Tema 1. Psihologie medicală.

Domeniul de
preocupare a psihologiei medicale.

Plan
1. Definirea psihologiei medicale.
2. Momente istorice.
3. Postulatele psihologiei medicale.
4. Psihologia medicală şi psihologia
clinică – delimitări conceptuale.
Psihologia medicală

„... studiul psihologic al relaţiei bolnav-

medic, al aspectelor psihice ale
comportamentelor lor, proceselor morbide
si ale metodelor terapeutice”.
Psihologia medicală:

 se referă la atitudinea faţă de bolnav şi

boală, atitudinea faţă de sistemele de
îngrijire a sănătăţii, atât ale individului bolnav
cât şi ale celui sănătos.

 studiază şi reacţia psihică a bolnavului faţă

de agresiunea somatică şi/sau psihică
(posibilă generatoare de boală) şi mijloacele
psihice de tratament.
Obiect de studiu al psihologiei medicale

 Pacientul (bolnavul),
componenţa psihica a bolii lui şi
relaţiile sale cu personalul
medico-sanitar (predominant cu
medicul) şi cu familia.
 particularitatile psihologice
premorbide ale individului, atât
sub aspectul „rezistenţei”, cît si
al structurii reacţiei patologice.
Obiectivele psihologiei medicale
 psihologia omului sănătos și a
pacientului față de agresiunea
somatică sau psihică și efectele
psihologice ale suferinței în
diverse faze de evoluție a bolii;
 relațiile pacientului cu personalul
medico-sanitar, familia și
ambianța;
 relația medic-pacient în stabilirea
diagnosticului și desfășurarea
tratamentului;
Obiectivele psihologiei medicale
 asigurarea confortului fizic și
psihic în condițiile de spital și de
suferință;
 soluții tehnice de specialitate
pentru prevenirea îmbolnăvirii și
a consecințelor stării patogene;
 factorii psihici și mecanismele
producerii tulburărilor de
somatizare;
 Momente istorice

 Preocupări de psihologie medicală există încă din

 secolul al XVII-lea, când se accentua pe originea
 psihogenă a bolii.
 Spre sf. secolului XIX au apărut lucrări de psihologie
 medicală, fiind scrise de psihiatri.
 Ca domeniu clinic aplicativ (practic), psihologia medicală
îşi are originea în SUA, L. Witmer, care în 1890 a înfiinţat o
clinică de psihologie medicală în Pennsylvania, fiind
considerat fondatorul psihologiei clinice. A initiat metoda de
examinare clinică a bolnavului, evaluarea psihometrică,
anumite metode recuperatorii.

 !!! Witmer susţinea că bolile care ajung în clinică au la

origine deficienţe de natură intelectual – cognitivă şi
propunea pentru rezolvarea lor metode de training.
 Momente istorice II
 În SUA s-au înfiinţat laboratoare de psihologie
clinică în cadrul spitalelor de psihiatrie, sarcina
psihologilor clinicieni era de a realiza examinarea
bolnavilor doar prin teste.

 In anul 1931, când în cadrul Asociaţiei Americane

de Psihologie s-a înfiinţat o secţie de psihologie
clinică ce avea drept scop coordonarea activităţii
psihologilor clinicieni.
 Momente istorice III

 În Anglia psihologia medicală modernă a fost

recunoscută ca profesie din 1948. in care se
studia:
 - problematica relaţiei medic – pacient (se
studiază şi efectele psihologice ale bolii).
 - studierea funcţiilor psihologice elementare.
 - legături cu psihologia dezvoltării, psihologia
socială.
Momente istorice IV

În România, psihologia medicală -

anii ’60. Primul curs de psihologie
medicală - la catedra facultăţii de
psihologie a Universităţii Bucureşti de
către Gheorghe Ionescu.

 În Moldova, anii 80, la catedra de

psihiatrie – de catre V. Mihlin.
Funcţiile psihologiei medicale:

 1. Participă la descoperirea etiologiei

bolilor, insistind asupra elucidarii
cauzelor de natură psihogenă.
 2. Intervine în asistenţa medicală în
cunoaşterea simptomelor diferitelor boli
şi a conduitei individului în boală.
 3. Este implicată în susţinerea
terapeutică, venind cu mijloace
specifice.
Psihologia medicală interferează cu:

 Psihologia socială
 Psihologiei diferenţiale
 Psihologia morală
 Psihiatria
 Psihoneurofiziologia
 Psihofarmacologia
 Psihopatologia
 Psihosomatica
Postulatele psihologiei medicale

 1. Importanţa individualităţii şi a
individualizării pacientului.
“nu există boli în afara bolnavilor” (cu
particularităţile lor individuale) care suferă
purtându-le;
• D.p.d.v al psihologiei medicale, aceste
particularităţi reactive nu sunt numai
somatice, ci sunt şi ale persoanei de natura
psihica.
 Postulatele psihologiei medicale

 2. Influenta factorilor de mediu

 Fiecare dintre factorii de mediu are o influenţă
dinamizatoare, în funcţie de „labilitatea”
perioadei de dezvoltare a persoanei, de
intensitate sau evolutie.
 Factorii de mediu intervin de cele mai multe
ori, prin mijlocirea unei experienţe (sau
obisnuinte de a reactiona) de viaţă. La om
factorul de experienta este esenţial în
formarea personalităţii.
 Postulatele psihologiei medicale

 3. Factorul uman in relatia medic-

pacient.
 Medicii şi întreg personalul medical lucrează
cu oameni bolnavi şi nu cu sindroame
patologice, iar oamenii bolnavi aduc în relaţia
terapeutică medic-pacient o influenţă
complexă între factorii biologici, forţele
psihologice şi condiţiile sociale.
Particularitatile relaţiei medic-pacient

 • Relaţiile dintre medici şi pacienţi - de la

idealizarea romantică până la disperarea cinică.

 • !!! Pacienţii sunt în mod tipic toleranţi faţă de

limitele terapeutice ale medicinii într-un context
în care se simt respectaţi şi ascultaţi în mod
autentic de către medic/personalul medical.
 Modele conceptuale de boală

 • Sub influenţa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur medicina

sf.sec. XIX – înc. sec. XX a fost dominată de un determinism
strict biologic. – modelul biologic al bolii.
 • Engel G. subliniind cauza multifactorială a bolii, în care
elementele specifice (biologice) se înlănţuie cu cele nespecifice
(psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial
al bolii.

 – Sistemul biologic pune accentul pe substratul anatomic,

structural, molecular al bolii şi impactul său asupra funcţionării
biologice a pacientului.
 – Sistemul psihologic pune accentul pe impactul motivaţiei
şi personalităţii privind trăirea bolii şi reacţia la boală.
 – Sistemul social pune accentul pe influenţele culturale de
mediu şi familiale asupra exprimării bolii şi trăirii ei.
Modelul biomedical
 • Este un model reducţionist (ia în considerare doar
factorii biologici).
• Este un model cauzal de tip liniar (bacil-boală).
• Încorporează dualismul (departajează somaticul de
psihic).
• Pune accentul pe starea de boală.
• Ignoră prevenţia bolilor.
• Se focalizează pe organul bolnav făcând abstracţie de
persoană.
• Medicul este responsabil de tratarea bolii.
Modelul biopsihosocial
 – Sistemul biologic pune accentul pe
substratul anatomic, structural, molecular al
bolii şi impactul său asupra funcţionării
biologice a pacientului.
 – Sistemul psihologic pune accentul pe
impactul motivaţiei şi personalităţii privind
trăirea bolii şi reacţia la boală.
 – Sistemul social pune accentul pe
influenţele culturale de mediu şi familiale
asupra exprimării bolii şi trăirii ei.
Modelul biopsihosocial
 • Modelul biopsihosocial:
• Boala are o cauzalitate multifactorială.
• Psihicul nu poate fi separat de somatic şi invers.
• Subliniază atât sănătatea cât şi boala.
• Pune accent nu doar pe tratament dar şi pe prevenţie.
• Suferinţa organului induce suferinţa persoanei.
• Responsabile de prevenţia bolilor, tratament şi
recuperare nu este doar personalul medical, ci şi
societatea şi persoana în cauză.
Relaţia medic-pacient din perspectiva
modelului biopsihosocial

 • Relaţia medic-pacient este o componentă

indispensabila a modelului biopsihosocial.

 • Orice medic trebuie nu doar să aibă

cunoştinţe practice despre starea
pacientului, dar şi să fie familiarizat asupra
particularitatilor psihologice individuale a
pacientului.
 Psihologia clinică:

 Psihologia clinica isi aduce aportul la

reliefarea factorilor psihologici implicati in
starea de sanatate si boala; Este studiul
problemelor psihice care se manifestă în
conduitele normale şi patologice şi ale
intervenţiei în aceste conduite.

 !!! E numita “p. clinica” – pentru ca

vizeaza abordarea individualizata a
subiectului.
 Definiţii ale psihologiei clinice:

 1. Psihologia clinică se referă la înţelegerea cazului

particular al bolnavului care îşi trăieşte boala, cu
temperamentul său, cu istoria şi trecutul său – toate
acestea nuanţând un diagnostic personal şi ducând
la instituirea unui tratament.

 2. Psihologia clinică cercetează individualul

(particularul), unicitatea individului în boală.

 3. Psihologia clinică - un ansamblu de cunoştiinţe şi

abilităţi orientat spre ajutorarea persoanelor ce au
probleme medicale şi comportamentale în scopul
realizării unei adaptări personale mai satisfăcătoare,
cu mai bune posibilităţi de autoexprimare.
 Psihologia clinică:

 psihologia aplicata in patologie si in optimizarea

subiectilor umani sanatosi (ex. profilaxia bolilor,
optimizarea performantelor intelectuale etc.).
 este ştiinţa care studiază mecanismele psihologice
implicate în sănătate şi boală, şi interfaţa lor cu
mecanismele biologice/genetice.
 Prima componentă a psihologiei clinice vizează
investigarea mecanismelor psihologice implicate în
promovarea, optimizarea sănătăţii şi prevenirea patologiei.
 A doua componentă a psihologiei clinice vizează
investigarea mecanismelor psihologice implicate în patologie.
 In directia promovarii, optimizarii
sănătăţii şi prevenirea patologiei,
psihologia clinica:

 - contribuie la furnizarea unor tehnologii de control al

stresului, la obiceiuri alimentare dezadaptative, de
autocontrol emotional, prin urmatoarele directii:
- Profilaxia (preventia) primara – interventia care
previne instalarea bolii.
- Profilaxia secundara – interventia imediata dupa
aparitila bolii, pentru a preveni evolutia si
complicatiile.
- Profilaxia tertiara – interventia in cazul bolilor
cronice (terapia suportiva).
 In direcția investigarii mecanismelor
psihologice implicate în patologie,
psihologia clinica:

 Studiaza etiologia bolilor psihice si somatice,

evidentiind natura psihogena a lor.

 Studiaza comportamentul persoanelor

influentați de factorii psihosociali (domeniile
fiind numite medicina comportamentala si/sau
psihosomatica).
 Functiile psihologului clinician
 (psiho)diagnostic psihologic şi evaluare clinică;
-identificarea factorilor psihologici implicaţi în sănătate şi boală;

 intervenţie psihologică generală/primară şi specifică, -

cea specifică, fiind exprimată în consiliere psihologică şi
psihoterapie; vizează controlul, la diverse niveluri de expertiză
(generală/primară versus specifică), factorilor psihologici
implicaţi în sănătate şi boală;

 cercetare; - investigarea rolului factorilor psihologici în sănătate

şi boală, adesea la interfaţă cu mecanismele biologice şi
genetice;
 educaţie şi formare; - implicarea celor deja formaţi în acest
domeniu atât în pregătirea noilor generaţii de profesionişti
pentru de a deveni psihologi clinicieni, consilieri psihologici şi
psihoterapeuţi (formare iniţială) cât şi în dezvoltarea lor
profesională (formare continuă).
Argumente în favoarea folosirii termenului
de psihologie medicală IONESCU G. (1995)
 – Prezintă un domeniu mai vast decât psihologia clinică,
prin cuprinderea problematicii psihologice adiacente
bolnavului.

 – asigură mari posibilităţi de esenţializare şi teoretizare a

faptelor, datelor şi observaţiilor izvorâte din analiza clinică.

 – păstrează ca aspect fundamental planul relaţional

interpersonal, depăşeşte aria observaţiei directe şi
individuale.

 – se afirmă ca un domeniu aplicativ al psihologiei spre

deosebire de psihologia clinică, care este ferm axată
asupra pacientului.
 De retinut:

 Psihologia medicala studiaza particularitatile

psihologice premorbide ale individului, sub
aspectul „rezistenţei”, si al reacţiei patologice.

 Obiectul de cercetare a ps. med.: pacientul

(bolnavul), componenţa psihica a bolii lui şi
relaţiile sale cu personalul medico-sanitar
(predominant cu medicul) şi cu familia.

 Atenţia principală a psihologiei medicale –componenta

psihologica a actului medical, contactul cu bolnavul
fiind o comunicare terapeutica.
 De retinut:
 Psiholgie clinica este ştiinţa care studiază
mecanismele psihologice implicate în sănătate
şi boală. Este un subdomeniu al psihologiei
medicale.
 Obiectivele psihologiei clinice:
 promovarea, optimizarea sănătăţii şi prevenirea
patologiei.
 investigarea mecanismelor psihologice implicate în
patologie.
De retinut:
Cel mai simplu act medical presupune o
relaţie interpersonală, un contact uman
specializat dintre cel care suferă şi cel
care ajută, scopul final fiind
alinarea suferinţei umane.
 Fiti atenti la gândurile voastre – ele devin acțiunile voastre!
 Fiti atenti la acțiunile voastre – ele devin obișnuințele voastre!
 Fiti atenti la obișnuințele voastre – ele devin caracterul vostru !!!
Multumesc pentru atenție