Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea Tibiscus Timișoara

Master Psihoterapii și psihologie clinică

Depresie

- studiu de caz-

anul II

Lect. univ. dr.Jurca Eugen Studentă:Stănescu

Miriam
Depresia

Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariția unei trăiri de tristețe sau de
pierdere a speranței pentru o perioadă îndelungată de timp. Fiind mai serioasă decât un simplu episod
de tristețe, de supărare sau decât o trăire temporară de scădere a energiei, depresia poate avea un impact
semnificativ asupra bucuriei de a-ți trăi viața, asupra capacității de muncă, asupra stării generale de
sănătate si asupra persoanelor apropiate.
Depresia se manifestă diferit de la o persoană la alta. Unii se simt "dărâmați" pentru o perioadă
lungă de timp, în timp ce la alte persoane trăirile de depresie vin si pleacă. In cazul în care o persoană
are episoade scurte de depresie ușoară, aceasta poate fi capabilă să își continue viața profesională și să
facă față activităților cotidiene. Totuși, dacă persoana în cauză nu urmează o formă sau alta de
tratament pentru depresie, este supusă riscului de a deveni din ce in ce mai depresivă sau de a se
îmbolnăvi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectivă poate ajunge la incapacitatea de a
comunica, la incapacitatea de a efectua activitățile de rutină si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul
unui specialist si urmarea unui tratament sunt esențiale.
Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a căuta ajutor deoarece consideră că acest
lucru este o dovadă de slăbiciune personală sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili
sa iasă singuri din această stare.
Astăzi se știe că depresia, ca și orice altă afecțiune medicală, are o bază biologică și chimică.
Tratamentul depresiei este sigur si de regulă eficace chiar și în cazul persoanelor cu depresie severă.

Cauze
Ce anume cauzează depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Experții consideră că predispoziția genetică, împreună cu evenimentele de viață stresante,
afecțiuni medicale, administrarea de medicamente sau alți factori, pot determina un dezechilibru al
anumitor substanțe chimice din creier, denumite neurotransmițători, ducând la apariția depresiei.
Situațiile care pot declanșa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru îndepărtarea durerii sau steroizii; de
obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
- tulburări ale secreției hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile
scăzute ale fierului (anemia)
- afecțiunile îndelungate (cronice), precum artrită, bolile cardiace sau cancerul
- infecțiile, cum ar fi infecțiile virale sau infecțiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum sărăcia, dificultățile familiale, probleme medicale grave proprii
sau ale unei persoane apropiate.
- vârstnicii care trec de la o viața independentă la o viață în care depind de ceilalți au adeseori
depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescenților, din partea societății sau a celor de aceeași vârstă
- consumul de alcool, de substanțe ilegale sau probleme în legătură cu abuzul de o substanță
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
–durerea cronica, stresul, oboseala, nașterea recentă.

Simptome
Persoana care are depresie se poate simți lipsită de speranță, tristă sau nu mai poate simți plăcere
in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simți "dărâmată" sau descurajată, plânge ușor. De asemenea
poate fi irascibilă sau anxioasă sau poate avea un nivel scăzut de energie. Adeseori simptomele
depresiei pot fi subtile la început. Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea legătura între
ele si ca persoana respectivă ar putea avea depresie.
Cele mai semnificative două simptome ale depresiei sunt:
- tristețea sau lipsa de speranță
- pierderea interesului sau a plăcerii în efectuarea majorității activităților din viața de zi cu zi.
Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea în greutate din cauza modificărilor în apetitul alimentar
- creșterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniște și incapacitatea de a putea sta liniștit sau din contră, sentimentul ca orice
mișcare necesită un mare efort
- senzație de oboseală permanentă
- sentimente de vinovăție sau de devalorizare fară un motiv aparent
- gânduri recurente de moarte sau de suicid.
In cazul în care o persoană prezintă cel puțin cinci din aceste simptome, pentru o perioadă mai
lungă de 2 săptămâni și dacă unul din aceste simptome este fie tristețea, fie pierderea interesului,
persoana respectivă este diagnosticată cu depresie majoră. Totuși, chiar dacă sunt prezente mai puțin de
cinci simptome, poate fi vorba de o depresie și este nevoie de administrarea unui tratament.
In cazul în care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioadă de cel putin 2 ani (la copii - 1
an), poate fi vorba de o formă de depresie pe termen îndelungat, numită tulburarea distimică (distimia).
Numeroase femei pot avea modificări ale dispoziției înainte de menstruație. Simptome premenstruale
fizice și emoționale care interferă cu relațiile interpersonale sau cu responsabilitățile cotidiene sunt
cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezintă simptome
premenstruale fizice si emoționale care interferă serios cu viața cotidiană pot avea o formă de depresie,
denumită tulburare premenstruală disforică.
Mulți medici, de obicei generaliști, consultă persoane care prezintă simptome generale care pot fi
dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent în depresie, pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizări
- probleme digestive, inclusiv constipație și diaree
- pierderea interesului în activitatea sexuală sau incapacitatea de a mai avea o viață sexuală activă
- sentimente de anxietate sau de îngrijorare fără un motiv evident
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
- lipsa mișcării sau a vorbirii timp de ore întregi.
Alte simptome de depresie pot fi:
- mâncatul excesiv și câștigul în greutate, care apar mai frecvent decât pierderea poftei de
mancare
- creșterea duratei de somn, mai frecventă decât insomnia
- plâns facil, manie, stare generală proastă, împreună cu anxietate și stare de tensiune interioară
- uneori, o senzație de îngreunare a brațelor sau a picioarelor
–sensibilitate excesivă la rejecție (respingere).

Tipuri de depresie

Depresie reactivă

– Se pare că depresia reactivă este cel mai obișnuit tip de depresie. Aceasta este declanșată de un
eveniment traumatic, dificil sau stresant al vieții. Persoanele afectate se simt rău, nervoase,
anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate apărea dupa o perioadă prelungită
de stres și chiar la mult timp după sfârșitul acestei perioade. Cauzele variază enorm de la o
persoană la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuinței sau de pierderea unui părinte în
copilărie, până la incapacitatea de a realiza ceva o lungă perioadă de timp, o pierdere grea sau
un divorț.

Depresia endogenă

– Acest tip de depresie nu este întotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viață, ci mai
degrabă poate fi vorba de un dezechilibru al reacțiilor chimice ale creierului. Acest tip de
depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.

Depresia maniacă

– Cel puțin o persoană dintr-o sută va experimenta genul acesta de depresie cel puțin o dată în
viața ei. Acest tip de depresie - cunoscută și ca depresia bipolară - este foarte diferită de toate
celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmărește tot timpul,
persoana afectată experimentează o creștere exagerată de energie și stări de exaltare, urmate de
scăderi bruște si de disperare cumplită. Aceste urcușuri și coborâșuri de stare pot dura chiar si
cateva luni la rând.De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii și halucinații - văd
si aud lucruri care nu există. Cei mai mulți din cei afectați de acest tip de depresie suferă de
aceasta în adolescentă și în jurul vârstei de 20 de ani.Ca si în cazul celorlalte tipuri de depresie,
se poate da vina pe un întreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat că ar
exista vreo legatură cu determinarea genetică; daca unul din parinți suferă de această afecțiune,
există șanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.

Depresia post-natală

– Aceasta este o foarte bine cunoscută formă de depresie, care afectează între 10 si 20% dintre
femeile care dau naștere unui copil. A nu se confunda cu o alta afecțiune, denumită "baby-
blues" - o scurtă perioadă de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa naștere.
Această afecțiune poate provoca un plâns inexplicabil și sentimentul de singurătate pentru
cateva zile de la naștere. Depresia post-natală este o afecțiune cu mult mai serioasă, care apare
după două sau chiar trei săptămâni de la naștere și care se dezvoltă încet, ceea ce face să fie
foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar și pentru mama să își dea
seama că suferă de depresie, ceea ce îngreunează cu mult situația. Acest tip de depresie este
cauzat de un dezechilibru hormonal în creier.

Tulburări afective de sezon

– Acest tip de depresie apare odată cu apropierea iernii si se pare că se datorează lipsei de lumină
a zilei în lunile de iarna. Această lipsă de lumină a zilei limitează producerea serotoninei, un
hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocând sentimente de nefericire. Acest tip de
depresie poate fi tratat cu terapie prin lumină.

Tulburarea recurentă

– Adeseori depresia reapare. Dacă o persoană are un episod de depresie, probabilitatea ca


depresia sa revină la un anumit moment al vieții acelei persoane, este mai mare decât la restul
oamenilor care nu au avut niciodată depresie.
Riscul de apariție a unui nou episod de depresie crește cu fiecare episod.

STUDIU DE CAZ – fobie socială, depresie subclinică

Numele şi prenumele subiectului: C.I


Vârsta: 25 ani

Statut: Profesor suplinitor calificat –limba franceză, Lugoj

Stare civilă: căsătorită de 2 ani, nu are copii

Clienta s-a prezentat la cabinet fiind îndrumată de o cunoştinţă comună, care doreşte la rândul său să se
programeze pentru şedinţa de psihoterapie.

Clienta invocă, din prima clipă, că este o persoană tăcută, introvertită, îi este dificil să comunice cu alte
persoane, iar atunci când trebuie să o facă i se face rău, are palpitaţii, senzaţia că i se usucă gura, va
spune ceva greşit şi vor râde de ea, „Nu vor mai vorbi cu mine crezând că sunt o proastă”, „Vor vedea
că m-am roşit şi-mi tremură vocea”. Susţine că vorbind despre problemele ei, acestea i se par ridicole şi
îi este dificil să povestească fără să se simtă anxioasă. De asemenea, spune că este „o persoană slabă”,
iar atunci când este criticată de soţ : „eşti o bleagă”, „eşti o proastă” , are reacţii violente, devine
violentă verbal sau se retrage în altă cameră.

Din cauza reacţiilor, simptomelor fizice şi a celor subiective ( stări de jenă, ruşine, teamă), clienta evită
să vorbească în public ceea ce consideră că este groaznic pentru cariera pe care doreşte s-o clădească.
Din trecut îşi aminteşte că mama era autoritară şi îi impunea un comportament retras, „să nu mănânci la
nimeni că nu-i frumos”, „nu te uita nici în stânga, nici în dreapta şi să fii serioasă”, „nu vorbi cu străini
că te cred uşuratică”.

În urma analizei datelor am formulat următoarele ipoteze:

- Imaginea de sine a clientei este una negativă,

- stima de sine scăzută ,

- toleranţă scăzută la frustrare

- fobie socială, fiind preocupată de reacţiile sale psihosomatice, de gândurile negative legate de
autoevaluări şi de evaluările realizate de cei din jur.

Obiectivele propuse pentru prima şedinţă au fost:

1. Construirea relaţiei terapeutice, câştigarea încrederii printr-o atitudine empatică, inocularea


sentimentului de acceptare necondiţionată a propriei persoane ( clienta s-a prezentat din proprie
iniţiativă la cabinet, acest fapt dând speranţa că nu va prezenta rezistenţă);

- verificarea ipotezelor formulate;

2. Metoda utilizată : interviul pentru a obţine informaţii în legătură cu o strategie eficientă, flexibilă.
Clienta a reuşit să se exprime, să prezinte clar problemele pentru care a solicitat sprjin:”doresc să am o
viaţă normală”, „să nu-mi fie teamă să predau”, „să nu mai am senzaţii de rău în faţa oamenilor când
vorbesc”etc. A prezentat încredere, răspunzând că ar fi o femeie normală, cu o viaţă normală dacă n-ar
avea fobia, manifestând dorinţa să lupte, să investească timp pentru şedinţele de psihoterapie. Clienta
şi-a ţintit congniţiile iraţionale involuntar, spunând:”gândesc prost”.

Clienta a avut o atitudine din ce în ce mai cooperantă, respectuoasă, dispusă să îşi corecteze gândurile
iraţionale şi convingerile disfuncţionale care stau la baza acestora.
S-a confirmat : o stimă de sine scăzută, evaluari globale negative la propria persoană: şi-a exprimat faţă
de caracteristicile fizice: „ sunt prea slabă” , „sunt insultată mereu de soţ”” cognitive: „ eu gândesc
prost”, „ nu sunt bună de nimic”.

Toleranţă scăzută la frustrare : „ nu mai rezist”, „nu mai suport”, „ îmi vină să ţip de nepuţinţă”, „mă
enervez foarte repede când aud ce mi se spune …”

Clienta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de comportamentul soţului, „care nu se mai simte bine în
prezenţa mea”, „mă insultă mereu”, „ mă evită”, este supusă tiraniei lui TREBUIE neapărat :” să te
schimbi”, „să te porţi frumos cu prietenii mei”etc.

Clienta a răspuns că s-a simţit foarte bine în timpul şedinţei , deşi la început a simţit că tremură, are
dificultăţi în exprimare, fiind copleşită de teama că nu va fi înţeleasă sau că va fi respinsă. .

A afirmat că doreşte să urmeze terapia şi a cerut să fie programată pentru o nouă şedinţă. Astfel, am
stabilit următoarea întâlnire.

Planul pentru următoarele şedinţe:- împreună vom elabora lista precisă a problemelor specifice de viaţă
din cele discutate anterior, vom grupa problemele asemănătoare, alegerea împreună cu clienta a
problemei pe care să lucrăm, vom realiza o monitorizare a problemelor în termeni de durată, frecvenţă,
intensitate, latenţă, învăţarea unor tehnici de relaxare .

Clienta prezintă caracteristicile de personalitate evitantă, comportamentele evitante consider a fi


rezultatul anxietăţii, a fobiei sociale.

Clienta este cooperantă, are o dispoziţie anxioasă, este bine orientată tempo-spaţial.

Din istoricul personal al clientei am notat că a fost un copil vioi, prietenos, dar „criticile permanente au
determinat-o să devină retrasă în faţa mamei, aceasta fiind considerată „stresorul principal”.Tatăl avea
totdeauna o atitudine „împăciuitoare”, fiind dominat şi, mai ales „lasându-se dominat” de soţie,
motivând că „preţuieşte familia „ el fiind orfan de la o vârstă fragedă.

Suport social inadecvat în copilărie şi în adolescenţă.


Soţul consideră că are un ascendent asupra ei, deoarece de la casătorie el a asigurat din punct de vedere
financiar casa, el „ câştigă bani mai mulţi, ai mei fiind suficienţi pentru ţigări”.

Probleme de relaţionare între subiect şi părinţi-comunicare dificilă, de suprafaţă, i s-a impus reguli de
disciplină inadecvate, astfel apar credinţe iraţionale, comportamente cogniţii dezadaptative, care
urmează a fi modificate prin terapie.

În ceea ce priveşte relaţia cu soţul, modificarea imaginii de sine a clientei , a cogniţiei ”trebuie să mă
pot controla, altfel este insuportabil” , fiind ţinte ale intervenţiei.

C.I. afirmă că se simte rău, tremură, atunci când îşi imaginează că ceilalţi observă aceste simptome şi
vor râde, ea fiind convinsă că arată rău. Prezenţa gândurilor negative automate sunt urmate de
procesări în legătură cu imaginea de sine, astfel a dezvoltat comportamente de asigurare: evită să
privească elevii din clasele de liceu atunci cănd predă, repetă în gând ce are de spus când este întrebată.

La întrebarea când s-a simţit prima dată cuprinsă de teama că a avut o prestaţie stupidă, inacceptabilă,
iar ceilalţi au respins-o, a răspuns că nu s-a gândit la acest lucru, dar acum îşi aminteşte că „la vârsta de
10 ani, la o serbare, avea de spus pe scenă o poezie foarte frumoasă, „Gândăcelul de Ana Blandiana”,
poezie repetată de mai multe ori cu mama sa, care a fost nemulţumită tot timpul şi de felul în care
gesticulează şi de intonaţie „de absolut tot” , astfel că în clipa în care a trebuit să recite, a fost sigură că
se va „face de ruşine, aşa cum spusese mama „sa, a simţit că se înroşeşte şi tremură, iar poezia a recitat-
o aproape şoptit cu lacrimi în ochi. Reacţia mamei a fost „Exact aşa cum mă aşteptam!Nu ai fost în
stare să spui poezia aşa cum trebuie!”. „M-am simţit ca şi gândăcelul din poezie”. Consider că acest
episod este cauza apariţiei şi menţinerii problemei

Am acordat importanţă identificării comportamentelor de asigurare, a celor de evitarea naturii


proceselor interioare legate de imaginea de sine.

Lista de probleme specifice: vorbitul în public, anxietate, stima de sine şi activităţile sociale deficitare,
problema cu soţul- comunicare.
Scopuri terapeutice:

Restructurare cognitivă şi creşterea stimei de sine, C.I. vizualizând şi conştientizând că are valoare
personală şi poate suporta situaţii extrem de neplăcute, dar găsind soluţii pentru a trăi, a merge mai
departe, bucurându-se de viaţă; am lucrat asupra stimei de sine şi am considerat că este un obiectiv
principal, asemeni restructurarii cognitive, deoarece fără încredere în forţele sale, fără conştientizarea
propriei valori personale, pacienta nu s-ar fi crezut capabilă să lucreze asupra credinţelor iraţionale şi
nu ar fi fost îngăduitoare cu ea însaşi când identificarea şi disputarea acestor gânduri ar fi eşuat la
primele încercări.

Stimularea asertivităţii, dezvoltarea abilităţilor de rezolvare de probleme

Îmbunătăţirea abilităţilor sociale cu impact asupra trăsăturilor de personalitate evitanta

O atenţie deosebită am acordat relaţiei terapeutice, urmărind consolidarea şi dezvoltarea ei, învăţând-o
să se accepte necondiţionat, mai mult, să se accepte necondiţionat nu pentru că eu o fac, ci mai ales, în
mod independent de opinia mea sau a altora.

I-am dat explicaţii cu privire la unele aspecte legate de psihofiziologia stărilor afective înaintea
învăţării unui program de relaxare, solicitându-i să –l utilizeze atunci când se simte tensionată ori
cuprinsă de teamă, de asemenea, să desfăşoare o activitate care îi face plăcere.

Î nsuşirea tehnicilor de restructurare cognitivă pentru a modifica gândurile automate, credinţele


iraţionale, clienta ajungând în timpul disputării la convingeri flexibile, exprimate sub forma
preferinţelor, a dorinţelor, observând ajunge la concluzii raţionale.

Am stabilit două şedinţe pe săptămână.