TULBURARI CONVERSIVE SI DISOCIATIVE

1. Simptome somatice care reflect starea psihic

Stressul psihosocial care produce conflict i necesit adesea un rspuns adaptativ se poate
manifesta sub form de simptome de afeciune organic. Tulburarea emoional este adesesa
exagerat sau negat de pacient i, uneori, de medic. Cauza i mecanismul de apariie a
simptomului poate fi destul de evident de ex., anxietatea i fenomenele mediate
adrenergic (prin descrcare de adrenalin de ctre sistemul nervos simpatic), cum ar fi
tahicardia i transpiraia. Cu toate acestea, mecanismele sunt deseori neclare, dei n general
se consider c este vorba de aciune direct tensional (cum ar fi tensiunea muscular
crescut) sau prin intermediul unui proces de conversie.
Conversia = procesul incontient de transformare a unui conflict psihic i a anxietii
n simptom somatic = a fost legat tradiional de comportamentul isteric (histrionic). n
medicina general conversia trebuie privit separat; ea exist la ambele sexe i la pacieni cu
orice tip de personalitate. Este prezent n fiecare zil aglomerat la dispensarele obinuite,
dar este puin neleas i rareori recunoscut de medic. n conjsecin, un astfel de pacient
este supus unor teste multiple, incomode, scumpe i uneori periculoase, pentru investigarea
unor afeciuni organice incerte presupuse.
Practic, orice simptom poate deveni un simptom de conversie. Cel mai frecvent este
durerea (de ex. Durerea facial atipic, cefaleea vag, disconfortul abdominal fr o
localizare precis, durerea de spate, durerea de gt, disuria, dispareunia, dismenoreea).
Bolnavii pot selecta incontient un simptom, deoarece el este o metafor pentru condiia lor
psihosocial: un pacient are o durere toracic dup ce a fost respins de persoana iubit
(inima rnit), un altul care simte c greutile sale sunt prea dificil de suportat are dureri
de spate (ex. cu pacienta care a fcut un compromis iertndu-i partenerul de infidelitate i
care reclam cvasipermanent dureri la nivelul muchilor paravertebrali incontient se
acuz c l-a iertat, c nu are coloan vertebral spre a se descurca singur; i reproeaz
propria dependen). Invers, pacienii pot mprumuta un simptom de la alt persoan:
studenii de la medicin ce i i magineaz c au toate bolile celor pe care i trateaz, cei ce se
prezint la medic pentru dureri n piept dup ce o rud a vut un infarct (crete receptivitatea
pentru stimuli interoceptivi anterior neutri). Un al treilea grup de pacieni este reprezentat de
cei ce au avut nainte simptomul produs de o cauz organic (de ex. o fractur dureroas,
durere precordial, hernie de disc), dar care cauz s-a vindecat; n timpul unui stress
psihosocial simptomul reapare sau persist dup tratament adecvat, sub form psihogen
(conversie) = metasimulare (mecanismul e incontient, ca i la disimulare).
Isteria n mas = variant de conversie = un grup de persoane devine brusc
preocupat de o problem, cum ar fi otrvirea alimentelor, substanele toxice din aer; cei n
cauz dezvolt simtome care le imit pe cele ale celor care au imaginat primii problema.
Isteria n mas apare cel mai frecvent la copiii preadolesceni sau la adolesceni, care devin
bolnavi la coal, dar poate s apar i n alte situaii (fenomenul social este cel de
contagiune informaional). Dei poate fi spectaculoas i greu de diagnosticat iniial, ea
devine de obicei evident i are efecte benigne.
Anxietatea i depresia (ca simptome, mai puin ca sindroame) sunt provocate de
obicei de solicitarea psihologic i se pot exprima ca localizare n orice zon a corpului.
Diagnostucul nu este dificil dac manifestrile sunt polimorfe, iar pacientul nu i ascunde
suferina psihologic i teama. Devine dificil atunci cnd este implicat un singur organ sau
sistem, iar bolnavul nu mrtutisete tulburrile emoionale. Aceste cazuri sunt prezentate
adeseea drept depresie mascat. Disforia i simptomele de depresie precum insomnia, lipsa
de ncredere n propria persoan, lentoarea psihomotorie i atitudinea pesimist sunt
frecvente. Pacientul poate s nege depresia sau poate fi contient de prezena ei (sau a

Page 1 of 13
anxietii), dar poate s susin insistent c acestea sunt secundare unei boli somatice
neidentificate.
2. Reacii psihologice la o boal somatic
Pacienii reacioneaz diferit la boal din mai mutle motive. De ex. ei neleg (sau nu
neleg) diferit diagnosticul i au rspunsuri diferite fa de atitudinea medicului sau fa de
comunicarea cu acesta sau cu cei apropiai. n plus, diferitele boli cronice au diferite efecte
psihologice. Rspunsurile la efectele adverse ale medicamentelor pot fi i ele foarte variate
(de la reducerea semnificativ a complianei, la faptul c reprezint certitudinea c
medicamentul lucreaz ntru vindecare).
Muli pacieni cu boli somatice recurente sau cronice dezvolt depresii care le
agraveaz invaliditatea, ducnd la apariia unui cerc vicios. De. Ex. degradarea progresiv
datorat modificrilor somatice din boala Parkinson, insuficiana cardiac sau poliartrita
reumatoid provoac o reacie depresiv ce le reduce i mai mult starea de sntate. n aceste
cazuri, tratamentul antidepresiv realizeaz deseori ameliorri.
Pacienii cu pierderi majore de funcionalitate sau de segmente corporale (dup
accidente cerebro-vasculare, amputaii, leziuni medulare) sunt deosebit de dificil de evaluat.
Exist o diferen greu de sesizat ntre depresia clinic reactiv care necesit tratament
psihiatric tradiional i reaciile emoionale disforice care pot fi extreme, dar sunt datorate
unei afeciuni somatice invalidante. n aceast ultim categorie ar intra tulburri de dispoziie
sau o constelaie de sentimente de pierdere, mhnire, demoralizare, izolare i regresie; ele au
tendina de a nu rspunde favorabil la psihoterapie sau antidepresive, ci de a fluctua n
funcie de starea clinic a pacientului i de diminua cu timpul, dac reabilitarea este realizat
sau dac pacientul se adapteaz la noua sa condiie. n spitalele de recuperare personalul
medical pune deseori diagnosticul de depresie n cazurile n care aceasta nu exist sau, din
contr, alteori nu sesizeaz prezena acesteia. Diagnosticul diferenial este foarte dificil n
aceste situaii, fiind util consultarea unui psihiatru, chiar dac pacientul este internat pentru
o boal organic.

3. Sindromul Munchausen
= mimarea repetat a unor boli organice, de obicei acut, dramatic i convingtoare
de ctre o presoan care umbl de la un spital la altul n cutarea de tratament.
Pacienii cu acest sindrom pot simula multe boli somatice (de ex. infarctul miocardic,
hematemeza, hemoptizia, abdomenul acut de diverse cauze). Peretele abdominal al
pacientului poate fi brzdat de cicatrice sau pacientul poate avea un deget sau membru
amputat. Febra este adesea datorat abceselor autoinoculatate; cultura bacterian, de obicei
cu Escherichia Colli, indic sursa microorganismului infectant.
Pacienii se adreseaz iniial i uneori pe timp nedeterminat cabinetelor medicale sau
chirurgicale. Cu toate acestea, afeciunea este n primul rnd o problem psihiatric, fiind
mai complex dect simpla simulare frauduloas a simptomelor, asociindu-se cu tulburri
emoionale severe. Ei pot avea trsturi de personalitate histrionice evidente, dar sunt de
regul onteligeni i plini de resurse. tiu cum s simuleze boala i sunt extrem de informai
cu privire la practica medical. Sunt diferii de simulan deoarece dei iluziile i simulrile
sunt fcute contient, motivaiile privind plosmuirile i nevoia de atenie sunt n mare parte
incontiente.
Exist de regul un istoric de abuz emoional i fizic n copilrie. Pacienii par s aib
tulburri de identitate, hipersensibilitate, control inadecvat al dorinelor i impulsiunilor,
percepie deformat a realitii, episoade scurte psihotice i relaii interpersonale instabgile.
Ei simt nevoia de a li se acorda ngrijiri, dar sunt incapabili s se ncred n personalul
autorizat, pe care l manipuleaz i l provoac continuu sau l testeaz. Sunt evidente
sentimentele de culpabilitate, dublate de nevoia de pedepsire i ispire, asociat lor.
Sindomul Munchausen prin delegaie este o variant atipic, n care de obicei un
copil este utilizat drept surogat de pacient. Printele falsific istoricul i poate produce
Page 2 of 13
vtmri copilului prin administrarea de medicamente sau poate aduga snge sau
contaminani bacterieni n probele de urin pentru a simula boala. El apeleaz la ngrijire
medical pentru copil i pare s fie ntotdeauna foarte ngrijorat i protector. Copilul este
deseori grav bolnav, necesit spitalizare frecvent i poate deceda.
Mai multe tulburri autoprovocate pot s semene cu sindromul n cauz. Pacienii pot
s-i produc intenionat manifestrile unei boli, ca de ex. prin autovtmarea tegumentelor,
autoinjectarea de insulin sau prin expunerea la un alergen la care tiu c sunt sensibili. Dup
aceea se prezint pentru ngrijire medical, dar saboteaz terapia prin autoinducerea sau
autoperpetuarea bolii. Ei difer de pacienii cu sindrom Munchausen: au tendina de a simula
doar o singur boal, fac acest lucru numai n periadele de stress psihosocial major, nu au
tendina de a umbla prin mai multe spitale i de obicei pot fi tratai cu succes.
Ca tratament rareaori exist succes, mai ales dac exist psihopatologie psihotic n
cadrul tulburrilor de personalitate. Cnd plsmuirile le sunt acceptate, tensiunea li se
amelioreaz, dar de obicei pacienii supraliciteaz i mai mult, solicitrile lor ajungnd s
depeasc ceea ce medicii doresc sau pot s fac. Contrazicerea sau refuzul de a le satisface
cererile de tratament duc la apariia unor reacii agresive, pacientul mutndu-se n general la
alt spital. Tratamentul psihiatric este de obicei refuzat sau ocolit, dar consultaia i
supravegherea medical pot fi acceptate cel puin pentru rezolvarea unei crize. Cu toate
acestea. Tratamentul este n general limitat la recunoaterea precoce a afeciunii i la evitarea
unor proceduri periculoase sau a utilizrii excesive sau nejustificate a medicamentelor.
Pacienilor cu boli autoprovocate trebuie s li se spun diagnosticul, evitndu-se
culpabilizarea i reproul. Medicul trebuie s susin c starea de boal este justificat i s-i
arate pacientului c prin cooperarte se poate rezolva problema de fond. Adesea, ameliorarea
implic participarea unui membru de familie, cu care este cel mai bine ca problema s fie
discutat n termeni de tulburare, afeciune i nu de invenie. Cu alte cuvinte, familiei nu i
se spune mecanismul exact al afeciunii.

4. Tulburri somatoforme
= grup de tulburri psihiatrice caraacterizate prin simptome somatice care sugereaz
o afeciune organic, dar nu sunt pe deplin explicate de ea i care produc o stare morbid
semnificativ sau perturbeaz activitile sociale, ocupaionale.

a. Somatizarea
= o tulburare psihiatric cronic sever, caracterizat prin acuze somatice recurente,
semnificative clinic (care includ durerea i simptomale gastro-intestinale, sexuale i
neurologice), care nu pot fi explicate pe deplin printr-o afeciune organic.
Afeciunea este adesea familial, iar etiologia este adesea necunoscut. O
personalitate de tip narcisic contribuie la acuzele clinice care par s reprezinte un pretext
somatizat incontient pentru obinerea ateniei i ngrijirii.
S-a determinat c tulburarea este mai frecvent la femei. Rudele masculine ale
femeilor cu aceast tulburare au tendina de a avea o inciden crescut a tulburrilor de
personalitate, comportament antisocial i a altor tulburri de personalitate.
Simptome
Debuteaz n adolescen sau devreme la vrsta adult, cu mai multe acuze somatice
vagi. Poate fi afectat orice zon a corpului, simptomele specifice i frecvena lor fiind
variabile de la o cultur la alta. De ex. greaa i voma, meteorismul, durerea abdominal,
diareea sau contipaia, dismenoreea, astenia, lipotimia, dispareunia, scderea apetitului
sexual i disuria. Brbaii acuz frecvent disfuncii erectile sau ejaculatorii. Sunt frecvente
simptomele neurologice foarte variate. Dei simptomele sunt n principal somatice apar i
anxietate i depresia. n mod caracteristic, pacienii sunt impresionani i emoionai cnd
relateaz despre simptomele lor, afirmnd adeseea c acestea sunt insuportabile, nu pot fi
estimate n cuvinte sau c nu se poate imagina ceva mai ru.
Page 3 of 13
 Pacienii devin extrem de dependeni de relaiile interpersonale. Cer ajutor i sprijin
emoional din ce n ce mai mult i pot deveni agresivi cnd nu li se satisfac cererile.
Sunt prezentai adesea ca exhibiioniti i seductori. n ncercarea de a-i manipula pe alii, ei
pot recurge la ameninri sau la tentative de suicid. Sunt deseori nesatisfcui de ngrijirea
medical i merg de la un medic la altul.
Intensitatea i persistena simptomelor reflect dorina intens a pacientuli de a i se
acorda asisten n orice aspect al vieii. Simptomele pot fi folosite pentru a evita
responsabilitile obinuite ale adultului, dar pot i s duc la evitarea plcerii i s acioneze
ca pedeaps, sugernd astfel sentimente profunde de vinovie.
Diagnostic
Pacienii nu sunt contieni c problema lor de baz este psihologic, motiv pentru
care exercit presiuni asupra medicului pentru a i se efectua investigaii medicale i
tratamente. Doctorii efectueaz de obicei mai multe examene fizice i teste pn ajung la
concluzia c pacientul nu are nici o boal organic ce s explice adecvat simptomele. Pentru
c aceti subieci pot dezvolta boli somatice concomitente, trebuie efectuate examene fizice
i teste de laborator adecvate ori de cte ori simptomele se modific semnificativ. Trimiterile
la consulturi de specialitate sunt frecvente, chiar i atunci cnd pacientul a stabilit o relaie
satisfctoare cu un medic.
Criteriile specifice de diagnostic includ: debutul acuzelor somatice nainte de vrsta
de 30 de ani, istoricul de durere care afecteaz cel puin 4 zone diferite ale organismului, 2
sau mai multe simptome digestive, cel puin 1 simptome sexual sau legat de sidstemul de
reproducere i cel puin 1 simptom neurologic (n afara durerii). Diagnosticul este susinut de
natura spectaculoas a acuzelor i de comportamentul exhibiionist, dependent, manipulativ
i uneori suicidar al pacientului. Tulburrile de personalitate, n special cele histrionice,
borderline i antisociale sunt frecvent asociate cu somatizarea.
Dac pacienii cu tulburri somatoforme persistente i recurente nu ntrunesc toate
criteriile specifice de diagnostic tulburarea este denumit tulburare somatoform
nedifereniat.
Somatizarea se difereniaz de anxietatea generalizat, de conversie i de depresia
major prin predominana, multiplicitatea i persistena acuzelor somatice, prin absena
semnelor organice i a simptomelor care caracterizeaz depresia endogen i prin natura
superficial i manipulativ a comportamentului suicidar.
Prognostic i tratament
Somatizarea fluctueaz ca severitate, dar persist toat viaa. Ameliorarea complet a
simptomelor pe perioade lungi este rar. Unii oameni fac dup civa ani depresie manifest,
iar referirile lor la suicid devin mai amenintoare.
Tratamentul este extrem de dificil. Pacienii tind s fie frustrai i agresivi la orice
sugestie legat de natura psihologic a simptomelor. Medicamentele sunt n mare parte
ineficiente i chiar dac pacientul consimte s i se efectueze o consultaie psihiatric,
psihoterapia este rareori benefic. De regul, cel mai bun tratament const ntr-o relaie
calm, sigur i de sprijin, cu un medic care ofer ameliorare simptomatic i protejeaz
pacientul de proceduri inutile diagnostice sau terapeutice.

b. Conversia
= simptome organice produse de un conflict psihologic, convertite incontient, pentru
a semna cu cele ale unei afeciuni neurologice.
Reaciile de conversie au tendina s se dezvolte n timpul adolescenei sau la vrsta
adult tnr, dar pot s apar la orice vrst. Par s fie mai frecvente la femei. Simptomele
izolate de conversie care nu ntrunesc complet criteriile pentru tulburarea de conversie sau de
somatizare se ntlnesc frecvent n practica medical nepsihiatric.
Simptome i diagnostic

Page 4 of 13
 Prin definiie simptomele se dezvolt incontient, au o mai mare semnificaie
simbolic dect cele din tulburarea de somatizare i sunt limitate la cele care sugereaz o
tulburare neurologic de obicei scderea coordonrii sau a echilibrului, slbiciune sau
paralizie a unui brasau picior sau abolirea senzaiilor ntr-o zon a corpului. Alte simptome
includ convulsiile simulate, pierderea unui sim special cum ar fi vederea sau auzul, afonia,
disfagia, senzaia de nod n gt sau retenia urinar.
n general debutul simptomelor este legat de un eveniment social sau psihologic
stressant. Simptomul trebuie s fie clinic semnificativ, adic trebuie s deranjeze suficient de
mult pentru a influena negativ activitatea social sau profesional. Un pacient poate avea un
singur episod sau episoade sporadice, acestea fiind de obicei de scurt durat. Cnd sunt
spitalizai, pacienii cu simptome de conversie se amelioreaz n general n dou sptmni;
cu toate acestea, 20 25% au recurene n primul an, iar la unii simptomele devin cronice.
Diagnosticul poate fi dificil la nceput, deoarece pacientul crede c simptomele
provin dintr-o afeciune organic. i medicii sunt nvai s considere exclusiv (i s
exclud) tulbrrile somatice drept cauza simtomelor fizice. De obicei, diagnosticul este pus
numai dup ce examinrile fizice complete i testele de laborator nu relev prezena unei
afeciuni complet responsabile de un simptom i de efectele sale. Dei este extrem de
important excluderea unei posibile boli organice subiacente, luarea n considerare a
conversiei poate duce la evitarea testelor care mresc costurile i riscurile pentru pacient i
care pot ntrzia diagnosticul. Cel mai bun indiciu este acela c simptomele de conversie
rareori se conformeaz complet mecanismelor cunoscute anatomice i fiziologice.
Tratament
O interrelaie medic pacient bazat pe ncredere este esenial. Dup ce medicul a
excul o boal somatic i a asigurat pacientul c simptomele nu indic o afeciune de fon
grav, pacientul ncepe de obicei s se simt mai bine i simptomele plesc. Psihoterapia
poate fi eficient atunci cnd debutul simptomelor a fost precedat de o situaie psihologic
stressant.
Au fost ncercate variate tratamente, dar nici unul nu este constant eficient. n
hipnoterapie sunt identificate i explorate problemele psihologice cu potenial etiologic.
Discuiile continu dup hipnoz, cnd pacientul este pe deplin vigil. Narcoanaliza este
asemntoare hipnozei, cu excepia faptului c pacientului i se administreaz un sedativ
pentru a induce o stare de semi-somn. Terapie de modificare comportamental, inclusiv
tehnicile de relaxare sunt eficiente la unii pacieni.

c. ipohondria
Este o preocupare crescut fa de funciile organismului i teama de a face sau a
avea o boal grav bazat pe interpretarea eronat a simptomelor somatice.
Simptome i diagnostic
Simptomele fizice care pot fi eronat interpretate includ: nborborismele, meteorismul
abdominal i disconfortul produs de crampe, perceperea btilor cardiace i transpiraii.
Localizarea, calitatea i durata acestor simptome sunt prezentate adesea extrem de detaliat,
dar simptomele nu respect de obicei un tablou clasic de disfuncie organic i nu sunt n
general asociate cu semne somatice patologice. Examinarea i asigurarea dat de un medic
nu rezolv ngrijorarea pacientului, care are tendina s cread c medicul nu a decelat cauza
real. Simptomele afecteaz negativ activitatea social i profesional i produc o suferin
semnificativ.
Diagnosticul este sugerat de istoric i de examenul clinic i este confirmat cnd
simptomele persist mai mult de ase luni i nu pot fi atribuite depresiei sau altor tulburri
psihiatrice.
Prognostic i tratament
Evoluia este cronic fluctuant la unii i permanent la alii. Probabil c n jur de 5%
dintre pacieni se vindec definitiv. Depresia combinat cu acuzele ipohondriace prefigureaz
Page 5 of 13
un prognostic rezervat referitor la vindecarea depresiei. Tratamentul este dificil pentru c
pacientul este convins c este ceva grav. Cu toate acestea, o relaie medic pacient bazat pe
ncredere este benefic, mai ales dac vizitele regulate la cabinet linitesc pacientul. Dac
simptomele nu se amelioreaz suficient pacientul poate beneficia de trimitere la psihiatrie
pentru evaluare suplimentar i tratament, rmnnd n continuare n asistena medicului de
familie.

d. durerea psihogen
Este o tulburare n care durerea cu una sa mai multe localizri anatomice este
produs exclusiv sau predominant de factori psihologici, este principala preocupare a
pacientului i duce la suferin semnificativ i la tulburri funcionale.
Durerea psihogen este relativ frecvent. Incidena exact nu este cunoscut, dar n
unele ri, numai durerea psihogen de spate produce unele forme de incapacitate de munc
la aproximativ 10 15 % din aduli anual.
Simptome, semne i diagnostic
Durerea asociat cu factorii psihologici este frecvent n multe afeciuni psihiatrice,
n special n tulburrile de dispoziie i n anxietate, dar n durerea psihogen durerea este
acuza predominant. Poate fi afectat orice regiune a corpului, dar cele mai frecvente sunt:
spatele, capul, abdomenul i toracele. Durerea poate fi acut sau cronic. Poate fi prezent o
tulburare organic subiacent care explic durerea, dar nu i severitatea, durata i gradul
deinvaliditate al acesteia. Cnd este prezent o asemenea tulburare, se diagnosticheaz
durerea asociat att cu factori psihologici, ct i cu o afeciune somatic. Cnd aceasta este
absent, se diagnosticheaz durerea asociat cu factori psihologici.
Diagnosticul este pus n general prin excluderea afeciunilor fizice care ar putea
explica durerea. Decelarea unor ageni stressani psihosociali poate fi util pentru explicarea
tulburrii. Ca i pentru simptomele de conversie, diagnosticul este uneori sprijinit prin
gsirea unei semnificaii metaforice a simptomului, ca n cazul pacientului cu durere de spate
care compar durerea cu nfigerea unui pumnal n spate sau cu mpovrarea cu o greutate
insuportabil.
Tratament
Evaluarea medical complet, efectuat de un medic care are o bun relaie cu
pacientul, urmat de linitirea i asigurarea pacientului c nu este ceva grav, poate fi
suficient. Uneori, poate fi eficient evidenierea i sublinierea legturii cu un factor stressant
psihosocial, dac acest lucru se prezint cu empatie. Cu toate acestea, muli pacieni dezvolt
tulburri cronice i sunt foarte dificil de tratat. Subiecii sunt asemntori celor cu conversie.
Ei sunt refractari n privina asocierii problemelor lor cu factori stressani psihosociali i
refuz orice form de psihoterapie. Au tendina de a avea relaii de dependen, care implic
de obicei invaliditate de lung durat i nevoia de ngrijire continu. Apeleaz la muli
medici n dorina nemrturisit de a gsi un leac, dar solicit un tratament somatic pentru o
afeciune neorganic. Cea mai bun speran de ngrijire paleativ de lung durat o ofer
reevalurile repetate, efectuate de un medic curant care manifest empatie i rmne avizat
fa de posibilitatea apariiei unei afeciuni organice semnificative, dar protejeaz pacientul
de proceduri potenial costisitoare sau periculoase.

e. reacia la aspectul dismorfic

= preocupare legat de un defect n aspectul fizic, care produce tulburare
semnificativ sau perturbeaz activitatea social sau ocipaional.
Pacientul poate avea un defect imaginar sau poate fi excesiv de preocupat de un
defect minor. Tulburarea ncepe de obicei n adolescen i pare s fie la fel de frecvent la
brbai i la femei.
Simptome

Page 6 of 13
 Pot s se dezvolte treptat sau s apar brusc. Dei intensitatea lor poate fi variabil,
evoluia include puine intervale de abstinen.
Preocuparea se refer de obicei la aspectul feei sau capului, dar poate implica orice
zon a corpului sau mai multe poriuni i se poate muta de la o zon la alta. Un pacient poate
fi preocupat de rrirea prului, de acnee, de riduri, cicatrice, de petele vasculare, de culoarea
i aspectul pielii sau de prul excesiv de pe fa sau atenia lui se poate centra pe forma i
dimensiunea unei anumite zone a corpului, cum ar fi nasul, ochii, urechile, gura, snii sau
fesele. Acuzele sunt adesea specifice, dar pot fi vagi. Unii tineri cu constituie atletic cred c
sunt slabi i ncearc obsesiv c ctige kilograme n plus i mas muscular.
Majoritatea pacienilor au dificulti n reglarea preocuprilor i pot s piard ore
ntregi gndundu-se la defectul remarcat. Unii se privesc adesea n oglind, alii evit, iar
alii alterneaz ntre cele dou tipuri de comportament. Unii ncearc s camufleze defectul
imaginar ca de ex. lsndu-i barb pentru a ascunde o cicatrice sau puntnd plrie pentru
a acoperi prul rar. Muli efectueaz tratamente medicale, stomatologice sau chirurgicale
pentru corectarea defectului, ceea ce le poate intensifica preocuparea.
Pentru c pacienii au contiina defectului, ei pot evita apariia n public, inclusiv
mersul la serviciu i participarea la activitile sociale. Unii pleac de acas doar noaptea,
alii deloc. Acest comportament poate duce la izolare social. Suferina i tulburrile
funcionale asociate cu aceast afeciune pot duce la spitalizri repetate i la comportament
suicidar.
Diagnostic i tratament
Datorit faptului c persoanele care au acest tulburare sunt refractare la a-i dezvlui
simptomele, aceast tulburare poate trece neobservat ani de zile. Ea se difereniaz de
preocuparea normal legat de aspectul fizic prin faptul c este consumatoare de timp,
produce suferin semnificativ i afecteaz activitatea.
Reacia la aspectul dismorfic este diagnosticat numai atunci cnd preocuprile nu
sunt mai bine explicate printr-o alt tulburare psihiatric. Dac singura preocupare este cea
legat de forma i dimensiunea corpului, atunci este probabil anorexia nervoas. Dac
singura grij este cea legat de caracteristicile sexuale, atunci trebuie luate n considerare
tulburrile de identificare de gen. Dispoziia concordant cu meditaia asupra aspectului fizic
apare numai n timpul unui episod major depresiv.
Datele cu privire la rezultatele tratamentului sunt foarte limitate. Exist unele dovezi
preliminare favorabile, legate de inhibitorii recaptrii serotoninei cum ar fi clomipramina i
fluoxetina.

5. Tulburri disociative
= imposibilitatea de a integra normal amintirile, percepiile, identitatea sau contiina.
Fiecare om triete ocazional experiena disocierii fr a fi rupt de realitate. De ex. o
persoan care conduce automobilul spre o anumita directie si, la un moment dat, sa realizeze
ca nu-si reaminteste multe aspecte din perioada in care conducea, datorita preocuparilor
legate de grijile personale, unui program de la radio sau unei conversatii cu un pasager.
Perceptia durerii poate fi disociata sub hipnoza. Cu toate acestea alte forme de disociere
perturba sensul sinelui persoanei si memoria evenimentelor vietii. CInd memoria este prost
integrata apare amnezia disociativa. Cind identitatea este fragmentata impreuna cu memoria
apar amnezia completa sau tulburarile disociative de identitate. Cind trairea si perceperea
sinelui sunt tulburate, apar tulburarile de depersonalizare.
Tulburarile disociative sunt de obicei asociate cu stress coplesitor, care poate fi
generat de evenimente traumatizante de viata, accidente sau dezastre traite direct sau la care
s-a asistat ca martor sau de conflicte interioare de nesuportat care forteaza mintea sa separe
informatiile si sentimentele incompatibile sau de neacceptat.

a. Amnezia disociativa
Page 7 of 13
 = o incapcitate de aminitre a unor informatii personale importante, de obicei de
natura traumatizanta sau stresanta, care este prea ampla pentru a fi explicata de procesul
normal de uitare.

Informatia pierduta ar fi trebuit in mod normal sa faca parte din starea de constienta,
care poate fi prezentata drept memorie autobiografica de ex., cine este cineva, unde a mers,
cu cine a vorbit, ce a spus, ce a gindit, ce a trait si ce a simtit. Informatia pierduta
influenteaza uneori comportamentul din spatele scenei .
Este caracteristica o lacuna de citeva minute, pina la citeva ore sau zile, pentru unul
sau mai multe episoade. Unele persoane uita anumite evenimente dintr-o perioada de timp,
dar nu toate evenimentele ; altele nu pot sa-si aminteasca perioade de ani de zile din viata sau
uita lucrurile pe masura ce se desfasoara. De obicei, perioada de timp uitata este clar
demarcata. Majoritatea pacientilor sunt constienti ca au uitat o perioada de timp , dar unii
au amnezia amneziei si devin constienti de aceasta doar cind afla sau cind sunt
confruntati cu dovezi ca au facut anumite lucruri pe care nu si le amintesc.
Incidenta amneziei disociative nu este cunoscuta, dar ea se manifesta cel mai frecvent
la adultii tineri si este frecvent asociata cu experiente traumatizante. S-au raportat multe
amnezii legate de episoade de abuz sexual in copilarie, amintirea acestora revenind la virsta
adulta. Desi amnezia legata de traume survine si poate fi reversibila mai tirziu prin tratament,
printr-un eveniment sau prin expunerea la anumite informatii, aceste amintiri sunt
considerate destul de controversate, iar acuratetea acestor raportari este adesea necunoscuta.
Etiologie
Amnezia disociativa pare sa fie produsa de stres asociat cu experiente traumatizante
traite sau la care s-a luat parte (de ex. abuz fizic sau sexual, viol, lupta, dezastre naturale),
factori stresanti majori de viata (cum ar fi abandonul, decesul unei persoane iubite,
neplacerile financiare) sau conflicte interioare imense (ca hartuirea datorata pulsiunilor de
vinovatie asuprire, dificultatile interpersonale aparent de nerezolvat, comportamente
criminale). In plus, se presupune ca unele persoane sunt mai predispuse la amnezie, cum ar fi
cele care sunt usor de hipnotizat (sugestibile).
Simptome si diagnostic
Simptomul cel mai frecvent al amneziei disociative este pierderea memoriei intr-o
perioada de timp. Persoanele consultate la scurt timp dupa ce devin amnezice pot sa para
confuze si oarecum depresive. Unii sunt foarte tulburati de amnezie in timp ce altii nu sunt.
Alte simptome si temeri depind de importanta celor uitate, de legatura acestora cu
problemele si comflictele personale sau cu consecintele comportamentului uitat.
Cind amnezia disociativa este un simtom al altei tulburari psihiatrice, ea nu este
diagnosticata ca tulburare distincta. Diagnosticul se bazeaza pe examenul fizic si psihiatric,
cu analize de singe si urina pentru a elimina cauzele toxice de amnezie (medicamente sau
droguri). EEG poate fi utila pentru eliminarea unei tulburari convulsive. Testele psihologice
ajuta la caracterizarea naturii experientelor disociative.
Prognostic si tratament
Majoritatea pacientilor recupereaza ceea ce pare a fi memoria absenta si isi rezolva
amnezia. Cu toate acestea, unii nu pot depasi barierele si nu isi pot reconstrui trecutul absent.
Prognosticul este determinat in principal de circumstantele de viata ale pacientului, in
special de factorii stresanti si de conflictele asociate cu amnezia si de adaptarea psihologica
generala a pacientului.
Tratamentul incepe prin crearea unei atmosfere de sprijin care ofera o senzatie de
siguranta. Frecvent, numai aceasta masura duce treptat la recuperarea spontana a amintirilor
care lipsesc. Atunci cind ea nu are efect sau cind este necesara recuperarea rapida a
memoriei, strategiile de restabilire, cum ar fi chestionarea sub hipnoza sau stare
semihipnotica indusa de medicamente sunt adesea incununate de succes. Aceste strategii se
efectueaza cu blindete, deoarece circumstantele care au stimulat pierderea memoriei pot fi
Page 8 of 13
retraite si pot fi foarte stresante. Acuratetea amintirilor recapatate prin aceste strategii poate fi
determinata numai prin coroborare externa. Totusi cufundarea cit se poate de prelungitra
in lacuna este adesea utila dpdv terapeutic, restabilind continuitatea identitatii pacientului si
perceperea sinelui. Dupa ce amnezia a fost indepartata, tratamentul ajuta pacientul sa-si
clarifice trauma sau conflictele si sa-si rezolve problemele asociate cu episodul amnezic.

b. Amnezia disociativa completa

= unul sau mai multe episoade de amnezie in care incapacitatea de a rememora o
parte sau intregul trecut si pierderea identitatii sau formarea unei noi identiatati apare odata
cu plecarea de acasa, brusca, neastepatata si cu scop.
Amnezia completa are loc pentru o durata cuprinsa intre ore si saptamini sau luni,
uneori fiind mai lunga. In timpul amneziei complete, persoana poate sa para normala si sa nu
atraga atentia. Ea isi poate asuma un nume nou, o noua identitate si un nou domiciliu si poate
avea interactiuni sociale complexe. Totusi, la un moment dat, persoana poate deveni
constienta de amnezie sau poate fi tulburata de confuzia cu privire la identitatea sa sau de
revenirea la identitatea originala.
Prevalenta amneziei disociative complete a fost estimata la 0,2%, dar este mult mai
frecventa in cazuri de razboaie, accidente si dezastre naturale. Persoanele cu tulburari
disciative de identitate manifesta frecvent tulburari de comportament cu amnezie completa.
Etiologie
Cauzele sunt similare celor din amnezia disociativa, cu unii factori suplimentari.
Amnezia completa este adesea simulata, pentru ca ea poate sa suprime responsabilitatea
persoanei pentru actiunile sale, poate sa o absolve de unele responsabilitati sau poate reduce
expunerea sa la un anumit risc (cum ar fi o sarcina de munca periculoasa). Multe din
amneziile complete par sa reprezinte indeplinirea deghizata a unor dorinte. De exemplu un
director financiar paraseste viata agitata si traieste ca muncitor la o ferma, la tara. Amnezia
completa poate scoate pacientul dintr-o situatie jenanta sau dintr-un stress insuportabil, sau
poate fi legata de probleme de respingere sau separare. De ex., un amnezic compelt poate
marturisi ca de fapt nu sunt omul care a descoperit ca sotia ii este infidela . Unele amnezii
complete par sa protejeze persoana de pulsiuni suicidare sau de omucidere.
Simptome si diagnostic
Adesea, persoana nu are simptome, sau este doar usor confuza. Totusi, cind amnezia
completa ia sfirsit, pot sa apara depresia, disconfortul, amaraciunea, rusinea, conflictul intens
si pulsiunile suicidare sau agresive adica persoana trebuie sa faca fata lucrurilor de care a
fugit. Incapacitatea de a-si reaminti evenimente din timpul perioadei de amnezie completa
poate crea confuzie, suferinta sau chiar teroare.
Amnezia completa in desfasurare este rareori recunoscuta. Ea este suspectata cind o
persoana pare confuza in privinta propriei identitati, este nesigura de trecutul sau sau se
confrunta cu noua sa identitate sau cu absenta oricarei identitati. Uneori amnezia completa
nu poate fi diagnosticata pina cind persoana nu revine brusc la identitatea sa de dinainte de
amnezia completa si este tulburata de faptul ca se gaseste in circumstante nefamiliare.
Diagnosticul se pune de obicei retroactiv, pe baza istoricului si probelor circumstantelor de
dinainte de amnezia completa, pe baza amneziei complete si pe realizarea unei vieti
alternative. Desi amnezia completa disociativa poate sa reapara, pacientii cu amnezie
completa frecventa au de obicei tulburari de identitate disociative.
Prognostic si tratament
Majoritatea amneziilor complete sunt scurte si autolimitate. Comportamentul de
dinainte si din timpul amneziei complete poate avea propriile complicatii, dar, in afara
acestora, tulburarile sunt de obicei usoare si de scurta durata. Daca amenzia completa a fost
prelungita, iar complicatiile datorate comportamentului de dinainte sau din timpul amneziei
complete sunt semnificative, perosnala poate avea multe dificultati cum ar fi situatia unui
soldat care este declarat dezertor sau a unei persoane casatorite care devine bigama.
Page 9 of 13
 In cazurile rare in care persoana se afla inca in situati de amnezie completa si
recapata informatii despre adevarata sa identitate, deducerea motivelor de abandon si
facilitarea restabilirii sunt importante.
Tratamentul implica metodele utilizate hipnoza sau interviul asistat medicamentos
cu amobarbital. Totusi, eforturile de restabilire a memoriei din perioada de amnezie completa
sunt adesea fara succes. Psihiatrul poate fi util pentru explorarea interioara a persoanei si a
modelelor de relatii interpersonale in functie de diferitele tipuri de situatii, conflicte si stari
de dispozitie care au precipitat amnezia completa, in scopul evitarii unui comportament
similar in viitor.

c. Tulburri de disociere a identitii (personalitatea multipl)

= o tulburare caracterizata prin existanta a doua sau mai multe identitati sau
personalitati care conduc alternativ comportamentul persoanei.
Este prezenta amnezia care implica incapacitatea de a-si reaminti informatii personale
importante legate de unele dintre identitati. Amnezia nu este uniforma pentru toate
identitatile. Ceea ce nu este cunoscut de o personalitate poate fi cunoscut de o alta. Unele
personalitati par sa cunoasca si sa interactioneze cu altele in cadrul unei lumi interioare
eleborate. De ex., unele personalitati, de existenta carora personalitatea A nu este constienta,
pot cunoaste peronalitatea A si pot sti ce face aceasta, ca si cind i-ar observa
comportamentul. Altele pot sa nu stie de personalitatea A sau pot sa o cunoasca dar sa le
lipseasca co-constienta (constienta simultana a evenimentelor pentru mai mult de o
personalitate) cu personalitatea A.
Tulburarea disociativa de personalitate este grava si cronica si poate duce la
invaliditate si incapacitate. Ea este asociata cu o incidenta crescuta a tentativelor de suicid si
se presupune ca sfirseste mai frecvent decit orice alta tulburare mintala prin suicid.
Mai multe studii au aratat ca tulburarile disociative de personalitate nediagnosticate
anterior sunt prezente la 3-4% din pacientii psihiatrici acuti, institutionalizati, si la o
minoritate destul de importanta dintre pacientii internati pentru tratamentul abuzului de
substante psihotrope. Ele par sa fie mai degraba frecvente, fiind diagnosticate mai mult in
ultimii ani datorita cunoasterii lor, inbunatatirii metodelor de diagnostic si a unei mai bune
descoperiri a comportamentelor neadecvate din copilarie si a consecintelor care deriva din
acestea. Desi unii specialisti sunt de parere ca raportarile crescute ale acestei tulburari
reflecta influenta medicilor asupra pacientilor sugestibili, nu exista dovezi clare care sa
sprijine aceasta parere.
Etiologie
Tulburarea disociativa de identitate este atribuita interactiunii mai maultor factorii :
stres coplesitor, capacitate de disociere (inclusiv capacitatea de a decupla propriile amintiri,
perceptii sau propria identitate de cunostintele constiente), inregistrarea unor etape ale
procesului normal de dezvoltare drept defensive si, in timpul copilariei, lipsa unei educatii
suficiente si a compasiunii ca raspuns la experientele dureroase sau lipsa de protectie fata de
experientele coplesitoare ulterioare. Copiii nu se nasc cu sentimentul unei identitati unificate
ea se dezvolta din mai multe surse si experiente. La copiii supusi presiunilor, dezvoltarea
sa este obstructionata, astfel ca multe comportamente care ar fi trebuit sa se combine intr-o
identitate relativ unificata ramin separate. Multi dintre cei cu tulburari disciative de identitate
raporteaza abuzuri in copilarie. In unele culturi consecintele razboiului si dezastrelor joaca
un rol important. Nu inseamna neaparat ca toate abuzurile raportate de acesti pacienti s-au
intimplat in realitate. De asemenea, altii nu au suferit un abuz, dar au suferit o pierdere
precoce importanta (cum ar fi decesul unui parinte), boli grave sau alte evenimente foarte
stresante. De ex., un pacient care a necesitat multe spitalizari si operatii in timpul copilariei si
care a suferit excesiv, desi nu a fost supus unui abuz.
Dezvoltarea fiintei umane presupune capacitatea copilului de a integra informatii
complicate si de tipuri diferite si de a trai reusite. Pe masura ce copilul realizeaza coeziunea,
Page 10 of 13
aprecierea complexa a propriei persoane si a celorlalti, el trece prin faze in care diferitele
perceptii si sentimente sunt segregate. Fiecare faza de dezvoltare poate fi utilizata pentru a
genera modele diferite ale sinelui. Nu orice copil care a sufeit un abuz, o pierdere importanta
sau o trauma, are capacitatea de a dezvolta personalitate multipla. Pacientii cu tulburari
disciative de identitate pot fi usor hipnotizati. Aceasta capacitate, strins legata de cea de
disociere, se presupune a fi un factor in aparitia acestei tulburari. Cu toate acestea,
majoritatea copiilor care au aceste capacitati au si mecanisme adaptative normale, cei mai
multi fiind suficient de protejati si ingrijiti de adulti pentru a evita aparitia acestei tulburari.
Simptome si semne
Pacientii au adesea o diversitate remarcabila de simtome care pot sa semene cu alte
afectiuni neurologice si psihiatrice, cum ar fi tulburarile de anxietate, tulburarile de
personalitate, psihozele schizo si afective si cu tulburarile epileptice. Majoritatea au simtome
de depresie, manifestari de anxietate (transpiratii, puls rapid, palpitatii), fobii, atacuri de
panica, simtome somatice, disfunctii sexuale, tulburari de apetit si de stres post-traumatic.
Sunt frecvente preocuparile suicidare si tentativele de suicid, la fel ca si episoadele de
automutilare. Multi au abuzat la un moment dat de substante psihotrope.
Schimbarile de personalitate si barierele amnezice dintre ele au ca rezultat frecvent o
viata haotica. Pentru ca personalitatile interactioneaza frecvent intre ele, pacientii cu
tulburari disociative de identitate acuza deseori prezenta unor conversatii interioare si a
vocilor altor personalitati, care comenteaza sau se adreseaza pacientului. Vocile sunt
percepute ca halucinatii.
Sunt mai multe simptome caracteristice pentru tulburarea de identitate disociativa :
tabloul simptomatic fluctuant, niveluri de activitate fluctuanta, de la foarte activ pina la
pierderea capacitatii de munca, cefalee severa sau alte dureri somatice, dezorientare
temporala, lapsusuri si amnezie, depersonalizare si derealizare. Depersonalizarea se refera
la senzatia de ireal, de instrainare de propriul sine si de detasare de propriile procese fizice si
mentale. Pacientul se simte ca un observator al propriei vieti si poate practic sa se vada ca si
cum ar urmari un film. Derealizarea se refera la perceperea unor persoane sau locuri
familiare drept nefamiliare si bizare sau ireale.
Persoanelor cu tulburare disociativa de identitate li se spune adesea despre lucrurile
pe care le-au facut si de care nu-si amintesc, ca si despre modificari notabile de
comportament. Ele pot sa descopere obiecte, lucruri facute sau scrieri de mina pe care nu le
pot recunoaste sau pe care nu si le pot asuma ; ele se pot referi la propria persoana folosind
plurarul (noi) sau cu persoana a treia (el, ea, ei) si pot avea amnezia evenimentelor care au
aparut intre virsta de 6 si 11 ani. Amnezia evenimentelor aparute mai devreme este normala
si larg raspindita.
Pentru ca tulburarea disociativa de identitate are tendinta de a semana cu alte
tulburari psihiatrice, pacientii relateaza in mod caracteristic existenta a trei sau mai multe
diagnostice diferite si a esecului terapeutic anterior. Ca grup, ei sunt foarte preocupati de
problemele de control, atit de autocontrol, cit si de controlul altora.
Diagnostic
Diagnosticul necesita evaluare medicala si psihiatrica, inclusiv chestionarul specific
legat de fenomenele disociative. In unele circumstante, psihiatrul poate folosi interviurile
prelungite, hipnoza sau chestionarea facilitata de medicamente si poate solicita pacientului sa
tina un jurnal pentru perioadele dintre consultatii. Toate aceste masuri incurajeaza
schimbarea de la o personalitate la alta pe durata evaluarii. Chestionare special concepute pot
fi utile.
Psihiatrul poate incerca sa intre in contact sau sa scoata la lumina alte personalitati,
prin solicitarea de a vorbi cu acea parte mentala implicata in comportamente pentru care
pacientul are amnezie sau care au aparut intr-o maniera de depersonalizare sau de
derealizare.
Prognostic
Page 11 of 13
 Pacientii pot fi impartiti in trei grupe dpdv al prognosticului. Primii au in special
simtome disociative si semne clinice post-traumatice, au o activitate buna in general sui se
recupereaza complet dupa tratament specific. Cei din a doua grupa au simptome psihiatrice
grave, cum ar fi tulburarile de personalitate, de dispozitie, de apetit si de abuz de substante.
Ei se amelioreaza mai lent, iar tratamentul poate fi prelungit cu succes mai redus datorita
existentei mai multor perioade de criza. Pacientii din a treia grupa nu numai ca au o
psihopatologie grav coexistent, dar pot s i rmn prini n plasa aa-ziselor posedri.
Tratamentul este adesea lung i nesistematizat, fiind ndreptat mai degrab spre reducerea i
ameliorarea simptomelor, dect spre realizarea integrrii. Uneori, terapia ajut pacienii cu
prognostic mai defavorabil s fac progrese rapide spre recuperare.
Tratament
Simptomele se accentueaz i se recupereaz spontan, dar tulburarea disociativ de
identitate nu se rezolv spontan. Medicamentele ajut n tratarea simptomelor specifice, dar
nu influeneaz direct tulburarea de fond. Toate tratamentele de succes, care i propun s
obin integrarea, implic psihoterapia. Unii pacieni nu pot sau nu doresc s ating
integrarea. Pentru ei, tratamentul are ca scop facilitarea cooperarii si colaborarii dintre
diferitele personalitati si reducerea simtomelor. Acest tratament este adesea dificil si dureros,
existind tendinta de aparitie a mai multor crize ca rezultat al actiunii personalitatilor si al
disperarii pacientului atunci cind se confrunta cu amintiri traumatizante. Pentru a-i ajuta pe
pacientii care trec prin perioade grele sau care se afla in timpul procesarii unor amintiri
dureroase, pot fi necesare una sau mai multe perioade de spitalizare. Hipnoza este adesea
utilizata pentru a contacta diferitele personalitati, pentru a facilita comunicarea dintre ele si
pentru a le stabiliza si interpreta. Este utilizata de asemenea si pentru a comenta amintirile
traumatice si de a le diminua efectul. Desensibilizarea si reelaborarea miscarilor oculare,
incearca sa prelucreze amintirile traumatice si sa inlocuiasca gindurile negative despre sine
asociate cu aceste amintiri cu unele pozitive.
In general sunt necesare 2 sau mai multe sedinte de psihoterapie pe saptamina timp
de 3 pina la 6 ani pentru a integra personalitatile sau pentru a obtine o interactiune
armonioasa intre ele, care sa permita o activitate normala, fara simtome. Integrarea
personalitatilor multiple este rezultatul cel mai avantajos.
Psihoterapia are trei faze principale. In prima, prioritatea este reprezentata de
siguranta, stabilizarea si intarirea pacientului, pregatindu-l pentru dificilul proces de
prelucrare a materialului traumatic si pentru confruntarea cu personalitatile problematice.
Sistemul personalitatii este explorat explorat si topografiat in vederea aplicarii restului
tratamentului. In a doua faza, pacientul este ajutat sa prelucreze episoadele dureroase din
trecutul sau si sa deplinga pierderile sufeite si consecintele negative ale traumelor. Atunci
cind sunt evaluate motivatiile, pentru disocierile restante, terapia poate fi indreptata spre faza
finala, in care sinele multiplu al pacientului si interrelatiile si activitatea sociala pot fi
refacute, integrate si reabilitate. Unele integrari apar spontan, dar multe trebuie incurajate
prin discutii si prin punerea la cale a unui acord de unificare a personalitatilor, sau trebuie
facilitate prin reverie dirijata sau sugestie hipnotica. Dupa integrare, pacientii continua
tratamentul, pentru a face fata unor probleme care au ramas nerezolvate. Dupa ce
tratamentul post-integrare pare complet, vizitele la terapeut sunt intrerupte, dar rareori sunt
terminate definitiv. Pacientii ajung sa considere psihiatrul drept o persoana care poate sa-i
ajute sa faca fata probemelor psihologice, n acelai mod n care au nevoie periodic de
asistena medicului de familie.

d. Tulburri de depersonalizare
= senzaia persisten sau recurent de a fi detaat de propriul corp sau de procesele
mentale i, de obicei, sentimentul de a fi un observator din afar al propriei viei.
Depersonalizarea ested al treilea simptom psihiatric ca frecventa si apare mai des in
pericole amenintatoare cu viata, cum ar fi accidentele, agresiunile, violurile si bolile sau
Page 12 of 13
leziunile grave; poate sa apara ca simptom in mai multe alte afectiuni psihiatrice si in
tulburari convulsive. Ca tulburare separata, depersonalizarea nu a fost studiata pe larg, iar
incidenta si etiologia sa nu sunt cunoscute.
Simptome si diagnostic
Pacientii au o perceptie distorsionata a propriei persoane, a propriului corp si a
propriei vieti, ceea ce le creeaza disconfort. O persoana poate sa se simta ca si cum ar fi un
automat sau ca si cum s-ar afla intr-un vis. Adesea simtomele sunt tranzitorii si apar
impreuna cu simtome de anxietate, panica sau fobice. Cu toate acestea, simtomele pot fi
cronice si pot persista sau pot sa reapara timp de ani de zile. Paceintilor le este adesea dificil
sa-si descrie simptomele si se pot teme sau pot sa creada ca simtomele inseamna ca sunt
nebuni. Paceintul are adesea senzatia de ireal si poate percepe lumea ca ireala si
asemanatoare visului.
Unii pacienti prezinta tulburari minime altii sunt sever afectati sau chiar isi pot pierde
capacitatea de munca. Desi unii se pot adapta tulburarii de depersonalizare sau chiar ii pot
bloca efectele, altii au anxietate cronica legata de starea lor mentala, se tem sa nu
innebuneasca sau sunt macinati de implicatiile tulburarii lor asupra organismului si de
senzatia de instrainare, de separare de ei insasi si de lume.
Diagnosticul se pune pe baza simptomelor. Medicul trebuie sa excluda afectiunile
organice, abuzul de substante si alte tulburari disociative. Testele psihologice si chestionarele
speciale sunt utile pentru diagnostic.
Prognostic si tratament
Recuperarea completa este posibila la multi pacienti, in special la cei ale caror
simptome au aparut in legatura factori de stres, care pot fi rezolvati prin tratament. Alti
pacienti nu raspund bine la tratament, dar se pot ameliora singuri, treptat.
Senzatia de depersonalizare este adesea tranzitorie si se rezolva spontan. Tratamentul
este justificat doar daca tulburarea este persistenta, recurenta sau deranjanta. Pentru unii
pacienti sunt folosite cu succes variate psihoterapii (cum ar fi psihoterapia psihodinamica,
terapia comportamental-cognitiva, hipnoza), dar nici unul dintre tratamente nu s-a dovedit
eficient pentru toti pacientii. Tranchilizantele si antidepresivele au fost utile pentru unii
pacienti. Trebuie tratate si alte tulburari psihiatrice, care sunt adesea asociate sau precipitate
de depersonalizare. Tratamentul trebuie directionat spre toti factorii stresanti asociati
aparitiei tulburarii.

Page 13 of 13