Tulburarile psihice (bolile mintale)

Generalitati
Tulburarile psihice (bolile mintale)
Tulburarile mintale sunt conceptualizate ca fiind dereglari functionale ale creierului, care pot fi
cauzate de procese de dezvoltare modelate de interactiunea complexa a geneticii cu experienta
individuala. Cu alte cuvinte, bolile psihice ar avea la baza dezechilibre ale creierului determinate de
influentele ereditare asupra dezvoltarii acestuia, in functie de contextele biologice si de mediu.
Peste o treime din populatia totala a lumii sufera de tulburari mintale. Factorii declansatori sunt
deseori explicati prin intermediul modelului diateza-stres (stresul survine peste o vulnerabilitate sau
predispozitie genetica) si modelul biopsihosocial (care pune accent pe corelatia dintre dintre minte,
organism si influentata factorilor sociali).
Diagnosticarea bolilor psihice este realizata de medicul specialist psihiatru sau psiholog, folosind
diferite metode; in acest scop, importante sunt: istoricul medical al pacientului, observatia si
chestionarele. Tratamentele medicamentoase vor fi recomandate doar de medicii psihiatri, iar sedintele
de psihoterapie vor fi sustinute atat de psihiatrii cat si de psihologi.
Psihoterapia si medicatia sunt principalele optiuni de tratament care implica interventia sociala
(presupune stabilirea relatiei interpersonale intre specialist si pacient), suport si contributie personala.
In functie de gravitatea cazurilor, poate fi necesara internarea sau supravegherea medicala directa si
tratamentul involuntar al bolnavilor, daca legislatia permite acest lucru.

1. Tulburarea de anxietate generalizata

Este o afectiune caracterizata prin anxietate excesiva, griji si panica. Simptomele se manifesta pe o
perioada mai lunga de timp, cel putin 6 luni, si pot fi cauzate de o serie de evenimente sau activitati.
Persoana afectata nu isi poate controla emotiile si grijile.
Tulburarile de anxietate includ si caracteristici ale altor afectiuni: tulburari de panica (atacul de
panica), disconfortul, teama si jena unei persoane care este prezenta in public sau in momentul
interactiunii cu ceilalti (fobia sociala), teama sau grija excesiva de a nu se imbolnavi (tulburarea
obsesiv compulsiva), teama de a nu fi despartit de cei apropiati (anxietatea de separare), frica de
ingrasare (anorexia nervoasa), lamentari privind manifestarea a diverse simptome ale unor boli fizice
declansate de mecanisme psihice (tulburari de somatizare) sau chiar boli grave (hipocondria) si
tulburari de stres posttraumatic.
2. Tulburarea obsesiv-compulsiva
Tulburarea obsesiv compulsiva se caracterizeaza prin existenta ideilor provocate de imagini, obsesii
dar si impulsuri sau indemnul de a face ceva care sa diminueze starea de anxietate (de obicei, o serie
de ritualuri, comportamente repetitive). Desi persoanele care au aceasta afectiune realizeaza ca
actiunile lor nu sunt logice, nu se pot opri fara ajutor. Cauza este necunoscuta. Diagnosticul se bazeaza
pe istoricul medical al pacientului. Tratamentul consta in psihoterapie si terapie medicamentoasa, in
cazurile severe. Acest tip de tulburare se manifesta in egala masura atat la barbati cat si la femei si
afecteaza aproximativ 2% din populatie.
3. Atacul si tulburarile de panica
Atacul de panic este manifestarea brusca a unei stari de disconfort, acces de panica, anxietate si teama
insotite de simptome somatice si cognitive. Tulburarile de panica includ aparitia repetata a atacurilor
de panica, alaturi de temeri referitoare la atacurile viitoare si modificari comportamentale prin care se
evita situatiile care ar putea predispune la noi crize. Diagnosticul este clinic. Atacurile de panica
izolate nu necesita tratament, iar tulburarile de panica sunt tratate prin terapie medicamentoasa,
psihoterapie (cele mai bune rezultate il are terapia cognitiv comportamentala, terapia prin expunere)
sau ambele combinatii.

4. Tulburarile fobice (fobiile)

Tulburarile fobice sunt caracterizate de temeri intense, persistente si neintemeiate declansate de
diverse situatii, imprejurari, obiecte, etc. Acestea provoaca anxietate si dorinta de izolare. Sunt
clasificate ca generale (agorafobia, fobia sociala) sau specifice. Cauzele sunt necunoscute.
Diagnosticul se stabilieste in functie de anamneza si istoricul medical al pacientului. Tratamentul
pentru agorafobie si fobia sociala, de exemplu, consta in psihoterapie (terapie prin expunere, terapie
cognitiv comportamentala) si terapie medicamentoasa.
5. Tulburari de stres
Tulburarea acuta de stres - presupune reamintirea, in mod repetat, a unor lucruri sau situatii
traumatice, coplesitoare. Acest diagnostic se va pune daca simptomele vor persista mai mult de 4
saptamani.
Tulburarea de stres posttraumatic - implica recurenta, amintiri intruzive ale unui eveniment
traumatic, terifiant, dureros. Fiziopatologia bolii este incomplet inteleasa. Simptomele includ evitarea
stimulilor asociati cu evenimentul traumatic, cosmaruri si alte reactii ale organismului caracteristice
stresului (lipsa de somn, anxietate, manifestarea de stari hiperactive, dificultati de concentrare,
tendinta de izolare). Diagnosticul se stabileste pe baza istoricului medical al persoanei in cauza.
Tratamentul consta in terapie prin expunere si tratament medicamentos.
Tulburari de alimentatie
1. Anorexia nervoasa
Anorexia nervoasa este caracterizata prin teama de obezitate si dorinta permanenta de a slabi. La femei
aceasta tulburare cauzeaza amenoree, dar si alte dezechilibre fiziologice. Diagnosticul este clinic.
Majoritatea tipurilor de tratament implica terapia psihica.
2. Bulimia nervoasa
Este caracterizata prin episoade recurente de consum excesiv de alimente, urmate de un comportament
excesiv - varsaturile induse, abuzul de laxative sau diuretice. Simptomele se manifesta de cel putin 2
ori pe saptamana, timp de 3 luni. Diagnosticul este stabilit pe baza istoricului medical si al examenului
clinic. Tratamentul consta in combinarea psihoterapiei cu administrarea de antidepresive prescrise de
medicul specialist.
3. Tulburarea de mancat compulsiv
Mancatul compulsiv se caracterizeaza prin recurenta consumului unor cantitati mari de alimente
insotite de pierderea controlului. Aceasta tulburare nu este urmata de comportamente compensatorii
inadecvate (varsaturi induse sau abuz de laxative). Diagnosticul este clinic.

Tulburari de dispozitie
Tulburarile de dispozitie sunt tulburari emotionale caracterizate prin perioade prelungice de tristete,
bucurie excesiva sau ambele. Acestea sunt considerate stari depresive sau bipolare.
1. Tulburarea bipolara
Specifice tulburarilor bipolare sunt episoadele de manie si depresie, care pot alterna, desi in
majoritatea cazurilor exista o predominanta a uneia sau a celeilalte. Cauzele aceste tulburari nu sunt
cunoscute, dar pot fi implicati factori psihosociali, ereditari si modificari la nivelul
neurotransmitatorilor. Diagnosticul se bazeaza pe istoricul medical al pacientului. Tratamentul ar putea
fi medicamentos insotit, uneori, de psihoterapie.
2. Tulburarea ciclotimica (Ciclotimia)
Aceasta afectiune se caracterizeaza prin episoade hipomaniacale si depresive care alterneaza cu
perioade de calmitate. Acestea sunt mai putin severe decat cele intalnite in tulburarea bipolara.
Diagnosticul este clinic si se bazeaza pe istoricul medical al pacientului. Ameliorarea tulburarii se face

prin educatie, iar in cazul pacientilor cu deficiente functionale se recomanda tratamentul

medicamentos.
3. Tulburarea depresiva majora
Depresia majora consta in manifestarea unuia sau mai multor episoade depresive majore, fara episoade
maniacale, hipomaniacale sau mixte. Aceste episoade de depresie majora nu cauzate de o boala, un
anumit tip de medicamente, sau de catre abuzul de substante.
4. Tulburarea distimica (distimia)
Este o afectiune cronica caracterizata prin simptome depresive, care apar frecvent in timpul zilei,
pentru cel putin 2 ani. La copii aceasta tulburare se manifesta prin iritabilitate, iar diagnosticul se
stabileste dupa cel putin un an de la manifestarea primelor simptome. Prin definitie, acest diagnostic
este stabilit daca interfera cu episoade hipomaniacale, maniacale sau mixte. Simptomele acestei
tulburari depresive nu sunt determinate de cauze medicale, medicatie, droguri ilegale sau alte tulburari
psihice. Daca nu este tratata la timp, pacientul poate dezvolta episoade de depresie majora. In astfel de
cazuri, poate fi diagnosticate atat episoade de depresie majora cat si tulburarea distimica. Daca
episodul de depresie majora este tratat dar simptomele distimice persista se va stabili diagnosticul de
tulburarea distimica.
Tulburari de personalitate
Tulburarile de personalitate sunt des intalnite si sunt caracterizate prin modele de comportament
stabile care provoaca suferinta sau deficiente functionale. Tulburarile de personalitate sunt considerate
a fi declansate de o combinatie de factori genetici si de mediu. Diagnosticul este stabilit clinic, iar
tratamentul consta in sedinte de psihoterapie si in cazul exceptionale in medicatie.
1. Tulburare de personalitate de tip paranoid
Simptome:- refuza sa ierte orice fel de greseala;- manifesta o sensibilitate excesiva in fata esecurilor;au o incredere in sine excesiva;- interpreteaza actiunile celor din jur ca fiind deliberat amenintatoare;in viata de cuplu sunt suspiciosi si gelosi fara motiv;- se simt usor atacati, persecutati;
2. Tulburare de personalitate schizoida
Simptome:
- slabe abilitati interpersonale;- nu raspund la critici sau laude;- apetit sexual scazut;- adesea, manifesta
halucinatii si delir;- actioneaza dezordonat;- pur si simplu vor sa fie singuri;- nu exprima sentimentul
de furie, nici cand este provocat.
3. Tulburare de personalitate schizotipala: Aceste persoane au tendinta mai mult de a se inchide in
sine decat de a interactiona cu ceilalti, si dezvolta anxietate extrema in situatii sociale. Persoanele cu
personalitate schizotipala au deseori probleme in a comunica cu cei din jur si de aceea par distanti din
punct de vedere emotional.
4. Tulburare de personalitate antisociala
Simptome:
- sunt iresponsabili si implusiv in luarea deciziilor;- nu manifesta remuscari fata de raul facut;- mint si
fura;- manifesta un comportament criminal;- neglijeaza siguranta lor si a altora;- sunt indiferenti fata
de sentimentele celorlalti.
5. Tulburarea de personalitate borderline
Simptome:
- comportament suicidar;- sentimente puternice de furie si manie;- anxietate si depresie;comportament impulsiv;- se confrunta cu dependenta de alcool si abuzul de substante;- relatii instabile
cu prietenii, familia
6. Tulburarea de personalitate histrionica
Simptome:
- simt nevoia de a se afla in centrul atentiei;- se imbraca si se comporta provocator;- schimbare
frecventa de comportament;- caracter superficial;- sustin discursuri dramatice, uneori teatrale;- usor
influentabili.
7. Tulburarea de personalitate narcisica

- nevoia permanenta de lauda si admiratie;- profita de pe urmele celorlalti;- sunt lipsiti de empatie;mint in permanenta;- sunt obsedati de faima, putere si frumusete;- manifesta complexul de
superioritate
8. Tulburarea de personalitate evitanta
- inhibare sociale, se retrag de teama respingerii;- preocupare excesiva ca ar putea fi respinsi sau
criticati;- teama pentru rezultatele activitatilor prestate, motiv pentru care se evita realizarea de noi
activitati;- sentimente de incapacitate sociala;- imagine de sine distorsionata;- dorinta permanenta de
imbunatatire a relatiilor sociale
9. Tulburarea de personalitate dependenta
- dificultatea in luarea deciziilor; - sentimente suicidare cand sunt singuri;- comportament suicidar in
caz de abandon;- supunere;- profund afectat de criticile usoare sau dezaprobare;- incapabilitate de a
satisface cerintele vietii cotidiene
10. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva
- nevoia excesiva de perfectiune si disciplina;- preocupare pentru ordine si organizare;- inflexibilitate;lipsa de generozitate;- focusare pe detalii si reguli;- devotament excesiv
Tulburari provocate de expunerea la substante
1. Dependenta de alcool
Este o afectiune caracterizata de consecintele nocive ale consumului repetat de alcool, de un model
compulsiv al acestui exces si uneori de dependenta fiziologica la alcool. Aceasta tulburare este
diagnosticata doar atunci cand comportamentul devin persistent si afecteaza viata de zi cu zi a unei
persoane.
2. Dependenta de amfetamina
Amfetaminele sunt droguri simpatomimetice, stimulatoare ale sistemului nervos central, cu proprietati
toxice si euforice, care cauzeaza: delir, hipertensiune arteriala, convulsii si hipertermie. Tratamentul
presupune supraveghere medicala, medicatie care include benzodiazepine IV (pentru ameliorarea
agitatiei, convulsiilor, hipertensiune arteriala) si terapie de racire a organismului (in cazul
hipertermiei).
3. Dependenta de marijuana (Canabis)
Marijuana este un drog euforizant care poate cauzeaza sedare sau disforie. Prin utilizarea acestea nu se
produce supradozajul. Dependenta psihologica se dezvolta doar in urma utilizarii cronice, dar s-a
demonstrat ca dependenta fizica este scazuta, indiferent de consum. Sevrajul este inconfortabil si
necesita supraveghere medicala.
4. Dependenta de cocaina
Cocaina este o substanta simpatomimetica, stimulatoare a sistemului nervos central cu proprietati
euforizante. Supradozajul poate provoca panica, schizofrenie, convulsii, hipertermie, hipertensiune
arteriala, aritmii, accident vascular cerebral, ischemie intestinala, etc. Toxicitatea va fi tinuta sub
control prin supraveghere medicala, administrarea de benzodiazepine IV (pentru agitatie,
hipertensiune arteriala si convulsii), tehnici de racire a corpului (pentru hipertermie). Sevrajul se
manifesta in primul rand prin depresie, dificultati de concentrare, somnolenta.
5. Dependenta de halucinogene
Halucinogenele fac parte dintr-un grup de medicamente care provoaca reactii imprevizibile,
idiosincratice. Intoxicatia cauzeaza halucinatii cu perceptie alterata, judecata gresita, depersonalizare.
Nu exista niciun sindrom de sevraj stereotip. Diagnosticul este clinic.
6. Dependenta de solventi si substante volatile
Inhalarea de solventi si substante volatile industriale din spray-uri cu aerosoli poate conduce la
intoxicatie. Utilizarea cronica provoaca neuropatii si toxicitate. Utilizarea de solventi volatili (acetati,
alcool, cloroform, eter, hidrocarburi aromatice, hidrocarburi clorurate, cetone) continua sa fie o

problema endemica in randul adolescentilor. Produse, precum: cleiuri, adezivi, vopsele, lichide de
curatare, contin astfel de substante; in consecinta accesul la acestea este facil.
7. Dependenta de nicotina
Este vorba despre dependenta de produsele din tutun, cauzata de substanta nicotina. Fumul care
provine de la tigari, pipe, trabucuri contine mii de substante chimice nocive, printre care si nicotina.
Starea de spirit si efectele fizice produse temporar sunt placute, dar folosirea indelungata a nicotinei
produce dependenta. Renuntarea la fumat provoaca simptome de sevraj, iritabilitate si anxietate.
8. Dependenta de opioide
Opioidele sunt substante euforizante, care in doze mari provoaca sedare si depresie respiratorie.
Simptomele pot fi tinute sub control prin medicatie specifica (de exemplu, naloxon) sau prin intubatii
endotraheale si ventilatie mecanica. Manifestarile corelate cu renuntarea la opioide sunt: anxietatea,
iritabilitatea, cresterea frecventei respiratorii, diaforeza, lacrimare, rinoree, midriaza, crampe
stomacale; in cazurile mai grave apar: frisoane, contractii musculare, hipertensiune, tahicardie,
anorexie, greata, varsaturi si diaree. Diagnosticul se pune in urma consultului clinic si al testelor de
urina. In sevraj, pacientul poate fi tratat cu medicatie de substitutie pentru opioide, de exemplu,
metadona sau buprenorfina.
9. Dependenta de anxiolitice si sedative
Substantele anxiolitice si sedative (hipnotice) sunt: benzodiazepine, barbiturice si alte medicamente
similare. Dozele mari pot provoca apatie si deprimare respiratorie, care poate fi tinuta sub control prin
intubare si ventilatie mecanica. Consumatorii cronici pot manifesta in timpul sevrajului agitatie,
convulsii, etc; din aceasta cauza renuntarea se face treptat si va fi insotita de terapia de substitutie (
fenobarbital), daca este nevoie.

Sexualitatea si tulburarile sexuale

1. Transsexualitatea
Se caracterizeaza printr-o identificare puternica si persistenta cu celalalt gen: cei in cauza simt ca sunt
victime ale unui accident biologic si sunt inchisi intr-un corp care nu se potriveste identitatii lor de
gen. Persoanele care manifesta aceasta afectiune poarta denumirea de transsexuali. Aceasta perceptie
si convingere este considerata o boala psihica, motiv pentru care se incadreaza in lista tulburarilor
psihice.
2. Parafilia (tulburare a comportamentului sexual)
Parafiliile sunt fenomene recurente, intense sustinute de fantezii sexuale, comportamente indecente si
nepotrivite care implica utilizarea de obiecte, relatii nepotrivite cu tineri sau copii, suferinta sau
umilirea de sine sau a partenerului pentru obtinerea satisfactiei sexuale.