Dokumen - Tips Psihologie Medicala Curs Amg

7/17/2019 Psihologie Medicala Curs Amg
PSIHOLOGIE MEDICALĂ
Psihologia medicală este o ramură a psihologiei generale, aplicată la studiul aspectelor psihosociale ca
însoţesc actul medical în toate etapele sale, având scopul de a reda sănătatea persoanei şi de a o reinsera în mediul soci
şi familial.
Dintotdeauna, a existat o opoziţie între medicina centrată pe boală şi medicina holistică, centrată pe om
bolnav, la care boala constituie expresia unui dezechilibru care afectează ansamblul întregii personalităţi. stfel, s
separat ideea de leziune de cea a funcţiunii şi a apărut în câmpul terapeutic al medicinei vastul domeniu al tulburărilo
funcţionale, adică al manifestărilor fără un suport lezional organic. Psihologia medicală ar trebui să aibă în centrul să
drama persoanei umane. "iinţa umană are posibilitatea de a exprima prin boală anumite tendinţe profunde # tendinţ
care exprimă fie o conflictualitate internă, fie agresivitatea faţă de antura$, fie regresivitatea persoanei în cauză
Domeniile din care psihologia medicală îşi extrage datele sunt ancheta socială, observarea comportamental
convorbirea. Domeniile de intervenţie ale psihologiei medicale sunt% promovarea sănătăţii, prevenţie, terapie
reabilitare. Psihologia medicală cercetează concepte legate de implicarea factorilor psihocomportamentali în apariţia
evoluţia bolii& analiza modificărilor psihologice produse de îmbolnăvire # impasul existenţial& implicaţiile stresului î
patogeneză& complianţa terapeutică, metodele de cercetare, aspecte ce ţin de dezvoltarea individului& psiholog
personalului medical. 'ntr!un studiu recent s!a demonstrat că pacienţii apreciază cel mai mult la personalul medical
puterea de înţelegere, cunoştinţele de psiholoie , experienţa de viaţă suficientă şi maturizarea deplină a personalităţii
Pe!sonalitatea şi dinamica ei
Pe!sonalitatea
)ecanismele psihice au importanţă legate unele de altele, integrate şi subordonate scopurilor generale ale individulu
Personalitatea este cea care dă viaţă mecanismelor, le orientează şi direcţionează, valorifică diferit potenţialul existen
Personalitatea se construieşte în cursul relaţiilor sociale existenţiale pe care individul le traversează de!a lungul vieţii,
selectează, le transferă în interiorul său, le sedimentează şi le solidifică în sine, transformându!le într!un bu
propriu*calitatea persoanei depinde de calitatea mediului şi relaţiilor sociale în care se formează* suntem ceea
"acem şi "acem ceea ce mediul ne ce!e să "acem# Pârghia de acţiune a mediului asupra formării personalităţii es
educaţia. Piaget susţine că însuşirile personalităţii care îi determină calitatea de structură sunt%
! totalitatea # nici un fapt psihic nu poate fi descris ca străin sau petrecându!se în afara personalităţii& istoria
geneza personalităţii este unica istorie a dezvoltării individului, sub toate aspectele sale #biosomatic, psihi
sociocultural&
! transformarea # personalitatea este într!o continuă şi necesară transformare&

! regla$ul # în dezvoltarea sa, personalitatea este supusă în permanenţă unei continue determinări exterioare.
Personalitatea se autoconstruieşte, se autoformează, dar are şi capacitatea de a se autodelimita şi autoperfecţiona pentr
o mai bună adaptare la lume, realizând o veritabilă unicitate. +iclul vieţii are întotdeauna aceleaşi secvenţe în cursu
vieţii umane. uccesiunea etapelor -secvenţelor nu se face automat şi depinde de dezvoltarea /+ şi de experienţa d
viaţă.
0mul devine personalitate când devine conştient de lume, de alţii, de sine& când îşi elaborează un sistem propriu d
reprezentări, concepţii, motive, scopuri, atitudini, convingeri în raport cu lumea şi cu sine& când desfăşoară activită
http://slidepdf.com/reader/full/psihologie-medicala-curs-amg 1/31
sociale utile şi recunoscute, îşi asumă responsabilităţi sociale& când emite, susţine şi argumentează $udecăţi de valoar
întemeiate& când creează valori sociale& când are un profil moral bine conturat, coerent& când are capacitate de control
autocontrol& când se integrează armonios şi util în colectivitate& când ştie să se pună în valoare şi poate fi luat drep
model. "undalul bolii ca şi al normalului este personalitatea.
De$%olta!ea umană
ocietatea a fixat în decursul timpului şi continuă să fixeze şi în zilele noastre un cadru general al conduitelor de vârst
prin care se vehiculează unele tipuri de o&liaţii şi d!eptu!i, convertite în conduite ale oamenilor de diferite vârst
2nele vârste sunt prote$ate legal -copilăria şi bătrâneţea& există o formă de latentă reverenţă implicată în conduitele fa
de femeie& există stări şi situaţii prote$ate # graviditatea, maternitatea.
tatutul de vârstă real sau dorit creează în interrelaţiile sociale o stratificare de datorii şi drepturi care se reunesc în bun
cuviinţă sau politeţe. +u cât o societate este mai civilizată, cu atât responsabilitatea şi protecţia sa sunt mai evidente fa
de copii, bătrâni, mame şi femei, handicapaţi şi pentru valorile autentice.
Procesul dezvoltării psihice se realizează în etape, stadii şi perioade ce caracterizează traseul vieţii umane. Pentru
aborda ciclurile vieţii se analizează structura relaţiilor şi inserţiei sociale, tipul dominant de activitate, solicitări
fiecărei vârste, posibilităţile şi fragilităţile fiecărei vârste.
3xistă perioade de fragilizare a structurii psihice # crize # datorită unor modificări de statut, de vârstă sa
crize episodice datorită suprasolicitării.
'epe!e psihodinamice sau psihoenetice
(ipul "undamental de acti%itate exprimă direcţionarea şi structurarea forţei energetice psihice prin organizarea atenţie
intereselor, inteligenţei, sensibilităţii afective, percepţiei*activitatea consumă dar şi produce noi energii # a
succesului, ale realizărilor& toate dimensiunile psihice antrenate în activitatea fundamentală se încarcă de cunoştinţ
deprinderi, abilităţi care au tendinţa de a deveni trăsături psihice.
(ipul de !elaţii se referă la structura adaptării şi integrării sociale& în relaţiile sociale se observă atitudini de prote$ar
simpatie, empatie, dependenţă, devoţiune, dominaţie, respingere, aversiune, frustraţie& relaţiile pot fi intime, oficial
publice, reciproc pozitive, reciproc negative sau asimetrice& cu cât relaţiile sunt mai complexe, se conturează mai bin
conştiinţa de sine.
Ca!acte!ul cont!adicţiilo! dint!e ce!inţele sociocultu!ale şi posi&ilităţile su&iectului de a le satis"ace şi ce!inţe
su&iecti%e )do!inţe* aspi!aţii* idealu!i+ şi posi&ilităţile societăţii de a le satis"ace, tendinţa naturală a individului sp
echilibru apropie aspiraţiile şi idealurile de posibilităţi& atingerea obiectivelor determină momente de echilibru, ce
trăiesc afectiv prin stări de confort psihic.
De$%olta!ea este in"luenţată de e!editate* mediu şi educaţie .
E!editatea este forţa vitală, biologică ce transgresează viaţa în decursul timpului, perfecţionând capacităţile adaptativ
sau ducând la dispariţia unei specii.
Mediul reprezintă totalitatea condiţiilor de viaţă în care se exercită influenţele bioclimatice, socio!economice, cultural
educative şi civilizatoare.
Educaţia este activitatea de facilitare a adaptării la toate condiţiile de mediu pentru formarea de abilităţi, aptitudin
aspiraţii, interese.
-.!stele de !e!esie
Dezvoltarea farmacologiei, tehnologiei medicale, igienei, profilaxiei, asigurările medicale, asistenţa socială în context
dezvoltării socio!economice şi a creşterii nivelului de trai au determinat creşterea speranţei de viaţă. 5ârstele termina
ale vieţii se află sub semnul ieşirii din munca activă, ceea ce modifică profund condiţiile de existenţă. +reştere
longevităţii necesită prote$area socială a vârstnicilor şi folosirea experienţei lor profesionale şi sociale.
tadializarea bătrâneţii% 67!87! trecerea spre bătrâneţe& 87!97 # bătrâneţea& peste 97 ani! perioada de longeviv.
(ipul "undamental de acti%itate este adapta!ea la un nou o!a! "amilial* p!o"esional* social#
(ipul de !elaţii este ca!acte!i$at de !est!.ne!ea !elaţiilo! p!o"esionale* sociale, su&identitatea p!o"esională
de$o"iciali$ea$ă* cea ma!itală !ăm.ne esenţială* cea pa!entală este !elati% e/pansi%ă dato!ită apa!iţiei nepoţilo!#
3ste o perioadă de mare fragilitate biologică% scade energia instinctuală şi energia adaptării, apar modificări ale piel
datorită diminuării depozitelor de grăsime subcutanată, încărunţirea şi rărirea părului& mişcările devin mai greoai
lipsite de supleţe şi forţă& capacitatea de efort este diminuată& datorită decalcificărilor apar modificări de postură, ţinu
şi se pierde dantura& circulaţia şi respiraţia sunt afectate de boli& digestia şi metabolismul, absorbţia defectuoasă
factorilor nutritivi influenţează termoreglarea, eliminarea scaunului, urinii& apare o discretă atrofiere cerebrală car
alături de dezechilibrele hormonale determină modificări ale întregului organism ca şi modificări temperamental
emoţionale # diminuarea rezonanţei afective, nota flegmatică, de spectator a vârstnicului. Declinul senzorial care încep
la vârstele adulte este tot mai accentuat, dar compensat de imensa experienţă senzorială acumulată până în acel momen
scăderea excitabilităţii senzoriale afectează nivelul general al activităţii şi al reacţiilor& memoria de scurtă durată este m
afectată decât cea de lungă durată& gândirea, atenţia, vorbirea devin mai lente& apare o exacerbare a emoţionalităţi
nervozităţii, irascibilitate, slabă cooperare, anxietate& destule persoane în vârstă îşi conservă luciditatea, echilibrul psih
general, sunt active, cooperante, deschise pentru vreme îndelungată, chiar dacă viteza acţiunilor scade. Declinul psih
este condiţionat de factori ce ţin de structura anatomo!fiziologică şi subiectivă a individului, de condiţiile de mediu, d
rezistenţa generală a organismului şi a /+& se manifestă o inflexibilitate a opiniilor şi raţionamentelor care su
marcate de subiectivism& la persoanele cu profesiuni intelectuale toate modificările sunt mai puţin evidente& rigiditate
lentoarea se instalează treptat& diminuează capacitatea de evaluare cronologică şi spaţială datorită deteriorăril
memoriei, dar şi deteriorării automatismelor de bază, la care se adaugă sărăcia de trăiri inedite& tul&u!ă!ile a"ecti%ită
sunt dominante şi 0şi pun amp!enta pe 0nt!e compo!tamentul %.!stnicului1 stări depresive frecvente, teama morţ
regretul pentru perioadele fericite de viaţă& apare hipertrofierea sinelui prin dilatarea drepturilor personale şi atrofiere
sensibilităţii până la egocentrism, irascibilitate, frustrare, nervozitate. :etraşi din muncă, anga$aţi într!un proces d
regresie a structurilor personalităţii şi conştiinţei de sine, vârstnicii suferă un dezechilibru adaptativ& disoluţia conştiinţ
de sine& afectarea conduitelor este mai evidentă după 8; ani. <eama de moarte trece pe primul plan cu anxietate, car
treptat este înlocuită de resemnare. 0amenii trăiesc în memoria celor din $ur prin ceea ce fac, spun, prin copii şi opere
lor, prin ceea ce au realizat mai trainic şi mai bun şi acesta este aportul omului la continuitatea existenţială.
Sănătatea mintală
Sănătatea mintală este definită de 0), ca aptitudinea de a stabili relaţii armonioase cu mediul încon$urător.
copul educaţiei sanitare este de a permite dezvoltarea liberă, nestân$enită a personalităţii umane şi favorizarea integrăr
omului în comunitatea de viaţă în care trăieşte. +ercetările au demonstrat că ma$oritatea tulburărilor mintale ale copiil
şi adolescenţilor se datorează nu unor afecţiuni organice, nu unor tare ereditare, ci unor deficienţe educative
nerespectării unor norme raţionale de viaţă. !a stabilit o legătură directă între creşterea numărului de cazuri de tulbură
mintale şi carenţa afecţiunii materne # frustrarea de afectivitate totală sau parţială este una din cauzele ma$ore a
tulburărilor mintale. !au modificat legislaţiile ţărilor, s!a elaborat +arta universală a drepturilor copilului, se vegheaz
permanent la respectarea acestora pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a individului, în ciuda vicisitudinilor vieţii.
D.p.d.v. psihic, sănătatea poate fi definită ca armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţ
asimilate de individ, presupune capacitatea de a munci productiv, de a iubi, de a se ocupa de soarta celorlalţi şi de a ave
un grad rezonabil de autonomie personală, o viaţă cu sens, o viaţă care merită trăită.
2o!malitatea este o noţiune relativă, variabilă de la un mediu socio!cultural la altul. /evoia de normalitate derivă din
exprimă nevoia umană de ordine. /orma este o convenţie umană împărtăşită social. +riterii de normalitate sun
conştiinţa clară a 3ului personal, capacitatea de orientare în viaţă, nivel înalt de toleranţă la frustrare, autoacceptar
flexibilitate în gândire şi acţiune, realism şi gândire antiutopică, asumarea responsabilităţii pentru tulburările emoţional
anga$area în activităţi creatoare, anga$area moderată şi prudentă în activităţi riscante, conştiinţa clară a interesului socia
gândire realistă, acceptarea incertitudinii şi capacitatea de aa$ustare a acsteia, îmbinarea plăcerilor imediate cu cele d
perspectivă. ănătatea este este o stare ideală, un deziderat, pe când boala este un dezechilibru la toate niveluri
oragnismului. /ormalitatea ideală defineşte felul în care individul şi comunitatea consideră că persoana ar trebui să fie
ea variază mult în funcţie de contextul socio!cultural istoric şi geografic -etnic, comunitar, statal, religios ş
/ormalitatea -sănătatea mintală este condiţia de funcţionalitate socială, impusă şi acceptată de societate în scop
realizării personale. /ormalitatea este adaptarea armonică în fiecare moment al existenţei, în funcţie de mediul său
istoria sa şi a colectivităţii sale, o rezultantă a calităţii raportului personalitate > mediu.
normalitatea eate o zonă de trecere între normal şi patologic, este o abatere calitativă şi funcţională de la valoarea
semnificaţia generală a modelului uman.
+riterii funcţionale ale sănătăţii mintale% independenţă rezonabilă în relaţiile cu ceilalţi indivizi, autodirecţionar
capacitatea de a avea o sli$bă şi de a lucra împreună cu ceialţi, capacitatea de a răspunde regulilor şi autorităţii obişnuit
capacitatea de a depăşi dificultăţi curente, abilitatea de a avea relaţii de prietenie şi iubire, capacitatea de a da şi de
primi afecţiune, toleranţă la frustrare, simţul umorului, abilitatea de a se recrea, de a avea hobb?!uri, capacitatea de
dezvolta sentimente altruiste.
ănătatea exprimă echilibrul dinamic dintre fiinţă şi lume, iar boala rezultă din dezechilibrul fiinţei cu lumea.
3oala este un proces anormal, în contextul căruia starea şi funcţionarea socială, somatică, emoţională sau intelectua
ale unui subiect sunt diminuate sau afectate, în comparaţie cu circumstanţele anterioare declanşării bolii. +onotaţ
termenului boală cuprinde şi aspectele subiective # perceperea de către persoana bolnavă a devianţei de la starea d
sănătate. 'n ma$oritatea bolilor nu se poate vorbi despre o legătură directă de cauzalitate între agentul etiologic
procesul patologic, ci despre răspunsul adaptativ individual la agentul respectiv.
(ul&u!ă!ile de pe!sonalitate
reprezintă nedezvoltarea personalităţii, personalitate dizarmonică.
G!upa A &i$a! e/cent!ică
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate pa!anoidă # indivizii manifestă neîncredere şi suspiciune faţă de alţii, ale căror intenţii
interpretează drept rău voitoare, au dubii ne$ustificate referitoare la loialitatea amicilor sau colegilor& poartă pică to
timpul, sunt implacabili faţă de insulte, in$urii, ofense& dacă muncesc individual, se descurcă foarte bine& sunt distanţi
reţinuţi, cu numeroase dificultăţi de integrare şi relaţionare& când greşesc heteroatribuie eşecul& tulburarea este m
frecventă la bărbaţi decât la femei.
Complicaţii% tulburări delirante, schizofrenie, depresie, abuz şi dependenţă de substanţă.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate schi$oidă # lipsa de interes faţă de alte persoane şi relaţii sociale& singuratici, exprim
puţine emoţii, preferă activităţi solitare, au preocupări reduse ori absente pentru activitatea sexuală& nu au halucinaţii
idei delirante& incidenţa mai mare la bărbaţi decât la femei.
Complicaţii% schizofrenie, tulburare depresivă ma$oră.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate schi$otipală # deficite sociale şi interpersonale, reducerea capacităţii de a stabili relaţ
intime& distorsiuni cognitive şi de percepţie, excentricităţi de comportament& gândire magică, credinţe stranii, crede c
posedă însuşiri rare, particulare -clarviziune, premoniţie, telepatie, superstiţii, iluzii corporale, obsesii& mai frecventă
bărbaţi decât la femei.
Complicaţii% tulburări delirante, schizofrenie, suicid, episoade psihotice tranzitorii.
G!upa 3 d!amatic emoţională
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate antisocială # -sociopaţi caracterizaţi de desconsiderarea şi violarea drepturilor altor
impulsivitate şi incapacitate de a face planuri de lungă durată, iritabilitate, agresivitate, iresponsabilitate, lipsa d
remuşcare, indiferenţă faţă de faptul de a fi furat, maltratat, incorectitudine, minţit repetat, instabilitate psihică crescută
afişează aroganţă, siguranţă de sine& în antecedente distingem minciuna, înşelăciunea, alte acte ilegale, imoral
Prevalenţa este de =A la bărbaţi şi 1A la femei& în populaţia penitenciarelor atinge 87A& incidenţă crescută în une
familii din grupurile socioeconomice $oase.
Complicaţii% dependenţa de substanţă, moartea violentă, suicidul.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate &o!de!line # instabilitatea relaţiilor interpersonale, cheltuieli abuzive, $oc patologic, abu
de substanţă, mâncat excesiv, relaţii sexuale dezorganizate& accese de furie, incapacitatea de a!şi controla mânia, n
suportă singurătatea, sunt instabili afectiv, imprevizibili. 'n antecedente întâlnim acte autodistructive repetitive. 3ste m
frecventă la femei decât la bărbaţi.
Complicaţii% episoade depresive ma$ore, tentative de suicid, tulburări sexuale, autolezarea.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate hist!ionică # emoţionalitate excesivă, căutarea atenţiei, împrumută cu uşurin
(temperaturaB afectivă a mediului în care se află, este sugestionabil, uşor de influenţat, impresionabil, consideră relaţii
a fi mai intime decât sunt în realitate, comportament provocator sexual, manipulativ, orientaţi spre satisfacerea propriil
interese. Pot manifesta amnezia traumelor, frustrărilor trăite, părând detaşaţi în comparaţie cu dramatismul eveimentel
trăite şi povestite. Prevalenţa mai mare la femei decât la bărbaţi.

Complicaţii% dependenţe medicamentoase, tentative de suicid, episoade depresive.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate na!cisică # caracterizată prin grandoare, necesitatea de admiraţie, lipsa de empati
fantasme de succes nelimitat, putere, îşi subliniază repetat şi exagerat calităţile, are pretenţii de tratament favorabi
profită de alţii pentru a!şi atinge scopurile, sentimente de invidie pe care le proiectează asupra interlocutorilor, distan
arogant, insensibil la sfaturi, opinii diferite, îndemnuri& este avid de titluri, demnităţi, onoruri, ranguri care consideră că
se cuvin.
Complicaţii% tulburarea depresivă ma$oră, dependenţa de droguri, alcoolismul, episoade psihotice tranzitorii.
G!upa C an/ios4temătoa!e
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate e%itantă # inhibiţie socială, sentimente de insuficienţă, hipersensibilitate la evalua
negativă, reţinere în relaţiile intime de teama de a fi ridiculizat, inadecvat& îşi doreşte să fie simpatizat, are nevoie s
iniţieze relaţii interpersonale, de tandreţe, securizare, reasigurare& este ezitant în a!şi asuma riscuri, pe care
exagerează& trăieşte intens refuzul, inacceptarea, respingerea, este interpretativ şi hipersensibil faţă de comentariil
celorlalţi.
Complicaţii% tulburări anxioase, fobie socială.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate dependentă # necesitatea excesivă de fi supervizat, care duce la un comportamen
submisiv şi adeziv şi la frica de separare& are dificultăţi de a lua decizii simple, ceilalţi trebuie să!şi asum
responsabilitatea pentru cele mai importante aspecte ale vieţii lui& are stimă de sine redusă, are toleranţă excesivă faţă d
persoana investită ca protector& îi este exagerat de frică să nu fie lăsat să aibă gri$ă de sine. Prevalenţă mai mare la fem
Complicaţii1 tulburări de adaptare, tulburări anxioase, tulburări depresive.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate o&sesi%4compulsi%ă # preocupată de ordine, pefecţionism, control mental şi interperson
în detrimentul flexibilităţii& militează pentru standarde înalte, exigent cu ceilalţi, devotat muncii, refuză să lucreze c
alţii, avar, conservator, puţine relaţii interpersonale. Prevalenţă mai mare la bărbaţi decât la femei.
Complicaţii% schizofrenie, depresie, tulburări anxioase, tulburări hipocondriace.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate pasi%4a!esi%ă # rezistenţa la solicitări, îndemnuri, însoţită de amânarea răspunsului
rugăminţi sau solicitări, temporizarea îndeplinirii sarcinilor& are un comportament lamentativ, se simte neînţele
insuficient apreciat& este cvasipermanent îmbufnat, certăreţ, manifestă sentimente de invidie, iritabilitate, cinism faţă d
colegi, stimă de sine scăzută, neîncredere în forţele proprii. Complicaţii% suicidul, abuzul de alcool.
(ul&u!a!ea de pe!sonalitate dep!esi%ă # gânduri şi comportamente depresive, stimă de sine scăzută, inadecvat, lips
de valoare, negativist şi critic în legătură cu alţii, pesimist.
Complicaţii1 tulburare depresivă ma$oră.
Psihosomatica
Psihosomatica este o concepţie medicală integratoare care permite abordarea unor afecţiuni somatice induse psihic, c
reacţie a unor trăiri emotiv tensionale sau a unor manifestări psihice secundare unor boli organice. Psihosomatica este
disciplină ştiinţifică ce are ca obiect studierea relaţiilor ce există între factorii biologici, psihologici şi sociali ca
intervin în explicarea sănătăţii şi a bolii. -C3)C # a @a dimensiune!ecologică, existenţială # libertatea deciziei în cadr
unei autocunoaşteri şi a perceperii de către individ a sensului vieţii, a asumării responsabilităţii actelor sale
Psihosomatica este o adevărată mentalitate de abordare a pacientului deoarece este o concepţie holistică -unitatea dintr
soma şi psihic, se bazează pe observaţii clinice, include influenţa mediului social asupra bolii, reliefează dub
vulnerabiliatete la stres -psihică şi de organ, impune stresul psihic ca factor de risc -exclusiv, aparent sau sumativ
+unoaşterea afectivităţii devine un prim element esenţial în înţelegerea tulburărilor psihosomatice. nxietatea es
simţul intern care previne 3ul despre existenţa unui conflict între două tendinţe afectiv opuse. nxietatea, angoas
frustrarea, dependenţa, culpabilitatea sunt elemente cauzale. Personalitatea premorbidă poate fi caracterizată pr
reactivitate emoţională crescută, susceptibilitate accentuată, rigiditate, agresivitatea externă blocată.
5nii &olna%i "ac ne%!o$e* alţii &oli psihosomatice . +ei care devin somatici dezvoltă un sindrom de renunţare şi ceda
ca răspuns la o pierdere sau ameninţare. 2nii autori sunt de părere că o cauză a suferinţei psihosomatice este alexitimia
incapacitatea de a recunoaşte şi a descrie sentimente, dificultatea de a diferenţia stările emoţionale de senzaţii corporal
incapacitate imaginativă.
:eactivitatea este un proces modulat de factori genetici şi de personalitate prin care creierul interpretează evenimente
care!i parvin şi trimite mesa$e somatomotorii, vegetative şi neuroendocrine la organele ţintă. 5ulnerabilitatea la stres es
premisa importantă pentru apariţia ne%!o$elo!* psiho$elo! !eacti%e şi a &olilo! psihosomatice. 0rice P este un exame
dat nu numai de psihicul individului solicitat ci şi de fiecare organ -glandele, sistemul imunitar, ap. cardiovascula
respirator, digestiv, acţiune sumativă a mai multor agenţi etiologici. uportul social are rol de filtru în calea stresulu
"actori de risc biografici în creşterea vulnerabilităţii la stres sunt% circumstanţe socio!profesionale ale părinţilor -statu
socio!economic scăzut, nivel educaţional scăzut al părinţilor, climat psihic indus de părinţi -tulburări psihice ale mam
sau tatălui, patologie relaţională, criminalitate, carenţe afective -copil nedorit, nelegitim, educaţie monoparentală, ta
autoritar, contacte sociale reduse, netrainice, interval mai mic de 19 luni între fraţi, abuz sexual sau viol.
:eacţia de coping este strategia adaptativă utilizată, adesea inconştient, de a face faţă situaţiei, de a înving
dificultăţile. tresul este un factor agresiv dar şi un proces de adaptare al organismului, un răspuns nespecific, general
acţiunea agenţilor stresori, prin reacţii adaptative fiziologice, mediate neurovegetativ!endocrin. daptarea es
promovarea creşterii şi dezvoltării umane prin utilizarea activă a resurselor biopsihosociale care participă la controlu
stăpânirea şi prevenirea stresului generat de condiţii externe> interne. daptarea este baza pentru supravieţuirea
evoluţia grupului.
imptome şi semne psihosomatice% palpitaţii, tremor, modificări ale vocii, paloare>roşeaţă tegumentară.
<ulburările psihosomatice sunt -paratrăznet stereotipe-aceeaşi zonă de reacţie şi aceleaşi simptome% cefalee, migren
tahicardie paroxistică supraventriculară, diaree, prurit, tulburări de dinamică sexuală, crize de tetanie, lipotim
vărsături, acnee, dismenoree, herpes, etc.
Eoli psihosomatice sunt astmul bronşic, cardiopatia ischemică, diabetul, F<, obezitatea, spasmul piloric, psoriazisu
rectocolita ulcerohemoragică, colonul iritabil, ulcerul gastroduodenal, artrita reumatoidă, cancerul etc.
<erenul psihosomatic este reprezentat de o dublă vulnerabilitate a bolnavului la stresul psihic% vulnerabilitatea psihi
-medie # personalitate de tip  sau + şi vulnerabiliatea de organ.
'n cadrul sistemelor de transmisie de la soma la cortex şi de la cortex la soma sistemul neuro!vegetativ!endocrin ocup
locul cel mai important ca sursă de mediatori. timulii dotaţi cu o semnificaţie nocivă acţionează pe calea organelor d
simţ, cu proiecţie corticală& apar influxuri nervoase corticosubcorticale, cu activarea centrilor neurovegetativi superior
punerea în funcţiune a sistemului simpaticoadrenergic şi a axului hipotalamohipofizar renal, cu eliberarea consecutivă d

catecolamine, +<F, cortisol, vasopresină, <F, inhibiţia sistemului imunitar ! stat inima în loc, nod în gât, alb
înroşit. tresul solicită anumite organe şi aparate cu disfuncţii latente, ori de$a manifeste şi conduc la apariţia tulburăril
psihosomatice.
Situaţii ene!atoa!e de st!es psihic

C.+onflicte familiale
.+opilul cu autoritatea parentală% +opilul cu ceilalţi fraţi%

! frustrare # prin exces de autoritate& ! concurenţă afectivă&
! depresie # prin dezinteres. ! interese divergente.
E.+onflicte con$ugale privind exercitarea autorităţii& probleme materiale& educaţia şi îngri$irea copiilor& dezacord asup
preferinţelor& nepotriviri temperamentale> în raporturile sexuale& despărţiri temporare.
+.+onflicte paracon$ugale # cu socrii, părinţii.
D.Pierderi, pre$udicii% boli ale membrilor familiei, decese, divorţ.
CC.+onflicte profesionale% activitate profesională excesivă& (recuperareB inadecvată-lipsa relaxării, somn insuficient&
factori perturbanţi-sonori, termici& (climat afectiv negativB ! raporturi inadecvate cu colegii, superiorii, subaltern
responsabilităţi mari profesionale şi obşteşti ! (manager diseaseB& veleităţi peste posibilităţi& insuccese de ordin person
sau ale colectivului, termeni de execuţie nerealizaţi> nerealizabili în muncă.
CCC.+onflicte sociale% probleme materiale şi> sau de locuinţă& tensiunea vieţii moderne -(criza de timpB, poluarea sonor
etc.& măsuri coercitive-inclusiv privarea de libertate& accidente de automobil& terorismul& şoma$ul& drogurile& secte
religioase inductoare de contrângeri.
C5.+onflicte în sfera vieţii intime% complexe de inferioritate diverse% fizice -deficit statural, fizionomie, ponderal, etc.
tulburări de dinamică sexuală-la bărbaţi mai ales, situaţia de bolnav, legate de inserţia socio!familială& sentimen
dominante de coloratură afectiv!negativă& nesatisfaceea unor trebuinţe biologice& (spleenB -subsolicitarea, monoton
vieţii personale.
5.+onflicte iatrogene% fobii faţă de unele boli, tanatofobie& goana după medicamente& avatarurile spitalizării.
5C.+alamităţi naturale% cutremure, inundaţii, modificări bruşte ale climei
5CC.chimbări ale modului de viaţă% definitive -căsătorie, divorţ, decese ale celor apropiaţi, boli grave, cronic
invalidante, mutaţii profesionale, etc.& temporare sau de importanţă mai redusă -mutarea în altă locuinţă, deplasă
temporare în interes de serviciu sau în concediu, schimbarea unor obiceiuri #renunţarea la fumat, curele de slăbire.
St!esul # în sens etimologic provine din latinescul stringere care înseamnă a cuprinde, a îmbrăţişa, a strânge, a lega,
răni, a $igni. <ermenul a fost folosit în limba engleză încă din secolul al G5CC lea pentru a exprima suferinţa, privaţiune
necazurile, adversitatea, adică consecinţele unei vieţi dificile. Din secolul al G5CCC lea atenţia este îndreptată asupr
agentului care stă la originea stresului, cauza care produce o tensiune şi determină într!un timp mai scurt sau ma
îndelungat deformarea unui obiect*stresul poate antrena, pe termen lung, la oameni, boli somatice şi> sau boli mintal
depăşindu!se astfel concepţia fizică şi trecându!se la o viziune medicală sau psihologică. Din această perspectiv
noţiunea de stres a fost introdusă în 1H=1 de el?e pentru a defini ceea ce se va numi 6sind!omul ene!al de adapta!
adică acea stare manifestată printr!un sindrom specific care corespunde tuturor schimbărilor nespecifice induse într!u
sistem biologic. Pentru el?e stresul este în mod fundamental un răspuns fiziologic. indromul general de adaptare es
un răspuns biologic particular la un stimul nociv care implică creşterea hormonilor adrenocorticali, pituitar şi reprezin
sistemul de apărare biologică împotriva stimulilor nocivi în general. I are trei etape%
! alarma # activare biologică ce cuprinde două forme # şoc! contraşoc&
! rezistenţa # creşte rezistenţa la stimuli dăunători, scade rezistenţa la alţi stimuli, organismul pare că s!a adapt
la situaţie, comportându!se normal, dar cu persistenţa modificărilor din stadiul de contraşoc prelungit&
! epuizarea # dispare efectul adaptării. Prelungit excesiv, produce leziuni ireversibile, boli de adaptare.
tresul poate stimula sau dăuna. 3ste o forţă care produce o tensiune, urmată de o deformare a obiectului asupra căru
s!a exercitat& este vorba de un stimul extern, de un agent oarecare% zgomot, căldură, frig, doliu, pierderea locului d
muncă*este rezultatul acţiunii unui agent fizic, psihologic sau social& este în acelaşi timp stresorul cât şi rezultatu
acestei acţiuni& este reacţia de apărare în faţa excitaţiilor senzoriale şi motrice.
ursele de stres se referă la mediul de lucru, la excesul sau lipsa de activitate, la pericolul fizic, la adecvarea dintr
individ şi mediul său încon$urător şi la relaţia familie!muncă. Am&iuitatea !olului- lipsa de claritate în ceea ce priveş
rolul individului la locul de muncă, a obiectivelor propuse şi a dimensiunilor responsabilităţii sale determină obţinere
unui minimum de satisfacţii profesionale, o stare crescută de tensiune în raport cu munca prestată şi un sentiment a
lipsei de importanţă a muncii însoţită de o pierdere a respectului faţă de sine. tresul relaţional este legat de calitate
raporturilor umane întreţinute de superiorul ierarhic cu subordonaţii şi colegii de muncă. :elaţiile bune dintr!un colect
de muncă sunt un factor primordial pentru sănătatea individului şi colectivităţii.
<rebuie luate în considerare şi ca!acte!isticile situaţiei st!esante, caracteristicile biologice şi psihologice a
indivizilor şi caracteristicile sistemelor sociale, care acţionează ca nişte bariere protectoare ale indivizilo
Ca!acte!isticile st!eso!ilo! sunt evaluate în funcţie de intensitatea* dimensiunea* du!ata lo!* de imposibilitatea de a
prevăzute şi de efectul de noutate*e%enimentele imp!e%i$i&ile au mai mare efect asupra persoanelor decât ce
anticipate mintal.
Pe!cepe!ea st!esului de către indivizi depinde de două mari categorii de variabile% "acto!ii pe!sonali -prag
senzaţiilor, inteligenţa, capacitatea verbală, tipul de personalitate, sistemele psihologice de apărare, experienţa trecută
un anumit simţ de stăpânire al propriului destin şi de "acto!i e/te!ni -vârsta, nivelul şcolar, veniturile, activitat
profesională etc. Cndivizii dotaţi cu mai multe calităţi, calificare şi resurse decât alţii sunt mai adaptaţi să facă fa
situaţiilor stresante.
Dependenţa, autoînvinuirea, perfecţionismul, gândirea rigidă, concepţia negativă despre sine, despre lume şi viito
situaţia socială dezavanta$oasă -venitul!la bărbaţi şi educaţia la femei, sexul -femeile mai vulnerabile decât bărbaţi
femeile oferă mai mult suport celor din $ur, sunt mai empatice decât bărbaţii sunt factori care cresc vulnerabilitatea
stres. :ezistenţa unui individ nu poate fi evaluată fără a ţine cont de mediul în care trăieşte. tresul este minim la c
implicaţi într!o structură care acţionează după modelul protecţiei materne individuale, ca un scut protector. 0rice ruptu
a legăturilor cu mediul său duce la manifestarea slăbiciunilor individuale% izolare socială, marginalizare, lipsa un
statut.
)edicina psihosomatică a dezvoltat formularea clasică a teoriei specificităţii emoţionale. 3xistă trei factori ca
împreună determină apariţia bolii% vulnerabilitatea organului, structura psihologică conflictuală şi circumstanţele actua
de viaţă responsabile de intensitatea emoţională.

Eolile de adaptare exprimă antagonismul hormonal dintre mineralocorticoizi şi glucocorticoizi% excesul
mineralocorticoizi este cel care condiţionează maladiile de adaptare* factorii emoţionali şi mediul social influenţeaz
orice maladie -natura psihosomatică, deoarece factorii emoţionali influenţează toate procesele fiziologice pr
intermediul căilor nervoase şi a hormonilor. +lasificarea factorilor care ar putea avea o importanţă etiologică% constituţ
ereditară, traumatismul obstetrical, boli organice ale copilăriei, îngri$iri primite în copilărie -modul de înţărcare, educaţ
pentru controlul sfincterelor, condiţii materiale şi psihologice pentru somn, experienţe accidentale de ordin afectiv
copilărie, climat afectiv în mediul familial şi trăsături personale specifice ale părinţilor şi rudelor colaterale, traumatism
fizice ulterioare, experienţe afective ulterioare în relaţiile interpersonale şi în relaţiile profesionale.
tresul devine patogen atunci când durează, creierul fiind incapabil de a regla mecanismele fiziologice. :eacţia d
adaptare iniţială, care durează între câteva secunde şi mai multe ore, $oacă de obicei un rol pozitiv pentru supravieţuir
:eacţia, în cazul stresului cronic sau permanent, are un rol negativ asupra sănătăţii. gresiunile psihologice, mai al
repetate, au tendinţa de a dimiua potenţialul de răspuns imunitar pe care îl are un individ într!un mediu psihosocial da
ţinând seama de structura personalităţii sale şi de capacităţile sale de adaptare. xa hipotalamus # hipofiză # suprarena
este implicată în mod deosebit.
tresul psihic se referă la totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu!şi găsesc soluţia, o stare d
tensiune, încordare, disconfort determinate de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrare sau reprimare
unei trebuinţe, dorinţe, aspiraţii, de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme.
Jiteratura de psihosociologie medicală a evidenţiat asocierea certă între diferite tipuri de personalitate şi anumite stă
morbide.
(ipul A de pe!sonalitate caracterizat prin nerăbdare, ostilitate, competitivitate, îndâr$ire, implicare în muncă, ambiţ
exagerată, agresivitate, autoritarism şi dominanţă, anxietate, iritabilitate, impulsivitate interioară şi exterioară, capacita
redusă de deconectare şi relaxare se asociază cu bolile cardiovasculare.
(ipul 3 de pe!sonalitate # necompetitiv, relaxat, neagresiv, neambiţios, liniştit, fără grabă, flegmatic, calm, eficien
organizat este de cinci ori mai puţin expus riscului de boli cardiovasculare.
(ipul C de pe!sonalitate este predispus îmbolnăvirii de cancer, proces mediat prin slăbirea sistemului imunitar
depresie, stări de melancolie, reprimarea emoţiilor negative, interiorizarea stărilor de furie, sentimentul neputinţ
învăţate, absenţa suportului social, expresivitate emoţională scăzută, mod de a$ustare pasiv şi represiv la factor
stresanţi.
-ulne!a&ilitatea la st!es poate fi genetică sau dobândită. 5ariabilele patogene ţin de mi$loacele individuale inadecva
de luptă cu stresul -reprimarea sau inhibarea exteriorizării emoţiilor, anxietatea, depresia, agresivitatea disproporţionat
încăpăţânarea, pasivitatea, irascibilitatea excesivă. Persoanele cu slabă stimă de sine apreciază multe situaţii drep
stresante şi se consideră incapabile de a le face faţă, ceea ce le creşte anxietatea şi depresia.
(!ăsătu!ile de pe!sonalitate "!aili$ante sunt%
! toleranţa scăzută la frustrare
! tendinţe interpretative pe un fond de susceptibilitate crescută
! rigiditate
! încăpăţânare
! introversie
! egocentrism accentuat
! impulsivitate, emotivitate crescută
! personalitate dezechilibrată de tip borderline, cu frica excesivă de abandon
! nevroticii cu tendinţe obsesive şi fobice pe un fond anxios.
Ja baza stresului psihic există o neconcordanţă între resursele, abilităţile, capacităţile individului şi cerinţele impus
acestuia.
http://slidepdf.com/reader/full/psihologie-medicala-curs-amg 10/31 1
Eust!esul este o stare provocată de stimuli plăcuţi ai ambianţei sau de trăiri psihice plăcute, palpitante, de la emoţii pân
la sentimente. 'n cursul eustresului are loc creşterea secreţiei de adrenalină ca factor stabilizant, stimulator
organismului şi a endorfinelor ca neurohormoni moderatori ai plăcerii. 3l este generat de stări psihice cu tonalita
afectivă pozitivă puternic exprimată şi cu durată prelungită -sentimentul de dragoste împărtăşită constituie u
eustres cu rol dinamizator atât asupra conduitei cât şi asupra creativităţii, practicarea unor sporturi, actul sexual.
'emedii 6t!adiţionale7
!a constatat că, pentru a face faţă stresului, s!a recurs la utilizarea accentuată a funcţiei orale. 'n condiţii de stres s
produce o regresie afectivă care facilitează întoarcerea la preafericita perioadă a alimentaţiei materne. Dintre remedii
tradiţionale se notează recurgerea la alcool, care induce o senzaţie de destindere şi o uşoară stare de excitaţie, dar care,
exces, provoacă şi intensifică tulburările de somn, agravează depresia latentă. <utunul, stimulând producerea d
adrenalină, diminuează angoasa, sporeşte starea de veghe şi creează o senzaţie de energie. Pe termen lung, folosirea lu
antrenează tulburări cardiace, respiratorii şi anumite forme de cancer. +acao, cafeaua au ca efecte negative tulburări a
ritmului cardiac, dureri de cap, iritabilitate, insomnii.
'emedii 6mode!ne7 antist!es
+onsumul de somnifere şi tranchilizante, utilizarea drogurilor au drept obiectiv acţiunea de diminuare progresivă
tensiunilor psihice şi musculare şi scăderea excitaţiilor senzoriale, cu importante consecinţe de relaxare asupra funcţiil
vitale, conduc la automedicaţie şi dependenţă.
:emediile efective împotriva stresului sunt exerciţiile de relaxare corporală, de relaxare mintală, metod
psihoterapeutice.
P!incipii de conduită antist!es1
!:ealizarea activităţilor în linişte, nepresaţi de timp sau persoane
!Programarea activităţilor în funcţie de capacitatea de muncă
!Desfăşurarea activităţilor zilnice în locuri plăcute ca ambianţă, încon$uraţi de persoane cu care putem discuta fără a ne
supăra # în cazul în care ne supără cineva să încercăm reducerea efectelor prin exteriorizarea nemulţumirii
!:elaxarea în timpul lucrului pentru câteva minute
!2tilizarea muzicoterapiei, amuzamentului, lecturilor plăcute
!3vitarea agresiunilor psihice
! +alcularea resurselor financiare în funcţie de priorităţi pentru a evita stresul financiar
!rmonizarea aspiraţiilor cu aptitudinile
!0ferirea cu regularitate a afecţiunii
!omn de 8!9 ore pe noapte

!Discutarea dificultăţilor cu alţii, prieteni cărora să le poţi face confidenţe
!Practicarea exerciţiului fizic, mersul pe $os
!+ultivarea unor trăiri şi sentimente pozitive, recurgerea la umor.
'e$istenţa la st!es sau resursele persoanei de adaptare la stres sunt suportul economic, abilităţile personale, tehnicile
pozitive de apărare a 3ului, suportul social, dorinţa de a face ceva, resursele de sănătate şi energie, convingerile pozitiv
asupra vieţii, posibilitatea de a!şi rezolva problemele asociată cu o stare de bine fizic, părere bună despre sine şi speranţ
St!esul şi &oala
tresul poate fi întâlnit ca sursă de boală şi ca mod de răspuns al persoanei bolnave. +onform teoriei vulnerabilitat
stres care pune accentul asupra primordialităţii vulnerabilităţii genetice sau câştigate, stresul este implicat ca facto
etiologic într!un mod mai complicat, în cadrul unui mecanism cu două faze, fie ca fragilizant, creator de predispoziţi
fie ca declanşator al bolii pe fondul unei vulnerabilităţi preexistente. 0rice boală odată manifestată reprezintă un str
substanţial, atât pentru purtătorul ei cât şi pentru familia sa, generând o varietate de reacţii.
3oala reprezintă un stres important, un eveniment neobişnuit, necunoscut, generator de confuzii, de pierder
controlului cognitiv şi anxietate, plin de ameninţări& ea are un efect dezorganizator asupra existenţei umane. Eoala apa
ca experienţă%
! de privaţiune, omul se simte deposedat de starea sa naturală de sănătate&
! de frustrare, boala devine obstacol în libertatea personală şi realizarea propriilor proiecte de viaţă&
! dureroasă, nu numai în sensul fizic al cuvântului, ci şi în cel psihic, acolo unde se resimt trăirile neplăcut
tristeţea, angoasa, solitudinea, izolarea, incertitudinea, neputinţa. 3a naşte trăirea de victimă, victimizarea. Eoa
şi aspectul ei defectual, infirmitatea , sunt o realitate care generează senzaţii, emoţii, sentimente, gânduri-nevo
de a şti, de a înţelege, de a găsi soluţii de ieşire, fantasme. Jatura psihologică a răspunsului faţă de boal
variază în raport cu gravitatea ei, cu pericolele implicate, cu personalitatea bolnavului, vulnerabilitatea sa şi c
condiţiile în care se găseşte, tăria grupului de spri$in.
3xperienţele stresante pot altera evaluarea simptomelor fizice şi mi$loacele folosite pentru a le face faţă. Jupta contr
experienţelor stresante poate $ustifica sensibilitatea la simptome, scăderea toleranţei şi încura$area adoptării rolului d
bolnav. Prin comportamentul de boală se poate face faţă unei experienţe dezagreabile sau nefericite. <endinţele d
adoptare a rolului de bolnav sunt variabile de la o persoană la alta şi sunt accentuate de stres. :aportul personalitat
boală acţionează prin descrierea simptomelor, experienţe de viaţă negative, cerere de îngri$iri.
Modelul !enunţă!ii # conceptul de renunţare psihologică, caracterizat prin sentimentul înfrângerii, prin a te recunoaş
învins, a fost folosit adesea în studiile legate de pierderi grave urmate de moarte neprevăzută, în tentativa de a descope
mecanismele biologice care stau la baza acestor fenomene. tresul se defineşte ca un fenomen caracterizat pri
sentimente de neputinţă şi disperare, impresia pe care o trăieşte subiectul că nu va fi capabil să facă faţă pentru perioad
mai mult sau mai puţin lungi la schimbările intervenite, folosind mi$loace insuficient adaptate. Eoala care urmeaz
implică anga$area de mecanisme neuropsihologice şi de blocare a sistemului imunitar, specifice, declanşate de trăirea d
neputinţă, o reacţie de conservare!retragere ce contribuie la creşterea vulnerabilităţii. 3venimentele mortale în raport c
o pierdere impersonală gravă% pierderea soţului, a soţiei, a unei persoane foarte dragi.
Modelul acumulă!ii schim&ă!ilo! %ieţii # schimbările pozitive sau negative constituie un eveniment potenţial stresan
"iecare eveniment este evaluat în legătură cu gradul de readaptare socială necesar. 3xistă un raport între acumularea d
evenimente stresante într!o perioadă de timp relativ scurt, care precede imediat debutul bolii -6 luni!4 ani. bsenţ
schimbărilor -a nu avea copii, a nu fi promovat profesional este un alt aspect. cumularea evenimentelor pozitive
negative cere eforturi de adaptare, cu supraactivarea sistemului neuroendocrin care, pe termen mediu şi lung, duce
uzură organică şi scade rezistenţa la boală.
Modelul e%aluă!ii situaţiilo! st!esante# Jegătura dintre situaţiile stesante şi consecinţele asupra sănătăţii depinde da
subiectul recunoaşte sau nu caracterul stresant. lţi factori care fac legătura între stres şi boală sunt predispoziţ
biologică, evaluarea pe care individul o face situaţiei, suportul social pe care!l obţine de la alţii, strategia pentru a fa
faţă situaţiei, mutaţiile din viaţa subiectului ce presupun importante alterări în activităţile sale, regimul său alimenta
Persoanele nu percep evenimentele în acelaşi fel% ceea ce poate fi stresant pentru un individ nu este pentru altu
Cndividul evaluează o situaţie pentru a!şi da seama dacă este sau poate deveni periculoasă pentru el, pe baza capacităţ
pe care o are de a înţelege care este pericolul situaţiei şi cum poate face apel la resursele sale pentru a neutraliza sa
îndepărta pericolul.
3valuarea primară faţă de boală se declanşează concomitent cu reacţia emoţională firească de anxietate, chiar de panic
şi o conduită cognitivă, de evaluare primară, în care situaţia este apreciată drept foarte alarmantă, greu de suportat.
3valuarea secundară care a$unge la concluzii diferite, de multe ori benigne, boala devenind mai uşor de suportat. 0da
cu ameliorarea apare riscul renunţării la tratament, trăit ca element străin impus de alţii persoanei respective. P
parcursul bolii au loc reevaluări, mai ales dacă situaţia se schimbă sau boala devine cronică şi provoacă invaliditate.
Eoala reprezintă o situaţie diferită faţă de cea normală. tresurile psihice generate de situaţia de bolnav se articulează c
coordonatele psihice, tipul de personalitate şi situaţia concretă a individului în momentul declanşării bolii. 'n funcţie d
cultura medicală şi de propria sa experienţă de bolnav, ori a celor apropiaţi lui, există o tendinţă naturală de autoamăgir
de a amâna sau nega intrarea în situaţia de bolnav. cceptarea bolii oglindeşte o situaţie generatoare de mari frământă
sufleteşti, soldată cu stres psihic de durată, mai ales dacă supraestimează problemele pe care i le pune boala.
Atitudini ale pacienţilo! "aţă de &oală
flarea diagnosticului de boală provoacă un moment de criză cu puternice reverberaţii ce se pot întinde pe luni sau an
de zile, dacă este o afecţiune gravă sau cu un viitor incert. :eacţiile bolnavului şi ale familiei sunt%
! de şoc, mai ales dacă este vorba de o afecţiune gravă, par năuciţi, au impresia de irealitate& durează câteva zile&
! de incredulitate, angoasă, descura$are extremă, panică, mânie, negare, revoltă, refuză diagnosticul, aleargă d
doctor în doctor în speranţa că diagnosticul va fi infirmat&
! de dezorganizare!reorganizare, de obişnuire&
! acceptarea realităţii şi toleranţă.
Semni"icaţia e%enimentului de %iaţă , îmbolnăvirea.
'n raport cu îmbolnăvirea apar trei unghiuri de abordare%
1.+ăutarea unui sens, indivizii caută informaţii despre boala lor, despre existenţa în condiţii de boală.
4.tribuirea socială, adică cine este de vină, factorii care au contribuit la situaţia prezentă& unii văd boala ca fiin
generată de propria negli$enţă, ca semn al propriului eşec, se anga$ează în propria învinovăţire&
=.+omparaţia socială, adică modul în care se vede persoana respectivă, de modul în care este perceput de ceilalţ
familie, persoane de îngri$ire, alţi bolnavi, societate.

Emoţiile din situaţia de &oală ce inte!"e!ea$ă !elaţia te!apeutică .
Pacientul şi familia sa aduc în faţa personalului medical stări emoţionale deosebite, rezultate din trăirea ameninţăr
create de noua situaţie. Eoala somatică sau psihică reprezintă un moment de criză care, prin consecinţele nefaste ce
conturează la orizont, aduce în discuţie întreaga existenţă a bolnavului, dar şi a celor dragi. +ele mai multe boli indu
trăirea de pierdere a unei funcţii, a imaginii de sine, a mobilităţii, a slu$bei, a relaţiilor umane, a viitorului dac
afecţiunea este mai severă. "rământările şi neliniştea izbucnesc cu atât mai puternic cu cât subiectul fusese într!o situaţ
mai bună, provocând penetrarea senzaţiei de invulnerabilitate psihologică cu care fusese înzestrat în timpul perioadei d
sănătate. )odul de reacţie al unui pacient este dependent de vârsta, educaţia, trăsăturile de personalitate, stilul famili
sau grupului, echilibrul afectiv, gravitatea bolii.
'eacţii emoţionale ale pe!soanelo! &olna%e
:eacţiile faţă de boală sau de invaliditate sunt marcate de trăsăturile personale. 3le se întind pe un larg regist
emoţional cuprizând negarea, ambivalenţa, regresiunea, frica, mânia, ostilitatea, şocul, neîncrederea, vinovăţia, ruşine
neînţelegerea. 0 bună parte dintre ele pot reflecta particularităţile generale, imprimate încă din copilărie, ale stilului d
confruntare -coping a persoanei respective faţă de situaţiile dificile ale existenţei faţă de evenimentele de viaţă.
Accepta!ea &olii # recunoaşterea bolii şi intrarea în situaţia de bolnav are mai multe variante%
! recunoaşterea bolii şi acceptarea situaţiei de bolnav în care persoana echilibrată emoţional recunoaşte luc
slăbiciunea fizică sau psihică pe care o implică boala apărută ca un accident în viaţa sa, precum şi situaţia nou
de dependenţă&
! ignorarea bolii de către persoanele cu un nivel redus de cultură medicală, retardaţi mintal, psihotici sau cei cu u
psihic normal care îşi focalizează interesele asupra unei probleme care îi face surzi faţă de propriile suferinţe&
! refuzul stării de boală în condiţiile conştientizării unor tulburări ce pot constitui semne de boală, pentru că
modifică substanţial modul de existenţă -le e greu să renunţe la fumat, alcool, alimente preferate, amân
decizia, se autoamăgesc, prin mecanisme inconştiente de apărare&
Am&i%alenţa # este o reacţie mai apropiată de realitate, caracterizată prin oscilaţii, subiectul este conştient de existen
unei afecţiuni, dar i se pare, fie că se află într!un stadiu prea timpuriu pentru a fi tratat, fie că poate să o înfrunte singu
iar tratamentul ar implica el însuşi mari riscuri.
8!ica # este o reacţie banală la ameninţare, iar situaţia de boală este generatoare de emoţii de acest tip. "rica este poa
cea mai puternică dintre toate emoţiile şi poate declanşa comportamente pe care subiectul nu le poate controla adesea d
loc. De obicei ne este frică de ce este mai rău. Dacă ai avut un accident şi ţi!ai rupt un picior, te temi să nu ţi!l amputez
şi mintea fuge la dezastrul vieţii tale. 3a se însoţeşte de pierderea capacităţii de control, de a lua o decizie, de a face faţ
diferitelor situaţii. 0amenii înspăimântaţi trăiesc nea$utorarea şi inabilitatea paralizantă de a se hotărî, de a lua o decizi
raţională& ei sunt inhibaţi, blocaţi& odată ce identitatea este ameninţată omul devine neputincios. 0rice contagiune
antura$ului sau chiar a persoanelor din personalul medical poate provoca intensificarea fricii prin procesul de inducţ
reciprocă. "rica creează frică şi spirala fricii conduce la comportamente iraţionale. "rica spune adesea fricosului să s
oprească, iar mânia să acţioneze. De cele mai multe ori frica este neconştientizată% subiectul este cufundat în frică şi a
nevoie de o persoană calmă şi fermă din afară care, fără a se lăsa impresionată, să îi constate existenţa şi să îi clarific
originile. +uvintele adresate fricosului trebuie să fie bine cumpănite, puţine, clare şi la obiect. cceptarea trăirii de fric
este importantă permiţând subiectului să o reducă, prin împărtăşirea ei. :ecunoaşterea şi acceptarea nu ca ceva umilito
reprezintă momente cheie în drumul către ştergerea fricii şi recâştigarea controlului.
Con%ine!ile "alse # apar de obicei în perioada de adaptare faţă de evenimente de viaţă neobişnuite, negative
accidente, boli, pierderi. 3le reprezintă o etapă de tranziţie în adaptarea la o situaţie resimţită dramatic, cum ar
pierderea bruscă a tot ceea ce a fost esenţial în viaţă, ceea ce de multe ori este imposibil de trăit şi de acceptat. +redinţe
false reprezintă soluţii psihologice de moment, ce se vor şterge apoi treptat. 0 persoană obişnuită reuşeşte de obicei să
depăşească şi să realizeze asimilarea evenimentului real ca atare. <ulburarea respectivă poate avea la origine
informaţii greşit interpretate sau chiar iatrogenii. +lasică este confuzia clientului generatoare de fantasme hipocondriac
rezultată din folosirea termenului (funcţionalB de către personalul medical. Pentru reducerea stării subiacente d
anxietate a celor purtători de convingeri false despre boli sau evenimente de viaţă este nevoie de o informare repetat
prudentă, dar bine fundamentată, asociată cu o bună relaţionare.
M.nia # este una din reacţiile banale faţă de boală, faţă de evenimente neplăcute, subiectul neacceptând lovituri
soartei. )ânia se poate însoţi de ostilitate, de resentimente şi se poate concretiza în agresivitate deschisă, verbală
fizică, mergând până la violenţa îndreptată asupra persoanei proprii sau prin mecanisme proiective, asupra altora,
terapeutului, a tuturor. ubiectul poate fi adus la consultaţie într!o stare de mânie. 3a poate fi derivativă avându!
originea în evenimente din afara situaţiei terapeutice. Czbucnirile de mânie ale pacienţilor sunt de fapt un mod de
conversa, un mod de a solicita atenţie şi a cere indirect a$utor, iar nemulţumirile faţă de personalul medical sau faţă d
condiţiile de spitalizare, când nu sunt $ustificate, pot reprezenta supape de descărcare ale tensiunilor de fond, create d
boală.
De aceea, cei cu stări de mânie au nevoie de multă atenţie, de înţelegerea şi acceptarea mesa$ului lor, chiar dacă form
este inadecvată, apărarea luând forma atacului& se impune o intervenţie de criză cu ascultarea atentă, prudent
diplomatică, fără a contrazice subiectul, ceea ce reduce substanţial tensiunea. 3ste problema pacientului, este frica lu
incertitudinea lui, inabilitatea sa de a se adapta. Dialogul cu o persoană mânioasă este pretenţios& răspunsurile de t
ripostă pot stimula trăirea de mânie. /u se poate ignora riscul agresiunii fizice.
-ino%ăţia # reprezintă asumarea unei responsabilităţi, adesea false faţă de încălcarea unor reguli. 'ntotdeauna es
vinovat cineva când apare o boală. :egula este adânc implantată în stilul de gândire al unor persoane şi este adese
iraţional. <răirile de vinovăţie sunt generate de multe situaţii, de cele de boală, după accidente, de eşecul profesiona
relaţional, sexual. ubiectul are nevoie de pedepsire şi iertare. 5inovăţia poate genera acţiuni de autopedepsir
declanşarea unor ritualuri religioase sau descărcări de mânie şi agresiune. bordarea unei trăiri de vinovăţie
realizează prin însuşi faptul ascultării, care va fi cât mai tăcută, ca o spovedanie, fără comentarii sau interpretăr
'mpărtăşirea sa este însoţită de multă emoţie, plâns şi durere. bia la un timp după liniştirea subiectului se poate abord
problema atribuirii greşite sau exagerate, când acesta devine capabil să adopte o atitudine raţională.
'uşinea # este o trăire neplăcută asimilată cu aceea în care te simţi dezbrăcat în faţa cuiva. 3xperienţa ruşinii es
echivalentă cu aceea a eşecului. Cnadecvarea poate să fie recunoscută de persoana în cauză sau să transapară di
remarcile altora. +ei ce trăiesc ruşinea îşi imaginează că au făcut păcate, că suferă de afecţiuni respingătoare, că au făcu
greşeli. 3i presupun că lumea ştie şi că îi $udecă sever. Iândurile şi imaginile negative sunt greu de destăinuit
prelucrat. utoînvinovăţirea poate să se producă după apariţia inexplicabilă a unei afecţiuni . Depăşirea ruşin
presupune obţinerea unei atmosfere de mare încredere, de sinceritate, conţinutul său fiind adesea uşor de neutraliz
printr!o reîncadrare corectă a faptelor şi responsabilităţilor, dar care necesită timp.

Atitudini de su"e!inţă dete!minate de &oală şi situaţia de &olna%1
! combativă, de adaptare adecvată la realitate&
! de resemnare, de dezinteres faţă de soarta proprie
! de refugiu în boală, generat de beneficiul secundar pe care îl au unii bolnavi cu probleme existenţiale serioas
cei hiperconştiincioşi, cu personalitate pitiatică,
! de culpabilitate pentru fapte care îi apasă sau sunt implicate alte persoane, prin gândirea magică -deochi, argi
viu, farmece,
! de valorificare superioară a situaţiei de bolnav # avanta$ele bolii # meditează în linişte la problemele sale d
perspectivă&
! cufundare în suferinţă, în agitaţie şi anxietate $ustificată de bolile foarte grave şi ne$ustificată de supraestimare
unor boli uşoare,
! persecutorie # la bonavii care negând boala, devin revendicativi, procesomani, pedepsind posibile greşe
medicale sau de îngri$ire.
St!ateii de adapta!e utili$ate 0n timpul st!esului psihic
St!ateii implic.nd accepta!ea con"!untă!ii %
! acţiuni conştiente, conduite active # lupta -efectuarea sarcinii, fuga -evitarea, refuzul confruntării cu problema
avalanşe de reacţii haotice, de panică, având în subsidiar intenţia de opoziţie, de atitudine activă, dar ineficient
faţă de situaţie& acţiuni conştiente pasive, lipsa de răspuns efectiv la solicitare, dar cu rezonanţă afectivă negativ
intensă şi un grad ridicat de frustrare& apatia, resemnarea ce decurg din aprecierea situaţiei ca fiind fără ieşire
panica, manifestată prin paralizarea oricărei iniţiative # inhibiţia generalizată # şocat, blocat, mort de spaimă&
! starea de şoc emoţional este determinată de veşti proaste care perturbă existenţa cuiva şi nu sunt integra
emoţional. 'n timpul şocului comportamentul poate derapa către negare, o dezorientare temporospaţială sa
pierderea identităţii& subiectul poate părea îngheţat emoţional şi fizic, nu mai percepe şi nu mai reacţionează
nimic din ceea ce i se spune sau se întâmplă în $urul său. lţii se vaietă, îşi smulg părul din cap. pri$inul verb
este ineficient # atingerea este cea eficientă. 2n lichid cald, gesturi empatice sunt remedii imediate de cea m
mare valoare. 3le pot declanşa dezgheţul, momentul în care persoana începe să vorbească şi să plângă, adese
foarte abundent.
St!ateii implic.nd neaccepta!ea con"!untă!ii cu agentul stresor prin amânare, ignorare, ocolire, reprezintă un gru
de acte psihocomportamentale, desfăşurate la un nivel subconştient sau inconştient # autoînşelare inconştientă.
St!ateii de adapta!e conştiente # subiectul a hotărât să amâne un răspuns decisiv sau să!l înlocuiască prin substitui
cu o altă acţiune menită să reducă tensiunea provocată de incapacitatea de a răspunde adaptativ la stres* Ac
conştiente% amânarea deliberată a acţiunii de rezolvare a unei situaţii de impas, înlocuirea acţiunii iniţiale cu o al
echivalentă, diferită, compensatorie& represiunea este o modalitate de respingere voluntară-conştientă a unor pulsiu
sau tendinţe de satisfacere a unor dorinţe intime, stăpânirea unor afecte penibile -mânia, spaima nedisimulată.
Acte inconştiente intervin în situaţii ameninţătoare la adresa integrităţii individului, a prestigiului său ori a stării lui d
confort psihic. gentul stresor acţionează instantaneu% refularea este un mecanism de scurt circuit al conştiinţei în caz
unei tensiuni psihice extreme, generate de imagini, idei, pulsiuni sau dorinţe penibile pentru subiect sau reprobabi
pentru mediul său social. Pătrunderea lor în conştiinţă are loc sub formă de sublimări, acte ratate, vise şi lapsusur
comutarea reprezintă canalizarea inconştientă a trebuinţelor impulsurilor, motivelor către obiective care pot fi atins
producând o satisfacţie durabilă subiectului& proiecţia reprezintă alt mecanism de apărare prin care se descar
inconştient o stare de tensiune afectivă extremă, prin atribuirea unei alte persoane sau obiect a sentimentelor, dorinţelo
impulsurilor pe care subiectul refuză să şi le atribuie sau le ignoră& negarea realităţii reprezintă o tendinţă inconştientă
a filtra sau a ignora anumite realităţi pe care refuzăm să le acceptăm. /egarea este o reacţie de început a bolii, în car
subiectul refuză să ia cunoştinţă de realitate, pare nepăsător, neafectat, zâmbitor # este o formă de apărare faţă de
realitate foarte dureroasă, adesea insuportabilă pentru bolnav. /egarea poate fi spri$inită de familie prin adoptare
aceleiaşi atitudini de refuz a adevărului& negarea poate deveni un mecanism permanent de apărare la unii părinţi
copiilor cu handicap.
Lumea spitalului %ă$ută de &olna%
Pentru bolnavul internat prima dată, viaţa de spital apare în multe privinţe total diferită de cea obişnuită, guvernată d
legi neobişnuite pentru el. )ai ales copilul se simte părăsit în spital, el suportă greu separarea de părinţi. Czolarea d
familie este suportată cu greu de mulţi pacienţi, fiind în acelaşi timp influenţat de suferinţele altora. 'n aceste condiţ
bolnavul poate suferi de o regresie accentuată la nivelul personalităţii exprimată în plan afectiv şi comportamental, pân
la infantilizare. De multe ori bolnavul este nevoit să asiste la agonia sau chiar la moartea unui vecin. Ireu d e suport
mai este şi restrângerea activităţii fizice, iar unele metode de investigaţie şi tratament sunt foarte anxiogene. 2neori s
poate simţi $enat prin pierderea intimităţii, fiind nevoit să declare amănunte stân$enitoare din viaţa personală. Poate
terorizat de analize şi investigaţii a căror semnificaţie nu o cunoaşte, de neînţelegerea $argonului medical, toate
provoacă frustrare şi îi sporesc evident anxietatea. Cnsuficienta informare asupra bolii de care suferă creează o stare d
nesiguranţă fundamentală, alimentată de răspunsurile extrem de evazive sau excesiv de asiguratorii ale personalului.
Modi"ică!ile compo!tamentale induse de &oală
'n situaţia de boală cu simptome greu de suportat, persoana simte o nevoie intensă de relaxare, adoptând adesea u
comportament regresiv # el devine copilăros, nea$utorat, exteriorizează excesiv suferinţa, capătă un ton poruncito
tiranic, alteori plângăreţ, de răsfăţ, prin care cere să fie a$utat de toţi # de multe ori solicitările disproporţionate de a$uto
şi plângerile sunt în contradicţie cu starea reală a sănătăţii. :egresia este o reacţie inconştientă de protecţie, ma
frecventă la bărbaţi. <răsături definitorii pentru regresiunea omului bolnav pot fi egocentrismul -centrarea atenţiei p
senzaţiile sale legate sau nu de boală, capricios până la terorizarea antura$ului, dependenţa-bolnavul dependent
medic şi de antura$, primeşte marea satisfacţie prin diminuarea responsabilităţii, ştiindu!se prote$at, unii putând adop
rolul de bolnav, predominanţa afectelor-emoţii primare # izbucniri de plâns, furie sau veselie accentuată, agresiun
latentă # omul bolnav îl învidiază pe cel sănătos, anxietatea, depresia, gândirea magică. :egresiunea poate să îmbrace
aspectul unor reacţii isterice, conversive. 'e!esiunea stârneşte resentimente şi provoacă distanţarea personalului d
îngri$ire ceea ce face ca bolnavul să devină şi mai fixat în conduita sa protectivă, ieşirea fiind încă şi mai dificilă.
atitudine empatică şi de răbdare din partea personalului de îngr$ire poate să ducă la relaxare şi la reducerea tensiun
nervoase. tarea de regresiune este depăşită lent, pe măsură ce subiectul îşi recapătă încrederea în sine.
uferinţa comună naşte grupuri de întra$utorare umană, există o impresionantă solidaritate între oamenii suferinzi.
Psiholoia actului medical
Pacientul trebuie privit ca un individ valoros şi trebuie respectat. Pacientul este într!o poziţie dezavana$ată, influenţat d
suferinţe fizice, morale, de frică şi nesiguranţă. )edicii, asistentele sunt percepuţi ca fiinţe puternice, cu puteri magic
plini de energie, având la dispoziţie multiple posibilităţi. Ji se atribuie calităţi esenţiale% putere de înţelegere, cunoştin
de psihologie, o experienţă de viaţă suficientă şi o maturizare deplină a personalităţii. 'n prea$ma lor pacientul a
posibilitatea de a fi înţeles, respectat şi chiar iubit aşa cum este. :elaţia personal!pacient este asemănătoare cu relaţ
părinţi copii, reflectând modelul paternalist, deşi legislaţia actuală tinde să îl aducă în poziţia mai adecvată de partene
0 importanţă foarte mare o are primul contact cu personalul medical # o atitudine şovăielnică îl poate influenţa negati
iar una prea realistă îi provoacă ostilitate, dacă nu este bine informat, el devine nesatisfăcut, confuz şi necooperant.
(ipu!i de !eacţii "aţă de &oală !apo!tate la atitudinea "aţă de pe!sonal1
! bolnavi care îşi arată în mod deschis anxietatea, aşteptându!se ca numai personalul să fie activ, agăţându!se d
el&
! bolnavi care devin pasivi, executanţi scrupuloşi&
! bolnavi care prezintă o mască de indiferenţă şi obiectivitate&
! bolnavi care au faţă de personal atitudini de exigenţă mai mult sau mai puţin agresivă.
<oate aceste situaţii arată că bolnavul aşteaptă spri$in, persoane de îngri$ire competente, sigure pe ele, care să!i asigur
un refugiu şi să!i satisfacă nevoile de contact emoţional& el manifestă totodată frica de a fi dominat.
Atitudinea pe!sonalului "aţă de pacient
Eolnavul vine în spital cu idei preconcepute, cu aspiraţii în funcţie de temperament, cu speranţa de a fi înţeles, c
suferinţa îi va fi uşurată, că medicul va fi competent -îl idealizează, speră că va găsi suficientă solicitudine din parte
personalului, aşteaptă semne de recunoaştere şi simpatie personală. <oate impun adoptarea de atitudini în oglindă d
partea personalului. <rebuie manifestată atenţia şi respectată confidenţialitatea. +alităţile terapeutice esenţiale su
respectul, autenticitatea, demonstrarea interesului şi empatia. Dintre modalităţile de a reacţiona empatic cele mai eficac
sunt% ignorarea, minimalizarea, reciprocitatea şi completarea.
Comunica!ea in"o!maţiilo! ne"a%o!a&ile către pacient se realizează în conformitate cu două tendinţe cultural
contradictorii% să cunoască întregul adevăr, care poate avea un efect şocant, dacă prognosticul este sumbru sau plin d
riscuri& să cunoască adevărul, dar cu mena$amente. Diagnosticul este o informaţie la care pacientul trebuie să aibă acce
pentru că este îndreptăţit să cunoască toate alternativele de tratament& privarea de dreptul la informaţie este un delic
)a$oritatea pacienţilor interogaţi au afirmat că doresc să cunoască adevărul despre boala lor. Cnformaţia es
confidenţială şi poate fi divulgată doar cu acordul pacientului.
/eadevărul este considerat ca un factor psihoprofilactic şi psihoterapeutic valoros, care are rolul menţinerii încrede
bolnavului şi moralului lui în lupta cu boala& se aplică formula celor 4) -morfina şi minciuna& neadevărul trebu
folosit cu tact şi înţelepciune& chiar atunci când atitudinea este realistă, este preferabil să nu se transmită bolnavulu
îndoielile, suspiciunile noastre, insistându!se asupra factorilor favorabili& se va ţine cont de personalitatea pacientului
de modalităţile sale probabile de reacţie& informarea familiei trebuie făcută mai exact şi, de obicei, se alege persoana ce
mai puternică din antura$.
Iat!oenia este o stare psihică reactivă determinată de atitudinea greşită a personalului medical. Profesiunea medica
se circumscrie, din perspectivă etică şi sub raport calitativ, principiului Primum non nocere # în primul rând, să nu "a
!ău. Catrogenia include orice neplăcere de care are parte persoana din momentul în care devine pacient.
3olile iat!oene apar atunci când efectele colaterale ale unei proceduri diagnostice sau terapeutice generează
patologie independentă de afecţiunea de bază& sunt datorate actelor medicale nereuşite sau chiar agresive, trădând ades
un contratransfer negativ din partea personalului medical. 'n apariţia bolilor iatrogene au importanţă atât comportare
personalului medical, cât şi particularităţile individuale ale bolnavului. +omportarea personalului poate da naştere
reacţii psihosomatice sau efecte secundare exagerate, unii bolnavi pot resimţi personalul medical ca pe o dictatură care
produce suferinţe somatice şi psihice. 4;A dintre persoanele care intră într!un spital vor contacta o boală iatrogenă. +e
mai multe iatrogenii se datorează medicamentelor - polipragmazia şi reacţiilor adverse ale acestora dar, şi comunicăr
ineficiente -ermetismul comunicării, exprimarea sofisticată, solicitării exagerate de examene suplimentare, adicţi
prognostice severe, spitalizarea - programul zilnic restrictiv, pierderea intimităţii, restrângerea spaţiului personal, mart
la suferinţa şi decesul altora, privarea de confortul locuinţei şi de obiectele familiare, infecţiile nosocomial
hospitalism. Catrogeniile pot fi evitate prin construirea unei relaţii terapeutice şi prin păstrarea cu stricteţe a standardel
de calitate şi de etică a practicii medicale. Pentru ameliorarea comunicării în cadrul relaţiei de asistenţă medicală es
nevoie ca mesa$ele emise> transmise de personal să fie descifrabile şi comprehensibile de către receptor # pacientul
familia acestuia. titudinea responsabilă a tuturor profesioniştilor din domeniul medical trebuie să fie caracteriza
printr!o calitate ireproşabilă a comunicării interumane.
Culpa medicală este afectarea somatică -neintenţionată generată sau amplificată de îngri$irile medicale -inclus
absenţa tratamentului indicat, ce duce la un plus de monitorizare, tratament sau spitalizare sau chiar la deces. cest ti
de afectare este considerat culpă indiferent dacă se poate preveni sau nu, dacă este sau nu rezultatul unei greşeli sau dac
a survenit într!un spital sau nu. 'ngri$irile medicale standard generează o proporţie semnificativă de suferinţă pacienţilo
<ipuri de culpă medicală% infecţiile nosocomiale, leziunile datorită contenţiei, traumatismele prin cădere, arsură, esca
de decubit, identificarea eronată a pacientului, proceduri pe partea greşită a corpului, suicid spitalicesc, diagnost
eronat, proceduri chirurgicale inutile, tratament insuficient sau în exces.
Malp!a/isul este negli$enţa profesională a unui cadru medical, prin acţiune sau omisiune, care generează deviere de
standardele acceptate de îngri$iri medicale şi lezarea sau decesul pacientului. tandardele şi reglementările referitoare
malpraxis diferă de la ţară la ţară, în funcţie de legislaţia fiecăreia, iar cadrele medicale sunt obligate să deţină
asigurare profesională de malpraxis. 'nainte de atribuirea acuzaţiei de culpă, eroare medicală, malpraxis sau iatrogeni
asociaţiile profesionale -+olegiul )edicilor, 0rdinul sistenţilor trebuie să aprecieze şi să se pronunţe d.p.d.
profesional în privinţa acuzelor aduse.
E"ectul place&o
Placebo este un medicament inofensiv, dar cu efect psihologic terapeutic real, datorită sugestiei şi imaginaţi
bolnavului. 3l ar reprezenta cam @;A din efectul oricărui medicament, mai ales în faza de început& este un ingredient
terapiei sugestive, care foloseşte mecanisme psihologice de amăgire!iluzie, solicitate chiar de bolnavi& cele mai activ
medicamente sunt cele in$ectabile, dureroase, tabletele viu colorate, cele cu gust amar& medicii placebo au titlur
reputaţie, au putere de convigere şi sugestie& efectul placebo apare mai ales la bolnavii placebo sensibili-anxioşi sau c
simptome somatice& există şi subiecţi placeborezistenţi # rigizi, nemulţumiţi, intelectuali. Placeboterapia se foloseşte
cazurile în care relaţia terapeutică este excelentă, simptomele bolii nu pot fi tratate cu medicamente active, când s
urmăreşte sevra$ul unui medicament activ cu efecte secundare importante şi pentru tratarea unor simptom
(zgomotoaseB.
Publicitatea medicală, ca întreaga publicitate, nu încearcă să se adreseze adulţilor maturi şi responsabili # ea întreţine u
stadiu infantil, folosind o tematică latentă de protecţie şi gratificaţie& imaginea publicitară solicită destinatarul să fac
apel la dorinţele şi imaginaţia sa. )edicamentul va fi considerat un obiect bun sau rău, distructiv sau aducător d
vindecare în funcţie de structura de personalitate a pacientului.
Eticheta!ea şi stimati$a!ea
3tichetarea rezultă din diagnostic şi este trăită distructiv de către pacient.  fi bolnav reprezintă pecetea unei no
identităţi sociale, a unui nou statut pe care subiectul le primeşte şi le poate accepta într!un proces de interacţiune social
însoţit de conflicte, negocieri şi compromisuri cu persoanele semnificative din mediul său. 3tichetarea conduce
stigmatizare, re$ecţie socială, proastă stimă de sine, dispreţ, izolare activă -ceilalţi îl izolează.
'n cazul bolilor psihice atitudinea familiei conduce la o re$ecţie nemărturisită, o formă nemărturisită de abandon
bolnavii se lovesc de zidul stigmatizării, nu au acces la o viaţă normală& etichetarea împiedică readaptarea socială şi duc
la depersonalizare& regulile privitoare la confidenţialitate, impuse prin etica psihiatrică realizează protecţia bolnavulu
Cnformarea pune pacientul în poziţie activă, să!şi asume responsabilităţi& prin informaţie capătă controlul cognitiv a
situaţiei, îşi regăsesc stăpânirea de sine, imaginea de sine, stima de sine.
Moa!tea şi doliul
Drepturile muribundului
Dreptul de a fi tratat ca un om până moare

Dreptul la speranţă
Dreptul de a exprima sentimentele într!o manieră proprie
Drepul de a participa la îngri$iri şi decizii
Dreptul de a aştepta îngri$iri şi atenţie medicală continuă
Dreptul de a nu muri singur
Dreptul de a nu avea dureri
Dreptul de a i se răspunde la întrebări cu onestitate
Dreptul de a nu fi amăgit
Dreptul de a primi a$utor de la familie şi de a o a$uta să accepte moartea
Dreptul de a muri în pace şi demnitate
Dreptul de a!şi păstra individualitatea şi de a nu fi $udecat pentru deciziile proprii, ce pot fi contrare cu ale altora
Dreptul de a!şi practica credinţa, obiceiurile religioase
Dreptul de a i se respecta corpul după moarte
Dretul de a fi îngri$it de oameni sensibili, care să!i înţeleagă nevoile şi să fie în stare să!l a$ute să moară.
Stadiile 0n p!ocesul mo!ţii ale lui 9u&le!4'oss

2ea!ea. )a$oritatea oamenilor, ştiind că sunt pe moarte, reacţionează printr!un şoc urmat de o senzaţie de neîncreder
3i afirmă că a existat o eroare de diagnostic şi că medicii sunt incompetenţi. "aza de negare poate fi observată la aproap
toţi pacienţii, fiind considerată o modalitate benefică de a face faţă şocului iniţial.
'e%olta# +ând faza de negare nu mai poate fi susţinută, persoana muribundă are sentimente de revoltă faţă de condiţia
care se află şi indignare în raport cu sănătatea. (De ce euKB este protestul cel mai frecvent. 3ste important pentru cel ca
se îngri$eşte de muribund să înţeleagă de ce şi cum apare această mânie şi să empatizeze cu pacientul.

2eocie!ea# 'n acest stadiu persoana adoptă o abordare diferită şi încearcă să negocieze cu Dumnezeu pent
prelungirea vieţii sau pentru o perioadă de timp fără durere şi disconfort. Pacientul poate promite o viaţă dedica
bisericii sau o donaţie de organe pentru cercetarea medicală în schimbul amânării morţii.
Dep!ima!ea# +ând pacienţii aflaţi în faza terminală nu!şi mai pot nega boala şi când apar simptome mult mai severe sa
se impune spitalizarea, ei au un sentiment de profundă pierdere* dep!esia !eacti%ă # rezultată din pierderea de
suferită -pierderea forţei fizice sau a locului de muncă& dep!esia p!epa!ato!ie # legată de pierderea ce va ven
'ncura$area şi reasigurarea vin în a$utorul persoanei care suferă de depresie reactivă& pacienţilor suferinzi de depres
preparatorie trebuie să li se permită exprimarea emoţiilor şi să se pregătească de pierderea iminentă.
Accepta!ea# 'n acest stadiu, final, indivizii muribunzi acceptă moartea. Dacă li s!a oferit timpul necesar să treacă pr
stadiile anterioare şi au fost asistaţi în acest sens, ei nu vor mai fi deprimaţi sau revoltaţi. Jiniştea şi compani
binevoitoare sunt apreciate, iar ei sunt mai detaşaţi şi lipsiţi de emoţie.
/u toţi oamenii aflaţi în faza terminală a unei boli parcurg aceste stadii% o persoană poate muri în stadiul de revol
întrucât este incapabilă din punct de vedere psihologic să!l depăşească, sau datorită evoluţiei rapide a bolii care nu îi d
timpul necesar. ccentul se pune pe menţinerea pacientului într!o stare confortabilă, fără durere, asigurându!i!
companie în timp ce se pregăteşte de moarte.
Doliul este condiţia sau starea de pierdere, fiind deseori trăit când cineva apropiat moare, dar mai poate rezulta şi d
alte pierderi -pierderea prin divorţ a unei relaţii strânse sau pierderea locului de muncă prin pensionare. Durere
psihologică constituie răspunsul emoţional al une persoane în doliu. imptomele însoţitoare sunt depresia, insomni
apatia, dificultăţi de concentrare.
Stadiile doliului după 3o:l&;1 concentrarea asupra persoanei decedate, revoltă faţă de decedat sau faţă de alt
persoane, apelare la a$utorul celor din $ur, disperare, dezorganizare, reorganizarea şi concentrarea pe un alt subiect d
interes.
Stadiile doliului după 9a%anah% şocul, dezorganizarea, emoţiile violente, vinovăţia, înstrăinarea şi pierdere
eliberarea, restabilirea. bundenţa sentimentelor complexe şi numeroasele cerinţe şi presiuni ale doliului vor avea c
rezultat o gamă amplă de comportamente. 2nele sunt utile şi constructive, altele doar vor intensifica suferin
psihologică a persoanei îndoliate. !au observat t!ei tipu!i de compo!tament dis"uncţionale1
E%ita!ea # dacă este adoptată pe o perioadă de timp îndelungată, devine disfuncţională pentru că încura$ează negare
morţii fiinţei iubite şi duce la pierderea controlului persoanei îndoliate. 'ndepărtarea de casă, printr!o excursie, pre
repede după deces, poate avea ca rezultat ratarea primelor stadii ale doliului. :evenirea acasă este mai dificilă, ia
procesul doliului este mai dezorganizat.
<te!e!ea # este un proces ce depăşeşte evitarea şi negarea. 3l implică încercarea de ştergere în totalitate a amintirilo
despre persoana decedată& se realizează prin distrugerea tuturor hainelor, fotografiilor şi a altor bunuri.
Idolat!i$a!ea # este opusul ştergerii& se glorifică amintirea persoanei decedate care este percepută imposibil de perfect
idolatrizarea este o încercare de păstrare a convingerii că decedatul este încă viu.
Metode de cont!ol "uncţionale a doliului
Procesul cheie este o bună comunicare în cadrul unei reţele pozitive de susţinere. 3nergiile persoanei îndoliate trebui
direcţionate spre pierderea reală, să fie trăită colectiv şi individual. /u trebuie să existe nici un ţap ispăşitor, vre
invinuire sau sentimente de vinovăţie faţă de decedat. upravieţuitorii trebuie să!şi exprime liber sentimentele
comunicarea deschisă oferă posibilităţi nelimitate pentru reducerea suferinţei.
Comunica!ea medicală
"uncţiile dialogului medical% procurarea de informaţii, clarificarea şi descărcarea pacientului, deschiderea spre o relaţ
empatică, colaborarea. :ogers indică trei caracteristici necesare pentru desfăşurarea dialogului% p!eţui!e po$iti%ă
căldu!ă emoţională* autenticitate şi omenie* %e!&ali$a!ea stă!ilo! emoţionale# :elaţia de comunicare este o relaţ
directă, repetată, intens afectivă.
+ondiţiile în care o consultaţie este bună, presupunând că medicul transmite pacientului încredere sunt%
! medicul să!l facă pe pacient încrezător şi să se asigure că!l ascultă
! medicul să!l facă pe pacient să nu considere consultaţia acordată ca o pierdere de timp
! medicul să!l determine pe pacient să se simtă relaxat
! comportamentul medicului să fe prietenos, înţelegător, egalitar.
'euli pent!u medic%
!să asculte pacientul cu atenţie,
!să!i explice întotdeauna totul foarte clar,
!să!l sfătuiască privind medicaţia profilactică,
!să fie deschis şi cinstit,
!să păstreze secretul pofesional,
!să respecte dorinţele pacientului,
!să nu!l critice în public,
!să!l privească în ochi în timpul consultaţiei,
!să!i respecte intimitatea,
!să!i arate spri$in emoţional,
!să precizeze clar diagnosticul,
!să nu se implice în relaţii personale cu pacientul,
!să nu manifeste indispoziţie, îngri$orare, nelinişte,
!să apară în lumina cea mai bună în faţa pacientului.
'euli pent!u pacient%
!să consulte medicul dacă ar neclarităţi
!să!i dea medicului toate informaţiile necesare
!să urmeze atent indicaţiile date de medic
!să asigure acurateţea examinării medicale
!să nu irosească timpul medicului
!să nu aibă pretenţii ne$ustificate
!să aibă încredere în medic
!să!i spună de la început medicului toate problemele care!l frământă.

Comunica!ea medicală non%e!&ală
8o!me de comunica!e ine"iciente 8o!me non4%e!&ale de 8o!me de comunica!e e"iciente* ca!e

comunica!e 0ncu!a=ea$ă cmunica!ea
'ndepărtată-foarte mare, prea Distanţa proximativ egală cu lungimea braţelor
apropiată-foarte mică
Dispersată spre mai multe activităţi tenţia +onsacrată total interocutorului
De îndepărtare, reticentă Deplasarea De apropiere, aplecare spre interlocutor
:igidă, aşezat înclinat spre spate Postura :elaxată dar atentă, aşezat uşor înclinat în faţă
bsent, sfidător, intermitent +ontactul vizual Permanent, cuviincios

Irăbit, nu!şi întrerupe activităţile <impul :ăspunde prompt, îşi consacră timpul total
anterioare interlocutorului
"olosite pentru a impune distanţa faţă Poziţia picioarelor şi Jipsită de ostentaţie, nederan$ante, retrase
de interlocutor mâinilor -şezând
"olosit ca barieră )obilierul "olosit pentru a apropia persoanele
Lipătoare, ngli$entă, provocatoare 'mbrăcămintea De bun gust, decentă
Privire opacă, încruntare, în 3xpresia facială Mâmbitoare, în concordanţă cu sentimentele

discrepanţă cu sentimentele
Distrag atenţia de la discurs, în Iesturile Pun în evidenţă cuvintele, calde, relaxate
discordanţă cu vorbirea
3vidente, stân$enitoare )anierismele bsente sau nederan$ante
"oarte puternic, foarte slab 5olumul vocii )oderat, uşor de înţeles
Precipitat, nerăbdător sau foarte rar, :itmul vorbirii )oderat sau mai scăzut
ezitant
patic, forţat sau nervos /ivelul atenţiei lert pe tot parcursul conversaţiei

+omunicarea este procesul cheie în actul medical, mdicul intervenind nu doar în tratarea bolii, ci şi în a$utorare
bolnavului la rezolvarea problemelor create de boală. Pentru multe boli cronice comunicarea este unica formă d
tratament% sfatul, suportul, informaţia fiind esenţiale în a a$uta bolnavii să se adapteze la un stil de viaţă mai limit
impus de boală. +omunicarea informaţiilor către pacient este o parte integrantă a rolului personalului medical, indifere
dacă acestea au fost sau nu solicitate de pacient.
+ea mai comună abordare este cea birocratică # caracterizată prin limitarea sensibilităţii pacientului. tilul orientat sp
persoană, stil în care empatia şi conştientizarea sentimentelor pacienţilor este cel mai eficient. laba comunicare
relaţia medic!pacient a fost frecvent pusă pe seama barierelor create de diferenţele de clasă şi statut dintre medic
pacienţii săi. ceste diferenţe au efect atât asupra informaţiei pe care pacienţii o transmit medicului, cât şi asup
abilităţii medicului de a obţine informaţia adecvată de la pacient. +hiar şi atunci când medicii fac eforturi speciale ca s
şi informeze pacienţii şi să îmbunătăţească relaţia comunicaţională aceasta poate rămâne deficitară din cauza lipsei d
înţelegere şi de memorie. ceasta se poate datora faptului că medicii folosesc un limba$ foarte tehnic care să nu fi
familiar pacientului, să nu fie accesibil înţelegerii pacientului. +hiar şi în cazul folosirii unui limba$ comun poate rezul
o înţelegere deficitară sau confuzie din cauza cunoştinţelor limitate ale pacienţilor cu privire la boală şi la alte problem
medicale. 2nii pacienţi sunt reţinuţi din motive de $enă, sfială, să ceară informaţii suplimentare, clarificări la ceea ce n
înţeleg. 'n plus, întâlnirea cu medicul constituie, de obicei, un motiv de agitaţie şi acest lucru influenţează negat
procesul de memorare a informaţiilor. )ai există posibilitatea ca pacienţilor să li se spună prea multe date şi prea reped
ei neputând recepţiona şi mai ales memora întreg mesa$ul*ca urmare, ei selectează doar o parte din informaţie, restul
exclude.+eea ce este recepţionat la început se reţine cel mai bine& se reţine mai multă informaţie dacă importan
acesteia este accentuată, iar pacienţii memorează mai mult din ceea ce ei consideră că ar fi important. )odalităţile
instrucţiunile despre tratament, date la sfârşitul consultaţiei, sunt, de obicei, uitate mai repede, pacienţii tind să le confe
o importanţă mai mică de vreme ce sunt enunţate la urmă.
3fectele benefice pe care le are comunicarea se manifestă atât asupra răspunsului fiziologic şi psihologic al pacientulu
-complianţa # schimbare voluntară de comportament, precedată de cererea direcţionată din partea cuiva ! aderenţa, c
şi în privinţa respectării indicaţiilor medicale. 3xistă o conexiune inversă între durere şi anxietate, care la rândul ei, est
generată de incertitudine, de lipsa de informaţi şi control. /eliniştea dinaintea intervenţiei chirurgicale poate influenţ
atât de mult starea pacientului, încât să!i fie necesară o doză ma mare de anestezic*volumul şi conţinutul informaţiilo
transmise de medic pacientului trebuie dimensionat şi revizuit cu atenţie pentru a!şi atinge scopul # reducerea anxietţ
postoperatorii. :einterpretarea senzaţiilor, redirecţionarea atenţiei spre idei pozitive sau relaxare, ca urmare a un
bunecomunicări cu personalul medical # permit pacientului un mai bun control asupra condiţiei fizice şi psihice propr
:especarea indicaţiilor este influeţată de doi factori% calitatea consultaţiei şi durata tratamentului. +ând pacientul es
mulţumit de calitatea consultaţiei, urmează într!o măsură mai mare respectarea indicaţiilor, când nu e satisfăcut, ar
tendinţa să ignore indicaţiile. <ratamentele de lungă durată sunt respectate într!o proporţie mai mică decât cele pe terme
scurt. "actorii care influenţează complianţa terapeutică sunt%
! factori legaţi de boală # severitatea bolii, evoluţia şi implicaţiile bolii asupra activităţii bolnavului&
! factori legaţi de bolnav # nivelul de înţelegere al bolnavului, echilibrul afectiv, părerile preconcepute desp
tratament, simularea, lipsa de voinţă, recalcitranţii&
! factori sociali # gândirea de grup, intervenţia familiei, rolul colegilor de muncă, influenţa bolnavilor din salon.
)odelul coparticipativ privind luarea deciziilor are următoarele caracteristici%
! ambii participanţi trebuie să!şi transmită reciproc informaţiile pe care le deţin&
! realizarea unui accord asupra tratamentului ce va fi aplicat&
! descrierea conţinutului deciziei medicale&
! discutarea alternativelor posibile la decizia luată&
! abordarea riscurilor şi beneficiilor tratamentului propus&
! discutarea incertitudinilor legate de tratament&
! evaluarea gradului de înţelegere de ctre pacient a problemelor discutate&
! evidenţierea preferinţelor pacientului în cursul relaţiei terapeutice.
Pacienţii au tendinţa de a pune accent mai mult pe calităţile personale ale medicului decât pe abilităţile sale tehnic
profesionale # disponibilitatea medicului de a furniza informaţii, de a le acorda o parte din timp şi explicaţii detalia
este considerată un indicator al gri$ii generale faţă de pacienţi şi de bunăstarea lor. tilul comunicaţional favorabil es
caracterizat de%
! explicarea clară a evoluţiei stării de sănătate şi a succesiunii vizitelor ulterioare&
! utilizarea pe scară largă a râsului şi a simţului umorului&
! tendinţa spre încura$area unei comunicări destines şi cuprinzătoare # solicitarea opiniei pacienţilor, încura$ar
pacienţilor să!şi spună necazurile, verificarea gradului de înţelegere a problemelor medicale de către pacienţi&
! durata mai mare a consultaţiei medicale&
! îndrumările şi recoandările să fie date la începutul interviului&
! să se folosească propoziţii scurte şi clare&
! să se repete recomndările&
! să li se dea informaţii scrise, ca să se poată orienta după el când este cazul.
Ano$ono$ia apare mai frecvent în situaţia când maladia evoluează lent& hipe!no$ono$ia apare mai ales în caz
evoluţiilor rapide, catastrofale # atac de cord. Hipocond!ia este preocuparea privitoare la corp sau la starea d
funcţionare a organismului sau la sănătatea mintală& există o preocupare perpetuă asupra stării de sănătate car
antrenează o căutare continuă a durerilor şi senzaţiilor anormale în toate sau în oricare din regiunile corpulu
Fipocondria modifică în sens patologic comportamentul, fiinţa fiind impenetrabilă la contraargumente, în ciud
asigurărilor medicale şi climatului afectiv particular pe fundalul căruia se derulează. Fipocondria se bazează p
interpretarea greşită a unuia sau mai multor semne şi simptome corporale. @ # HA din pacienţii care se adreseaz
medicului generalist sunt hipocondriaci. 2n sfert dintre hipocondriaci evoluează lent şi 4> = tind spre cronicizare, c
evoluţie variabilă. copul terapiei /2 este să convingi pacientul că modul său de a privi o situaţie este greşit, iraţion
sau foarte negativ, ci să!l a$uţi să descopere dacă există şi alte modalităţi de a privi o situaţie. Pentru ca tratamentul să f
eficient este crucial ca strategiile terapeutice să fie concentrate pe reducerea acestor îngri$orări, decât pe încercările de
diminua riscul bolii închipuite. 5ârstnicii par să fie afectaţi de hipocondrie în aceeaşi proporţie cu adulţii tineri. :ate m
mari ale hipocondriei au fost evidenţiate la femeile vârstnice comparativ cu bărbaţii. Fipocondria coexistă cu alt
tulburări
Pacienţii sunt consideraţi buni pacienţi dacă modul lor de aplicare a severităţii simptomelor se corelează cu boal
biologică diagnosticabilă clar, dacă sutnt complianţi, dacă nu!şi schimbă tratamentul, dacă!şi controlează emoţiile
dacă sunt recunoscători. 2n membru al echipei de îngri$ire care antipatizează un pacient e în pericol de a deven
ineficient în procesul de îngri$ire. 3moţiile nasc contraemoţii*dacă nu se stăpânesc emoţiile negative şi nu se poat
stăpâni pacientul refractar cu calm, pacientul reacţionează într!o manieră de autoapărare.
Sind!omul Munhau$en
pre deosebire de hipocondriaci, aceşti bolnavi nu sunt îngri$oraţi de sănătatea lor& ei se pretează la simula!e şi în mo
conştient la operaţie& se externează repede pentru a se reinterna în altă parte, iau cu plăcere medicamente& totul merg
către atragerea atenţiei celorlalţi asupra lor& sunt infantili din punct de vedere psihic, îşi petrec tot timpul prin spitale c
tot felul de acuze imaginare, reuşesc să fie operaţi fără să fie nevoie, înghit adesea obiecte metalice& se descriu ca form
ale sindromului% abdomenul acut care conduce spre laparotomie, simularea leşinurilor şi pierderii conştiinţe
dermatologică.
fidenţialitatea facilitează deschiderea la comunicare şi o relaţie bazată pe încredere sporeşte eficienţa terapeutică.
P!o&leme psiholoice 0n stă!ile psihotice acute
"recvent în clinicile de boli infecţioase sau de chirurgie apar manifestări la consumatorii de alcool în exces ! tulburări d
somn, agitaţie, vise terifiante. cestea fac necesar tratamentul psihiatric în clinica de specialitate, indiferent de acord
bolnvului. Dacă se face anamneza cu atenţie acestor bolnavi se remarcă existenţa unor stări depresive alternând c
impulsivităţi, conflicte. :efuzul tratamentului produce adâncirea tulburărilor afective şi de personalitate& bolnavii pot
depresivi, nemulţumiţi, întunecaţi, preocupaţi de probleme nerezolvabile sau deosebit de euforici.

Psiholoia &olna%ului cu epilepsie
)odificările de personalitate ale epilepticului sunt% adezivitate, stereotipie ideativă şi comportamentală, dificultăţi
relaţiile cu familia, ranchiună. <răirile lor emoţionale sunt explozive, cu note de irascibilitate, tulburări de memori
vând tulburată capacitatea de concentrare epilepticul nu are rezistenţa să asculte o altă persoană, în timp devin din ce î
ce mai rigizi, lenţi în acţiune, vorbire şi gândire& obişnuit bolnavul prezină o îngustare a câmpului conştienţei până l
acte antisociale.
3olna%ul 0n clinicile de &oli in"ecţioase

Prin anamneză se pot pune în evidenţă tulburări de tip delirant! halucinator, anxietate, insomnii, idei obsesive. "recven
tulburărilor de conştiinţă este mai mare la copii şi adolescenţi, iar la cei de vârste înaintate frecvenţa mai mare este
anxietăţii, îndoielilor, dispoziţiilor depresive. <ulburările de tip delirant apar în a CCa săptămână de la instalarea boli
Cdeile delirante sunt nesistematizate, apare neliniştea psihomotorie şi chiar agitaţia psihomotorie. Ja finalul evoluţi
bolii infecţioase se instalează o astenie profundă. 'n bolile hepatice, în perioada preicterică apar modificări vegetativ
tulburări de somn, apatie, fatigabilitate, lentoare. Ja instalarea hepatitei apar tulburări afective, de la euforie, la nelinişt
anxietate, agitaţie. pariţia euforiei este însoţită de nelinişte psihomotorie şi subaprecierea gravităţi bolii& apar act
nemotivate de furie, cu agresivitate verbală, în care bolnavul învinuieşte personalul medical deoarece consideră că nu
se oferă suficientă atenţie.
3olna%ul 0n clinicile de chi!u!ie
Procdurile chirurgicale produc nu numai o traumă fizică ci şi una psihică. Cntervenţia chirurgicală are ca efecte psihic
neliniştea sau calmul, încrederea sau neîncrederea, răbdarea sau nerăbdarea, recunoştinţa sau resentimentul. titudine
bolnavului faţă de operaţie variază de la supraevaluarea riscului operator -depresie, anxietate, teamă cu privire
sfârşitul letal, ameninţarea complicaţiilor postoperatorii până la neîncredere în medici şi ascunderea simptomelor pentr
a evita operaţia. "enomenele psihologice ce însoţesc intervenţia chirurgicală sunt labilitatea emoţională, scădere
reactivităţii la stimulii externi, scăderea şi diminuarea intereselor, neliniştea, anxietatea preoperatorie, tulburările d
somn.
3olna%ul cance!os
Personalitatea bolnavului de cancer în fazele terminale este conservată, iar forţa intelectuală şi orientarea spre scop su
reduse% vorbirea este lentă, greoaie până la negativism verbal, forţa afectivă scade, scade simţul critic. 'n mod frecven
perioada dinaintea sfârşitului se desfăşoară fără teama de moarte. +ancerofobia poate să apară la normali, la nevrotici,
cazuri de slăbire somatică, la psihopaţi. Ja instalarea cancerofobiei pot contribui factori de mediu, starea somatică
bolnavului, trăsături de personalitate.
C/DC+<0:C C <:32J2C 0+CJ

C.. Precizaţi care dintre evenimentele de mai $os v#au afectat pe dumneavoastră sau persoanele apropiate în ultimele
14 luniK
3veniment Da /u
1. m suferit ounboală
4. accident sau traumatism grav
gravă
=.  decedat un copil
@. oţia sau partenerul a decedat

7. m avut probleme cu legea
6. m fost tâlhăriţi de cineva> deposedaţi prin forţă de bunurile personale
8. m fost bătut sau supus violenţelor
E. +are din următoarele evenimente v!au afectat pe dumneavoastră sau pe membrii familiei în ultimele 14 luniK
3veniment Da /u
9. m fost confruntat cu o sarcină nedorită
H. m avut un avort
1;.  decedat un prieten apropiat al familiei
11. m avut un divorţ sau o despărţire în familie
14. 2n membru al familiei a fost concediat sau trecut în şoma$
1=. m pierdut locuinţa datorită unui dezastru natural # incendiu, inundaţii, alunecări de teren,
cutremur de pământ
1@. m înregistrat falimentul unei afaceri
17. m avut o criză financiară gravă
16. 2n membru al familiei a fost acuzat sau arestat pentru o faptă penală
18. 2n membru al familiei nu a reuşit la admitere la liceu sau la facultate
19. 2n membru al familiei a abandonat şcoala
+. +are din următoarele evenimente v!au afectat pe dumneavoastră sau partenerul în ultimele 14 luniK
3veniment Da /u
1H. m fost dat afară de la locul de muncă sau am primit o slu$bă mai proastă
4;. m fost retrogradat la locul de muncă sau am primit un salariu mai mic
41. m fost dat în $udecată de către alte persoane
D. +are dintre următoarele evenimente v!au afectat personal în ultimele 14 luniK

3veniment Da /u
44. m primit a$utor de şoma$
4=. m fost în grevă
4@. m aflat că soţul> soţia sau partenerul are o legătură extracon$ugală
47. m intrerupt o relaţie de dragoste
46. m intrerupt o relaţie de prietenie importantă
48. m prins asupra faptului pe soţ> soţie sau partener într!o relaţie amoroasă
49. )!am certat mai mult cu soţul>soţia sau partenerul
4H. )!am
=;. )!am mutat
mutat într!o
într!o altă
altă localitate
locuinţă sau
sauzonă de locuit mai proastă
alt cartier
=1. )i s!a reţinut permisul de conducere
=4. +asa sau autoturismul personal au fost sparte de hoţi
==. :eîntoarcerea acasă a unui copil care anterior a părăsit familia
=@. 2nul din copii a părăsit familia
CC. +are şi cât sunt de adevărate următoarele situaţii pentru dumneavoastră, în prezentK
N neadevărat- ; puncte, EN 0arecum adevărat- 1 punct, +N "oarte adevărat-4 puncte.
1. 'ncerc să fac mai multe lucruri în acelaşi3veniment

timp  E +
4. unt supus unor solicitări mai intense decât alţii
=. +ei din $ur -membri ai familiei, prieteni, colegi de muncă aşteaptă prea multe de la mine
@. /u!mi a$ung banii pentru a cumpăra ceea ce este necesar pentru mine sau copii
7. /u pot returna de mai multă vreme o datorie sau un împrumut
6. +hiria sau dobânzile pe care trebuie să le plătesc îmi depăşesc posibilităţile financiare
8. /u!mi a$ung banii pentru a putea merge în concediu
9. /u!mi a$ung banii să pot achita ratele scadente pentru locuinţă
H. <rebuie să muncesc mai mult decât ma$oritatea oamenilor
1;. Oeful mă supraveghează permanent la locul de muncă
11. /u pot să!mi schimb profesia sau locul de muncă

14. ctivitatea profesională mă oboseşte fizic> psihic> mă epuizează
1=. /u reuşesc să obţin rezulate mai bune în profesie
1@. /u sunt plătit pe măsura muncii depuse
17. )unca mea este plictisitoare şi monotonă
16. +aut şi nu pot găsi un loc de muncă
18. m numeroase conflicte cu soţul> soţia ori partenerul
19. :elaţiile cu cei apropiaţi îmi restrâng libertatea de gândire şi acţiune
1H. Partenerul
4;. Partenerul meu
de viaţă nu măprea
aşteaptă înţelege
multe de la mine
41. /u sunt mulţumit de relaţiile cu cei apropiaţi
44. Partenerul meu nu!mi arată destulă afecţiune
4=. Partenerul se arată distant şi rece cu mine
4@. /u sunt satisfăcut sexual de relaţiile cu partenerul
47. Partenerul ameninţă că mă părăseşte în permanenţă
46. /u ştiu dacă mă voi putea căsători vreodată
48. 'mi este greu să găsesc persoana potrivită cu care să mă căsătoresc
49. m numeroase conflicte cu fostul> fosta soţ > soţie
4H. /u!mi pot vedea suficient de des copiii dintr!o căsătorie anterioară
=;. unt singur şi izolat în ma$oritatea timpului
=1. Doresc să am copii, dar nu!i pot avea
=4. 2nul dintre copiii mei pare foarte abătut
==. +opilul> copiii nu mă ascultă> nu comunică cu mine
=@. +omportamentul copiilor îmi produce serioase îngri$orări
=7. +opiii obţin rezultate slabe la muncă şi învăţătură
=6. +opiii nu mă a$ută la treburile casnice
=8. +opiii lipsesc prea mult timp de acasă
=9. )unca mea în gospodărie nu este apreciată îndea$uns
=H. Ja întruniri şi vizite merg singur, deşi nu îmi face deloc plăcere
@;. Prietenii au o influenţă negativă asupra mea
@1. m puţini prieteni
@4. /u am timp suficient pentru activităţile mele
@=. Doresc să!mi schimb locul de muncă
@@. Doresc să trăiesc departe de familia mea
@7. Jocul meu de reşedinţă este prea zgomotos
@6. Jocuiesc departe de familia mea
@8. +ineva din familia mea sau un prieten apropiat are o boală cronică gravă sau un handicap
sever
@9. m o rudă apropiată -părinte, soţ, copilsau prieten care este grav bolnav sau pe moarte
@H. m membri ai familiei alcoolici sau drogaţi
7;. 0 boală cronică gravă mă împiedică să fac ceea ce!mi place
71. m gri$ă aproape zilnic de un părinte în vârstă
CCC. . +are dintre evenimentele de mai $os vi s!au întâmplat înainte de a împlini vârsta de 4= de aniK
3venimentul Da /u
1. m avut o boală gravă sau un accident care m!a obligat să stau în spital mai mult de o săptămână
4. Părinţii mei au divorţat
=.  trebuit să repet anul şcolar
@. Părinţii mei au fost obligaţi să rămână în şoma$ o perioadă îndelungată de timp, deşi ar fi dorit să
lucreze
7. m trecut prin întâmplări grave care m!au speriat atât de tare, încât nu le!am putut uita ani de zile
6. m fost alungat de acasă pentru că am comis o faptă gravă
8. Părinţii mei au consumat alcool sau droguri în cantităţi aşa de mari, încât au produs grave probleme
familiei
9. m fost maltratat fizic în mod repetat de către unul dintre părinţi
E. +are dintre evenimentele de mai $os le!aţi trăit pe întreaga durată a vieţiiK
3venimentul Da /u
1. m fost divorţat de o persoană pe care o iubesc încă
4. )i!a decedat unul dintre părinţi
=. )i!a murit soţul> soţia, copilul sau altă persoană apropiată
@. m asistat la scene de groază sau omor
7. m suferit consecinţele unui dezastru natural ma$or -incendiu, inundaţie, cutremur
6. m avut un accident serios, rănire sau boală gravă care mi!a produs un handicap de lungă durată
8. m participat la război, revoluţie sau am trăit în zona de război> de desfăşurare a operaţiunilor
militare
9. m avut un soţ> soţie sau partener care m!a înşelat cu alte persoane
H. 2nul dintre copiii mei a avut un accident sau o boală gravă
1;. m fost maltratat>ă fizic sau sexual de către soţ> soţie sau partenerul de viaţă
11. oţul> soţia, copilul sau partenerul meu de viaţă au fost dependenţi alcool sau droguri
Precizaţi câteva date% 5ârsta..Profesia.exul .tarea civilăpartenenţa

religioasăPracticaţi exerciţiile fizice sistematice
corurile mai mari indică un stres social mai intens, cu influenţă negativă asupra sănătăţii mintale a subiecţilor şi mai
ales asupra severităţii tulburărilor depresive.
Psihote!apiile
<ehnicile de psihoterapie sunt multiple şi cuprind psihoterapia de grup şi pe cea individuală. Psihoterapia este o form
de tratament care se realizează prin intermediul psihicului terapeutului. 3a constă dintr!un ansamblu de tehni
psihologice diferite care vizează fie vindecarea simptomului, fie restructurarea personalităţii.
O!ientă!i teo!etice
Metoda psihanalitică statuează că acesul la inconştient poate fi realizat numai prin metoda asociaţiilor libere, adic
exprimarea fără cenzură a gândurilor ce îi apar în cursul şedinţelor terapeutice. Pentru aceasta el trebuie să!şi înving
numeroasele rezistenţe conştiente şi inconştiente. +ura psihanalitică clasică durează adesea mai mulţi ani, în ritm de 4
şedinţe pe săptămână& ea ae ca scop modificarea personalităţii pacientului. Psihanalistul analizează persoana clientul
prin ascultarea vorbelor, a nelămuririlor şi observarea atitudinii, analiza conţinutului viselor, analiza asociaţiilor libere.
Psihote!apia lui Ca!l 'oe!s

3l a creat terapia nondirectivă centrată pe client& într!o ambianţă de ascultare şi înţelegere a clientului, psihoterapeutul
abţine de la orice interpretare şi se mulţumeşte să încura$eze clientul. copul terapiei este să elibereze clientul de trăiri
apăsătoare, prin identificarea şi definirea sentimentelor sale, ceea ce îi permite acestuia să!şi dezvolte personalitatea şi
se simtă spri$init în drumul către atingerea amturităţii. :elaţia terapeut!client este cea de a$utor!spri$in& este definită c
relaţia prin care unul din cei doi protagonişti încearcă să!i favorizeze celuilalt dezvoltarea, maturitatea, o mai bun
funcţionare şi o mai mare capacitate de confruntare cu viaţa. :ogers are următoarele concepte de bază cu privire
personalitate% natura umană este esenţial pozitivă, există o disponibilitate nativă spre autodezvoltare, personalitatea a
la bază un ansamblu de forţe esenţial constructive, formarea 3ului presupune conştientizarea experienţei proprii.
Psihote!apia ase!ti%ă este o metodă de formare a unor abilităţi de a face faţă diverselor situaţii de viaţă. 3ste o tehnic
eficientă în cazul persoanelor care au dificultăţi în stabilirea contactelor interpersonale şi a persoanelor ce sun
manipulate. Psihoterapia asertivă îl învaţă pe subiect să!şi exprime corect şi adecvat gândurile, sentimentele, fă
ostilitate sau agresivitate. Principiul autocontrolului este procesul prin care individul devine factorul principal
ghidarea trăsăturilor propriului comportament, în vederea obţinerii unor consecinţe pozitive. 3l se formează pr
învăţare şi este rezultatul unor decizii personale. <ehnica de bază a învăţării asertivităţii este $ocul de rol care poate ave
loc individual sau în grup. 'nvăţarea asertivităţii duce la schimbarea şi echilibrarea raporturilor interpersonale, subiectu
câştigând respectul celor din $ur, devine mai spontan, mai liber, mai puţin controlat şi reprimat. 3ste indicată la timizi,
cei cu fobie socială, la bolnavii psihosomatici excesiv de răbdători, controlaţi, în crizele amiliale.
0amenii nu sunt emoţionaţi de evenimente, ci de percepţia iraţioală pe care o au despre ele. +ele 1; credinţe iraţiona
sunt%
! trebuie să fii iubit şi aprobat în toate şi de toţi, mereu&
! trebuie să ai talent şi să fii capabil, să te realizezi&
! viaţa este o catastrofă dacă lucrurile nu merg cum vrei tu&
! cei ce îmi fac rău sunt urâţi şi trebuie condamnaţi&
! dacă ceva este ameninţător înseamnă că noi trebuie să fim bulversaţi&
! mizeria interioară, emoţională vine din presiuni exterioare&
! e mai uşor să eviţi dificultăţile existenţei, decât să întreprinzi acţiuni pentru stăpânirea de sine&
! trecutul vostru are o importanţă capitală, pentru că ceva a influenţat cândva viaţa voastră, trebuie să continue
vă stăpânească sentimentele şi comportamentul&
! puteţi aştepta fericirea prin inerţie şi inactivitate.
+oncepţii de adoptat în învăţarea asertivităţii%
!să gândeşti pozitiv despre propria persoană
!să!ţi accepţi sentimentele şi să le exprimi
!să!ţi controlezi tensiunea, încordarea prin relaxare, distragere
!să asculţi activ
!să gândeşti rezonabil
!să practici, să exersezi comportamentul asertiv.
(ehnicile coniti%e reprezintă un grup de metode psihoterapice ce pornesc de la premisa că numeroase tulburări psihic
au la bază distorsiuni cognitive, constând în principal în asimilarea gândirii negative, a convingerilor nerealist
exagerate, în instaurarea unor reguli interne de gândire şi conduită exagerată, nepotrivită.
Psihote!apiile de !up
Irupul se spri$ină pe comunicarea verbală şi nonverbală, pe împărtăşirea experienţelor pozitive şi negative. copuri
psihoterapiei de grup sunt% clientul să înveţe sau să reînveţe stăpânirea unor conduite sociale, să dobândească u
sentiment de participare la viaţa colectivă, să pună clientul faţă în faţă cu problematica sa, să uşureze înţelegere
suferinţei şi adoptarea unei atitudini active în faţa ei. 3voluţia grupului terapeutic trece de la descrierea sentimentelo
http://slidepdf.com/reader/full/psihologie-medicala-curs-amg 30/31 =
trecute, exprimarea sentimentelor negative, exprimarea sentimentelor interpersonale, acceptarea de sine şi debutu
schimbării, confruntarea, exprimarea sentimentelor pozitive, schimbarea în comportament.
ECEJC0I:"C3%
1. +osman Doina, Psihologie medicală, 3d. Polirom, Caşi, 4;1;.

4. 3năchescu +onstantin, <ratat de igienă mintală, 3d. Polirom, Caşi, 4;;6.
=. Camandescu C.E, 3lemente de psihosomatică generală şi aplicată, 3d.Cnfo)edica,
1HHH.
@. :ăşcanu :uxandra, Psihologie medicală şi asistenţă socială, 3d. Otiinţă şi tehnică, Eucureşti,
1HH6.
7. <udose "lorin, "undamente în psihologia medicală, 3d. "undaţiei :omânia de mâine, Eucureşti, 4;;=.

Dokumen - Tips Psihologie Medicala Curs Amg

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips Psihologie Medicala Curs Amg

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/17/2019 Psihologie Medicala Curs Amg

! transformarea # personalitatea este într!o continuă şi necesară transformare&

trăite şi povestite. Prevalenţa mai mare la femei decât la bărbaţi.

punerea în funcţiune a sistemului simpaticoadrenergic şi a axului hipotalamohipofizar renal, cu eliberarea consecutivă d

Situaţii ene!atoa!e de st!es psihic

.+opilul cu autoritatea parentală% +opilul cu ceilalţi fraţi%

de viaţă responsabile de intensitatea emoţională.

!omn de 8!9 ore pe noapte

familie, persoane de îngri$ire, alţi bolnavi, societate.

printr!o reîncadrare corectă a faptelor şi responsabilităţilor, dar care necesită timp.

Dreptul de a fi tratat ca un om până moare

Stadiile 0n p!ocesul mo!ţii ale lui 9u&le!4'oss

se îngri$eşte de muribund să înţeleagă de ce şi cum apare această mânie şi să empatizeze cu pacientul.

!să!i spună de la început medicului toate problemele care!l frământă.

8o!me de comunica!e ine"iciente 8o!me non4%e!&ale de 8o!me de comunica!e e"iciente* ca!e

bsent, sfidător, intermitent +ontactul vizual Permanent, cuviincios

Privire opacă, încruntare, în 3xpresia facială Mâmbitoare, în concordanţă cu sentimentele

depresivi, nemulţumiţi, întunecaţi, preocupaţi de probleme nerezolvabile sau deosebit de euforici.

3olna%ul 0n clinicile de &oli in"ecţioase

C/DC+<0:C C <:32J2C 0+CJ

@. oţia sau partenerul a decedat

D. +are dintre următoarele evenimente v!au afectat personal în ultimele 14 luniK

1. 'ncerc să fac mai multe lucruri în acelaşi3veniment

11. /u pot să!mi schimb profesia sau locul de muncă

Precizaţi câteva date% 5ârsta..Profesia.exul .tarea civilăpartenenţa

Psihote!apia lui Ca!l 'oe!s

1. +osman Doina, Psihologie medicală, 3d. Polirom, Caşi, 4;1;.

S-ar putea să vă placă și