DUREREA ÎN

CANCER
 Ce este durerea?
 Durerea este un simptom complex, cu
impact asupra calităţii vieţii şi asupra
psihologiei pacientului cu cancer.
 Durerea este o experienţă individuală ce
include aspecte fizice şi psihosociale, şi este
întotdeauna subiectivă.
 O definiţie mai practică ar putea fi următoarea:
durerea este ceea ce pacientul descrie, şi nu ceea
ce alţii cred că ar putea fi, indiferent de calificarea şi
experienţa acestora.
 Durerea în cancer poate fi o consecinţă a bolii

însăşi sau poate rezulta ca urmare a tratamentelor,

incluzând chirurgia, radioterapia şi chimioterapia.
 Deşi apare de obicei relativ tardiv în evoluţia naturală

a bolii, durerea reprezintă cel mai frecvent simptom în

cancer, prezent la 30-40% dintre pacienţi la momentul
diagnosticului, la 40-70% la iniţierea tratamentului şi la
70-90% pe parcursul fazei terminale.
 Tipuri de durere
 Durerea se împarte în:
- acută, atunci când apare brusc şi are o
durată limitată întrucât încetează odată cu
eliminarea cauzei care a provocat-o
- cronică, este mai persistentă decât durerea
acută: de fapt, simptomul durează mai mult
decât era de așteptat și afectează viața
socială și personalitatea pacientului.
Cunoașterea și aplicarea strategiei adecvate
de analgezie la bolnavul de cancer permite:
- creșterea confortului bolnavului prin
diminuarea suferinței
- scăderea duratei spitalizării, permițând
bolnavului să stea în mediul familial
- îmbunătățirea calității vieții
 PRINCIPIILE O.M.S. PRIVIND CALMAREA DURERII CANCEROASE
 Încă din anul 1986, O.M.S. s-a preocupat de durerea în cancer și
calmarea acesteia, elaborând o serie de principii:
1. Durerea din cancer se poate și trebuie tratată
2. Evaluarea și tratamentul durerii din cancer se face cel mai eficient
în echipă
3. Prima treaptă constă în cunoașterea detaliată a istoricului durerii,
examinarea cu atenție a pacientului și stabilirea cauzelor acesteia
4. Tratamentul începe cu informarea pacientului și combinarea
metodelor fizice și psihologice, folosind atât tratamentul medicamentos
cât și cel nemedicamentos.
5. Motivația tratamentului este:
- prelungirea perioadei de somn fără durere
- calmarea durerii când pacientul se odihnește
- calmarea durerii când pacientul este activ
6. Medicamentele asigură analgezie adecvată în durerea canceroasă
prin administrarea preparatului adecvat , în doză potrivită, la intervale
de timp potrivite
7. Calea de administrare orală este de preferat ori de câte ori
este posibil, pentru evitarea injecțiilor I.V. sau I.M. dureroase,
inclusiv la morfină
8. Administrarea antialgicelor trebuie făcută „ după ceas”, la
ore fixe, pentru calmarea durerii persistente și nu „la nevoie”
sau „la cerere”.
9. Abordarea în trepte a durerii:
 Treapta I: în durearea minoră-medie se administrează

analgezicele neopioide, cu sau fără terapie adjuvantă

 Treapta II: în durerea moderată, se vor asocia opioide

slabe la analgezicele non-opioide cu sau fără terapie

adjuvantă ( ex. codeina)
 Treapta III: în durerea severă se administrează opioid

puternic ( morfina)
10. Individualizarea dozei: doza potrivită este cea care
calmează durerea.
11. Utilizarea medicației adjuvante la nevoie
 FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ PERCEPȚIA DURERII
Durerea în cancer este complexă și trebuie
abordată holistic.
Durerea cronică are trei componente:
1. Componența senzorială - care se referă la calitatea,
intensitatea, durata și localizarea durerii.
2. Componența emoțională - este legată de caracterul
dezagreabil al durerii, întreținând o stare de anxietate și
depresie.
3. Componența cognitivă și comportamentală – se referă
la modificarea percepției lumii înconjurătoare, a atitudinii
bolnavului față de anturajul personal, profesional și familial.
 Ansamblul acestor factori transformă durerea inițială în
durere totală.
8
 CAUZELE DURERII ÎN BOALA CANCEROASĂ

PRINCIPALELE CAUZE ALE DURERII ÎN CANCER SUNT

URMĂTOARELE:
 Invazia tumorală – 70% din cazuri
 Durere asociată tratamentelor oncologice – 20%
 Durere cauzată de debilitate – <10%
 Durerea neasociată cancerului sau tratamentului
oncologic ( de cauză necunoscută) – <10%
 EVALUAREA DURERII
 Durerea este un simptom subiectiv, în consecință nu
poate fi măsurată prin metode obiective.
 Evaluarea durerii este indispensabilă pentru obținerea
unei analgezii și cuprinde șase principii de bază:
1. Durerea este un simptom subiectiv și are intensitatea și
caracterul descris de bolnav
2. Durerea trebuie investigată cu atenție: istoric, examinare,
investigații clinice și paraclinice
3. Trebuie investigată fiecare localizare și tip de durere
relatat de bolnav
4. Trebuie cunoscută extinderea reală a bolii canceroase
5. Trebuie investigați toți factorii care influențează percepția
durerii: factori psihologici, sociali, culturali și spirituali
6. Periodic durerea trebuie reevaluată
 APRECIEREA DURERII
 Durerea este un simptom subiectiv, în consecință nu poate fi măsurată prin
metode obiective. Pentru aprecierea și monitorizarea durerii se folosesc mai
multe scale și anume:
- Scala descriptivă – care permite bolnavului să aprecieze durerea prin
următoarele adjective: fără, ușoară, deranjantă, moderată, severă,
insuportabilă
- Scala numerică – bolnavul își apreciază severitatea durerii în cifre de la 1 la
10
- Scala analog vizuală ( SAV) – de 10 cm care permite descrierea severității
durerii prin mișcarea cursorului pe linia gradată de la 0-10 iar pe cealaltă
parte se află o bandă colorată în degrade ( nuanța deschisă = fără durere,
nuanța foarte închisă = durere maximă)
- Scala analog vizuală (SAV) este cel mai frecvent utilizată în practica
medicală şi permite clasificarea durerii în trei trepte și anume:
1. durere uşoară (SAV < 4),
2. durere moderată (SAV 4–6)
3. durere severă (SAV 7-10)
- Scala analog vizuală (SAV) este cel mai frecvent utilizată în practica
medicală şi permite clasificarea durerii în trei trepte și anume:
1. durere uşoară (SAV < 4)
2. durere moderată (SAV 4–6)
3. durere severă (SAV 7-10)
 Abordarea farmacologică a durerii
produsă de cancer
 Scara de analgezie concepută în 1980 de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii descrie paşii de folosire a terapiei antialgice în funcţie de
Intensitatea durerii. Pornind de la cele trei tipuri de durere (uşoară,
moderată şi severă), scara de analgezie OMS clasifică medicaţia
antialgică pe trei trepte:
• Treapta I – până la SAV 4 ( durere ușoară) se administrează
antialgice neopioide (paracetamol, algocalmin, antiinflamatoare
nesteroidiene) / coanalgezice (antidepresive, anticonvulsivante,
neuroleptice)
• Treapta II – până la SAV 7 ( durere moderată) se administrează
opioide slabe (codeina, tramadol, propoxifen)/ coanalgezice/
neopioide
• Treapta III – peste SAV 7 ( durere severă) se administrează opioide
puternice (morfina, metadona,fentanil)/ neopioide/ coanalgezice
 CONCLUZII

 Durerea poate fi tratată în 80% din cazuri conform treptelor

OMS

 Durerea trebuie tratată în echipă multidisciplinară

 Să nu spui niciodată “nu mai e nimic de făcut” pentru-că

întotdeauna se mai poate face ceva

 Să tratezi bolnavul așa cum ai vrea să fii tu însuți tratat

 Dacă fiecare medic și asistent medical ar aplica îngrijirile

paliative nu ar mai fi nevoie de serviciile paliative specializate