STRESUL

„Aşa cum electricitatea poate în acelaşi timp să

împiedice ori să producă apariţia căldurii, stresul
poate, în funcţie de cum sunt echilibrate lucrurile
atât să iniţieze cât şi să împiedice îmbolnăvirea.”

Dr. Bernie Siegel

2
 Stresul reprezintă o constelaţie de
răspunsuri nespecifice, cu un caracter
general adaptativ, nespecific, provocat
de acţiunea agenţilor stresori asupra
organismului.

3
 nivelul redus de stres conduce la o slabă motivare, subsolicitare, neimplicare şi
implicit performanţe scăzute;

 stresul moderat stimulează personalitatea şi conduce la îmbunătăţirea

performanţelor;

 nivelurile foarte ridicate ale stresului determină anxietate, teamă de eşec,

suprasolicitare, care de asemenea diminuează performanţele;

 pe termen scurt, dacă nu este nici foarte frecvent, nici foarte intens stresul poate
fi considerat un factor de dinamism, combatitivitate şi creativitate.
Sindromul general de adaptare evoluează în trei etape:
⊷ reacţia (stadiul) de alarmă care cuprinde două forme:
⊶ de şoc: hipotensiune, hipotermie, hemoconcentraţie, creşterea permeabilităţii
vasculare, etc;
⊶ contraşoc: răspunsurile, în special endocrine (hipersecreţia de ACTH şi
cortizol dar, şi de adrenalină, cu hiperglicemie etc.
⊷ stadiul de rezistenţă specifică (de revenire) în care organismul pare că s-a
adaptat la situaţie;
⊷ stadiul de epuizare ce se dezvoltă în cazul în care adaptarea, obţinută cu preţul
reacţiilor de contraşoc prelungit, nu mai poate fi menţinută.
  înfulecă în grabă la masă
 implicare redusă în activitate
Tulburări comportamentale: 

pune vina pe seama altora
diminuarea entuziasmului
 pasivitate vs agresivitate
 tentative suicidare
 abuz de substanţe:
 exces(pierderea) apetitului
 insomnii sau hipersomnii
 agitaţie nefirească
 izolare, retragere din lume
 supărare, ţâfnă
 comportament defensiv
 plângeri şi proteste repetate
 accese de plâns
 scrâşnituri frecvente din dinţi
 roaderea unghiilor
 lipsă de satisfacţie
 atitudine critică(autocritică)
 certuri dese cu cei din preajmă
6
 Reacţii fiziologice:
 în sistemul scheleto-muscular: tensiune
musculară, bruxism, dispnee, hiperventilaţie,
fasciculaţii;
 în sistemul cardiovascular: tahicardie, palpitaţii,
HTA;
 în sistemul gastrointestinal: intensificarea
tranzitului;
 în sistemul neuroendocrin: nivel crescut de Ca
şi Co în sânge şi urină;
 la nivelul sistemul imunitar;
 în sistemul dermal: modificări în conductanţa
electrică a pielii, hipertranspiraţie, seboree.

7
 Reacţii emoţionale:  frustrare
 depresie
 anxietate
 ostilitate
 agresivitate
 nelinişte
 labilitate emoţională
 insatisfacţie
 demoralizare
 sentimente de neputinţă
 diminuarea stimei de sine
 culpabilitate
 alienare
 hipocondrie
8
  capacitatea de decizie redusă
Reacţii cognitive:  planificare şi organizare
 căutare redusă de informaţiideteriorări ale
MSD şi MLD
 grad de concentrare scăzut
 „om distrat”
 inhibiţie şi blocare
 creşterea numărului de erori
 viteză de reacţie întârziată
 toleranţă redusă la criticism
 ideaţia obsesivă şi iraţională
 imaginaţie redusă
 orientare spre trecut

9
 Tulburări metabolice  creşterea nivelului glicemiei, sursă
energetică de scurtă durată, care
poate agrava un diabet zaharat
preexistent sau poate favoriza
instalarea acestuia;
 creşterea nivelului de colesterol, cu
depunere pe pereţii vaselor
(ateroscleroză);
 scăderea nivelului de magneziu,
martor foarte fidel din punct de vedere
metabolic al stresului şi care este
responsabil de: spasme musculare,
parestezii, furnicături, ameţeli etc.

10
Setul-probelor de evaluare a stresului emoţional:
⊷ fenomenele electrice şi termice ale pielii
⊷ presiunea arterială
⊷ frecvenţa cardiacă
⊷ ritmul respirator
⊷ reacţiile pupilare
⊷ secreţia salivară
⊷ transpiraţia
⊷ nivelul stres-hormonilor (sânge, urină, salivă)
⊷ încordarea musculară; tremorul manual
⊷ mişcările oculare; frecvenţa clipirilor
⊷ expresia facială
⊷ chestionarele de autoevaluare
Tipuri de stres
⊷ Distresul este termenul care desemnează
stresurile care au un potenţial nociv pentru
organism, nesatisfacerea unor nevoi
vitale, respectiv stimularea zonelor de
neplăcere ale sistemului limbic.
⊷ Eustresul înseamnă excitarea zonelor
de plăcere din sistemul limbic.

12
 Efectele eustresului:
⊷ stimulare optimă
⊷ menţine echilibrul psihic şi fizic
⊷ are efecte de antrenare şi adaptare
⊷ activare de scurtă durată

Efectele distresului:
⊷ solicitare intensă, prelungită,
supraîncărcare
⊷ modificări fiziopatologice
⊷ încordare, tensiune, dezadaptare
⊷ activare de lungă durată
13
 Sursele factorilor de stres apar la
nivel:
⊷ individual
⊷ familial
⊷ profesional
⊷ social
⊷ interferenţa acestor nivele

14
 Nivelul individual
Structura de personalitate şi temperamentul
Trăsături de personalitate vulnerabile la
stres:
⊷ personalitate psihastenă caracterizată
prin tendinţa spre perfecţionism, scrupul
excesiv, nehotărâre anancastă, îndoială
în a lua decizii, rigiditate;
⊷ personalitate senzitivă: activitate
intrapsihică intensă, sensibilitate
accentuată, hiperemotivitate, timiditate,
anxietate;

15
 Trăsături de personalitate
vulnerabile la stres:
⊷ personalitate imatură: adaptabilitate
scăzută, impulsivitate, iritabilitate,
toleranţă redusă la frustrare,
autocontrol redus;
⊷ personalitate distimică: imbold spre
acţiune diminuat, tendinţa spre viziuni
pesimiste şi depresie;
⊷ personalitatea de tip A determină o
toleranţă mai redusă la stresorii
psihosociali

16
TEMPERAMENTUL ⊷ la persoanele extroverte determină
perceperea situaţiilor de viaţă diferit faţă
de persoanele introverte; de exemplu.
deprivarea socială este evaluată de
extroverţi ca fiind mult mai stresantă în
comparaţie cu introverţii; în schimb,
situaţiile cu potenţial de ameninţare sunt
percepute ca stimulante şi provocatcare
de către extroverţi;
⊷ în al doilea rând, relaţia dintre
temperament şi stres se exprimă în
nivelul performanţei (în situaţiile de
subactivare performanţele introverţilor
vor fi mai bune decât ale extroverţilor şi
invers).
17
Etapele ciclului vieţii ⊷ Copilăria
Exemplu: stresul separării de mamă, la 3 ani
socializarea, divorţul părinţilor sau decesul
unuia dintre ei reprezintă un factor foarte
stresant în special până la 12 ani, afectând
armonizarea personalităţii şi comportamentul,
îmbolnăvirea unuia dintre părinţi, apariţia
celui de-al doilea copil etc.
⊷ Adolescenţa: criza de maturizare, dificultatea
integrării sociale;
⊷ Adultul: nevoia de opţiune (profesională,
partener de viaţă), responsabilităţi multiple;
⊷ Bătrâneţea: retragerea profesională, regresia
biologică, fizică, denuclearizarea familială,
18 singurătatea.
Nivelul familial În funcţie de etapa de evoluţie a familiei
putem decela perioade de stres specific:
⊷ constituirea familiei (adaptarea la o altă
persoană poate fi o sursă de stres);
Fazele existenţei conjugale:
⊶ luna de miere;
⊶ faza primelor momente ale
existenţei conjugale angajate,
limitată în general la primii ani;
⊶ faza de căutare a stabilităţii şi a
organizării pe termen lung;
⊶ faza îmbătrânirii împreună
⊷ denuclearizarea familiei (sindromul
cuibului gol)
19
 Boala ca sursă majoră de
stres

⊷ Impactul major pe care îl are

boala asupra persoanei se
datorează influenţei
ameninţătoare care nu provine
din lumea exterioară, ci din
interiorul propriului corp.

20
 Atitudini pe care le traversează o persoană
aflată în situaţia de bolnav:
 atitudine combativă
 atitudine de resemnare
 atitudine de refugiu în boală
 atitudine problematizantă legată de
raportarea bolii
 atitudinea de valorificare
superioară a situaţiei de bolnav în
care se includ toate reacţiile de
depăşire a acestui veritabil impas
care este boala.

21
 Schimbările survenite în viaţa unui
individ odată cu apariţia şi desfăşurarea
bolii pot fi grupate în următoarele
categorii:
⊷ limitarea capacităţilor fizice şi psihice,
pierderea rolurilor obişnuite;
⊷ schimbări de ordin ambiental şi
relaţional, cu impact major în sfera
afectivă, respectiv.

22
 O situaţie specială o constituie copiii ai căror părinţi sunt bolnavi.
Se disting mai multe situaţii ce conduc la traumatizarea
potenţială a copiilor care au părinţi bolnavi:
copilul experimentează inaccesibilitatea emoţională cronică a
părintelui bolnav;

23
  are loc traumatizarea potenţială a copilului prin
identificare cu percepţia părintelui despre o realitate
ameninţătoare;
 transmiterea transgeneraţională a experienţei
traumatice din trecutul părinţilor care nu a fost elaborată
niciodată prin doliu;
 exploatarea copilului, spre exemplu, părintele îi cere
copilului o autonomie şi o independenţă neadecvată
vârstei.

24
 Stresul spitalicesc
⊷ contactul cu un mediu necunoscut
⊷ teama în faţa unui diagnostic
necunoscut
⊷ renuţarea la postura de civil, trecerea
la postura de bolnav
⊷ pierderea intimităţii
⊷ investigaţii dureroase, umilitoare
⊷ adaptarea la un program strict
⊷ pierderea controlului
25 ⊷ lipsa activităţii
 Stresul spitalicesc
Următoarele lucruri îi stresează cel mai mult
pe pacienţii adulţi:
⊷ teama de a nu avea cancer
⊷ teama de a nu pierde un organ
⊷ durerea
⊷ intervenţia chirurgicală
⊷ contactul cu oameni decedaţi
⊷ anestezia generală
⊷ lipsa de informaţii referitoare la boală
La copii apare teama de abandon, frica de
26 durere.
 Modalităţi de combatere a
stresului spitalicesc
⊷ Cromoterapia
În decoraţia interioară a clinicilor
se utilizează pentru pacienţii
depresivi roşu, roz şi portocaliu
iar pentru tranchilizarea
pacienţilor supraexcitaţi toate
nuanţele de verde şi albastru.
27
 ⊷ mirosul specific mediilor
spitaliceşti este asociat adesea
cu anxietatea, durerea şi alte
emoţii negative;
⊷ esenţele eterice uleioase
acţionează asupra stărilor
noastre emoţionale dacă ele sunt
alese în consonanţă cu
tulburarea de care suferim.

28
 Hilaroterapia
Umorul are potenţe terapeutice
incomensurabile, atât în plan medical cât şi
psihologic. S-a constatat că în saloanele
unde este posibilă vizionarea de comedii
aceasta are drept efect o mai rapidă
recuperare a bolnavilor.
29
 Meloterapia

„Chimia sa misterioasă ne picură

în fiecare celulă armonia,
bucuria vieţii, sentimentul de
satisfacţie, de împlinire şi
dorul de necunoscut”
Dumitru Constantin Dulcan

30
 Procese neurofiziologice de vindecare prin
muzică ⊷ muzica este nonverbală, astfel că ea
poate ajunge prin cortexul auditiv direct
la centrul sistemului limbic ce
guvernează experienţele emoţionale şi
răspunsurile metabolice precum:
temperatura corpului, presiunea
sanguină şi ritmul cardiac;
⊷ ajută la colaborarea armonioasă dintre
cele două emisfere cerebrale;
⊷ stimulează sistemul imunitar
⊷ ajută la crearea unor noi căi neuronale
în creier;

31
 ⊷ excită peptidele din creier şi
stimulează producerea de
endorfine, care sunt calmante
naturale secretate de către
hipotalamus ce produc euforia,
emoţiile şi stările schimbătoare.

32
 Vulnerabilitatea la stres
Principalele trăsături de personalitate ce conferă
vulnerabilitate la stres:
⊷ tendinţele interpretative pe un fond de
susceptibilitate crescută;
⊷ rigiditate, încăpăţânare;
⊷ tendinţe pronunţate egocentriste, de
autoconformare;
⊷ tendinţe obsesive şi fobice pe un fond psihic
anxios;
⊷ impulsivitate, emotivitate crescută;
33 ⊷ agresivitate, înclinaţie spre violenţă.
 Surse de stres pentru studenţii la medicină:

⊷ lipsa timpului de recreere şi socializare;

⊷ imposibilitatea de a învăţa tot de trebuie ştiut;
⊷ frica de a nu greşi;
⊷ simţământul de dezumanizare şi singurătate;
⊷ lipsa de bani;
⊷ nesiguranţa în privinţa alegerii profesiei;
34 ⊷ faptul că nu înţeleg ce învaţă.
 Sindromul de stres al rezidentului"
Include: deficit cognitiv episodic, supărare cronică, cinism persuasiv (care se
extinde), probleme familiale.
În cazuri severe, sindromul include depresie majoră, ideaţie suicidară, abuz
de substanţe.

Dintre rezidenţii căsătoriţi, mai mult de 50%:

⊷ nu au timp să-şi vadă prietenii;
⊷ nu au timp să participe la activităţile de gospodărire;
⊷ nu-şi îndeplinesc rolul de soţie/soţ, în particular în timpul weekendului;
⊷ au probleme de încredere.
35
 Nivelul profesional
Există stresori profesionali (ocupaţionali):
⊷ ambianţa fizică (zgomot, noxe, vibraţii,
temperatură)
⊷ din interiorul organizaţiei: atât
suprasolicitarea cât şi subsolicitarea pot
constitui factori de stres;
⊷ din afara organizaţiei: conflictul dintre
rolurile profesionale şi cele familiale,
teama de a nu fi concediat, şomajul

36
Fenomenul de
mobbing
⊷ „mobbing-ul” a devenit un cuvânt
la modă ce desemnează la ora
actuală conflicte, confruntări,
atacuri şi teroare psihică la locul
de muncă.
⊷ acţiunile de mobbing sunt menite
a submina autorespectul şi
imaginea socială a victimei.

37
 Nivelul social
Stresorii la nivel social pot fi generaţi de:
⊷ microcomunitatea în care omul este
integrat (relaţii conflictuale, rigide, nu
oferă oportunităţi de validare);
⊷ macrocomunitate: urbanizarea, ruperea
de tradiţie, existenţa cotidiană dusă într-
un mediu arhitectonic angoasant,
impactul cu zgomotul, violenţa,
însingurarea, televiziunea blochează
80% din populaţie aproximativ 6 ore pe
zi, oferind imagini şabloane saturate în
violenţă.

38
 Interferenţa nivelurilor (rol şi status)- surse
de stresori:
⊷ ambiguitatea rolului
⊷ stresul rolului (suprasolicitare în cadrul
rolului profesional)
⊷ conflicte de rol
Se disting şase tipuri de roluri de
constrângere:
 constrângerile datoriei;
 conflicte interpersonale;
 multiplicitatea rolurilor;
 înţepenirea în rol;
 schimbarea rolurilor;
 restructurarea rolurilor
39
 Tracasările cotidiene ce sunt generate de
diversele domenii ale vieţii cotidiene:
• financiar
• profesional
• familial
• viaţa personală
• sănătate
• responsabilităţi casnice
• relaţii sociale

40
 Ajustarea la stres (copingul)
Există două tipuri de strategii personale
de ajustare la stres:
⊷ centrate pe emoţii: reducerea
tensiunii emoţionale prin încercarea
de a comunica sentimente profunde,
căutarea de suport social, religie etc;
⊷ centrate pe rezolvarea problemelor:
căutarea de informaţii, rezolvare,
evitare, redefinirea problemelor.

41
 Principii de conduită antistres
⊷ Nevoia de afiliere
⊷ Securitatea pe termen lung
⊶ alegerea profesiunii şi a partenerului
(partenerei) de viaţă
⊶ evaluarea propriei sănătăţi
⊷ Noutatea experienţei
⊷ Puterea credinţei
⊷ Odihna
⊷ Învăţarea unei tehnici de meditaţie
⊷ Alimentaţia
⊷ Cura Kneipp, joaca, lectura, masajul, duşul,
mişcarea, cântatul, plânsul, râsul, presopunctura,
ţinerea unui jurnal, practicarea unei discipline
42
spirituale
 Sindromul burn out

43
 Sindromul burn out

Stare de deprimare a minţii ce apare

la persoanele care sunt implicate în
munca cu alte persoane, la cei care
sunt sursă de suport social, recipient,
primesc grijile altora (psihologi,
medici, avocaţi, personal didactic,
asistente medicale).
44
 Factori care duc la instalarea acestui fenomen:
munca neurmată de rezultate imediate
sentimentul de neîmplinire;
nerecunoaşterea calităţii activiăţii;
lipsa încurajărilor şi a gratificaţiilor morale.

45
 Caracteristici burn out:
1. extenuare fizică: lipsă de energie, apatie, efort redus,
insomnie, coşmaruri, simptome somatice (cefalee, tulburări
gastrointestinale, astenie), vulnerabilitate spre accidente.
2. extenuare emoţională.
Triada depresie-neajutorare-disperare (lipsă de speranţă)
reprezintă factori de risc pentru cancer, poate conduce la
suicid sau poate conduce la aplatizare afectivă (se toceşte
bucuria, entuziasmul, speranţa etc), apare cinismul.
3 extenuare mentală: scade randamentul, performanţa, lipsă
de chef de muncă, concentrare

46
 Medicii, rezidenţii şi asistenţii medicali afectaţi de
sindromul burnout sunt mai predispuşi:
să manifeste uz de substanţe
să sufere de depresie, insomnie
la rate alarmant de mari de ideaţie suicidară
să prezinte rate mai mari ale părăsirii locului de
muncă, împovărând astfel managementul resurselor
umane.

47
 Studiile indică rate ale burnout-ului mai mari în rândul
celor din:
specialităţile chirurgicale
oncologie
 medicina primară
 medicina de urgență
 obstetrică ginecologie

48
 Cele 3 simptome cheie specifice
consumului interior dupa J.P.Schroder:

2. extenuare
emoţională

49
Cele 3 simptome cheie specifice
consumului interior dupa
J.P.Schroder:

1. extenuare fizică
Cele 3 simptome cheie specifice
consumului interior dupa
J.P.Schroder:

2. extenuare emoţională
Cele 3 simptome cheie specifice
consumului interior dupa
J.P.Schroder:

3. extenuare mentală
 ⊷ Trăsături de personalitate care au fost
identificate la persoanele ce sunt
predispuse sindromului burnout: roluri
multiple, cei care nu pot spune „nu” şi
se sacrifică pentru alţii, cei care
execută orice activitate într-o tensiune
maximă, oamenii care vor să facă totul
ei înşişi şi nu-i pot delega pe alţii,
indivizii care se definesc prin munca
lor, dorinţa de apreciere şi
recunoaştere, lipsa mecanismelor de
coping la stres şi toleranței la
53 frustrare...
 ⊷ perfectionişti

54
 ⊷ având aşteptări exagerate

55
 Alternative pentru a preveni
instalarea sindromului
burnout:

 decontractarea şi relaxarea
musculară progresivă Jacobson
trainingul autogen Schultz

tehnici de imaginaţie şi vizualizare

Yoga

Qigong

Taichi

Meditaţia - Mindfulness
56
57
 Mindfulness

Mindfulness înseamnă ”să

acorzi atenție experienței care
are loc în momentul prezent,
cu o atitudine curioasă și
deschisă și o bunăvoință de a
fi acolo pentru ceea ce se
întâmplă.”
Diana Winston
58
 Unul dintre pionierii Mindfulness din
S.U.A. este Dr. Jon Kabat-Zinn, Profesor
Emerit de Medicină la Școala Medicală a
Universității Massachusetts.
Una dintre cele mai mari realizări ale lui
este crearea programul MBSR
(Mindfulness Based Stress Reduction
sau Mindfulness pentru reducerea
stresului), care presupune un amestec
de meditație, conștientizarea corpului și
59 mișcare fizică ușoară.
Există peste 30 de ani de studii și
cercetări despre Mindfulness,
multe dintre ele îndreptate
specific spre MBSR, care indică
faptul că un astfel de
antrenament minte-corp poate
avea un efect terapeutic
semnificativ pentru cei care
experimentează stres, anxietate,
hipertensiune arterială, depresie,
durere cronică, migrene, boli de
inimă, diabet și altele.
Din punct de vedere budist, starea conştienţei
pe care o avem de obicei în momentul în care
suntem treji este văzută ca fiind extrem de
limitată şi limitativă. Meditaţia ne ajută să ne
trezim din acest somn al automatismului şi al
inconştienţei.
"Se poate observa cu uşurinţă
obiceiul minţii de a evada din
momentul prezent. Dacă mintea
nu-ţi este umbrită de lucruri şi
gânduri inutile, acesta este cel
mai bun anotimp al vieţii tale. "
Wu Men
 Putem practica Mindfulness în aproape orice
63
moment….
64