Catedra de Sănătate mintală, Psihologie medicală și Psihoterapie

Tema 1. Conceptele fundamentale ale

Psihologiei în medicină. Metode de cercetare
în psihologie.

Realizat:
Cernițanu Mariana – dr.
psihologie, conf. universitar.

1
 Conținut

1. Conceptele fundamentale ale psihologiei în

medicină.
2. Definirea psihologiei medicale. Momente istorice.
3. Postulatele psihologiei medicale.
4. Instrumente de evaluare în psihologie.
5. Metode de evaluare a psihicului uman
6. Direcțiile fundamentale (școlile) în psihologie.
7. Psihologia medicală şi psihologia clinică –
delimitări conceptuale.

2
 PSIHOLOGIA - este studiul științific al
comportamentului și al proceselor mentale.

PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE PSIHOLOGIEI:

- Descriere - informații despre ceea ce se întâmplă de fapt.
-Explicație - informații despre motivul pentru care se
produc evenimentele.
-Predicție - prognoza evenimentelor viitoare pe baza
evenimentelor trecute.
- Modificare - presupune schimbarea sau controlul unor
aspecte ale mediului pentru a schimba comportamentul într-
un mod care să fie benefic atât pentru individ, cât și pentru
societate.

3
 Conceptele fundamentale ale psihologiei
în medicină
• Psihic - Sistemul psihic uman (SPU) - "ansamblu autoreglabil de
stari si procese structurate pe baza principiilor semnalizarii,
reflectarii si coechilibrate prin intermediul unor operatori specifici
de comparare, clasificare, opunere, seriere spatio -temporala, si
generalizare."
Însuşirea materiei special superior organzate cu ajutorul căreia are loc r
eflectarea subiectivă și obiectivă a realității înconjurătoare.
Nivelurile psihicului uman:
Conștient – apr. 5-10% (principiul ”aici” și ”acum).
Subconștient – automatismele, dorințele semisonșt. derpinderile
Inconștient – rezervorul de pulsiuni, dorințe și emoții refulate, etc
Basic psychological concepts

• Conștiința (сознательность) - conștientizarea gâ ndurilor,

imaginilor, senzațiilor și emoțiilor care curg prin mintea cuiva.

• Conștiința (rușinea) (exemplu: a-ți fi rușine cu ceva)-

dimensiunea morală a conștiinței umane, mijlocul prin care
oamenii modifică pulsiunile instinctuale pentru a se conforma
legilor și codurilor morale.
 Conceptele fundamentale ale psihologiei în
medicină
• Personalitate - expresia caracteristicilor și
comportamentului nostru, fiind cea care ne dă unicitatea în
relația cu sinele și cu ceilalți.

• Componentele personalității: temperament, caracter,

aptitudini, valori, interese.

Tulburare de personalitate - distorsiuni în ceea ce privește

percepția personală asupra comportamentului propriu și asupra
relațiilor cu ceilalți.
 Conceptele fundamentale ale psihologiei
în medicină
• Relații interpersonale - interacțiuni ce cuprind, pe de o
parte, unele așteptări (atitudini de receptivitate) și
aporturi (atitudini de inițiativă ), iar pe de altă parte, grade
diferite de intensitate a interacțiunilor.

• Stres – presiune (- +)
• Traumă psihică – reacție acută la eveniment negativ
markant.

• Reziliență – stabilitate prihică .

8
 Conceptele fundamentale ale
psihologiei în medicină

• Sănătate – „o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și

social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților” .
„capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”

• Tulburare/boală – un set de simptome sau comportamente

recognoscibile clinic, asociate în majoritatea cazurilor, cu disconfort
sau interferență în funcționarea persoanei”.
• Un individ devine bolnav psihic atunci cand nu se mai accepta pe
sine insusi sau pe altii, cand are o preocupare excesiva sau
pronunțat negligentă pentru propriul corp si propria persoana,
cand pierde contactul cu realitatea retragandu-se in propria lume
si nu se mai poate adapta normelor sociale, ocupationale si
culturale.
 Psihologia medicală

„... studiul psihologic al relaţiei bolnav-

medic, al aspectelor psihice ale
comportamentelor lor, proceselor morbide
si ale metodelor terapeutice”.
 Psihologia medicală:

• se referă la atitudinea faţă de bolnav şi boală ,

atitudinea faţă de sistemele de îngrijire a
să nă tă ţii, atâ t ale individului bolnav câ t şi ale
celui să nă tos.

• studiază şi reacţia psihică a bolnavului faţă de

agresiunea somatică şi/sau psihică (posibilă
generatoare de boală ) şi mijloacele psihice de
tratament.
Obiect de studiu al psihologiei medicale este:

 Pacientul (bolnavul), componenţa psihica a

bolii lui şi relaţiile sale cu personalul
medico-sanitar (predominant cu medicul)
şi cu familia.

 particularitatile psihologice premorbide

ale individului, atâ t sub aspectul
„rezistenţei”, câ t si al structurii reacţiei
patologice.
 Obiectivele psihologiei medicale

 psihologia omului să nă tos și a pacientului față

de agresiunea somatică sau psihică și efectele
psihologice ale suferinței în diverse faze de
evoluție a bolii;

 relațiile pacientului cu personalul medico-

sanitar, familia și ambianța;

 relația medic-pacient în stabilirea

diagnosticului și desfă șurarea tratamentului;
 Obiectivele psihologiei medicale

 asigurarea confortului fizic și psihic în

condițiile de spital și de suferință ;

 soluții tehnice de specialitate pentru

prevenirea îmbolnă virii și a consecințelor
stă rii patogene;

 factorii psihici și mecanismele producerii

tulbură rilor de somatizare;
 Momente istorice
 Preocupă ri de psihologie medicală există încă din
secolul al XVII-lea, câ nd se accentua pe originea psihogenă a bolii.
Spre sf. secolului XIX au apă rut lucră ri de psihologie medicală , fiind scrise
de psihiatri.

 Ca domeniu clinic aplicativ (practic), psihologia medicală îşi are

originea în SUA, L. Witmer, care în 1890 a înfiinţat o clinică de psihologie
medicală în Pennsylvania, fiind considerat fondatorul psihologiei clinice.
A initiat metoda de examinare clinică a bolnavului, evaluarea
psihometrică , anumite metode recuperatorii.

 !!! Witmer susţinea că bolile care ajung în clinică au la origine deficienţe

de natură intelectual – cognitivă şi propunea pentru rezolvarea lor
metode de training.
 Momente istorice II

• În SUA s-au înfiinţat laboratoare de psihologie clinică

în cadrul spitalelor de psihiatrie, sarcina psihologilor
clinicieni era de a realiza examinarea bolnavilor doar
prin teste.

• In anul 1931, câ nd în cadrul Asociaţiei Americane de

Psihologie s-a înfiinţat o secţie de psihologie clinică
ce avea drept scop coordonarea activită ţii
psihologilor clinicieni.
 Momente istorice III

 În Anglia psihologia medicală modernă a fost

recunoscută ca profesie din 1948 în care se
studia:
 - problematica relaţiei medic – pacient (se
studiază şi efectele psihologice ale bolii).
 - studierea funcţiilor psihologice elementare.
 - legături cu psihologia dezvoltării, psihologia
socială.
 Momente istorice IV

În Româ nia, psihologia medicală - anii ’60. Primul curs

de psihologie medicală - la catedra facultă ţii de
psihologie a Universită ţii Bucureşti de că tre
Gheorghe Ionescu.

• În Moldova, anii 80, la catedra de psihiatrie – de catre

V. Mihlin.
Funcţiile psihologiei medicale:

 1. Participă la descoperirea etiologiei

bolilor, insistind asupra elucidarii
cauzelor de natură psihogenă.
 2. Intervine în asistenţa medicală în
cunoaşterea simptomelor diferitelor boli
şi a conduitei individului în boală.
 3. Este implicată în susţinerea
terapeutică, venind cu mijloace specifice.
 Psihologia medicală interferează cu:

 Psihologia socială
 Psihosomatica
 Psihiatria
 Psihoneurofiziologia
 Psihofarmacologia
 Psihopatologia
 Postulatele psihologiei medicale

1. Importanţa individualităţii şi a
individualizării pacientului.
“nu există boli în afara bolnavilor” (cu
particularită ţile lor individuale) care suferă
purtâ ndu-le;
• D.p.d.v al psihologiei medicale, aceste
particularită ţi reactive nu sunt numai somatice,
ci sunt şi ale persoanei de natura psihică .
 Postulatele psihologiei medicale

2. Influența factorilor de mediu

Fiecare dintre factorii de mediu are o influenţă
dinamizatoare, în funcţie de „labilitatea” perioadei
de dezvoltare a persoanei, de intensitate sau
evolutie.
Factorii de mediu intervin de cele mai multe ori,
prin mijlocirea unei experienţe (sau obisnuinte de
a reactiona) de viaţă . La om factorul de experienta
este esenţial în formarea personalită ţii.
 Postulatele psihologiei medicale

3. Factorul uman in relatia medic-pacient.

Medicii şi întreg personalul medical lucrează cu
oameni bolnavi şi nu cu sindroame patologice, iar
oamenii bolnavi aduc în relaţia terapeutică
medic-pacient o influenţă complexă între factorii
biologici, forţele psihologice şi condiţiile sociale.
 Direcțiile (școlile) științifice care au
contribuit major la dezvoltarea psihologiei
medicale

• Psihanaliza terapia psihodinamică

• Behaviorismul Terapia Cognitiv
Comportamentala )
• Psihologia umanistă (gestaltpsihologia,
terapia centrata pe client, terapiile existențialiste,
• Psihoterapia integrativă
 Curentul (școala) de psihanaliză (pentru
seminar)
S. Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc
noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica
viselor.
 Teoria psihanalitică clasică accentuează cauzele
biologice ale comportamentului uman.

Presupunerile șt-ce ale lui S. Freud:

- Mintea umană îşi îndeplineşte funcţiile utilizând energie, în mod
asemănător funcţionării fiziologice a corpului, care îşi procură energie din
hrană, deosebirea fiind că energia utilizată de minte este de natură psihică.
- Energia corpului poate fi transformată în energie psihică şi invers (teoria
psihosomatică).
- Instinctele sunt forţa motivatoare a personalităţii, ele determinând
nu numai apariţia comportamentului ci şi direcţia acestuia – de a reduce
tensiunea negativă (Eros și Thanatos).
-Visele noastre reflectă dorințele noastre nesatisfăcute și ascunse.
- În scopul protejării eu-lui, mintea noastră elaborează și folosește diferite
mecanisme de apărare ca: refularea, proiecția, sublimarea, raționalizarea, etc
 Curentul (școala behavioristă)

• Behaviorismul - curent psihologic american, aparut

la inceputul sec. XX. Cel care a dat denumirea de
„behaviorism” a fost John B. Watson (1878-1958).
• Apare ca reacție impotriva mentalismului și a curentului
de psihanaliză , care punea accent pe activitatea psihică
(ascunsă ) a perosnalită ții.
• Se bazează pe comportamentul observabil și nu pe
procesele minții (psihice).
 Obiectivele curentului (școala
behavioristă): (pentru seminar)
• Studierea comportamentului uman,
• Relatia dintre STIMUL-RASPUNS.

• Tipuri de condiționare în curentul behaviorist

- Clasică (experimentele lui I. Pavlov și J. Watson)
- Operantă (experimentele lui Skinner)

“Oricine poate fi învățat să fie orice”

John B. Watson
 Psihologia (școala umanistă)

Abordare psihologică ce a apărut în anii 1950, ca reacție la limitările

teoriilor psihodinamice și comportamentale în privința semnificațiilor
comportamentului și naturii dezvoltării sănătoase.
Reprezentanții psihologiei umaniste

Carl
CarlRogersC
Rogers Abraham Maslow
 Piramida de nevoi umane
(după A. Maslow) (pentru seminar)
Psihologia umanistă se bazează pe
urmatoarele convingeri:
–
– •• Cel
Celmai
maiimportant
importantaspect aspecteste
este
prezentul,
prezentul,astfel
astfelîncat
încatabordarea
abordareaumanistăumanistă
se
seconcentrează
concentreazăpe pe"aici
"aicisisiacum",
acum",în înloc
locsa
sa
analizeze
analizezetrecutul
trecutulsau sausăsăprezică
prezicăviitorul.
viitorul.
•• Pentru
Pentruun unpsihic
psihicsănătos,
sănătos,omul omul
trebuie
trebuiesă săîsi
îsiasume
asumeresponsabilitatea
responsabilitatea
pentru
pentruactiunile
actiunilesale,
sale,indiferent
indiferentdacă dacăsuntsunt
pozitive
pozitivesausaunegative.
negative.
•• Fiecare
Fiecarepersoana
persoanaesteesteimportantă
importantăsisi
merituoasă,
merituoasă,prin prinsimpla
simplasa saexisten
existență.ță.
Ac
Acțiunile
țiunilepot
potfifinegative,
negative,însă însăacestea
acesteanu nu
anuleaza
anuleazavaloarea
valoareade defiin
ființățăumană.
umană.
•• Obiectivul
Obiectivulsuprem
supremalalvie vieții
țiieste
este
ob
obținerea
ținereaîn înțelegerii
țelegeriisisidezvoltării
dezvoltării
personale.
personale.Individul
Individulpoate
poatefificu cuadevărat
adevărat
fericit
fericitdoar
doarîncercând
încercândtot tottimpul
timpulsă săfie
fiemai
mai
bun
bunșși isă
săse
seinințeleagă
țeleagăpepesine.
sine.
Nevoile deficitare și nevoile de creștere
(pentru seminar)
 Caracteristicile persoanelor aflate
în curs de actualizare

Prima caracteristică - are conştiinţa tuturor experienţelor. Nici o

experienţă nu este distorsionată sau negată , nu există ameninţă ri pentru
conceptul de sine, persoana poate să tră iască o gamă mai largă de
sentimente, atâ t pozitive câ t şi negative, mai intens decâ t o persoană
defensivă .
A II-s caracteristică - capacitatea de a tră i deplin fiecare moment,
experienţele pe care fiecare moment le aduce au potenţialul de a fi
autentici.
A III-a caracteristică - încrederea în propriul organism, pe care Rogers o
înţelege ca fiind mai degrabă încrederea în propriile reacţii decâ t
încrederea în codul social, sfaturile celorlalţi sau chiar propriul intelect.
Decizia finală pare a fi intuitivă , bazată mai mult pe emoţii, pe ceea ce
individul simte că este bine.
A IV-a caracteristica - sentimentul libertă ţii, persoanele simt că au o
putere personală mai mare asupra vieţii, pentru că ştiu că viitorul depinde
de acţiunile lor şi nu de circumstanţe, evenimente trecute sau alţi oameni.
Metode de cercetare în psihologie
(pentru seminar)

34
 Metode de cercetare în psihologie (pentru seminar)

!!! Avantajele și dezavantajele fiecărei metode

Observaţia Interviul Chestionarea Experimentul

Testele Analizele
Studiile Meta-analiza
psihologice etnografic
de caz
e
Metodele cercetării psihologice au un caracter specific care decurge logic din specificitatea domeniului (ancheta, teste,
ş.a.). Tehnicile de cercetare sunt subsumate metodelor şi reprezintă demersul operaţional al abordării fenomenelor
studiate (chestionarul, interviul, teste proiective, teste pentru evaluarea proceselor cognitive, ş.a.). Instrumentele de
cercetare sunt „uneltele materiale (foaia de observaţie, ghidul de interviu, caietul testului, ş.a.) folosite în demersul de
cunoaştere ştiinţifică a fenomenelor socio-umane”.
 Main research methods used in psychology:

• Experimentul - o încercare de a demonstra una

sau alta ipoteză. Are avantajele menținerii controlului
asupra condițiilor dar uneori prea mult control poate
duce la o situație artificială.
• Sondajul este o încercare de a estima opinii,
caracteristici sau comportament. Poate fi realizat prin
interviuri, chestionare sau înregistrări publice.
• Naturalistic observation involves watching
and recording behavior as it naturally occurs.

• A case study is an intensive investigation of the

person, rather than a representative sample, usually because
the observed is rare or unique.
Introspecția
ca autoobservare
 Evaluarea psihologică - investigarea si evaluarea felului in
care functioneaza psihicul unei persoane
• evaluare cognitivă şi neuropsihologică (atentia, memoria, concentrarea
etc.);
• evaluare comportamentală;
• evaluare bio-fiziologică (reacții);
• evaluare subiectiv-emoţională (felul specific in care reactionează o
persoana in functie de anumiti stimuli, situatii etc.);
• evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de adaptare/aparare;
• evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural în
care se manifestă problemele psihologice;
• evaluarea gradului de discernământ al persoanelor;
• evaluarea dezvoltării intelectuale si psihologice;
• alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice (brainmap)
 Psihologie medicală&
Psihologia clinică:

 psihologia aplicata in patologie si in optimizarea subiecților

umani sanatosi (ex. profilaxia bolilor, optimizarea
performanțelor intelectuale etc.).

 este ştiinţa care studiază mecanismele psihologice implicate

în să nă tate şi boală , şi interfaţa lor cu mecanismele
biologice/genetice.

 Psihologia clinică este o ramură a psihologiei medicale.

 Apr. 80% dintre psihologii care lucrează în instituțiile

medical sunt psihologi clinicieni.
 Funcțiile psihologului clinician (sau cu ce
va poate ajuta el în activitatea profesională)
 (psiho)diagnostic psihologic şi evaluare clinică; -
identificarea factorilor psihologici implicaţi în să nă tate şi boală ;
 intervenţie psihologică generală/primară şi specifică, - cea
specifică , fiind exprimată în consiliere psihologică şi
psihoterapie; vizează controlul, la diverse niveluri de expertiză
(generală /primară versus specifică ), factorilor psihologici
implicaţi în să nă tate şi boală ;
 cercetare; - investigarea rolului factorilor psihologici în
să nă tate şi boală , adesea la interfaţă cu mecanismele biologice
şi genetice;
 educaţie şi formare; - implicarea celor deja formaţi în acest
domeniu atâ t în pregă tirea noilor generaţii de profesionişti
pentru de a deveni psihologi clinicieni, consilieri psihologici şi
psihoterapeuţi (formare iniţială ) câ t şi în dezvoltarea lor
profesională (formare continuă ).
 De reținut:

Cel mai simplu act medical presupune o

relaţie interpersonală, un contact uman
specializat dintre cel care suferă şi cel care
ajută, scopul final fiind:
alinarea suferinţei umane.
 Bibliografie:

1. Eţco C. Cernitanu M. şi a. Psihologia medicală. Suport de

curs. Chişinau. Editura Infomedica, 2013.
2. Cosman D. Psihologie medicală. Iaşi: Polirom, 2010, 462 p.
3. Manea M., Manea T., Psihologie medicală. București, 2004.

42