Definirea psihologiei ca

stiinta.
Pina a deveni psih.stiinta i sa oferit
mai multe definitii:de tip butadaMax Meyer:este stiinta studiata de
psihologi.sau psih.este stiinta
compotamentului sobolanului alb.Cu
tot caracterul lor ironic si
acuzator,definitiile de tip butada au
meritul de a recunoasta caracterul de
stiinta al psihologiei fapt care nu este
neglijabil in conditiile in care
legimitatea psih.ca stiinta era
contestata.Definitii de tip
metafora-Vasile Pavelcu-Psih.este o
stiinta ce trebuie facuta cu arta.sau
Shneider definea psih.ca stiinta a
inimii.chear daca aceste definitii sunt
putin exagerat,tocmai in stilul
romantismului,ele atrag totusi atentia
asupra necesitatii apropierii psih.de
om de viata si problemele
reale.Definitii de tip negaraPsih.nui fizica,nui fiziologie,nui
sociologie rind pe rind fiind excluse
toate tinzind spre elaborarea psih.cu
statut propriu de cercetare.Definitii
etimologice-psyhe-psihic,logosstiintapsihologia este stiinta
psihicului.Definitii comprehensive
sunt cele mai complexe incearca sa
surprinda elementele central ale
psihologiei ca stiinta.Wundt defineste
psih.ca fiinta experientei immediate
iar fizica stiinta experientei
mediate.James-este explicarea
starilor de constiinta in calitate de
stari de constiinta.Ca intr=un final sa
ajungem la o definitie-Psihologia ca
stiinta studiaza
procesele,mecanisme,insusiri,utilizind
un ansamblu de metode,obiective in
vederea desprinderii legitatilor lui de
functionare cu scopul cunoasterii
ameliorari,optimizarii existentii
umane.
Psihologia stiinta sau arta
Legitimitatea psihologiei ca stiint a
suscitat poate cele mai acerbe
controverse ntre specialist.cei mai
mult dinte ei tind sa nege caracterul
de stiinta al psihologiei. Contestarea
psihologieica stiint fcndu-se prin
contestarea obiectului, legilor si metodelor ei.
S-a spus c psihologia ar trebui s studieze
sufletul, dar sufletul nu exist, ca atare ea nu
poate fi o stiint despre ceva ce nu exist.
Inlturarea psihologiei din sistemul stiintelor
positive sa facut deasemenea pe considerentul
c aceasta nu dispunea de ometod obiectiv de
cercetare, ea fiind o metod subiectiv. Cele
mai virulente atacuri au fost concentrate ns
asupra legilor psihologiei. Si cum existenta lor
nu putea fi pus la ndoial, psihologia

formulnd suficient de multeasemenea legi nc

de la nceputurile ei, au fost minimalizate unele
dintre caracteristicile lor. Astfel, s-a considerat
c legile psihologiei, chiar dac exist, sunt
calitative si nu cantitative sunt empirice si nu
stiintifice sunt o simpla contestare a experientei
cotidiene curente si prin urmare nu ajuta la
prevedere.
Psihologia nomotetica si idiografica.
Psih.nomotetica provine de la termenul
nomoteticos care inseamna promovarea
legilor.Se refera la formularea statistica a
legilor stiintifice prin studiu si analiza
unui nr.mare de cazuri alese la
intimplare.Specific pentru
psih.nomotetica sunt asertiunile:1)sunt
cautate explicatiile cauzale ale
fenomenelor psihice si sociale.2)este
urmarita cuaplificarea proceselor mintale
si compotramentale.3)propozitiile cauzale
formulate pe baza studiului subiectilor
sunt generate asupra
populatiei.4)foloseste in larga masura
experimental de laborator.5)recurge la
metode idiografice numai pentru scopuri
illustrative.6)legile descoperite sunt
deductive si probabiliste si ofera
explicatii functionale ale fenomenelor.
Promatorii:Collens,K.Bell .
Psihologia idiografica provine de la
grecescul idios cere inseamna
specific,propriu.Stiintele idiografice
implica analiza selective acazurilor unice
cu incercarea de aformula enuntul
interpretativreferinduse numai la acel caz
sau clasa pe care acesta o
reprezinta.Psih.idiografica se bazeaza pe
urmatoarele asertiuni:1)manifesta interes
adinc fata de un singur caz peo perioada
indelungata de timp.2)exploreaza
specificatiile individuale.3)utilizeaza
metode calitative de
cercetare.Promotorii:Allport,Rogers.
Locul psihologiei in sistemul stiintelor
Conceptiile multiple si diversificate cu
privire la locul psihologiei n sistemul
stiintelor s-au organizat si integrat,
conducnd la elaborarea unor adevrate
modele" explicativ-interpretative. In
1929, Karl Biihler propunea modelul
triunghiular al psihologiei stiintifice,
aceasta din urm fiind amplasat la
intersectia stiintelor umaniste, stiintelor
sociale si stiintelor naturale. Clasificarea
triunghiular a stiintelor afost fcut si de
B.M. Kedrov (1961), care subdivide
stiintele umaniste n stiinte sociale
si stiinte filosofice, fcnd loc n
triunghiul" su, alturi de psihologie, si
altor stiinte(tehnice, matematice, logice).
Ct priveste psihologia, ea ocup un loc
aparte n triunghi: mai aproape de
filosofie, dar fiind legat de toate cele trei
vrfuri ale triunghiului.
O contributie deosebit la clasificarea
stiinelor o aduce Jean Piaget, propunea
un model circular al stiintelor. Punctul de
pornire al clasificrii lui Piaget l
constituie relatia dintre subiect si obiect
n procesul cunoasterii. Concluzia lui
Piaget era urmtoarea: Psihologia ocup
o pozitie central si nu numai ca produs
al tuturor celorlalte stiinte, dar ca surs

posibil de explicatie a formrii si

dezvoltrii lor"Modelul interpenetrrii
stiintelorMult vreme n interpretarea
relatiilor dintre stiinte a predominat ideea
interdisciplinarittii.Doua argumente stau
la baza acestei idei. Primul vizeaz rolul
de emulatie al stiintelor, acestea din urm
trecnd prin cicluri de specializare,
fragmentare si hibridare, inovatia fiind
posibil ca urmare
a interpenetrrii stiintelor specializate
Acest fenomen constituie cauza si
totodat efectul unei fragmentri
nentrerupte a stiintelor n specializri
nguste si ale recombinrii acestor
specialitti ntr-o manier transversal, n
interiorul a ceea ce noi numim cmpuri
hibride. Al doilea argument se refer la
demersurile ntreprinse de cercettor.
Fiecare stiint are un centru, un nucleu
dur , relativ ngust si stabil, si o
margine sau o periferie mult mai labil si
fluctuant. n timp ce centrul stiintei este
mai putin susceptibil la inovare, iar
,marginea stiinteieste mai susceptibil la
schimbare si inovare. Inovarea se
produce tocmai n procesul trecerii de la
centru spre margine.. Modelul bazat pe
clasificarea stiintelorInfluentati de ideile
emise de Dogan si Pahre si prelund o
sugestie a lui Rosenzweig am grupat
stiintele n patru categorii: n prima
categorie am inclus stiintele
fundamentale ale omului (biologia,
sociologia, filosofia) interpretat ca fiint
bio-socio--spiritual ; a doua si a treia
grup includ diverse stiinte referitoare la
principalele tipuri de activitti ndeplinite
de om (educationale, economice,
manageriale, cultural-artistice,
sportive, militare etc.); a patra grup
strnge la un loc stiintele maximal
preocupate de asigurarea integrittii
fizice si psihice a omului (medicina,
neurologia, psihiatria). La confluenta cu
fiecare dintre aceste stiinte psihologia
general si-a delimitat propriile
ei ramuri aplicative.De
exemplu:psihopedagogie
speciala,psihologia muncii
p.juridiciara.psih.artei,militara
psihopatologia,neuropsihologie

Psihologia ca profesie
Psihologia apare n dou ipostaze : ca
stiint (ca ansamblul cunostintelor si
aspectelor de ordin teoreticometodologic) si ca profesie (ca ocupatie
cu caracter permanent pe care o
exercit o persoan n virtutea unei
calificri). ntre cele dou ipostaze ale
psihologiei exist o foarte strns
dependent, ele conditionndu-se
reciproc. Astfel, psihologia
poate cpta recunoastere legal ca
profesiune numai dup ce a atins un
anumit grad de organizare, acceptare si
eficient. Acest lucru este ns posibil
numai dup ce stiinta nssi a fost
recunoscut si a ajuns la un nalt grad de
dezvoltare. Asadar, dezvoltarea
stiintific este o premis sau o conditie
indispensabil pentru profesiunea de
psiholog, la rndul ei profesiunea aprnd
ca un cadru de aplicare si verificare a
stiintei, deci ca baz de generalizare.

Statutul profesiei de psiholog depinde

n mare msur de felul n care este
conceput si reglementat legal si
organizatoric psihologia ca stiint, ca
obiect de nvtmnt, ca activitate de
cercetare sau ca activitate practic. Din
acest punct de vedere exist diferente
mari ntre diverse tri ale lumii. n unele
dintre acestea psihologia este considerat
o stiint social in altele umana
Statutul profesiunii de psiholog deriv
din nsusi statutul psihologiei luat n
ansamblul e. Din acest punct de vedere,
situatia psihologiei n lume este extrem
de variat,n Canada, n urma unei
anchete efectuate psihologii s-au plasat
pe locul doi imediat dup medici si
devansnd psihiatrii,asistenti sociali si
psihoterapeutii. In Romnia
reglementarea legal, oficial este n
curs.Functiile psihologului. psihologul
studiaz comportamentul uman,
procesele mintale si investigheaz,
recomandnd ci de solutionare,
probleme psihologice din domeniul
medicinei, educatiei si industriei; concepe
si efectueaz experimente si observatii
asupra oamenilor si animalelor pentru a
msura caracteristici mintale si fizice;
analizeaz efectele eredittii,mediului sau
altor factori asupra
gndirii,comportamentului indivizilor;
desfsoar activitate de diagnoz, terapie
si prevenire a tulburrilor emotionale si
de personalitate,precum si a fenomenelor
de inadaptare la mediul social si
profesional; elaboreaz si aplic teste
pentru msurarea inteligentei, abilittilor,
aptitudinilor si a altor caracteristici
umane, interpreteaz datele obtinute si
face recomandrile pe care le consider
necesare ;se poate specializa n domenii
aplicative particulare ale psihologiei cum
sunt diagnoza si tratamentul deficientelor
mintale, Rosenfeld, Schinberg si
Thornton (1983) au stabilit, pe baza unui
studiu aprofundat, 59 de responsabiliti
ale psihologilor practicieni, grupate mai
apoi pe baza analizei factoriale n patru
subfactori: cercetare si msurare;
interventie ; aplicatii organizationale ;
evaluare. De pild, psihologul care
lucreaz n institutiile prescolare particip
la depistarea si diagnosticarea
tulburrilor de dezvoltare, la tratarea lor,
dar se implic si n problematica
psihologic de la nivelul colectivittii.
Psihologul scolar asigur adaptarea
elevilor la sarcinile didactice, depisteaz
elevii cu diverse tulburri, face observatii
continue asupra elevilor,fapt care permite
individualizarea nvtrii, reducerea
esecului scolar, realizeaz consilierea
si orientarea scolar si profesional a
elevilor etc. Psihologul clinician
ndeplineste functii de diagnostic si
psihoterapie.

Somajul n rndul psihologilor

Se constat c somajul psihologilor nu
este mai accentuat dect cel al altor
categorii profesionale. n Franta, la
sfrsitul anilor '70, la nou luni dup
iesirea din Universitate rata somajului n
rndul psihologilor, pedagogilor si
sociologilor era de 18%, iar pentru
ansamblul celorlalte categorii

profesionale, de 17%. Aceast rat era

mai crescut labrbai (28%) dect la
femei (14%).Germania proportia
psihologilor aflati n cutare de lucru
atinge 7,4% ; n Franta 11 %dintre
psihologi sunt neangajati.. Dificultti
apar si dintr-un alt punct de vedere.
Putini sunt psihologii ncadrati cu norm
ntreag. Cei mai multi dintre ei sunt
angajati n regim de norm redus. sau
la mai multe locuri de munca
. Codul deontologic al profesiunii de
psiholog Ca orice profesiune, si cea de
psiholog dispune de un cod deontologic,
adic de un ansamblu de norme care
stabilesc cadrul moral de exercitare a
profesiunii de psiholog. Codul
deontologic al profesiunii de psiholog
cuprinde: constrngeri de conduit
moral;prescriptii referitoare la pstrarea
secretului profesional; indicatii cu privire
la respectful fat de cellalt; recomandri
viznd cresterea gradului de calificare
profesional; norme referitoare la
autonomia tehnic si independenta
profesional; reguli de etic
international.Elaborarea codului
deontologic al profesiunii de psiholog a
stat n atentia multor asociatii de
psihologie. n cursul anului 1992 n
America a fost lansat o dezbatere pe
tema: Dileme etice ale profesiunii de
psiholog". Un numr de 1.319 psihologi
au fost rugati s descrie incidentele etice
aprute pe parcursul exercitrii
profesiunii lor. Au rspuns la anchet 679
psihologi care au descris 703 incidente,
clasificate apoi n 23 de categorii dupa
care a fost adoptat codul deontologic al
profesiunii de psiholog, care a devenit
efectiv de la 1 decembrie 1992. Codul
cuprinde sase principia generale si mai
multe standarde etice. Printre principiile
generale figureaz: competent si
integritate ; responsabilitate stiintific si
profesional; respect pentru semeni;
dreptate si demnitate; interes pentru
bunstarea altora; responsabilitate
social. Standardele etice sunt n numr
de opt: 1) generale; 2) evaluare,
cunoastere, interventie;3) avertizare si
intimitate si confidentialitate;6) predare,
ndrumarea pregtirii, cercetare si
publicatii; 7) activitti juridice;Asemenea
coduri deontologice ale profesiunii de
psiholog exist si n alte ri (Anglia,
Belgia, Elveia), n altele ns ele
lipsesc. Si n Romnia a fost supus
dezbaterii publice codul deontologic al
profesiunii de psiholog, care,
deocamdat, nu a devenit lege.

Perspective de abordare a
obiectului psihologieConceptiile cu
privire la obiectul psihologiei sunt extrem
de numeroase Fiecare perspectiv este
valid, dar nici una nu este complet fr
celelalte, pentru c psihologia este un
domeniu cu multe fatete si pentru a le
vedea n ntregime trebuie s le privim pe
toate"Rita L. Atkinson si colegii ei (1993)
cred c n psihologie s-au conturat pn
n momentul de fat cinci tipuri de
abordri, perspectiva biologic
(centrat pe studiul substratului material,
neurologic al comportamentului si
proceselor mintale), perspectiva

comportamentist (axat pe studiul

obiectiv al comportamentului uman si
animal); perspectiva cognitivist (aprut
ca o reactie mpotriva celei dinainte
si concentrat pe revenirea la studiul
proceselor mintale); perspectiva
psihanalitic(care ar reprezenta o
combinare ntre cea biologic si cea
cognitivist, deoarece foloseste notiunile
de constient, memorie, gndire, dar si pe
cele referitoare la bazele biologic
ale instinctelor); perspectiva
fenomenologic (focalizat pe experienta
trit de individ
Din perspectiva introspectiei, psihicul
este conceput ca un cerc de fenomene ce
si au izvorul n ele nsele, fr nici o
legtur determinativ cu exteriorul.
Psihicul este o lume aparte, interioar,
format din triri exclusiv subiective : el
este izolat de lumea extern si exist
numai n msura n care se reflect n
constiint.Adordarea psihoanalitica pune
accent pe rolul inconstientului

Metodele de cercetare ale

psihologiei.Metoda reprezinta dipa care
se regleaza actiunile practice si
intelectuale in vederea atingerii unui
scop.Clasificarea metodelor:1)dupa
caracterul lor:subiective si
obiective;2)dupa specificul relatiilor
investigate:calitative si cantitative;3)dupa
natura relatiei dintre dintre cercetator si
subiect:directe si indirecte;4)dupa scopul
lor:de recoltare a informatiei;de
investigate intensive sau extensive;de
cercetare si aplicative.
Observatia ca metod de cercetare
const n urmrirea intentionat si
nregistrarea exact, sistematic a
diferitelor manifestri comportamentale
ale individului (sau ale grupului)..
Valorizarea observatiei n stiintele naturii
a fost fcut nc de Claude Bernard .In
timpul observatiei, psihologul trebuie s
ntocmeasc un protocol de observatie n
care s noteze o serie de elemente. 1)
descrierea contextului (data, timpul,
spatiul, 2) descrierea participantilor (sex,
vrst, etnie, mbrcminte )3) descrierea
observatorului 4) descrierea actiunilor si
conduitelor participantilor 5)interpretarea
situatie 6) interpretri alternative ale
situatiei 7) notarea si explorarea de ctre
observator a propriilor triri si sentimente
. Forme ale observatiei
1) orientarea actului observational:
autoobservatia ;observatia propriu-zis ;
2) prezenta sau absenta intentiei de a
observa ; ocazional sistematic
3) prezenta sau absenta observatorului:
direct indirect sau mediat
cu observator uitat, ignorant sau ascuns;
4) implicarea sau non-implicarea
observatorului: pasiv" participativ
5) durata observrii:continua
discontinu; 6) obiectivele
urmrite:integral, selectiv .
Conditiile unei bune observatii
sunt: stabilirea clar, precis a scopului,
a obiectivului urmrit; selectarea
formelor celor mai potrivite care vor fi
utilizate, a conditiilor si mijloacelor
necesare;elaborarea unui plan riguros de
observatie; consemnarea imediat a celor

observate;efectuarea unui numr optim

de observatii; desfsurarea ei n conditii
ct mai variate ; discretia ei.

Experimentul const n observarea si

msurarea efectelor manipulrii unei
variabile independente asupra variabilei
dependente ntr-o situatie n care actiunea
altor factori (prezenti efectiv, dar strini
studiului) este redus la minimum"Prin
variabil" ntelegem acel ceva" care
variaz dup unittile de msur si dup
conditiile n care se afl acesta. Variabile
se subdivid n variabile dependente (Vd)
si variabile independente (Vi).Variabilele
dependente sunt cele care fac obiectul
observatiei, cele a cror variatie o va
studia cercettorul n cursul
experimentului. Variabilele
independente sunt cele care produc
variatia celor dependente, sunt deci surse
de variatie a fenomenului studiat. Tipuri
de experimente. Experimentul de
laborator presupune scoaterea subiectului
din ambianta lui obisnuit
de viat si activitate si introducerea ntr-o
ambiant artificial, anume creat(camere
special amenajate, aparatur de
laborator,). experimentul natural, care
presupune aplicarea probei sau sarcinii
declansatoare ntriun cadru obisnuit,
familiar de existent si activitate a
individului.
O form particular a experimentului
natural, utilizat n conditiile procesului
instructiv-educativ, este experimentul
psihopedagogie. Acesta poate fi de dou
feluri:constatativ (urmreste
fotografierea, consemnarea situatiei
existente la un anumit moment dat) si
formativ (tinteste spre introducerea n
grupul cercetat a unor factori de
progres"n vederea schimbrii
comportamentelor.Alte tipuri:
autoexperimentul, experimentul cu un
singur subiect, Experimentul mintal este
un alt tip de experiment la care s-a recurs
adeseori n stiintele naturii, dar si n
psihologie. Experimentul mintal este cel
care se desfsoar n minte
Convorbirea este o discutie angajat
ntre cercettor si subiectul investigat,
care presupune: relatia direct ntre
cercettor si subiect ;sinceritatea deplin
a subiectului, evitarea rspunsurilor
incomplete; abilitatea cercettorului n a
obtine angajarea deplin si autentic a
subiectilor n convorbire; empatia
cercettorului (transpunerea acestuia n
strile psihice ale subiectului,). Exist
mai multe forme ale convorbirii, si
anume: convorbirea dirijat, (bazat pe
formularea acelorasi ntrebri, n aceeasi
form si ordine tuturor subiectilor,
indiferent de particularittile lor
individuale); convorbirea semidirijat (cu
adresarea unor ntrebri suplimentare, cu
reformularea altora, cu schimbarea
succesiunii lor etc.); convorbirea liber,
(n functie de particularittile situatiei n

care se desfsoar, de cele

psihoindividuale ale subiectului, chiar si
de momentul cnd are loc). Marele
avantaj al convorbirii const n faptul c
permite recoltarea unor informatii
numeroase, variate si pretioase ntr-un
timp relativ scurt si fr a necesita
materiale si instalatii speciale.
Dezavantajul ei provine din posibila
lips de receptivitate a subiectului,
din subiectivitatea sa; de aceea se impune
cu necesitate ca datele obtinute s fie
completate si verificate prin alte metode.
Ancheta, ca metod de cercetare
psihologic presupune recoltarea
sistematic a unor informatii despre viata
psihic a unui individ sau a unui grup
social, ca si interpretarea acestora n
vederea desprinderii semnificatiei lor
psihocomportamentale. Ancheta" ca
metod de cercetare prezint dou
caracteristici esentiale: 1) caracterul ei
metodic, n sensul c trebuie s satisfac
unele cerinte riguroase si s permit
recoltarea unor informatii cuantificabile ;
2) caracterul particular al realittii
asupra creia se apleac: universul
personal, intim al celui cercetat, prerile
lui personale despre el sau despre altii)
. Ancheta pe baz de chestionar este una
dintre cele mai laborioase Folosirea ei
stiintific presupune parcurgerea mai
multor etape: 1) stabilirea obiectului
anchetei2) documentarea; 3) formularea
ipotezei; 4) determinarea populatiei
; 5) esantionarea; 6) alegerea tehnicilor si
redactarea chestionarului;7) pretestul
(pentru a vedea dac chestionarul a fost
bine elaborat); 8) redactarea definitiv a
chestionarului; 9) alegerea metodelor de
administrare a chestionatului 10)
despuierea rezultatelor; 11) analiza
rezultatelor obtinute n raport cu
obiectivele formulate;12) redactarea
raportului final de anchet. In legtur cu
construirea chestionarului, cercettorul
psiholog trebuie s manifeste atentie fat
de urmtoarele probleme: 1) stabilirea
continutului 2) stabilirea tipului de
intrebari3) stabilirea formei ntrebrilor
4) evitarea unor greseli n formularea
ntrebrilor5) stabilirea structurii
chestionarului, a ordinii
Ancheta pe baz de interviu presupune
raporturi verbale ntre participantii aflati
fat n fat, centrarea asupra temei
cercetate) Exist interviuri individuale si
de grup, apoi interviuri clinice (centrate
pe persoan) si focalizate (centrate pe
tema investigat).
Metoda biografic vizeaz strngerea a
ct mai multe informatii despre
principalele evenimente parcurse de
individ n existenta sa, despre relatiile
prezente ntre ele ca si despre
semnificatia lor, n vederea cunoasterii
istoriei personale" a fiecrui individ.
Exista dou categorii de procedee pentru
analiza datelor biografice, unele
cantitative si selective, altele calitative
si integrale. Variantele mai noi ale
metodei biografice sunt cunoscute sub
denumirea de cauzometrie sau
cauzogram si si propun s surprind
mai exact relatiile dintre diferitele tipuri

de evenimente trite de individ de-a

lungul vietii sale. Marile avantaje ale
metodei biografice sunt reprezentate de
naturalitatea si autenticitatea datelor
furnizate. n acelasi timp, dat fiind faptul
c ea nu este o metod de
reproducere n laborator a vietii unui
individ, ci doar de reconstituire a acesteia
pornind de la diverse situatii nu
este exclus ca aceast reconstituire s fie
uneori incomplet sau chiar voit
deformat.
Metoda analizei produselor activittii
Potentele, fortele psihice ale omului,
nsusirile si capacittile lui se
exteriorizeaz nu doar n conduite
motorii, verbale sau expresiv-emotionale,
ci si n produsele activittii sale. n
desenele, n creatiile literare realizate de
un individ, n modul de formulare si de
rezolvare a unor probleme, n
constructiile tehnice.Analiznd desenele
unui copil prescolar putem deduce dac
acesta are sau nu spirit de observatie,
dac si-a format sau nu perceptia formei,
a culorilor, a proportiilor obiectelor, dac
dispune de nclinatii artistice, deprinderi
de lucru, sensibilitate etc.
Metodele psihometrice
Termenul de psihometrie a fost utilizat
pentru prima dat de Christian Wolf
Psihometria este ansamblul metodelor
cantitative folosite n psihologie pentru a
pune n corespondent anumite
proprietti ale numerelor cu anumite
proprietti ale faptelor psihice. Cea mai
rspndit si mai cunoscut este metoda
testelor psihologice. Testul psihologic
este o prob relativ scurt, care permite
cercettorului strngerea unor informatii
obiective despre subiect, pe baza crora
s se poat diagnostica nivelul dezvoltrii
capacittilor msurate si s se poat
formula un prognostic asupra evolutiei
lui ulterioare. Pentru a satisface aceste
deziderate, testul trebuie s ndeplineasc
anumite conditii: validitatea (s msoare
exact ceea ce si propune); fidelitatea (s
permit obtinerea unor performante relativ
asemntoare la o nou aplicare);
standardizarea(s creeze aceleasi conditii
pentru toti subiectii supusi testrii
Testele psihologice se clasific dup mai
multe criterii: dup modul de aplicare
(individuale; colective); dup materialul
folosit (verbale; nonverbale); dup durata
lor (cu durat strict determinat; cu
durat la alegerea subiectului);dup
scopul urmrit prin aplicarea lor (teste de
performant ; teste de personalitate
; teste de comportament ) Cele mai
complexe sunt testele de personalitate
Dintre testele de personalitate,
rspndite si usor de aplicat sunt
chestionarele sau inventarele de
personalitate.Acestea
contin un sir de ntrebri la care trebuie
s se rspund prin DA sau NU. O alt
categorie de teste de personalitate o
reprezint cele de completare sau de
descriptie. Ele presupun formularea unor
nceputuri de fraze ce vizeaz interesele,
aspiratiile, convingerile, conceptiile
subiectului, care sunt mai apoi terminate
de subiect. O ultim categorie de teste de

personalitate o reprezint testele

proiective,care surprind dinamica psihic
a unei persoane. Cele mai cunoscute
sunt Testul Rorschach sau testul petelor
de cerneal ,TAT-u\ sau Testul Aperceptiv
Tematic; Testul de frust ratie Rosenzweig
(1948).

Metoda modelrii si simulrii

Este relativ nou si a aprut ca urmare a
dezvoltrii ciberneticii si a inteligentei
artificiale,n psihologie, modelarea se
realizeaz n dou planuri: n plan
operational-paradigmatic
si n plan obiectual. In primul caz se face
apel la diverse principii, reguli, criterii de
ordin logic si statistico-matematic. In cel
de-al doilea caz planul obiectual -, sunt
create si cercetate modele de tip
homomorfic (analogic) ale diferitelor
componente apartinnd sistemului psihic.
Se folosesc, astfel, modele machet
modele analogice;modele tip schemede
functionare" sau scheme bloc1" (care
redau sub forma unor figuri sau
reprezentri diferite secvente sau
nlntuiri de operatii presupuse de
procesarea informatiilor
Modelarea simulativ a obtinut progrese
nsemnate n sfera proceselor perceptuale,
a celor de rezolvare a problemelor, mai
recent trecndu-se si la
simularea proceselor afectivmotivationale si chiar a dinamicii
generale a personalittii.
Legile invatarii si legile psihologiei
functionale
LEGEA EFECTULUI
- pozitiv (cnd conexiunea este urmat
de
succes sau satisfactie, forta ei creste);
- negativ (cnd conexiunea este urmat
de esec sau insatisfactie, forta ei scade).
LEGEA EXERCITIULUI stabileste
corelatia dintre intensitatea conexiunii
si numrul de asociaii S - R;
- legea utilizrii: cnd se stabileste o
conexiune modificabil ntre o situatie
si un rspuns
- legea neutralizrii: atunci cnd nu se
stabileste o conexiune modificabil,
forta acelei conexiuni slbeste.
LEGI SUBORDONATE
- legea rspunsurilor multiple la una
si aceeasi situatie exprim cutarea
prin ncercare si eroare" a rspunsului
corect la situatia problematic;
- legea setului": rspunsul la o situatie
depinde nu doar de natura situatiei,
ci si de conditia individual;
- legea activittii selective postuleaz
posibilitatea selectrii elementelor
esentiale ale problemei;
- legea analogiei: la o situatie nou se
reactioneaz cu rspunsul eficient din
alte situatii similare;
- legea transferului asociativ: situatii
diferite evoc unul si acelasi rspuns;
- legea apartenentei: pentru ca dou
elemente s se asocieze,- trebuie s

apartin unul altuia;

- legea vivacittii: o reactie apare mai
usor la un stimul puternic dect la unul
slab.
LEGEA TREBUINEI: orice trebuint
tinde s provoace reactiile proprii pentru
a o satisface.
LEGEA EXTENSIUNII VIEI
IMINTALE:
dezvoltarea vietii mintale este
proportional cu distanta existent ntre
trebuinte si mijloacele de a le satisface.
LEGEA CONSTIENTIZRII: individul
devineconstient de un proces, de o relatie
sau de un obiect
LEGEA ANTICIPRII
LEGEA INTERESULUI: orice conduit
este dictat de un interes.
LEGEA DE REPRODUCERE A
ASEMNTORULUI:
orice trebuint tinde s repete conduita
prin care a fost satisfcut ntr-o
mprejurare
similar.
LEGEA COMPENSATIEI
LEGEA AUTONOMIEI
FUNCIONALE: n fiecare moment al
dezvoltrii sale, un animal constituie o
unitate functional

Specificul legilor psihologice

Legile psihologiei sunt legi probabiliste,
legi n care un fenomen numit cauz"
duce numai cu o anumit probabilitate la
obtinerea altui fenomen numitefect".In
psihologie, n afara legilor cauzale
sunt prezente legi teleologice sau
finaliste Psihologul francez M. Pradines
(1874-1958) a evidentiat existenta a trei
tipuri de legi: 1) legi de functionare a
fenomenelor psihice ; 2) legi de
compozitie, organizare sau structur ; 3)
legi de dezvoltare
O clasificare oarecum asemntoare a
legilor psihologiei este fcut si de ctre
B. Lomov (1984) care deosebeste : legile
psihofizicie(identificarea, diferentierea
semnalelor, formarea asociatiilor); legile
dinamicii psihice (succesiunea logic a
fazelor perceptiei, nvtrii etc.); legile
dezvoltrii psihice(stadiile dezvoltrii
psihice, stadiile evolutiei inteligentei etc).
In sfrsit, cei care au negat legile
psihologiei s-au asteptat ca acestea s fie
pur psihologice. Realitatea demonstreaz
ns c ele au conotatii fiziologice,
fizicaliste sau sociologice. Si este firesc
s fie asa, din moment ce psihicul este
expresia sintetic si ultimativ a tuturor
celorlalte forme existentiale
Strategii in psihologie
Explicatia, alturi de descriere si
previziune, constituie una dintre
conditiile fundamentale
ale existentei stiintei. Descrierea joac n
psihologie acelasi rol pe care l are si n
alte stiinte. A descrie un fenomen psihic
(un proces, o activitate, o nsusire
psihic) nseamn a rspunde mai
nti la ntrebarea ce este?" si apoi la
ntrebarea cum se desfsoar?"
fenomenulrespectiv. Exist dou tipuri de
descriere : calitativ si cantitativ.
Descrierile calitative presupun definirea
operational a conceptelor, formularea
lor n termeni observabili si actionali.

Descrierile cantitative introduc, asa cum

le arat si numele, relatiile cantitative
ntre fenomenele studiate, afirmnd c
unele dispun ntr-o mai mare msur de
caracteristica avut n vedere
. Explicatia reprezint o treapt
superioar a cunoasterii stiintifice si
rspunde la ntrebarea de ce ? ". Ea
urmreste surprinderea dinamicii si
interactiunii fenomenelor psihice si a
comportamentelor, formularea legilor
causale.
Previziunea este una dintre conditiile
existentiale ale stiintei. A prevedea
nseamn a anticipa existena sau modul
de desfsurare a unui fenomen, pornind
de la legile generale sau de la conditiile
n care fenomenul urmeaz a se produce.
a ipotezelor explicative. ntelegerea si
explicatia sunt dou demersuri extrem de
importante n cunoasterea cotidian si
stiinific. Limbajul uzual evidentiaz
cel mai frecvent lipsa de identitate
dintre ntelegere si explicatie
Legea este prezent de la cel mai simplu
nivel al ntelegerii, cel al ntelegerii
implicite, numai c n asemenea situatii,
chiar dac individul se comport conform
ei, nu o poate formula explicit, constient,
analitic, discursive.
Interpretarea const n punerea n
coresponden pe cale cumulativ a
discursului empiric cu cel teoretic, pe
cnd explicatia se bazeaz pe deducerea
unui discurs din altul,ambele avnd un
grad crescut de inteligibilitate.

Natura psihicului uman

Psihicul pote fi definit ca o forma sau o
expresie avietii de relatie,ca o functie a
materiei superior organizate,ca o
reproducere in subiectiv a acestei realitati
obiective,ca fiind determinat socio-istoric
si socio-cultural.Dinte cele mai
semnificative polaritati sub care este
intilnit psihicul enumeram:1)este
obiectiv-esential;2)este gnosiologic din
perspectiva ccunoasterii;3)este material
prin originea lui este ideal prin natura
lui;4)apare atit in calitate de proces cit si
in calitate de produs;5)apare atit in stare
latent cit si instare manifestata;6)dispune
de manifestari normale dar si
patologice;7)este determinat cit si
determinant.
Caracteristicile fundamentale ale
psihicului:
1)Psihicul apare ca forma avietii de
relatie-caracterizat prin supozitii(psihicul
reprezinta una din formele vietii de
relatie,cind organismul reactioneaza prin
sensibilitate,inteligenta,reflexivitate) si
dovezi-experimente.
2)Psihicul ca functie a creerului are o
imensa valoare metodologica pentru
psihologie.Ea arata ca cercetatorii si-ai
dat seama de faptul ca psihicul provine
din materie dat nu se identifica cu
ea.Stiinta contempotana adovedit ca
psigicul apartine regnului animal nu insa
in totalitate.
Modele explicative interpretative dinte
psihic si creer:Modelul dualist
delimiteaza net psigivul de creer
considerindule ca entitati de sine
statatoare.Modelele moniste-considera

ca nu exista decit una dintre cele 2 intre

psihic si creer nu exista nici o
diferenta.Modele pluraliste-a fost
elaborate dePopper.El propune o teorie
care sustinea existent a trei
lumi:materiala,starilor psihice,cunoasterii
obiective.
3)Psihicul ca reproducere a realitatii
natural:
Reproducerea simpla:1.imprumuta
modelele din realitate are character
repetitv;2.asigura echilibrul obiectsubiect;3.poate fi tratat ca o descoperire
de operatii ca o declansare informationala
cu rezuttate imitative;4.potenteaza
creatia.
Reproducerea creatie:1.recurge la
combinari si transformari;2.perturbe
echilibrul in numele unui dezichilibrari
superioare;3.poate fi tratat ca o inovatie
cu rezultate productive;4.atitudinea
creative poate premerge reproducerii
simple.
Noile difinitii ale psihicului:
1)psihicul este un moel informational
intern al lumii externe cu rol adaptativ
specific;2)aparitia lui se inscribe ca un
moment de apogee pe scara evolutiei
animale;3)se supune legii generale a
dezvoltari modficate de-a lungul
timpului.
3)Psihicul ca fenomen conditionat si
determiat socio-istoric si socio-cultural.
La om nu exista un biologic pur,ci filtrate
prin social.Evolutia omului nu se
realizeaza de la sine,ci prin intermediul
mijloacelor existente intr-o
societate(uneltele fiziceobiectele cu care
actioneaza)dar si al mijloacelor
spiritual(semen,simboluri,cuvinte,)

Manifestarile neobisnuite ale

psihicului
Telepatia-reprezinta simtirea la distanta;
Clarviziunea desemneaza viziunea
corecta pe care o are un subiect,care are
capacitatea de achizitiona infiormatii
directe.
Precognitia-se refera la capacitatea de a
cunoaste de a sti dinainte de aachizitiona
informatii despre evenimentele viitoare.
Recognitia-vizeaza cunoasterea inapoi in
timp achizitia de informatii direct di
trecutasupra unor evenimente.mai exista
si alte manifestari caudate ale
psihicului:radiestezia,paradiagnoza,psiho
metria.
Explicarea stiintifica a fenomenelor
parapsihologice
Studiul stiintific al fenomenelor
paradigmatice a parcurs 3
etape:1)cercetarea cazurilor
paradigmatice pastrate in
argive;2)excelenta
experimentala;3)studiul statistic
mathematic.Meritul deosebit in acest sens
ii revine lui Rhine care a aplicat un sir de
teste de clarviziune.TestulBT(inainte de
atingere)-subiectul numeste simbolul
fiecarei carti de joc,dupa fiecare rapuns
cartea este pusa la o parte fara ase
verifica simbolul ei.
TestulDT(toate deodata de sus in jos)subiectul numeste din pachet de sus in jos
Testul UT-(toate deodata de jos in sus)

Testul OM(sortarea deschisa)avind 5 carti

cu simbolurile respective ,subiectul
trebuie sa le aleaga pe celea
corespunzatoare din pachetul aflat alaturi
sis a le puna in dreptul simbolului
respective.
Testul BM(sortarea oarba)cartile etalon
sunt puse cu caapul in jos.
Testul SMT(sortarea ecranata)sortarea
este realizata de catre un asistent dupa
indicatiile subiectului.

Perspective noi de abordare a

psihicului
Teoria informatiei-Fr a renunta la
determinatia reflectrii, dar pentru a
sublinia si mai pregnant constructivismul,
s-a introdus determinatia informational
a psihicului. Din aceast perspectiv,
psihicul esteninterpretat ca o modalitate
particular de realizare a comunicrii
informationale la nivelul sistemului
nervos, al creierului. Psihicul apartine,
categoriei fenomenelor informationale,
putnd fi tratat cu ajutorul aparatului
operational derivat din conceptul de
informatie. Teoria informatiei
pune la dispozitie ceva asemntor unui
limbaj universal, pe baza cruia se pot
descrie capacittile umane. Introducerea
si folosirea conceptelor de
cantitate de informatie (ncrctura
informational a unui mesaj )
si redundant (msura gradului de
dependent dintre semnale n cadrul unui
mesaj) au permis efectuarea unor
cercetri profitabile pentru psihologie.
Privit din perspectiva teoriei informatiei,
psihicul si dezvluie latura sa
cantitativ, exprimat n conditiile de
determinare si nedeterminare ale surselor
externe
dar si latura calitativ, care exprim
gradul de adecvare ntre codurile psihice
si sursele externe.
Cognitivismul
n anii '60-'70 s-a conturat o nou
orientare psihologic, cognitivismul, a
crei pretentie era de a oferi o nou
viziune unificatoare, ce tinde spre
depsirea limitelor altor orientri
n interpretarea psihicului. Din pcate,
abordrile cognitiviste s-au pulverizat cu
timpul ntr-o multitudine de orientri,
astfel nct la ora actual nu exist un
consens de opinii nici macar n ceea
ce priveste originea psihologiei cognitive.
Ideile fundamental--: ale psihologiei
cognitive sunt urmtoarele : 1) subiectul
uman, n general, si sistemul cognitiv, n
special, sunt sisteme de prelucrare a
informatiilor;2) un sistem de prelucrare a
informatiilor este, n esent, un sistem de
prelucrare a semnelor si simbolurilor; 3)
sistemul cognitiv dispune de o
arhitectonic proprie ce poate fi stabilit
prin analogie cu arhitectonica
functionala;5) performantele intelectuale
ale omului pot fi modelate artificial si
ncredintate spre realizare masinilor

Dup cum se poate observa,

cognitivismul nu aduce aproape nimic
nou n interpretarea naturii psihicului, ci,
cel mult, mut accentul de pe un element
pe altul, el a adus o mare confuzie de
termeni, ceea ce a marcat un
regres fat de eforturile anterioare de
descifrare a terminologiei psihologice

Ipostazele psihicului Constiinta

Cunoatere (nelegere,
intuiie,reprezentare, sentiment) pe
care fiina uman o are despre propria
existen, despre propriile acte i
despre existena lumii
nconjurtoare;calitate complet care
distinge fiina uman de restul
vieuitoarelor
Constiinta este una dintre cele mai
importante ipostaze ale vietii psihice a
individului, cnd afirmat, cnd negat cu
vehement. Pentru introspectionisti, toat
viata psihic este constient, n timp ce
pentru behavioristi constiinta nu are nici
o nsemntate si este eliminat din
psihologie. Astfel, constiinta poate fi
definit ca fiind totul (psihologia fr
inconstient) sau nimic (psihologia fr
constiint). Timp de mai bine de 70 de
ani. Constiinta a fost eliminat din
psihologia stiintific si a revenit n primplan numai n ultimii ani,Este meritul lui
Piaget (1974) de a-i fi redat statutul
stiintific de prim rang. Astzi, termenul
de constiint" si problematica fascinant
a constiintei fac obiectul predilect al
stiintelor spiritului", al psihologiei
cognitive si al neurostiintelor. In definirea
constiintei au fost parcurse trei mari etape
: prima se nscrie n intervalul de la
nceputurile psihologiei stiintifice si
pn prin anii '30 -Vasile Pavelcu
publicat n 1941: Constiint si
inconstient. Dup Pavelcu, cele mai
frecvente rspunsuri date la ntrebarea:
Ce nseamn a fi constient ? " au fost
urmtoarele :1) a fi constient nseamn a
gndi, a stabili relatii;2) a fi constient
nseamn a dispune de capacitatea de a
face sinteze.3) a fi constient nseamn a
dispune de capacitatea de a face
sinteze.4) a fi constient nseamn a te
adapta cu suplee la noile solicitri. A
doua etap. Contributiile cu privire la
definirea constiintei n perioada anilor
'40-'60 sunt destul de numeroase. Una
dintre ele ne retine ns n mod deosebit
atentia. Este vorba despre opera
filosofico-psihologic si psihopatologic
a lui Henri Ey. Savantul francez propune
o definire complex a constiintei,
asigurnd astfel unitatea si totodat
eterogenitatea fenomenelor de constiint.
A fi constient nseamn a tri
particularitatea experientei proprii,
transformnd-o n universalitatea stiintei
ei. a treia ncepe cu anii '70 si se

continu pn n zilele noastre. Se

axeaz ntr-o mai mare msur pe
caracteristicile psihologice ale
constiintei. Jean Piaget, n lucrarea
s&Laprise de conscience (1974), descria
constiinta ca pe o acompaniatoare" a
actiunilor, diferentiind o constiint n
act,Alti autori pun accentul pe simtire si
afectivitate. A fi constient nseamn n
mod esential a avea senzatii: adic a avea
reprezentri mintale ncrcate de
afectivitate a ceva ce mi se
ntmpl aici si acum" (Humphrey,
1992). Zlate defineste contiina ca o
form superioar de organizare psihic
prin care se realizeaz integrarea activsubiectiv a tuturor fenomenelor vieii
psihice si care faciliteaz
raportarea/adaptarea continu a
individului la mediul natural i social.
Conceptiile si teoriile referitoare la
constiint s-au nchegat si au
generat, o dat cu trecerea timpului,
adevrate modele explicativinterpretative.Exista 2 mari categorii:
(1) modele tradiionale si (2) modele
contemporane. Modelele tradiionale
sunt reprezentate de modelul topic,
modelul dinamist si modelul
constructivist.
Modelul topic. Unii autori interpreteaz
contiina static, n termeni de ,,cmp
comparabil cu cmpul vizual ce dispune
de zone centrale si zone periferice
Modelul dinamist Muli autori aduc o
viziune dinamic n definirea contiinei.
William James interpreta contiina ca
un ,,fapt fundamental al vieii psihice
interioare care ,,avanseaza, ,,curge i se
succede fr ncetare n noi.
Modelul constructivist.Potrivit acestui
model contiina apare ca o construcie
sistematic n continu miscare. Cel care
a ntrodus n psihologie acest punct de
vedere a fost L. S. Vigodski
Modele actuale
Aceste modele au aparut datorita
dezvoltarii (1) ciberneticii, (2)
psihologiei umaniste, (3) psihologiei
cognitiviste si a (4) psihologiei
evolutionist
. Subconstientul
Pozitia subconstientului n psihologie
este destul de imprecis. Termenul a
aprut la sfrsitul secolului al XlX-lea si
nceputul secolului XX, cptnd diferite
denumiri.Astfel, el a fost considerat cnd
o postconstiint, cnd o preconstiint.
subconstientul -ansamblul strilor
psihice de care subiectul nu este
constient, dar care influenteaz
comportamentul su". Dou etape n
definirea subconstientului ntr-o prim
etap, cei mai multi autori concep
subconstientul ca pe o formatiune sau un
nivel psihic ce cuprinde actele care au
fost cndva constiente, dar care n prezent
se desfsoar n afara controlului

constient. El este rezervorul unde se

conserv amintirile,automatismele,
deprinderile, ticurile, montajele
intelectuale ntr-o a doua etap,
constientizndu-se nu numai caracterul
limitat al definirii subconstientului, ci si
consecinta extrem antrenat de ea,
Meritul cel mai mare i revine lui Henri
Wallon. Principalele trsturi ale
subconstientului: latenta si
potentialitatea :
coexistenta cu constiinta
facilitatea, servirea constiintei
filtrarea si medierea

Iconstientul
Negarea inconstientului s-a fcut pe baza
considerrii transparentei totale a
obiectului,a inteligibilittii si adecvrii
absolute a cunoasterii la obiectul su.
Afirmarea inconstientului se sprijin, n
principal, pe conceptia lui Freud, care,
desi nu a introdus notiunea respectiv n
psihologie, a elaborat o conceptie
structurat cuprivire la continutul si rolul
inconstientului n viata psihic a
individului, furniznd chiar si o metod
de sondare si asanare a lui.
Afirmarea inconstientului se sprijin, n
principal, pe conceptia lui Freud, care,
desi nu a introdus notiunea respectiv n
psihologie, a elaborat o conceptie
structurat cu privire la continutul si rolul
inconstientului n viata psihic a
individului, furniznd chiar si o metod
de sondare si asanare a lui. Dar poate c
exemplul cel mai sugestiv al afirmrii
inconstientului l constituie ptrunderea
lui n psihologia cognitive.Investigatiile
si cercetrile directe asupra
inconstientului au fost precedate de
lansarea" filosofic a notiunii respective
de ctre marii metafizicieni germani din
epoca postkantian(Schelling, Hegel,
Schopenhauer). Unii autori, printre care
se numr nsusi Freud, au definit
inconstientul ntr-o manier restrictiv si
exclusivist, considerndu-1 doar
rezervorul tendintelor nfrnate,
nbusite,refulate, frustrate. Inconstientul
este cel care explic lapsusurile,
pseudoamneziile, actele ratate, visele etc.
n definitiile mai vechi ale inconstientului
accentuarea unui element se asocia cu
ignorarea altuia. Uniii autori definesc
inconstientul ntr-o manier negativ,
insistnd mai mult asupra rolului su n
ansamblul vietii psihice. n viziunea
acestor autori inconstientul apare ca
haos, ca irational, nvolburare de pulsiuni
oarbe ce nu cunosc nici o organizare, cu
efecte dezorganizatoare si inhibitive
asupra vietii psihice, ca tinnd chiar de
patologia mintal. Psihologia
contemporan defineste inconstientul
ntr-o manier extensiv si pozitiv,
ca fiind o formatiune psihic ce cuprinde
tendintele ascunse, conflictele emotionale

generate de resorturile intime ale

personalittii. Jung, de pild, credea c
inconstientul este chiar superior
constientului, deoarece el ar contine toat
ntelepciunea ce i-a fost conferit prin
experienta a nenumrate mii de ani.
Inconstientul creeaz combinatii
subliminale" care sunt cu mult superioare
combinatiilor constiente prin finetea si
importanta lor. Tocmai de aceea el poate
servi omului drept ghid fr seaman.
Functiile esentiale ale inconstientului
constau n prepararea si sustinerea
operatiilor spiritului si n eliberarea
gndirii pentru a deveni apt de
rezolvarea altor sarcini si probleme.
Implicarea inconstientului n
procesarea informatiilor, n solutionarea
problemelor, chiar n actele de creatie a
devenit un fapt comun n psihologia
contemporan. Una dintre cele mai noi
orientri psihologice,si anume psihologia
transpersonal, acord inconstientului un
loc si un rol de prim ordin. Tipuri de
inconstient. Inconstientul cerebral este
important nu att prin ceea ce este, ct
mai ales prin ceea ce a nsemnat pentru
evolutia gindirii psihologice. In esent,
inconstientul cerebral este inconstientul
fiziologic, inconstientul pe care lam
putea numi reflex, automat, care intr n
functiune fr ca individul s-si dea
seama, dar care afecteaz viata psihic
constient
Inconstientul colectiv.O dat cu
introducerea conceptului de inconstient
colectiv facem un salt spectaculos din
domeniul neurofiziologiei n cel al
psihologiei. Dac inconstientul cerebral
era de natur fiziologic, material,
inconstientul colectiv este de natur pur
psihic, spiritual. Inconstientul colectiv
este acea imens zestre spiritual
ereditar, rezultat din evolutia omenirii,
care renaste mereu, n fiecare structur
cerebral individual. Rolul
inconstientului colectiv, dup Jung, este
chiar mai mare dect al constientului.
Inconstientul colectiv initiaz,
controleaz si mijloceste tririle si
manifestrile comportamentale
tipice tuturor oamenilor, indiferent de
epoc istoric, localizare geografic,
clas social, nationalitate. Inconstientul
cognitivNotiunea de inconstient cognitiv
a fost lansat de cognitivisti, n general, si
de psihologia cognitiv, n special.
Inconstientul cognitiv este o parte a
uneitendinte inerente de a deveni
constiente sau un aspect al unei
preconstiinte care se va dezvlui ntr-o
constiint implicit.