TULBURARE ORGANICĂ A PERSONALITĂŢII – EPILEPSIA

PSIHODIAGNOSTICUL EXPRESIEI
atitudine: cooperant/ partial cooperant/coopereaza cu dificultate/ revendicativă
vestimentatie: neingrijit
voce: de intensitate scăzută, monotonă, răspunsuri cu latenţă lungă
privire: ezitantă, tristă
mimica: hipomimie
pantomimica: gestică lentă, redusă în amplitudine

FUNCTIA DE CUNOASTERE
senzatie: hipoestezie; hiperestezie ( iritabilitate, irascibilitate)
perceptie: iluzii vizuale/ pareidolie/ metamorfopsii/ agnozie schema corporala/ halucinatii
vizuale simple, auditive simple, gustative, olfactive, sinestezice / halucinatie heautoscopica
atentie: inertie, perseverare
memorie: hipomnezie, amnezie antero si retrograda, lacunara/ hipermnezie selectivă asupra
unei teme în care are o preocupare excesivă, de obicei o temă abstractă
gindire: bradipsihie/ stereotipii gindire/ rationament steril/ bradilalie cu lipsa de concizie,
amanunte, supradimensionare in explicatii/ lipsa supleţei, promptitudinii, agilităţii/dificultăţi
în trecere de la o acţiune la alta/ tendinţa la perseverare, monotomie
imaginatia: redusa, limitata, disimulatie-agresivitate

FUNCTIA AFECTIVA
dispozitie: disforie, stari crepusculare, paratimii; în epilepsie – caracterul bipolar al
afectivităţii: polul adeziv (afectivitate lentă, concentrată, vâscoasă, incapacitate de a face faţă
exigenţelor) şi polul exploziv (uşurinţa de a răspunde prin reacţii exploziv-agresive, violente,
intempestive, în care critica este scăzută)
emotii: ura pina la distructivitate
sentimente: de inferioritate (egofobe)
pasiuni: ↓interesului, plăcerii/ tendinţă la meticulozitate, exactitate, rigurozitate, ordine/
adezivitate deranjantă faţă de anturaj/ tenacitate şi perseverenţă în a-şi impune punctul de
vedere
instincte: alimentar-polifagie, coprofagie, alotriofagie/ aparare- agresivitate, diminuat,
autotomie/ sexual-diminuat, abolit-anerotism, pervertire, homosexualitate/ matern-infanticid
motivatie: ↓→absentă, secundară sentimentului de condamnare, de marginalizare,
atitudinii de nepăsare

FUNCTIA EFECTORIE
vointa: hipobulie, raptus de violenta exagerata, disabulie
conduita motorie: agitatie psihomotorie, agresivitate, hipokinezie, akinezie
activitate: comunicare verbală: sărăcirea limbajului, timp de latenţă ↑, vorbire lentă,
monotonă, săracă; în formele cu deficite intelectuale pot să apară discalculii, disgrafii,
dislexii, afazii; comunicare non-verbală: lentoare, vâscozitate
somn: hipersomnie

FUNCTIA DE SINTEZA
temperament: flegmatic
caracter: tend. la izolare socială, solitudine
constiinta: obnubilare, stari crepusculare, stare oneroida/ conştiinţa b. păstrată
personalitate: modificare intreg sistem de colaborare si interrelatie a individului cu ambianta

1
intelect: normal/diminuat

DIAGNOSTIC POZITIV de epilepsie:

DIAGNOSTIC POZITIV de tulburare organică de personalitate F07.0
Dg. poz. – istoric stabilit sau altă dovadă de b., leziune sau disfuncţie cerebrală + ≥2 din
următ.:
a. Capacitate constant ↓ de a persevera în activ. cu scop, mai ales când implică lungi prd.
de t. şi satisfacţii amânate.
b. Comportament emoţional alterat, caracterizat prin labilitate emoţională, bună dispoziţie
superficială şi nejustificată (euforie), veselie neadecvată; schimbare rapidă spre
iritabilitate sau scurte explozii de mânie şi agresiune; în unele cazuri poate apărea
apatia, care poate fi trăsătură predominantă
c. Dezinhibarea expresiei necesităţilor şi impulsurilor fără a lua în considerare
consecinţele/convenţiile sociale (pac. se poate angaja în acte dissociale ca: furt, avansuri
soc. nepotrivite, bulimie, sau manifestă desconsiderare pt. igiena pers)
d. Tulburări cognitive sub forma suspiciunii sau ideaţie paranoidă şi/sau excesivă
preocupare pt. o unică temă de obicei abstractă (de ex. religia, adevărul, eroarea, etc)
e. Alterare marcată a debitului şi fluidităţii verbale, tradusă prin: circumstanţialitate,
hiperimplicare, vâscozitate, hipergrafie
f. Comportament sexual alterat (hiposexualitatea sau schimbarea preferinţei sexuale)

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
1.DD al epilepsiei:
Conditii organice: sincopa cardiovasculara, starile hipotimice, crizele de tetanie/
hipoglicemie/ atacuri ischemice tranzitorii/ migrena/ tulburari de somn, in special pavor
nocturn/
Conditii non-organice: accese de furie/ retinerea respiratiei/ hiperventilatie/ isterie (tulb.
disociative)/ schizofrenie/ explozii de agresivitate la o personalitate instabila/ pavor nocturn/
Diagnosticul diferential al epilepsiei (precizat prin explorari clinice si de laborator): starile
hipotimice/ sincopele cardiovasculare/ crizele de tetanie sau crizele isterice/ criza
hipoglicemica/ convulsiile febrile la copii
2.DD al tulb. organice de personalitate:
- schimbarea durabila a personalitatii dupa: o trăire catastrofica (F62.0)/ o afecţiune
psihiatrica (F62.1)
- sidromul post-contuzional (F07.2)
- sindromul post-encefalitic (F07.1)
- tulburarea specifica a personalitatii (F60.-)
- alte tulb. org. de personalitate şi comport. datorate unei cmg, leziuni sau disfc. cerebrale
- sch (halucinaţii)

F62.0 Schimbare durabila de personalitate dupa o experienta catastrofica - schimbare de

personalitate, prezenta pt cel putin 2 ani, ca urmare a expunerii la un factor de stress

2
 catastrofic. Stressul tb sa fie atat de intens incat sa nu fie necesara luarea in consideratie a
vulnerabilitatii personale pt a explica efectul sau profund asupra personalitatii. Tulb e caract.
printr-o atitudine ostila sau de neincredere fata de lume, retragere sociala, sentimente de vid
sau deznadejde, un sentiment cronic de 'a sta ca pe ghimpi' ca si cand ar fi amenintat constant,
si instrainare. Tulb de stress post-traumatic (F43.1) poate sa preceada acest tip de schimb. de
person. Schimbare de person. dupa: experiente in lagar de concentrare, dezastre, prelungita
captivitate cu o posibilitate iminenta de fi ucis, prelungita expunere la situatii reprezentand un
pericol vital, cum ar fi victima unui act de terorism, tortura

F62.1 Schimbare durabila de personalitate dupa o boala psihiatrica - TP, persistand cel
putin 2 ani, care este atribuita experientei traumatice privind suferinta in urma unei boli
psihiatrice severe. Schimbarea nu poate fi explicata printr-o TP anterioara si ar tb sa fie
diferentiata de sch reziduala si alte stari de recuperare incompleta in urma unei tulb mentale
anterioare. Aceasta tulb este caracterizata printr-o dependenta si atitudine de cerere excesiva
fata de altii; convingerea de a fi schimbat sau stigmatizat de b ducand la o incapacitate de a
forma si a mentine relatii stranse si de incredere personale si la izolare sociala; pasiviate,
interese reduse si implicare scazuta in activitati de recreere; plangeri persistente de a fi
bolnav, care pot fi asociate cu plangeri hipocondriacale si un comportament de bolnav;
dispozitie disforica sau labila neprovocata de prezenta unei tulb mentale curente sau tulb
mentale anterioare cu simptome afective reziduale; si pr de lunga durata de functionare
sociala si ocupationala.

TP specifice - paranoida/ schizoida/ instabila emotional/ disociala/ histrionica/ anankastica/

anxioasa/ dependenta/

F07.1 Sindrom postencefalitic - schimbare comportamentala variabila si reziduala

nespecifica in urma vindecarii dupa encefalita fie virala fie bacteriana. Reversibilitatea sdr
este principala diferenta dintre aceasta tulb si tulburarile organice de personalitate.

F07.2 Sindrom postcomotional - un sindrom care se produce ca urmare a unei traume la cap
(de obicei suficient de grava pt a rezulta pierderea cunostintei) si include un numar de
simptome disparate cum ar fi durerea de cap, vertijul, oboseala, iritabilitatea, dificultatea in
concentrarea si efectuarea unor sarcini mentale, alterarea memoriei, insomnie si toleranta
redusa la stress, la excitatie emotionala sau la alcool. Sindrom cerebral post-traumatic
nepsihotic. Sindrom postcontuzional (encefalopatie)

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
 depind: în mare măsură de cauza care determină b./ de forma cl/ de gravitatea lez. cerebrale/
de amploarea tulb. neurolog şi psihice care-i stau la bază/ de condiţiile concrete de îngrijire/
de eficienţa măsurilor terapeutice întreprinse
- în absenţa trat. evol e progresivă cu deteriorare cognitivă nu prin crize cât prin hipoxia şi
TCC datorate crizelor → demenţă accentuată. Crizele pot evolua spre status epilepticus
(urgenţă neurologică cu trat. în secţiile de ATI)
- unele cazuri se caract. prin crize frecv., insuficient ctr. terapeutic sau prin tulb. psihice
interparox. ce se agrav. progres afectând din ce în ce mai mult resursele disponibile ale boln
şi capacit sa de adaptare
- alte cazuri, cu trat. bine condus, continuă să facă crize rare, ce permit însă menţinerea, cu
restricţiile de rigoare, a unui anumit mod de viaţă sau activitate, întrerupt uneori de
evenimente neprevăzute

3
- o a 3-a categorie, respectând cu stricteţe un tratament permanent, ajunge să fie protejată
împotriva crizelor şi să ducă, cu restricţii minime, o existenţă pe măsura posibilităţilor lor
psihice şi fizice
 nu sunt puţine cazurile care, după un anumit nr. de ani de trat., ajung să poată fi considerate
vindecate
 există pericolul unui exitus în urma unui status sau a unor crize survenite în condiţii
deosebite, care pot duce la accidente (înec, arsuri, traumatisme grave, etc.)
Întreruperea tratamentului se face treptat :
- moment ales în fc. de criterii mixte, cl. şi EEG (absenţa anomaliilor paroxistice la
exam. repetate şi menţinerea ameliorării stabile pe prd. ↓ dozelor şi a celei următoare
sevrajului terapeutic)
- dozele se reduc cu 25% din doză la 6-12 luni; dacă reapar crizele se revine la
vechea doză eficientă terapeutic
- numai la 3-5 ani de la ultima criză; pacientul nu se află imediat înaintea sau în
perioada pubertară;

COMPLICATII: status epileptic, accidente, tulb. afective, stări disociative, suicid

TRATAMENT:
Schematic trat. se împarte în:
 profilactic: măsuri de prevenire şi combatere a tuturor cauzelor care duc la apariţia bolii/
îmbunătăţirea asistenţei materno-infantile, prevenirea şi combaterea precoce a infecţiilor şi
TCC (traumatisme obstetricale, accidente de circulaţie sau de muncă, etc.)
 curativ: trat. etiologic (ce asigură îndepărtarea directă şi eficientă a cauzei) - posibil doar în f.
puţine cazuri
- obiectivele principale ale trat. se rezumă la: ctr şi ↓ crizelor; prevenirea şi
combaterea tulb psihice şi neurologice intercritice; asig. cond. necesare pt adaptarea socio-
profesională la limita optimă a posibilităţilor reale ale pac.
! realizate prin asocierea dintre medicaţia antiepileptică, psihoterapie şi un
complex de măsuri igieno-dietetice şi socio-profesionale care, în mod obişniut, depăşesc prin
sfera de cuprindere pe epileptic ca individ
Cauze de insucces terapeutic: nerespectarea de către pac. a dozelor, regularităţii, duratei trat./
alegerea inadecvată a preparatului în raport cu forma electro-clinică de crize, particularităţile
individuale ale cazului/ insuficienţa dozelor/ lipsa unei informări corecte a pac. asupra trat.

1. Tratamentul medicamentos:
 Reprezentat de anticonvulsivante
 se asociază NL în:
 delir şi halucinaţii → în special levomepromazină şi haloperidol
 psihoze cronice şi tulburări de comportament → haloperidol, Lyogenul,
trifluoperazina, tioridazina
 tulburări de personalitate → Neuleptilul, Leptrylul, diazepam şi meprobamat
 carbamazepina este indicată în epi cu tulburări de comportament;
 se mai asoc: psihotone (ex. Nootropil – stimulează act. psihică), neurotroficele (vit. C,
B6, PP)
Medic. de linia I : ac. valproic – VPA, carbamazepină – CBZ, clonazepam (RIVOTRIL) –
CZ
Medic. de linia II: lamotrigina (LAMICTAL) – LTG, gabapentin (NEURONTIN) - GBP

4
 VPA (timostabilizator şi anticonvulsivant): doza iniţială: 20-30 mg/kgc →I zi = 300 mgx2/zi
t. de 3-6 zile → 300 mg x 3 / zi→ doza max. 1200 – 1500 mg/zi→simpt. se ameliorează după
7 zile; pt. combaterea simpt. sec (greaţă, vărsături) se rec. adm în t. mesei→monitorizare
(HLG, teste hep., renale, de sarcină, amilaze, indici de coagulare) iniţial la 3 luni, apoi după 1
an, o dată/an→EA:↑ TGP, ↑TGO, ↓ Tr, peteşii, epistaxis, etoragii, erupţii cutanate, greaţă,
vărsături, diaree, hiperglicemie, somnolenţă, tremor, ↑ apetitul şi ↑ în G, hirsutism,
infertilitate, ovar polichistic
Alternative: CBZ, GBP, LTG
CBZ: doza iniţială: 200 mg /zi→I zi = 200 mg/zi → se ↑ cu 200 mg /zi →200mgx3/zi→
doza max.: 600 – 1000mg/zi→monitorizare: HLG, TGP, TGO, reticulocite, electroliţi, teste
sarcină→puternic inductor enz. hepatic (cit. P450) → ↓ niv. plasm. AD, NL, BZD, inhibitori
de colinesterază→EA: ameţeală, somnolenţă, ataxie, greaţă, raş eritematos generalizat →
necroză epidermică (3% din cazuri), hiponatremie, ↓ Lc, agranulocitoză, anemie aplastică,
↑TGP, ↑TGO, ↑GGT
GBP: doza iniţială: 300 mg x 2 /zi → 300 mg x 3 /zi → 1800 – 2400 mg/zi→ EA:
somnolenţă, cefalee, ataxie, greaţă, vărsături, vertij, astenie→se elimină exclusiv pe cale
renală→indicat la cei cu afecţ. hep.
LTG: doza iniţială: 50 mg x 2 /zi → 2 săpt. → întreţinere: 100 – 200 mg x 2 /zi→ se asoc. cu
VPA 50 mg /zi → întreţinere: 50 – 100 mg x 2 /zi→ EA: angioedem, ameţeli, cefalee,
diplopie, iritabilitate, agresivitate, ataxie, fen. dispeptice

Epilepsie + tulb. psihice: CBZ, VPA, GBP, LTG

Comportament agresiv: CBZ, VPA
Anxietate: CZ (2 mg/zi, 0,5 mg -0,5 mg -1 mg), GBP (poate duce la comport. agresiv,
hipomanie)
Stări psihotice: anticonvul + NL (↓ pragul convuls) (halo, levo, solian 100mgx2/zi D-S pănă
la remiterea ep. psihotic)
Trat. crizei epileptice:
- asigurarea libertăţii căilor resp. + poziţionare în d.lat. pt. prevenirea aspiraţiei secreţiilor în
căile resp.
- prevenirea producerii traum. sec. crizei, îndepărtarea obiectelor tăioase, ascuţite, surse de foc,
apă
- nu e rec. tentativa de blocare a contracţiilor clonice a mbr. → lez. traum. (dezinserţii
tendinoase, rupturi musc.)

Antidepresive cu efecte proconvulsivante reduse:

 SSRI – Trazodon si Nefazodon.
 Citalopramul ar putea fi SSRI cel mai lipsit de riscuri.
 Se evita total_ Amitriptilina, Clomipramina,Dotiepina.
 Prudenta – Mirtazapina, Reboxetina, Venlafaxina.
Antipsihotice cu efect proconvulsivant redus:
 Haloperidol, Trifluoperazina, Sulpirid (dar cu mai putina experienta clinica).

5
 prudenta : Risperidon, Olanzapina, Quetiapina, Amisulprid.
 se evita : Clorpromazina, Laxapina, Clozapina (foarte epileptogena)
! Antipsihotice depot – daca apar convulsii, medicamentul implicat nu poate fi intrerupt
cu usurinta.

PSIHOTERAPIA:
 individuală / de grup → ↓ tendinţei la respingere a boln. cu epi
 indispensabilă ca la orice bolnav cronic;
 se iau în consideraţie aspecte specifice legate de natura particulară a relaţiilor anturajului cu
epilepticul, ca şi a personalităţii acestuia

MANAGEMANT
Obiective-control sau reducere frecventa crize/ prevenire sau combatere tulb psihice,
neurolgice/ masuri igieno-dietetice/ orientare profesionala

Măsuri igieno-dietetice:
 caracter complex, vizând bolnavul şi ambianţa socio-familială în care acesta trăieşte
 interdicţii: evitarea:
 hipoglicemiei /abuzului de dulciuri concentrate
 abuzului de lichide şi sare (încărcarea hidrică favorizează declanşarea crizelor)
 consumului de produse alimentare cu efect excitant sau toxic nervos: cafea, ciocolată,
alcool (precipită apariţia crizelor)
 fumatului, cons. de droguri, abuzului de mdm.
 privarea de somn, stări de tensiune emoţională – rol activator al stimulilor pt. crizele
epileptice
 stimulilor luminoşi intermitenţi: TV, cinema, monitor calc., discotecă
 sportului de performanţă sau a exerciţiilor care cer efort de lungă durată
(hiperventilaţie) sau care implică riscul unor accidente serioase, în eventualitatea unei crize
(alpinism, ski, etc)
 se recomandă o viaţă ordonată şi cumpătată, fără schimbări permanente şi bruşte ale
ritmului de viaţă, fără eforturi fizice şi psihice neobişnuite;
 cei cu crize nocturne – vor evita somnul în decubit ventral, cu capul sub plapumă / pe
perne mari şi moi
 orientarea profesională va tb. să aibă în vedere atât nivelul intelectual cât şi eventualele
tulb. caracteriale → sunt CI toate locurile de muncă în care o eventuală criza implică riscuri
pentru pacient sau anturaj (lucrul la înălţime, cu surse de foc sau electricitate, arme de foc,
temperaturi ↑, zgomote excesive, conducerea mijloacelor de transport, etc);
 informarea celor din jur (şcoală, serviciu) asupra bolii sale.
 interzicerea conducerii autovehiculelor – restricţie menţinută min. 2 ani după ultima criză
(legislaţia variază de la ţară la ţară)
 şcolarizarea copilului – în fc. de posibilităţile sale intelectuale şi frecv. crizelor

Se face reorientarea profesională a epilepticului având în vedere atât nivelul intelectual cât
şi eventualele tulburări caracteriale. Sunt CI locurile de muncă în care o eventuală criză ar
implica riscuri pt. pac. sau anturaj.
În cazul epilepticului care are deja o pregătire profesională se pot lua în discuţie fie
menţinerea în activitate cu asigurarea unor condiţii minime de securitate, fie schimbarea
locului de muncă, reprofilarea sau recalificarea profesională.

6
 Reintegrarea pac. epileptic se va face cu sprijinul unei reţele cu care echipa terapeutică va
colabora: familia (nucleu de bază); MF; specialiştii din alte servicii medicale; comunitatea
religioasă, colegii de muncă, prietenii.
Este necesară cooperarea tuturor celor care vin direct sau indirect în contact cu bolnavul şi
care trebuie să conştientizeze faptul că pac. nu tb. să se simtă obiectul unei atenţii speciale.
Cei apropiaţi tb. să fie informaţi pt. a şti să ia măsurile necesare în cazul apariţiei unei crize
(dispozitiv de fixare limbii-tifon, decubit lat., nu se blochează mişcările convulsive, se
îndepărtează obiectele posibil periculoase).

Dacă evol. e bună, după 2-3 săpt. de spitalizare, se face externarea pac. cu întocmirea
planului terapeutic:
 Trat. conform Rp/
 Se indică reinternare în caz de necesitate
 Ctr. periodic la 6 luni, în condiţii de spitalizare pt. a investiga eventualele efecte adverse
(hepatotoxicitate, pancreatită), apoi la 1 andacă nu sunt pr.
 Monitorizarea hematolog. şi biochi. la 3 luni în primul an, apoi o dată/an
 Ctr. lunar în regim de evidenţă ambulatorie
 Se reamintesc pac. măsurile igieno-dietetice ce au caracter complex, vizând bolnavul şi
ambianţa socio-familială în care acesta trăieşte