DELIMITĂRI

CONCEPTUALE ÎN
PSIHOLOGIA SĂNĂTĂȚII
Cele patru direcții în psihologia sănătății

latura psiho-somatică a bolilor - influența factorilor psihosociali asupra evoluției bolilor somatice

latura somato-psihică este constituită din ecoul psihosocial al unei boli somatice, care poate
duce până la apariția unei adevărate boli

relația în plan psihologic între medic și bolnav este menită să influențeze cursul bolii în bine sau
rău (efectul Placebo vs Nocebo)

studiul stilului de viață al bolnavilor cu accent pe activitățile nocive vs activitățile salutogene

PSIHOLOGIA MEDICINA
SĂNĂTĂȚII COMPORTAMENTALĂ

PSIHOSOMATICA
  Psihologia sănătății

 Medicina comportamentală

 Psihosomatica
MODELELE EXPLICATIVE
ALE BOLII ÎN MEDICINĂ
1.MODELUL BIOMEDICAL 2.MODELUL PSIHOLOGIC

3.MODELUL 4.MODELUL BIO-PSIHO-

BIOPSIHOSOCIAL SOCIO-SPIRITUAL
1.MODELUL BIOMEDICAL

“Este de mirare, subliniază Delay şi Pichot că un asemenea model de boală să persiste de

peste 100 de ani şi să rămână încă adânc imprimat în conştiinţa populaţiei dar şi a majorităţii
medicilor”.

"Se tratează cu multă cheltuială şi o capacitate tehnică remarcabilă, organe şi părţi ale corpului
dar niciodată omul bolnav ca entitate biopsihosocială”(T.Dethlefsen)
1.MODELUL BIOMEDICAL

Modelul medical afirmă că boala sau simptomul sunt legate direct de

natura şi gravitatea leziunii somatice ceea ce a condus la apariţia unei
medicini de organ şi a unei ultraspecializări, cultul aparatelor şi a analizelor,
cu deprecierea cunoaşterii personalităţii bolnavului.
Din punct de vedere al abordării simptomului, în modelul biomedical se
încearcă decuplarea simptomului.
1.MODELUL BIOMEDICAL

Modelul biomedical consideră deci boala drept consecinţa unor agenţi patogeni externi:
 traumatici
 biologici
 toxici
Interni:
 dezechilibre biochimice
Modelul biomedical consideră că boala:
 afectează doar persoana
 se caracterizează prin procese patologice clar definite (de exemplu, modificări biochimice)
 presupune un diagnostic precis delimitat
 are o etiologie predominant unifactorială
 necesită un tratament unic (de obicei medicamentos)
1.MODELUL BIOMEDICAL

Eficacitatea acestui model este recunoscută în domeniul bolilor infecţioase și în domeniul

medicinei de urgență.
Limite:
 separă fizicul de psihic şi social
 se focalizează doar pe organ, boală, ignorând personalitatea
 este unilateral şi mecanicist
 ignoră sănătatea şi indirect prevenţia
 nu ţine seama de numeroşi factori ce intervin în geneza bolilor
2.MODELUL PSIHOLOGIC

Introduce ideea legăturii dintre corp şi suflet şi reacţia psihologică la factorii de mediu.
Presupune existenţa unui conflict care conduce la frustrare, frustrarea la rândul ei implică stresul
cronic ce precede starea de boală.
Factori psihologici
1. Dezvăluiţi prin observaţie clinică şi epidemiologică
 psihogeneza tulburărilor mentale (ex. PTSD) şi tulburărilor somatice (boli psihosomatice)
 rolul stresului psihic în declanșare și agravarea bolii
 comportamente de risc pentru boală şi răspunsul psihologic la bolii
 efectul Placebo vs Nocebo
 prezența unor trăsături imunogene de personalitate
 efectul benefic al psihoterapiei asupra creierului
2.MODELUL PSIHOLOGIC

Factori psihologici
2. Demonstraţi prin date de laborator ce se referă la:
 hormonii de stres şi efectele lor viscerale şi imune
 receptorii neuroendocrini (catecolamine, serotonină, histamină, endorfine)
 neuro-pattern pentru unele boli psihosomatice şi tulburări somatoforme
 date neurofiziologice asupra schimbărilor din cursul proceselor neuropsihologice
 Scanări RMN funcționale, CT, biofeedback
2.MODELUL PSIHOLOGIC

 curentul psihobiologic: Holmes şi Rahe (scala evenimentelor critice de viaţă).

 curentul comportamental (E.Miller şi J. Dollard consideră că, pacientul poate fi
decondiţionat de comportamentele nedorite ce pot fi înlocuite cu comportamente dezirabile).
 curentul psihanalitic: factorii emoţionali implicaţi în tulburările psihosomatice sunt de natură
inconştientă
 curentul psihosomatic. Inventatorul termenului “psihosomatic”este considerat a fi medicul
german Christian Heinroth (1818).
3. MODELUL BIOPSIHOSOCIAL - G.ENGEL 1977

Ideea de bază a acestui model: factori biologici, psihologici şi sociali interacţionează într-un sistem complex
determinând starea de sănătate sau vulnerablitate la boală.
Meritul principal al modelul biopsihosocial este reintroducerea în medicină a trăirii subiective a bolii.
Caracteristici:
 consideră bolile ca rezultând dintr-o interacţiune plurifactorială asupra organismului: factori biologici,
psihologici şi sociali;
 recunoaşte intervenţia factorului psihic în patogeneza bolilor somatice, dar nu ca fiind exclusivă (el
acţionând prin modificarea anumitor condiţii ale mediului intern);
 încearcă să stabilească mecanismele prin care aceşti factori psihici şi sociali influenţează sănătatea.
 Spiritualul - căutarea sensului, scopului și
3. MODELUL BIOPSIHOSOCIOSPIRITUAL semnificației finale, în raport cu sine, cu
familia, cu ceilalți, comunitate, natură și sa
cru, exprimate prin credințe, valori, tradiții

Sulmasy (2002) justifică extinderea modelului la unul

biopsihosocial - spiritual, prin amintirea acestui fapt cu adevărat
îngrijirile holistice de sănătate trebuie să abordeze totalitatea
existenței relaționale a pacientului.

"O persoană umană este o ființă în relație - biologic, psihologic,

social și transcendental. Boala perturbă toate dimensiunile unei
relații care constituie pacientul ca persoană umană și, prin
urmare, doar un model biopsihosocial-spiritual poate oferi o
bază pentru tratarea holistică a pacienților." (Sulmasy, 2002).
 SĂNĂTATE
BOALĂ
VINDECARE
3. MODELUL BIOPSIHOSOCIOSPIRITUAL

Arndt Büssing, catedra de teorie medicală și medicină complementară, de la Universitatea din

Witten/Herdecke din Germania analizând atitudinile pacienților cu boli care pot pune viața în pericol a
constatat că atunci când pacienții au îmbrățișat teme spirituale (adică au căutat aspectele pozitive ale unei
situații provocatoare sau au apelat la rugăciune în momentele de cumpănă), au avut o capacitate crescută
de a face față și de a se recuperarea din experiența de boală.
3. MODELUL BIOPSIHOSOCIOSPIRITUAL

Un alt aspect al spiritualității ca sursă de integrare socială și susținere

se bazează în capacitatea sa de a genera altruism. Altruismul în
acest context este în general înțeles ca fiind capacitatea umană de a
avea un scop care este mai mare decât sinele unuia, de obicei în
slujba și devotamentul celorlalți (Frankl, 1984; Hatala, 2011).
Comportamentele sanogene și spiritualitatea

Un alt mod în care spiritualitatea este asociată cu sănătatea este prin promovarea
simultană a comportamentelor care îmbunătățesc sănătatea și prin restricționarea
comportamentelor care afectează sănătatea.
Înțeles și scop în boală

 E. Fromm (1964) a afirmat că sistemele spirituale pot satisface una dintre cele
cinci nevoi umane de bază: un cadru de orientare sau nevoia de a înțelege lumea
și locul nostru în ea.
 Geertz (1973) și Frankl (1984) au sugerat că, concepțiile sacre despre viață
încurajează speranța, precum și sensul moral al experiențelor negative (adică
inegalitatea și nedreptatea), raportându-le la o sferă mai largă a realității în care
acestea devin semnificative.
 Berger (1990) a observat că spiritualitatea poate oferi o sursă de confort, sens și
scop pentru cei care trăiesc evenimente de viață extrem de dificile și negative.
Înțeles și scop în boală

 Kaye și Raghavan (2002) au observat, de asemenea, că spiritualitatea se referă

la coping și facilitează procesul de transcendere a percepțiilor despre ajutor-
helpness.
 Chen și Koenig (2006) au sugerat că spiritualitatea servește la integrarea
traumelor aparent de neînțeles într-o „ordine sacră”, oferind în cele din urmă
cunoștința că chiar evenimentele traumatizante au un loc într-un univers cu scop
mai mare
 !!!

 abuzurile din diferite sisteme spirituale sau religioase LOCUS DE CONTROL

 indivizi cu „orientări de amânare” EXTERN
 SĂNĂTATE
BOALĂ
VINDECARE
 Pentru OMS, sănătatea nu este condiţionată doar de absenţa bolii şi disfuncţia ei, ci
se referă la un proces complex şi multidimensional, în care starea subiectivă de bine
este un element fundamental. Componentele stării de bine sunt:
 1.acceptarea de sine
 2.relaţii pozitive cu ceilalţi
 3.controlul
 4.sens şi scop în viaţă
 5.dezvoltarea personală
Rolul culturii în definirea bolii şi sănătăţii

 sănătatea şi boala sunt apreciate în funcţie de anumite standarde normative

proprii culturii respective, tipului de societate şi nivelului de dezvoltare la care ea a
ajuns;
 medicii sunt cei care definesc boala şi o creează ca ,,rol” social fiind influenţaţi
însă de câmpul social de evaluare a bolii şi sănătăţii;
 există fenomenul modei în apariţia şi tratamentul unor boli.
Rolul culturii în definirea bolii şi sănătăţii

Sănătatea spune A.Athanasiu (1983) este privită:

 de către patolog, ca o stare de integritate;
 de către clinician, ca o lipsă de simptome;
 de către bolnav, ca o stare de bien-etre.
Rolul culturii în definirea bolii şi sănătăţii

După Vithoulkas sănătatea este:

 eliberarea de durere în corpul fizic;
 o stare de bine în general;
 eliberarea de pasiune pe plan emoţional, având ca rezultat o stare de calm şi
seninătate;
 eliberarea de egoism în sfera mentală, având ca rezultat final unificarea totală cu
Adevărul.
Rolul culturii în definirea bolii şi sănătăţii

După Vithoulkas sănătatea este:

 eliberarea de durere în corpul fizic;
 o stare de bine în general;
 eliberarea de pasiune pe plan emoţional, având ca rezultat o stare de calm şi
seninătate;
 eliberarea de egoism în sfera mentală, având ca rezultat final unificarea totală cu
Adevărul.
Rolul culturii în definirea bolii şi sănătăţii

După Downie sănătatea presupune două componente:

 bunăstarea fizică, psihică şi socială;
 fitness - forma fizică optimă, cu cei patru S (din engleză):
• Strenght - forţă fizică;
• Stamina - vigoare (rezistenţă fizică);
• Suppleness - supleţe fizică;
• Skills - îndemânare (abilitate) fizică.
„Sănătatea constă în armonia relaţiilor energetic-informaţionale
dintre individ şi natură. Această armonie se exprimă prin
optimizarea mecanismelor de autoreglare, autoapărare şi
autovindecare a organismului viu. O dinamică activă a sănătăţii
implică organismul ca întreg, pe plan fizic, mental şi spiritual”.

Dr.Youri Kheffeits medic şi cercetător rus în domeniul medicinii

cuantice

Componentele sănătăţii:
 absenţa bolii, disfuncţiilor şi dizabilităţilor
 atitudinea pozitivă faţă de viaţă
 asumarea controlului propriei vieţi
 rezistenţă fizică şi fiziologică
 stare subiectivă de bine
„ social
Parametri:
 fizici: se referă la capacitatea de a
realiza activităţi fizice variate
 psihici: capacitatea de adaptare
la cerinţele mediului
 sociali: capacitatea de a-şi
îndeplini optim rolurile prescrise

Componentele sănătăţii:
 absenţa bolii, disfuncţiilor şi dizabilităţilor
 atitudinea pozitivă faţă de viaţă
 asumarea controlului propriei vieţi
 rezistenţă fizică şi fiziologică
 stare subiectivă de bine
Parametri:
 fizici: se referă la capacitatea de a
realiza activităţi fizice variate
 psihici: capacitatea de adaptare
la cerinţele mediului
 sociali: capacitatea de a-şi
îndeplini optim rolurile prescrise
social
BOALA
„A asculta boala ca şi cum ar fi un limbaj,
un semnal al organismului către noi
pentru a înţelege cauzele ei, este o
modalitate de autocunoaştere, de comuni
care cu noi înşine, în aspectele noastre
cele mai profunde şi este un prim pas
către vindecare.”
A.Mayer
BOALA

Definiţia bolii: manifestare a eşecului de adaptare în luptă cu agresiunile biologice, fizice,

chimice şi psihosociale. (modelul biopsihosocial).
Literatura anglo-saxonă utilizează trei termeni pentru a defini dimensiunile particulare ale bolii:
 Illness - se referă la realitatea subiectivă a bolii, la ceea ce simte, percepe bolnavul;
 Disease - se referă la realitatea biofizică a bolii, respectiv boala aşa cum este ea definită de
cunoaşterea ştiinţifică biomedicală
 Sickness - se referă la a treia dimensiune a bolii, respectiv la realitatea socioculturală a bolii
BOALA ca abatere de la norme

Există anumite tipuri de afecţiuni, care sunt considerate ca stigmatizante din punct de
vedere social.
La ora actuală este vorba despre SIDA, în trecut erau stigamtizate victimele surzeniei,
leprei, abnormalităţii mentale sau tuberculozei.
 CAUZELE
CAUZELE PSIHICE
MENTALE

CAUZELE BOLILOR

CAUZELE
FIZICE
 „Faptul că mintea
domină trupul, de
şi neglijat de
biologie şi de
medicină,
reprezintă
cel mai
fundamental lucru
pe care-l
cunoaştem
despre procesul
vieţii”
Franz Alexander.
 Cauzele fizice sunt cauze uşor detectabile şi vizează un tratament
greşit aplicat organismului în ceea ce priveşte respiraţia, alimentaţia,
viruşi şi bacterii, poluare etc.
 Cauzele psihice vizează o percepţie greşită, ţin de existenţa unor
sentimente şi emoţii negative, cum ar fi tristeţea, sentimentele de
nefericire, de ostilitate, de mâhnire, etc.
Eliminarea simptomelor fără tratarea emoţiei corespondente conduce
inevitabil la apariţia altor simptome sau la eşecul tratamentului aplicat.
BIBLIOGRAFIE T.Anghel, Psihologia sănătății și elemente de psihosomatică
R.Dahlke, Boala ca șansă
R.Dahlke, T.Dethlfsen, Puterea vindecătoare a bolii
R.Dahlke, Boala ca simbol
F. Alexander, Medicina psihosomatică
J.Martel, Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor
Engel GL. The need for a new medical model: a challenge for biomedicine.
Psychodyn Psychiatry. 2012 Sep;40(3):377-96. doi: 10.1521/pdps.2012.40.
3.377.
Puchalski, C., Ferrell, B., Virani, R., Otis-Green, S., Baird, P., Bull, J., et al.
(2009). Improving the quality of spiritual care as a dimension of palliative c
are: the report of the Consensus ConferenceJ. Palliat. Med. 12, 885–904.
doi: 10.1089/jpm.2009.0142
Puchalski, C. M. (2001). The role of spirituality in health care. Proc. (Bayl U
niv Med Cent) 14, 352–357. doi: 10.1080/08998280.2001.11927788
Puchalski, C. M. (2007). Spirituality and the care of patients at the end-of-li
fe: an essential component of care. Omega (Westport) 56, 33–46. doi: 10.2
190/om.56.1.d
Sulmasy DP. A biopsychosocial-spiritual model for the care of patients at th
e end of life. Gerontologist. 2002 Oct;42 Spec No 3:24-33. doi: 10.1093/ge
ront/42.suppl_3.24. PMID: 12415130.