană).  

Tulburări cantitative ale stării de conştienţă

▪ Obtuzia - hipoestezie, percepţie redusă, hipoprosexie, bradipsihie,
latenţa crescută a răspunsului, dificultăţi de exprimare.
▪ Hebetudinea - desprindere de realitate, perplexitate.

PhD L.Duica 18
 CONŞTIINŢA
▪ Torpoarea - dezorientare, bradikinezie, scăderea tonusului afectiv,
stare de somnolenţă.
▪ Obnubilarea - senzorialitate profund perturbată, bradipsihie,
răspunsuri vagi, uneori lipsite de sens, bradikinezie, dezorientare
avansată.
▪ Stuporul - inhibiţie psihomotorie (akinezie, mutism, negativism),
mimica este  inexpresivă sau exprimă anxietate, dezinserţie avansată
de realitate.
▪ Soporul - stare de somnolenţă accentuată.
▪ Coma - pierderea completă  a stării de conştienţă.

PhD L.Duica 19
 CONŞTIINŢA
Tulburări calitative ale stării de conştienţă
▪ Delirul - dezorientare în timp şi spaţiu, halucinaţii, idei delirante,
hipoprosexie, tulburări de memorie, nelinişte sau agitaţie
psihomotorie, etc.
▪ Onirism - dezorientare, tulburări de atenţie, memorie, iluzii,
halucinaţii mai ales de natură vizuală - zoopsii, idei delirante, tremor,
manifestări vegetative (tahicardie, febră, transpiraţii, dilatare
pupilară), activitate motorie bogată - agitaţie psihomotorie. Bolnavul
trăieşte intens producţiile psihotice, este un participant activ al
acestora şi manifestă faţă de ele anxietate, agitaţie. Cea mai
cunoscută stare onirică este cea din delirium tremens ce apare în
sevrajul din alcoolism.

PhD L.Duica 20
 CONŞTIINŢA
▪ Oneiroidia - stare de alterare calitativă a conştienţei asemănătoare cu
onirismul, cu diferenţa că bolnavul participă mai puţin la producţiile
halucinatorii, ci mai mult asistă la ele iar activitatea psihomotorie nu
este atât de intensă.
▪ Starea crepusculară - alterare profundă a receptivităţii senzoriale care
se caracterizează prin prezenţa de halucinaţii, idei delirante, pe fondul
stărilor de disforie, anxietate, de multe ori  bolnavul având impresia
că trăieşte o realitate fictivă. 

PhD L.Duica 21
 PERCEPŢIA
• Agnoziile (gr. gnosis = cunoaştere) reprezintă incapacităţi de
recunoaştere ce privesc diferite aspecte ale realităţii (obiecte, culori,
zgomote, etc). Ele se datorează unor tulburări de integrare a
informaţiilor în imagini perceptive, date de leziuni de la nivelul
segmentului central prin diferite mecanisme (afecţiuni
cerebrovasculare, traumatisme craniocerebrale)
• Iluziile (lat. illusio = înşelare) reprezintă percepţii deformate ale unor
stimuli reali care apar în diferite condiţii fziologice sau patologice.
Diferenţa între cele două tipuri de iluzii este aceea că, în timp ce în
primele, subiectul recunoaşte că percepţia este eronată, în celelalte,
subiectul nu este conştient de irealitatea percepţiilor sale.

PhD L.Duica 22
 PERCEPŢIA
▪ Halucinaţiile sunt percepţii false, fără obiect de perceput
▪ Halucinaţii auditive
Sunt cele mai frecvente, apărând cu deosebire în schizofrenie, tulburarea
delirantă, tulburarea depresivă, dependenţa de anumite substanţe.
Halucinatiile mai pot fi: vizuale, olfactive si gustative, tactile,
(interoceptive), proprioceptive (kinestezice).

PhD L.Duica 23
 ATENŢIA
Atenţia - funcţia psihică prin care are loc orientarea şi focalizarea
activităţii psihice asupra unor stimuli semnificativi pentru subiect, în
funcţie de motivaţiile individului şi de unele aspecte de ordin situaţional.
▪ Atenţia se caracterizează prin:
▪ stabilitate - timpul de menţinere a atenţiei asupra unui obiect.
▪ concentrare - capacitatea de focalizare a atenţiei asupra unor stimuli.
▪ volum - cantitatea de elemente asupra căreia se stabileşte atenţia.
▪ distributivitate - desfăşurarea simultană a activităţilor.
▪ mobilitate- capacitatea de deplasare a atenţiei la diferite obiecte.

PhD L.Duica 24
 ATENŢIA
Hipoprosexia - diminuarea atenţiei. 
▪ Se întâlneşte în condiţii fiziologice, de surmenaj, oboseală, dar şi în
condiţii patologice - schizofrenie, tulburarea depresivă, retard mental,
demenţă, pentru ca în stările de disoluţie ale conştienţei şi în stările
avansate de retard mental şi demeneţă, reducerea atenţiei să fie
extrem de marcată (aprosexie). În manie, deşi există o atenţie
crescută sub aspectul mobilităţii, distractibilităţii, totuşi atenţia de
fond este scăzută. 
Hiperprosexia - creşterea atenţiei.
▪ Hiperprosexia generalizată apare în condiţii de normalitate în
momente de risc vital sau în momentele incipiente ale intoxicaţiei cu
alcool. În patologia psihiatrică se întâlneşte o hiperprosexie sectorială
care vizează anumite domenii ale vieţii psihice (tematica delirantă în
tulburarea delirantă, obsesiile şi compulsiile în tulburarea obsesiv-
compulsivă, etc).

PhD L.Duica 25
 MEMORIA
Memoria este procesul prin care are loc înregistrarea experienţelor sau a
informaţiile învăţate, păstrarea acestora o perioadă variabilă de timp şi
evocarea voluntară a acestor amintiri.
Memoria este divizată în trei procese:
▪ Înregistrarea este capacitatea de achiziţionare a unei informaţii (de
natură senzorială sau conceptuală) ce provine atât din mediul
exterior, cât şi din cel interior. Acest proces presupune pregătirea
individului în vederea recepţionării informaţiilor (o atenţie
corespunzătoare), un aparat senzorial intact şi procesarea materialului
la nivel cerebral.
▪ Reţinerea reprezintă capacitatea de a stoca materialul achiziţionat.
Aceasta se face prin intermediul circuitelor reverberante în care
memoria este stocată prin schimbarea în structura unor proteine sau
prin modificarea conectivităţii sinaptice.
▪ Evocarea este procesul prin care informaţiile reţinute sunt aduse în
planul conştiinţei.
PhD L.Duica 26
 MEMORIA
Tulburări cantitative
▪ Hipermnezia - evocare vie, bogată, detaliată a evenimentelor plăcute
sau, dimpotrivă, neplăcute. Apar trecător în stări febrile, intoxicaţii
sau sunt durabile în retard mental (hipermnezii compensatoare),
tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburări delirante. 
▪ Hipomnezia - scăderea capacităţii de memorare care se caracterizează
prin evocări lente, dificile, incomplete. Se întâlnesc în condiţii
fiziologice de oboseală, surmenaj, fixare insuficientă, dar şi în
tulburare depresivă, retard mental, demenţă.
▪ Amnezia – de fixare, de evocare (datorată unei alterări a tării de
conştiinţă, electivă (tematică)

PhD L.Duica 27
 MEMORIA
Tulburări calitative (paramnezii)
▪ Confabulaţia este o tulburare de memorie ce presupune completarea
unor goluri de memorie cu informaţii neadevărate, ce constau în
plasarea unor evenimente verosimile, dar neconforme cu realitatea
sau a unor evenimente stranii, fantastice. Confabulaţia este apanajul
sindromului Korsakov, a demenţelor, intoxicaţiilor cu substanţe.
▪ Falsa recunoaştere (dèja vu, dèja entendue, dèja pensé) reprezintă
sentimentul că o anumită situaţie a mai fost experimentată
(vizualizată, auzită, gândită). Se întâlneşte în surmenaj, echizofrenie,
episod maniacal, sindrom Korsakov.

PhD L.Duica 28
 MEMORIA
▪ Falsa nerecunoaştere (jamais vu, jamais entendue, jamais pensé)
implică faptul că niciodată o persoană nu a mai văzut, auzit, respectiv
a gândit, un anumit lucru. Apare în demenţă. 
▪ Criptomnezia - atribuirea de către subiect a unui material ca fiind al
său, fără a avea în vedere obţinerea unui beneficiu (plagiator). Se
întâlneşte în schizofrenie, tulburări delirante, demenţă.
▪ Ecmnezia - în cadrul timpului prezent, pacientul trăieşte evenimente
din trecut. Apare în demenţă, tulburări ale conştiinţei. 

PhD L.Duica 29
 GÂNDIREA
• Gândirea este funcţia centrală a psihismului care are rolul de a
prelucra informaţia preluată din realitatea exterioară şi interioară prin
intermediul proceselor senzoriale. Ea nu acţionează în mod direct
asupra realităţii, ci în mod indirect, mijlocit, făcând trecerea de la
aspectele particulare la aspectele generale, esenţiale de care are nevoie 
pentru integrarea elementelor semnificative necesare elaborării
categoriilor superioare ale gândirii.

Dupa tipul de asociaţii dintre noţiuni, dintre idei

- gândirea logică, în care asociaţiile se fac prin cauzalitate, în timp ce
- gândirea mecanică este dată de asociaţiile prin contiguitate,
asemănare, asonanţă, rimă, etc.  

PhD L.Duica 30
 GÂNDIREA
Tulburări de formă

▪ Productivitatea gândirii (mentism, saracirea ideativa)

▪ Ritmul gândirii (bradipsihie, tahipsihie, fuga de idei, baraj de idei,

perseverarea, fading-ul ideativ)

▪ Fluenţa gândirii (circumstanstialitate, tangentialitate, asociatii

superficiale, relaxarea asociatiilor)

PhD L.Duica 31
 GÂNDIREA
Tulburări de conţinut
▪ Idei prevalente = idei predominante ce se impun gândirii unei
persoane şi subordonează întregul edificiu ideativ al individului, dar
care nu sunt experimentate ca fiind în neconcordanţă cu
personalitatea sa.
▪ Obsesii = idei, gânduri sau impulsuri nedorite, intrusive, ce nu pot fi
controlate prin intermediul logicii şi a gândirii şi care sunt
experimentate de pacienţi ca fiind jenante, periculoase sau
chinuitoare.
▪ Idei delirante = convingeri false, rigide, ale individului ce sunt
susţinute cu tărie, în ciuda evidenţelor şi care nu sunt conforme cu
educaţia, cu credinţele culturale ce aparţin comunităţii în care trăieşte
individual. Ele pot fi:de persecutie, de vinovatie, de grandoare, de
referinta, erotomanice, mistice, nihiliste, somatice, de control.

PhD L.Duica 32
  
LIMBAJUL
• Limbajul verbal reprezintă modul de asimilare şi de personalizare a
limbii la nivel individual. Limbajul nu dispune de o constituţie
proprie, ci el doar reflectă conţinuturi senzoriale, perceptive,
cognitive, emoţionale, motivaţionale, fiind astfel numai o parte
integrată a celorlalte funcţii psihice.
Limbajul prezintă trei forme:
▪ limbajul oral se manifestă sonor, sub forma vorbirii;
▪ limbajul intern reprezintă mediatorul între gândire şi limbajul oral,
având deci un rol cognitiv, el pregătind de fapt formularea limbajului
oral şi scris;
▪ limbajul scris se exprimă în mod grafic.

PhD L.Duica 33
 LIMBAJUL
I. Limbajul oral
Tulburări de ritm şi de debit
▪ Hiperactivitatea verbală (accelerarea ritmului – tahifemie, a debitului
– bavardaj sau a ambelor – logoree)
▪ Hipoanctivitatea verbala (incetinirea ritmului vorbirii - bradifemie,
disparitia vorbirii - mutism)
Tulburări ale intonaţiei
▪ Tonalitate crescuta/scazuta a vocii, voce monotona, afectata sau
manierista.

PhD L.Duica 34
 LIMBAJUL
Tulburări fonetice
▪ balbism clonic - repetarea unei silabe, de obicei, de la începutul unui
cuvânt sau a unei fraze.
▪ balbism tonic - rezistenţă la pronunţarea unui cuvânt, iat atunci când
această rezistenţă este depăşită, cuvintele apar în cascadă.
▪ balbism tonico-clonic - combinarea celor două tipuri de balbism.
Tulburări de conţinut
▪ La nivelul cuvintelor (neologisme, paralogisme), la nivelul frazei
(palilalie, ecolalie, stereotipii verbale, salata de cuvinte, etc.)

PhD L.Duica 35
 LIMBAJUL
II. Limbajul scris:
Tulburări de ritm 
▪ ritm crescut (graforee) - nevoia imperioasă de a scrie. Se întâlneşte în
manie (poezii), schizofrenie (jurnale), în tulburarea de personalitate
paranoidă (reclamaţii, pamflete).
▪ refuzul scrisului (negativism din tulburarea depresivă, schizofrenie).
Tulburări caligrafice
▪ scris mic (micrografia) se întâlneşte în episodul depresiv.
▪ scris mare (macrografia) îl întâlnim în episodul maniacal, intoxicaţii.
▪ scrisul cu manierisme grafice, cu simboluri este caracteristic
schizofreniei.
▪ scris neregulat, urât, ilizibil în demenţe.

PhD L.Duica 36
 LIMBAJUL
Tulburări de conţinut
La nivelul cuvintelor
▪ neografisme - transpunerea grafică  a neologismelor (schizofrenie).
▪ paragrafisme - transpoziţii, substituţii, omisiuni de litere, cuvinte
(schizofrenie).
La nivelul frazei
▪ schizografia - transpunerea în scris a schizofaziei (schizofrenie).
▪ ermetism - scris cu simboluri (schizofrenie).
▪ grifonaj - scris indescifrabil, ca o mâzgălitură (retard mental
demenţă).
III. Limbajul non-verbal
▪ Ţinuta vizează aspectul îmbrăcămintei şi coafurii, a adecvării
acesteia cu coordonatele personale şi situaţionale şi gradul de igienă.

PhD L.Duica 37
 AFECTIVITATEA
 • Afectivitatea este o latură importantă a personalităţii umane care
conferă acesteia, în modul cel mai specific, originalitatea şi
unicitatea, datorită unei imense variabilităţi a stărilor afective, în
general, dar şi a stărilor prezente la acelaşi individ confruntat cu
diferite situaţii de viaţă. Aşadar, ea este cea care animă viaţa
individului, îi furnizează acestuia suportul energetic necesar
desfăşurării întregii vieţi psihice şi face posibilă “trăirea” efectivă a
vieţii.
• Stările afective se clasifică în funcţie de următoarele criterii:
▪ intensitate (diminuate, crescute)
▪ durată (redusă, îndelungată)
▪ stabilitate (mare, mică).

PhD L.Duica 38
 AFECTIVITATEA
Tulburări cantitative
Hipertimia negativa:
▪ Depresia - stare emoţională cu încărcătură puternic negativă
caracterizată printr-un sentiment de durere, de suferinţă psihică.
▪ Anxietatea - stare emoţională neplăcută care are ca substrat o frică
nedefinită, împotriva unui pericol de natură externă sau internă.
▪ Anestezia psihică dureroasă - suferinţa bolnavului ce priveşte
imposibilitatea de a trăi diverse emoţii, de tipul bucuriei, tristeţii, că
nu mai poate rezona afectiv cu alte persoane, inclusiv cu cele anterior
dragi.
▪ Iritabilitatea - stare neplăcută caracterizată prin nelinişte, nervozitate.

PhD L.Duica 39
 AFECTIVITATEA
Hipertimia pozitiva:
▪ Euforia - stare afectivă pozitivă caracterizată prin veselie, optimism,
mulţumire, plăcere, etc.
Hipotimia
▪ Aplatizarea afectivă - scăderea marcată a expresiei afective prin
rezonanţa afectivă scăzută în raport cu ambianţa. Apare în
schizofrenie, în retard mental, demenţe, stări de alterare a conştienţei.
▪ Anhedonia - lipsa interesului pentru activităţile care, înainte erau
considerate distractive. O întâlnim în tulburările depresive severe, în
schizofrenie.
▪ Alexitimia - inabilitatea de a conştientiza şi a descrie propriile stări
afective care apare în tulburarea depresivă, tulburarea de stres
posttraumatic, abuzul de substanţe.

PhD L.Duica 40
 AFECTIVITATEA
Tulburări calitative (Paratimii)
▪ Inversiunea afectivă - dezvoltarea unor sentimente de ură, ostilitate
faţă de persoanele pe care anterior le-a iubit (părinţi, copii). Se
întâlneşte cu precădere în schizofrenie.
▪ Ambivalenţa afectivă - prezenţa concomitentă a unor sentimente
opuse (dragoste-ură) faţă de o anumită persoană, situaţie. Este
întâlnită în schizofrenie.
▪ Incongruenţa ideo-afectivă - raportul neadecvat între expresia
afectivă şi conţinutul gândirii (la veşti triste se reacţionează cu veselie
şi invers) Apare în schizofrenie.

PhD L.Duica 41
 VOINŢA
• Voinţa stă la baza realizării unor acte voluntare prin care individul îşi
pune în practică ideile, planurile în vederea realizării unui scop.
Aşadar, ea este un proces psihic care constituie un fel de punte între
dorinţă şi acţiune, între intenţionalitatea efectuării unui act şi iniţierea
acelei acţiuni. Pentru ca voinţa să se dezvolte este absolut necesar să
existe un teren favorabil, reprezentat de  prezenţa motivaţiei şi a
capacităţii de a lua decizii.
Tulburări cantitative
▪ Hipobulia - diminuarea chiar până la dispariţie a capacităţii de punere
în act a unei dorinţe, fie prin scăderea motivaţiei, a intensităţii
dorinţelor referitoare la o anumită situaţie, fie prin scăderea
capacităţii decizionale, ceea ce face dificilă trecerea de la motiv sau
dorinţă la acţiunea propriu-zisă.

PhD L.Duica 42
 VOINŢA
▪ Hiperbulia se poate manifesta în patologia psihiatrică, dar, în acest
caz ea are un caracter sectorial. 
▪ Impulsivitatea - lipsa controlului voluntar al unei acţiuni ce derivă de
fapt din scurtcircuitarea luării unei decizii în mod deliberat, după o
anumită perioadă de gândire. 
Tulburări calitative   
▪ Parabulia - deficienţă voliţională determinată de unele acte parazite,
scăpate de sub control voluntar (de exemplu, în tulburările cu
manifestări motorii, ticuri).
▪ Disabulia - dificultatea de a trece la acţiune sau de a termina o
acţiune începută (în schizofrenie).

PhD L.Duica 43
 ACTIVITATEA
• Activitatea motorie reprezintă latura efectorie a psihismului uman.
Acţiunile sunt plănuite prin intermediul proceselor gândirii, are loc
decizia efectuării acţiunii pentru ca apoi, prin intervenţia voinţei, să
se treacă la efectuarea propriu zisă  a acţiunii.
Tulburări cantitative
Creşterea activităţii motorii (Hiperactivitatea)
▪ Hiperkinezia - creşterea activităţii motorii care un scop, se desfăşoară
având o anumită intenţionalitate şi se însoţeşte de obicei de
tasikinezie. 
▪ Agitaţia psihomotorie - creşterea activităţii motorii caracterizată prin
acte motorii necoordonate, la care se adaugă o tensiune psihică
interioară semnificativă

PhD L.Duica 44
 ACTIVITATEA
Scăderea activităţii motorii (Hipoactivitatea)
▪ Hipokinezia - scăderea activităţii motorii care este de obicei însoţită
de bradikinezie, bradilalie. 
▪ Inhibiţia psiho-motorie - implică atât scăderea activităţii motorii până
la dispariţia acesteia cât şi a activităţii psihice.
Tulburări calitative (parakinezii)
▪ Sindromul parkinsonian - este un sindrom ce apare în mod secundar
tratamentului cu substanţe antipsihotie convenţionale şi se
caracterizează prin facies fijat, rigiditate, mers târşâit, akinezie,
tremor.
▪ Akatisia - este o reacţie adversă a terapiei cu antipsihotice, mai ales
convenţionale ce constă într-o stare de nelinişte motorie, în care
pacientul simte nevoia de a se işca în permanenţă. 

PhD L.Duica 45
 ACTIVITATEA
▪ Diskinezia tardivă - reprezintă cea mai de temut reacţie adversă a
tratamentului neuroleptic ca urmare a persistenţei ei în timp, de cele
mai multe ori ea fiind ireversibilă. Cel mai adesea apare după o
perioadă de câţiva ani de tratament şi se caracterizează prin mişcări
ale regiunii oro-faciale sau prin mişcări coreoatetozice ale
segmentelor corpului.
▪ Compulsiile - comportamente repetitive (de ex, spălatul mâinilor,
ordonatul, verificatul) sau acte mentale (de ex, rugatul, calculatul) pe
care persoana se simte constrânsă să le efectueze pentru a neutraliza
obsesiile sau anxietatea pe care o resimte din diferite motive. În
condiţii normale se întâlnesc deseori comportamente compulsive care
au la bază o trebuinţă imperioasă (consum de droguri, cumpărături,
jocuri de noroc, perversiuni sexuale, etc) şi care conduc la realizarea
impulsurilor (Tulburarea obsesiv compulsiva).

PhD L.Duica 46
 INSTINCTELE
• Comportamentul instinctual este şi el perturbat în numeroase tulburări
psihice, vizând mai multe laturi ale naturii umane (comportamentul
alimentar, de apărare, sexual, matern).

• tulburări ale instinctului alimentar (cantitative - anorexie, bulimie;

calitative - pica, potomanie, dipsomanie, etc)
• tulburări ale instinctului de apărare (suicid, parasuicid)
• tulburări ale instinctului sexual (cantitative - tulburări ale dorinţei
sexuale, ale excitaţiei, de orgasm; calitative - exhibiţionism, voyerism,
pedofilie, transvestitism, etc)
• tulburări ale instinctului matern (cantitative - creştere/scădere;
calitative-abandon, infanticid)

PhD L.Duica 47
 SOMNUL

Somnul este o funcţie neurofiziologică ce face parte din ciclul

veghe/somn, ale căror modificări apar în foarte multe tulburări psihice,
mai ales în preambulul acestor tulburări. Aceste tulburări de somn sunt:

▪ insomnii de adormire

▪ insomnii de trezire

▪ insomnii mixte

PhD L.Duica 48
 MODELE IN PSIHOLOGIE

Modelul dinamic-psihanalitic

Modelul cognitiv- comportamental

Modelul umanist-existențialist

PhD L.Duica 49
 TEORIA PSIHANALITICA
▪ Sigmund Freud (1856-1939)

1. Model topografic al psihicului

▪ Constientul este acea parte a psihicului care directioneaza

comportamentul în mod rational
▪ Subconstientul (preconstientul) este locul unde se depoziteaza gânduri,
sentimente, senzatii (reprimate) - ce se afla în afara ariei constientului
▪ Inconstientul - depozitarul tuturor gândurilor, sentimentelor si
senzatiilor si directioneaza, în ansamblu, comportamentul individului

PhD L.Duica 50
 MODEL PSIHANALITIC
Model structural al psihicului

▪ Sinele este un component al personalităţii care există încă de la naştere

şi este considerat a fi conţinătorul tuturor aspectelor instinctuale,
primitive ale personalităţii care sunt transmise ereditar
▪ Eul se conduce după principiul realităţii prin care el orientează persoana
într-un mod raţional, şi anume prin amânarea satisfacerii trebuinţelor
biologice până în momentul în care acestea pot avea loc
▪ Supraeul se formează în urma Eu-lui, prin procesul de introiecţie a
valorilor morale şi sociale deţinute de părinţi, în primul rând, dar şi de
alţi educatori şi de societate, în general.

PhD L.Duica 51
 MODEL PSIHANALITIC
▪ Eul este instanţa care mediază diferite conflicte, în virtutea principiului
realităţii (Sinele si Supareul), iar dacă acest lucru se realizează cu
succes, rezultă o existenţă armonioasă, fără apariţia unor sentimente
puternice, destabilizante.

▪ când eul nu reuşeşte să gestioneze exprimarea echilibrată a celorlalte

componente ale personalităţii (se-ul, supraeul) ia naştere anxietatea, un
sentiment care are un răsunet negativ asupra individului care
semnalizează faptul că ceva rău urmează să se întâmple (de ex,
anxietatea nevrotică este anxietatea determinată de frica de pedeapsă
care ar rezulta în urma exprimării impulsurilor conţinute de Id şi care nu
au putut fi controlate de către Eu)

PhD L.Duica 52
 MECANISME DE APARARE
▪ Eul reduce prin întrebuinţarea mecanismelor de apărare care încearcă
să deformeze, să transforme realitatea într-un anumit fel.
▪ Reprimarea - împiedică pătrunderea, la nivelul conştientului, a unor
impulsuri, sentimente, gânduri conţinute la nivelul Se-ului care, dacă
ar fi conştientizate, ar produce suferinţă.
▪ Negarea - refuzul de a conştientiza o situaţie care ar avea un impact
devastator asupra psihicului, prin intensitatea extremă a trăirii acelei
situaţii.
▪ Proiecţia - mecanismul prin care se atribuie altor persoane impulsuri,
dorinţe, sentimente, din cauza faptului că nu ar fi acceptabile dacă ar
fi conştientizate că aparţin propriei persoane.

PhD L.Duica 53
 MECANISME DE APARARE
▪ Proiectie - Atribuirea unor gânduri/sentimente neacceptate ca apartinând
altor persoane
▪ Negare - Refuzul de a lua în considerare informatii despre ceva sau
despre altii
▪ Regresie - Reîntoarcerea partiala la nivele anterioare de adaptare pentru
a evita conflictele actuale
▪ Deplasare - Redirec¸tionarea unor sentimente/gânduri neplacute catre alt
obiect
▪ Intelectualizare - Concentrare asupra componentelor intelectuale, ale
unei situatii, astfel încât se produce o distantare fata de emotiile
negative

PhD L.Duica 54
 MECANISME DE APARARE
▪ Rationalizare - Utilizarea unor explicatii logice pentru a face unele
gânduri/sentimente de neacceptabile
▪ Somatizare - Transformarea emotiilor negative în simptome fizice, în
felul acesta deplasându-se atent, ia de la preocuparea psihica, la cea
somatica
▪ Formare de reactie - Transformarea unui gând/sentiment nedorit în
opusul acestora
▪ Represie - Trimiterea unor dorinte, nevoi sau impulsuri amenintatoare în
inconstient

PhD L.Duica 55
 TERAPIA PSIHODINAMICA
= are ca principal focus interpretarea conflictului inconstient prin metoda
asociatiilor libere
Metodele utilizate sunt:
- Interpretarea = analiza gandurilor, sentimentelor si a
comportamentului pacientului, legand aceste fenomene de conflicte,
dorinte sau sentimente.
- Observatia = intreptarea atentiei spre comportamentul persoanei
- Confruntarea= incercarea de a da piept cu ceea ce incearca sa evite
pacientul.

PhD L.Duica 56
MODEL COMPORTAMENTALIST

▪ J. Watson (1913)-behaviorism-comportamente observabile-stimul-

raspuns
▪ I. Pavlov-Condiţionarea clasică
▪ Condiţionarea clasică este un tip de învăţare prin care individul învaţă
să răspundă într-un mod particular la un stimul neutru, stimul care, în
mod normal, nu ar declanşa un asemenea tip de răspuns.
▪ De exemplu, anxietatea ce apare în diferite situaţii inofensive poate fi
condiţionată de intervenţia unor stimuli care în mod obişnuit produc
teamă.

PhD L.Duica 57
MODEL COMPORTAMENTALIST
B.F. Skinner - Condiţionarea operantă este un tip de învăţare în care
răspunsul dorit este întărit sau atenuat, în funcţie de consecinţele sale
pozitive sau negative.

▪ Întărirea se caracterizează prin consolidarea unui răspuns prin repetarea

asocierii cu un anumit stimul necondiţionat care, fie că este de tipul unei
recompense, fie urmăreşte evitarea unei condiţii aversive

▪ Pedeapsa - se are în vedere posibilitatea unei pedepse, scade tendinţa de

a efectua comportamentul care poate conduce la confruntarea cu o
situaţie neplăcută (durere, nefericire, etc).

PhD L.Duica 58
 MODEL COGNITIVIST
▪ Modelul cognitivist prezintă o mare asemănare cu modul de
funcţionare al unui computer. Calculatorul preia anumite date pe care
le procesează, le codează şi le înmagazinează. Tot aşa şi omul este
capabil să organizeze, să proceseze şi să depoziteze informaţiile sub
forma memoriei experienţelor trecute.

▪ Omul este înconjurat de un număr impresionant de informaţii de

diverse tipuri care depăşesc capacitatea acestuia de preluare,
interpretare şi utilizare. Intervine însă o organizare a experienţei ce
presupune o structurare a atributelor similare ale unor evenimente şi
face posibilă deducerea unor aspecte generale sau specifice ale
diferitelor situaţii ce intervin.

PhD L.Duica 59
 MODEL COGNITIVIST

▪ Schemele cognitive sunt organizări mentale ale informaţiilor ce la ajută

individul atât la structurarea informaţiilor, dar şi la recunoaşterea şi
înţelegerea elementelor obiectelor sau evenimentelor noi. Recunoaşterea
noilor experienţe se face prin analogia dintre caracteristicile situaţiei noi
cu caracteristicile prezente în schemele deja existente.

▪ Schemele includ informaţii despre o serie de categorie de obiecte sau

evenimente (de ex, scheme ale unor obiecte, fenomene, evenimente,
scheme sociale) care sunt depozitate în memorie sub mai multe forme
(declarativa, procedurala)

PhD L.Duica 60
 MODEL COGNITIV-
COMPORTAMENTALIST
▪ paradigma cognitivista care se focuseaza asupra percep tiei cognitive
a evenimentelor
▪ Paradigma comportamentalista - acele comportamente care induc
consecinte pozitive tind sa ̆se repete, in timp ce acele comportamente
care conduc la consecinte negative sunt reduse şi este mult mai pu̧ tin
probabil sa se repete.
▪ Daca behaviorismul acrediteaza ideea conform ca reia
comportamentele care se repeta sunt cele care conduc cel mai adesea
la rezultate pozitive, cognitivismul aduce conceptul de expectanta -
acea estimare probabila care acrediteaza întarirea unui comportament
ce va urma unui anumit comportament.

PhD L.Duica 61
 TERAPIA COGNITIV
COMPORTAMENTALA
▪ Terapia cognitivă comportamentală (CBT) este un tip de tratament
care se concentrează asupra modului în care gândurile, convingerile
și atitudinile vă afectează sentimentele și comportamentul și vă învață
să vă abilitați să vă ocupați de diferite probleme.
▪ Problemele apar de la semnificațiile pe care oamenii le dau
evenimentelor, precum și evenimentele înseși 
▪ Oamenii pot învăța mai multe moduri benefice de gândire și
comportament. 
▪ Noile obiceiuri pot ameliora simptomele condițiilor mentale și fizice
și pot permite oamenilor să acționeze în moduri mai bune.

PhD L.Duica 62
 TEORIA UMANISTA
▪ Carl Rogers, Abraham Maslow, Viktor Frankl, Rollo May (‘50-’60)-
oamenii au o constiinta reflectiva si au abilitatea de a experimenta auto-
determinarea si libertatea; individul tinde mereu spre dezvoltare si nu
doar înspre satisfacerea diferitelor nevoi sau conflicte emot,ionale;
scoate în relief credinta în liberul arbitru

▪ Paradigma existentialista - îsi are radacinile în filozofia europeana - în

opera lui Kierkegaard, Nietzsche, Sartre, Bubers, Heidegger.

PhD L.Duica 63
PhD L.Duica 64
 LOGOTERAPIA
▪ Logoterapia - 1920 - Victor Frankl
▪ fiinta umana nu este numai o fiinta fizica cu nevoi psihologice, ci are
si o dimensiune spirituala (a treia dimensiune pe langa cea somatica
si psihologica) ce trebuie să se adauge celorlalte două, aceasta
adresandu- se calita̧tilor si capacitatilor unice ale individului care nu
se subordoneaza proceselor fizice si psihologice, asa cum sunt
libertatea, responsabilitatea şi sensul. Aceste calita̧ti umane unice ne
aduc în “existenta ̆”.

PhD L.Duica 65
TERAPIA ANALITIC EXISTENTIALA

▪ In centrul acestei terapii sta conceptul de “EXISTENTA” ce

presupune a trai o viata implinita, in accord cu sine dar si cu lumea,
ceea ce denota existent permanenta a unui dublu dialog (interior si
exterior)
▪ Metoda cuprinde 3 pasi:
- Analiza fenomenologica = concretizarea impresiei
- Restructurare autentica = prelucrarea impresiei fata de valorile
existente
- Actualizare de sine = gasirea unui raspuns adecvat care induce o
actiune.

PhD L.Duica 66
 PSIHOSOMATICA
„Concepţia holistica (integrativa)-unitatea dintre
SOMA şi PSIHE

PhD L.Duica 67
 PSIHOSOMATICA
▪ In SUA Medicina Comportamentala (Behavioral Medicine)
▪ abordarea biopsihosocială a medicinei, un model care recunoaște
importanța abordării interacțiunii dintre factorii fizici, psihologici și
sociali atât în ​prevenirea, cât și în gestionarea bolilor.
▪ Se concentrează pe aplicarea științifică a intervențiilor
comportamentale la o mare varietate de afecțiuni medicale (de
exemplu, astm, afecțiuni gastro-intestinale, afecțiuni cardiace, leziuni
ale măduvei spinării și ale creierului, dureri cronice, cefalee și boli de
dependență)

PhD L.Duica 68
 PSIHOSOMATICA

▪ implicarea în mod predominant a factorilor psihologici în

determinarea unor boli somatice, contribuţia la intensitatea
simptomelor fizice, evoluţia şi tratamentul bolilor

▪ În sens restrâns, termenul de “psihosomatic” desemnează însă o suită

de afecţiuni somatice a căror etiopatogenie şi mod de evoluţie sunt
marcate de importanta participare a factorilor psihologici care, prin
intermediul activării mecanismelor de stres produc diferite
disfuncţionalităţi.

PhD L.Duica 69
 STRESUL
▪ "Stresul este un termen pentru anumite tipuri de experiențe, precum
și răspunsurile organismului la astfel de experiențe; provocări, reale
sau implicite, procesului de reglementare homeostatică a
organismului (Ewen, 1993)

▪ Factori de stres - traume psihice, evenimente de viață negative,

schimbări de viață, dificultăți cotidiene, frustrări, conflicte
intrapsihice, suprasolicitare, boli severe 

PhD L.Duica 70
 STRESUL
Răspunsul la stres 
▪     - Psihologic- afectiv: nervozitate, tensiune, frică, supărare,
neajutorare, etc.
▪     - Cognitiv: creste vigilitatea, atenția, memoria asociată emoțiilor
▪     - Biologic- tahicardie, creșterea respirației, contractură musculară,
etc
▪     - Comportamental - mecanisme de coping (orientat pe emotie,
orientat pe cogniție, orientat pe problemă) sau non-coping
(maladaptativ)

PhD L.Duica 71
 EUSTRESS/DISTRESS

PhD L.Duica 72
 STRES ACUT

PhD L.Duica 73
PhD L.Duica 74
 STRESUL
▪ Stadiu de alarma -”fight or flight”- care pregateste organismul din
punct de vedere fizic (secretie adrenalina si noradrenalina) -
tahicardie, tahipnee, contractura musculaturii, cresterea vigilitatii, etc.

▪ Stadiu de rezistenta - de adaptare la efectele stresului (secretie

cortizol) -cresterea TA si cresterea energiei

▪ Stadiu de epuizare (maladaptativ) - (epuizarea corticosuprarenalei)

-epuizare fizica sau mentala - anxietate, depresie, HTA, etc.

PhD L.Duica 75
PhD L.Duica 76
 MECANISME DE COPING

Mecanismele de coping sunt eforturi specifice, atât psihologice cât și

comportamentale pe care individul le angajează în controlul, tolerarea,
reducerea sau minimizarea evenimentelor stresante (Watson MJ et al,
2008) 

PhD L.Duica 77
 COPINGUL FOCALIZAT PE
PROBLEMA
▪ Copingul activ - acţiuni directe, eforturi crescute îndreptate frontal
către stressor
▪ Planificare - crearea de strategii, planuri pentru rezoluţia problemei
▪ Reţinere - amânarea acţiunilor directe până la momentul oportun de
intervenţie activă 
▪ Inhibiţie - supresia unor activităţi, proiecte care ar putea distrage
atenţia de la concentrarea asupra rezolvării situaţiei stresante
▪ Suport instrumental - căutarea de sfaturi, informaţii, asistenţă la
persoane semnificative sau autorităţi 

PhD L.Duica 78
COPINGUL FOCALIZAT PE EMOŢIE
▪ Suport emoţional - încearcă să găsească suport moral, simpatie,
înţelegere, căldură de la persoanele dragi, apropiate
▪ Reinterpretare - reconstruirea situaţiei stresante în termeni cu
conotaţie pozitivă ceea ce poate conduce la o reconsiderare a situaţiei
şi gestionarea situaţiei 
▪ Negarea - negarea existenţei stresorului în prima etapă a intervenţiei
acestuia, până în momentul în care subiectul devine apt de a dezvolta
strategii adecvate 
▪ Acceptare - acceptarea condiţiilor realităţii (acelea care nu se pot
schimba)
▪ Religie - îndreptarea atenţiei spre Dumnezeu pentru a căuta un suport
emoţional sau a găsi o reinterpretare biblică a evenimentului stresant

PhD L.Duica 79
 COPINGUL MALADAPTATIV

▪ Exprimarea emoţiilor - a da glas emoţiilor negative în dauna

efectuării uor acţiuni constructive în direcţia rezolvării situaţiei
▪ Lipsă de angajament comportamental (renunţare) - neimplicare în
acţiuni concrete de manageriere a stresului
▪ Lipsă de angajament mental (substituţie) - distragerea atenţiei de la
întreprinderea de acţiuni concrete menite a soluţiona o problemă în
favoarea angajării în acţiuni neconstructive

PhD L.Duica 80
 STRATEGII DE COPING
MALADAPTATIVE
▪ Utilizarea tranchilizantelor
▪ practicarea yoga
▪ privitul la televizor 
▪ refugiul în muncă
▪ mâncatul excesiv 
▪ shopping-ul
▪ jocul de cărţi 
▪ fumatul
▪ consumul de alcool, droguri

PhD L.Duica 81
 STRES CRONIC
Mecanismele dezadaptative se produc la următoarele niveluri:
▪ cardiovascular: repetarea valorilor crescute ale TA conduce la
instalarea HTA şi a arterosclerozei, cardiopatiei ischemice, etc.
▪ metabolic: creşterea nivelului de glucoză în timp poate duce la
creşterea rezistenţei ţesuturilor la insulină, dezvoltarea diabetului
zaharat tip I, obezitate.
▪ cerebral: cantităţi crescute de glucocorticoizi împreună cu acidul
glutamic produc importante disfuncţii cognitive (mai ales ale
memoriei declarative) ca urmare a atrofiei hipocampului.
▪ imun: atât catecolaminele cât şi glucocorticoizi în cantităţi crescute au
un efect imunosupresor.

PhD L.Duica 82
 CARDIO-VASCULAR
▪ Afecţiuni cardiovasculare (boala coronariană, HTA, aritmii)

▪ Stressul cronic determinat de diferite circumstanţe cauzează o serie de

efecte la nivel cardiovascular, care au drept rezultat creşterea tensiunii
arteriale sau dezvoltarea bolii coronariene.

▪ În schimb, stresul acut este incriminat mai mult în provocarea aritmiilor

şi chiar a morţii subite

PhD L.Duica 83
 DIGESTIV
▪ Afecţiuni gastrointestinale (ulcerul duodenal, colonul iritabil, boala
Crohn, etc)

▪ O serie de simptome digestive (tulburări de deglutiţie, dureri

abdominale, tulburări de tranzit) au fost atribuite dezechilibrelor
sistemului nervos vegetativ ce survin în diferite condiţii creşterea
tonusului simpatic cu cresterea HCl, dezordini ale motilităţii intestinale
datorată unor ritmuri alectrice anormale ale musculaturii netede ale
rectului şi colonului sigmoid.

PhD L.Duica 84
 IMUNOMODULATOR
▪  Afecţiuni induse de scăderea imunităţii organismului

▪ Interleukina 1 (IL-1), produs al limfokinelor ce este implicată în

răspunsurile imunologice ale celulelor T acţionează şi asupra
hipotalamusului, conducând la creşterea CRF (factorul eliberator de
corticotropină). Creşterea glucocorticoizilor rezultati in situatiile de
stres cronic sea sociaza cu un efect imunosupresor

PhD L.Duica 85
 RELAȚIA MEDIC-PACIENT

PhD L.Duica 86
 BENEFICIILE COMUNICĂRII
EFICIENTE

▪ - schimb de informații (diagnostic corect, tratament corespunzător)

▪ - implicarea pacientului în luarea deciziilor
▪ - aderența la tratament
▪ - control psihologic al bolii
▪ - evoluție mai bună a bolii
▪ - gradul de satisfacție al medicului

PhD L.Duica 87
 MODEL PATERNALIST
▪ Model tradiționalist (relație de tip părinte-copil)
▪ Doctor-rol activ; pacient-rol pasiv
▪ ”centrată pe doctor”
▪ Avantaje: benefic - în situațiile de urgență/de gravitate când medicul
ia decizia cu privire la viața pacientului
▪ - ”aura magică” asupra medicului
▪ Dezavantaje: “manipularea” pacientului, luarea deciziilor în mod
unilateral

PhD L.Duica 88
 MODEL PARTICIPARE
MUTUALĂ

▪ colaborare cu pacientul - luarea deciziilor prin comunicare

▪ fiecare participant aduce informații și resurse
▪ “centrat pe pacient”
▪ principiile teoriei centrată pe pacient (Carl Rogers) - empatie,
autenticitate, respect necondiționat, abordare fără prejudecăți

PhD L.Duica 89
 PRINCIPII ETICE
▪ 1. Autonomia pacientului
▪ - competenţă - capacitatea pacientului de a lua o decizie adecvată ce
priveşte acceptarea unor efectuării unor metode de explorare, acte
terapeutice, etc.
▪ - consimțământ - se referă la consimţirea unui act medical prin
acordarea acceptului în mod voluntar.
▪ 2. Ajutorul - prevenirea sau înlăturarea unei boli şi promovează o
stare de bine, de sănătate,

PhD L.Duica 90
 PRINCIPII ETICE
▪ 3. Non-vătămarea - “primum non nocere”
▪ 4. Dreptatea - distribuţie egală a serviciilor medicale prin care se
acordă ajutor persoanelor în suferinţă,
▪ 5. Confidențialitatea - nedezvăluirea unei informaţii de către medic
unei alte persoane sau numai la cererea/acceptarea pacientului.
 ÎNCREDERE

• medicul transmite integritate

• Consistență în cuvinte și acțiuni, încredere în a se baza pe ce spune
medicul
▪ Comportamentul medicului (grija, interesul, întelegerea, consecvența,
onestitatea, respectarea promisiunilor și ascultarea clientului)
 CONGRUENTA

▪ apare atunci când cuvintele și acțiunile se potrivesc

▪ comportamentele inconsecvente sau incongruente includ asumarea de
angajamente verbale și nu urmărirea lor.
 INTERES AUTENTIC

▪ Pacientul poate detecta când cineva prezintă un comportament

necinstit sau artificial (sa pună o întrebare și apoi să nu aștepte
răspunsul, să vorbească despre el sau ea sau să-l asigure că totul va fi
în regulă)
 EMPATIE

▪ abilitatea de a percepe semnificațiile și sentimentele clientului și de a

comunica acea înțelegere (a fi capabil să se pună pe sine în pantofii
clientului).
• a-ți imagina sentimentele clientului cu privire la experiență
• tehnici de comunicare terapeutică - reflecția, retratarea și clarificarea
 ACCEPTARE

▪ a nu se supără sau a nu răspunde obișnuit la izbucnirile, mânia sau

acțiunea unui client
▪ evitarea judecăților persoanei, indiferent de comportament
▪ nu înseamnă acceptarea unui comportament necorespunzător, ci
acceptarea persoanei ca având anumite probleme
 ATITUDINE POZITIVĂ

▪ a aprecia clientul ca o valoare unică, a respecta clientul indiferent de

comportamentul, fondul sau stilul său de viață
▪ atitudine nejudecată necondiționată ce implică respect
▪ de ex, apelarea clientului pe nume, petrecerea timpului cu clientul și
ascultarea și răspunsul deschis, a lua in considerare ideile și
preferințele clientului in planul de tratament
 REACTII IN FATA BOLII
▪ Anxietatea

▪ Depresia

▪ Regresia

▪ Negarea

PhD L.Duica 98
 ANXIETATEA
▪ stare de nelinişte, de disconfort, de senzaţia de pierdera a controlului,
dificultatea de identificare constând în faptul că la simptomele psihice se
asociază o serie de simptome somatice (tahicardie, transpiraţii, diaree,
greaţă, etc)
▪ “frica de moarte”
▪ “anxietatea de separare” este teama de a părăsi (prin spitalizare) siguranţa
căminului, separarea de cei dragi;
▪ “frica de contactul cu personale străine” constă într-un disconfort creat de
împărtăşirea unor necunoscuţi a elementelor personale,
▪ alte anxietăţi: “frica de durere”, “frica de pierdere a unor părţi ale
organismului, difuncţionalităţii sau esteticii acestora” (amputaţie, orbire,
cicatrici), “frica de dependenţă”, “frica de păcat” (fumat, consum de alcool).

PhD L.Duica 99
 DEPRESIA
▪ Depresia se manifestă prin stare de tristeţe, durere morală, idei de
inutilitate, demoralizare, oboseală, lentoare psihomotorie, tulburări
cognitive, tulburări vegetative ce aparţin depresiei (anorexie, scădere
ponderală, insomnie, constipaţie)

▪ reacţie de doliu
▪ pierderea relaţiilor
▪ pierderea unor părţi sau funcţiuni ale organismului
▪ pierderea independenţei
▪ durere cronică
▪ vină

PhD L.Duica 100

 NEGAREA
▪ se poate produce fie prin blocarea conştientă a gândurilor legate de un
anumit fapt (evitarea reflexiilor, discuţiilor), fie prin reprimarea lor
inconştientă, situaţie în care bolnavul nu este conştient de problema cu
care se confruntă.

▪ apare cu precădere la indivizii puternici, autoritari care şi-au creat “în

ochii proprii” şi ai altora, o imagine de invulnerabilitate şi nu pot să-şi
asume starea de dependenţă indusă de boală

PhD L.Duica 101

 REGRESIA
= mecanism de apărare imatur ce ia naştere la contactul individului cu
suferinţa cauzată de boală şi constă în întoarcerea individului la un
stadiu anterior de dezvoltare (diferite perioade ale copilăriei). Asumarea
rolului de bolnav îi conferă individului un anumit confort deoarece îi
aduce alinare, îngrijire şi îl scuteşte de responsabilităţile vieţii de adult.
▪ Conditii: la bolnavii care au suferit traume severe în copilărie,
suferinţa actuală survine pe un teren psihopatologic (tulburări de
personalitate), afecţiunea are un grad crescut de severitate.

PhD L.Duica 102

 EXAMENUL PSIHOLOGIC

= furnizează informaţii despre psihismul bolnavului - date cognitive şi de

personalitate, date din istoria personală cu un profund impact asupra vieţii
bolnavului, simptomatologia psihiatrică, ş.a, informaţii care sunt
determinate pe cale directă sau indirectă (analize, teste).

PhD L.Duica 103

 METODE DE EVALUARE
▪ OBSERVATIA - Este metoda cea mai frecvent utilizată deoarece ea
nu necesită un echipament special şi oferă informaţii valoroase asupra
caracteristicilor fizice şi psihice ale individului, a diferitelor
manifestări comportamentale ale acestuia. De obicei ea însoţeşte
celelalte metode de examinare psihologică (în special interviul).

▪ trăsăturile bio-constituţionale ale individului (înălţimea, greutatea,

dimensiunile, trăsăturile fizionomice
▪ trăsăturile mobile ale individului (limbajul verbal, paraverbal -
intonaţie, pronunţie, fluenţă, debit şi nonverbal - mimică - expresii
afective, de atitudine; gesturi, mers). În patologia psihiatrică gestica şi
mimica sunt de mare importanţă în depistarea unei psihopatologii.

PhD L.Duica 104

 METODE DE EVALUARE
▪ INTERVIUL constituie metoda de cercetare a unor trăsături de
personalitate (temperamentale, caracteriale), elemente de biografie,
comportamentul relaţional, prezenţa sau absenţa unor simptome
psihiatrice.

▪ Interviul liber, în care întrebările sunt formulate pe loc, în funcţie de

răspunsurile şi atitudinea subiectului. Reclamă din partea psihologului o
abilitate deosebită şi experienţă bogată în domeniu.

▪ Interviul structurat presupune alcătuirea prealabilă a întrebărilor care

urmăresc obţinerea unor informaţii relevante despre subiectul vizat.

PhD L.Duica 105

 METODE DE EVALUARE
• WAIS (Wechsler Adult Inteligence Scale) care este constituit din
următorii itemi:
• cultura generala
• raţionament aritmetic
• memoria cifrelor
• similitudini
• vocabular
• completare de imagini,
• ansamblare de obiecte

PhD L.Duica 106

MATRICE PROGRESIVE RAVEN

PhD L.Duica 107

 METODE DE EVALUARE
▪ Chestionarele de personalitate evaluează trăsăturile de personalitate în
ansamblu ce descriu particularităţile emoţionale, atitudinile, stilul
interpersonal şi motivaţiile fiecărui individ (Inventarul de personalitate
multifazic Minnesota (MMPI)
▪ 550 de întrebări vizează un profil al personalităţii, constituit din: starea
fizică, starea psihică, motivaţii, interese, consideraţii etico-morale, viaţă
socială, profesională, sexuală, simptome psihice). Scalele clinice
măsoară: hipocondria, depresia, isteria, psihopatia, paranoia,
schizofrenia, hipomania.
▪ Testele proiective de personalitate au fost create în scopul de a corecta
unele deficienţe ale chestionarelor de personalitate, mecanismul de
interpretare are la bază teoria psihanalitică, ambiguitatea stimulilor
determină proiecţia asupra acestor stimuli, a gândurilor, sentimentelor,
dorinţelor şi emoţiilor subiectului

PhD L.Duica 108

 METODE DE EVALUARE
• Testul Rorschach constă în prezentarea a 10 planşe (5 alb-negru şi 5
color) şi se solicită persoanei să relateze ceea ce vede sau care este
reprezentarea sa asupra ceea ce vede. Interesează mai mult
caracteristicile de formă decât conţinutul interpretărilor:

▪ considerarea ansamblului sau a detaliilor;

▪ raporturile între forme şi culori;
▪ conţinutul (oameni, animale, plante);
▪ originalitatea răspunsurilor

PhD L.Duica 109

▪ Efectuarea testului Rorschach vizează activitatea intelectuală, emoţiile
exteriorizate şi viaţa emoţională înnăscută. Pentru aprecierea vieţii
emoţionale se iau în considerare culorile şi umbrele sesizate,
răspunsurile de mişcare exprimă predominanţa acţiunilor, etc.
▪ Mecanismul de interpretare al acestor teste are la bază teoria
psihanalitică. Ambiguitatea stimulilor determină proiecţia asupra acestor
stimuli, a gândurilor, sentimentelor, dorinţelor şi emoţiilor subiectului.

PhD L.Duica 110

Testul TAT (Thematic Aperception Test) - prezentarea a 30 de tablouri ce
înfăţişează una sau mai multe persoane într-o situaţie incertă. Subiectul
trebuie să identifice personajele, să explice raporturile dintre acestea, să
aprecieze situaţia anterioară şi să facă o prognoză asupra
deznodământului situaţiei prezentate.

PhD L.Duica 111

 METODE DE EVALUARE
▪ Analiză a caracteristicilor formale ale povestirii (lungimea, bogăţia,
organizarea povestirii) oferă informaţii asupra capacităţii intelectuale a
subiectului, dar şi analiza conţinutului care investighează sfera afectiv-
emoţională reprezentată de trebuinţele, motivaţiile, tendinţele
subiectului.
▪ Mecanism psihanalitic - identificarea cu portretul individului din figură
pe care el îl consideră a fi eroul căruia îi atribuie gândurile, sentimentele
şi dorinţele sale.

▪ Prin metoda biografica se încearcă să se explice tabloul actual psihic şi

comportamental prin recoltarea datelor biografice, mai ales a celor
semnificative care au influenţat în mod negativ structura psihică a
individului (de ex, separarea părinţilor, decesul unui părinte, mediu
violent, abuz fizic, sexual, maltratare, etc).

PhD L.Duica 112

 METODE DE EVALUARE
TESTE DE INTELIGENTA
▪ Testul Binet-Simon, apărut în Franţa, în 1905, a avut scopul de a
investiga, pe baza unor criterii obiective a capacităţii intelectuale, a
copiilor cu handicap mental pentru a se face o selecţie a copiilor care
pot urma o activitate şcolară normală sau a celor care vor fi incluşi în
clase de perfecţionare.

▪ Testul a fost preluat în SUA şi a fost relansat sub denumirea Stanford-

Binet şi în care a fost avansat prima dată noţiunea de coeficient de
inteligenţă (QI). QI = vârstă mentală/vârstă cronologică X 100

PhD L.Duica 113

 METODE DE EVALUARE
▪ Testul Szondi constă în expunerea a 48 de fotografii de bolnavi psihici
organizate în 6 serii. Subiectul trebuie să aleagă din fiecare serie care
conţine reprezentanţi din 8 entităţi nozologice, câte 2 fotografii care-i
plac mai mult şi 2 fotografii care îi displac la fel de mult.

▪ Se consideră că alegerile reprezintă trebuinţele persoanei, iar

respingerile reprezintă trebuinţe refulate în mai multe domenii ale vieţii:
profesie, dragoste, boală

PhD L.Duica 114

 SOCIOLOGIE MEDICALA

PhD L.Duica 115

 SOCIOLOGIE MEDICALA
-DEFINITIE, DOMENIU
▪ Sociologie medicala - analiza sociologică a organizațiilor și
instituțiilor medicale; selectarea metodelor, acțiunile și interacțiunile
profesioniștilor din domeniul sănătății și efectele sociale sau culturale
ale practicii medicale
▪ Sociologia medicală este studiul sistematic al modului în care
oamenii gestionează problemele de sănătate și boli, boli și tulburări și
îngrijirea sănătății atât pentru bolnavi, cât și pentru cei sănătoși
▪ Sociologia medicala studiaza componentele fizice, mentale și sociale
ale sănătății și bolilor

PhD L.Duica 116

 sănătatea „este o stare de bunăstare fizică, mentală și socială completă și

nu doar absența bolii sau a infirmității”

WHO, 2014

PhD L.Duica 117

 SOCIOLOGIA MEDICALA
▪ sociologia sănătății și a bolii
▪ factorii sociali în etiologia bolii
▪ incidența,
▪ prevalența
▪ distribuția
▪ răspunsul social la sănătate și boală
▪ procesul terapeutic
▪ nevoile comunitare de sănătate.

PhD L.Duica 118

 FACTORI SOCIALI
(SOCIODEMOGRAFICI)
▪ Sanatatea ca rasa si etnie - la populatia non-caucaziana mai multe
boli infectioase si/sau contagioase - rujeola, variola, TBC, SIDA
▪ Sanatatea ca gen - Femeile trăiesc mai mult decât bărbații în medie,
dar femeile au rate mai mari de handicap și boala
▪ Sanatatea ca statut socioeconomic - statut educational si
socioeconomic scazut (mai multe zile de spitalizare, boli precum
diabetul, tulburarile psihice, AVC, bolile cardiovasculare,
accidentele)

PhD L.Duica 119

 FACTORI LEGATI DE MODUL
DE VIATA
▪ Fumat (cancer de plamani, boli cardiovasculare)
▪ Alcool (ciroza, ulcer gastric, hipertensiune, dementa, anemie)
▪ Nutritionali (alimentatia bogata in grasimi si carbohidrati si saraca in
fructi si legume, consum crescut de sare favorizeaza bolile cronice
cardiovasculare/dismetabolice)
▪ Obezitate (diabet de tip 2, hipertensiune arterială, dislipidemie, boală
a vezicii biliare, apnee în somn, osteoartrită și dureri de spate)
▪ Stress (boli cardiovasculare si alte boli cronice)
▪ Activitate fizica (scadere/lipsa favorizeaza bolile cronice
cardiovasculare/dismetabolice)

PhD L.Duica 120

 BOALA - CONSTRUCTIA
SOCIALA

Sirri L et al, 2013

PhD L.Duica 121

 FACTORI LEGATI DE BOALA
▪ frecvența în populație
▪ familiarizarea simptomelor cu un membru mediu al populației
▪ predictibilitatea rezultatului
▪ gradul de amenințare și pierdere
▪ debut brusc
▪ intensitatea simptomelor
▪ persistenta simptomelor

PhD L.Duica 122

 FACTORI LEGATI DE PACIENT
▪ Variabile demografice (sex feminin, varsta inaintata)
▪ Reprezentarea cognitiva a bolii (boala se resimte sau nu a fi sub
control personal si mecanismele de coping)
▪ Stres/tulburari psihice (anxioase, depresive)
▪ Personalitate (faciliteaza sau impiedica efectuarea controalelor
medicale)
▪ Traume in copilarie (abuz fizic, sexual, neglijare afectiva, pierderea
unui parinte)
▪ Suport social (familie, loc de munca, prieteni)

PhD L.Duica 123

 FACTORI LEGATI DE MEDIC
▪ Relatia medic-pacient - empatie, comunicare si
▪ Dpdv cognitiv
▪ furnizarea de informații exacte
▪ asigurare
▪ clarificare
▪ repetare
▪ predarea principiilor percepției selective

PhD L.Duica 124

 BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA

1.Tudose F. Fundamente în psihologia medicală, Ed. Fundația

României de Mâine, București, 2007
2. Iamandescu I. B. Psihologie medicală, Ed. Info Medica, București,
2005.

PhD L.Duica 125