Depresia

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de
pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu
episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate
avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra
starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate.
Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o
perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o
persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata
profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmeaza o forma
sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva
sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la
incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid. In
aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale.
Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest
lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie
capabili sa iasa singuri din aceasta stare.
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica.
Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa.

Cauze
Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante,
afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al
anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei.
Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii;
de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile
scazute ale fierului (anemia)
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave
proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori
depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta
- sindromul premenstrual cronic
 - menopauza
- durerea cronica, stresul, oboseala, nasterea recenta.

Simptome
Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti
placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramata" sau descurajata, plange usor.
De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie. Adeseori
simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea
legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.
Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
- tristetea sau lipsa de speranta
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi.
Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar
- creterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca
orice miscare necesita un mare efort
- senzatie de oboseala permanenta
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent
- ganduri recurente de moarte sau de suicid.
In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai
lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea interesului,
persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai
putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de administrarea unui
tratament.
In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii -
1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica
(distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie. Simptome
premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu responsabilitatile
cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM). Totusi, femeile care
prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot
avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.
Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care
pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari
- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree
- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala
activa
- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi.
Alte simptome de depresie pot fi:
- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de
mancare
- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia

1
 - plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune
interioara
- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor
- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).

Tipuri de depresie

Depresie reactiva

Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de
un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase,
anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de
stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la
alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la
incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.

Depresia endogena

Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai
degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie
apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.

Depresia maniaca

Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in
viata ei. Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita de toate
celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot timpul,
persoana afectata experimenteaza o crestere exagerata de energie si stari de exaltare, urmate de
scaderi bruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot dura chiar si
cateva luni la rand.De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud
lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in
adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina
pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu
determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca
aceasta boala sa te afecteze.

Depresia post-natala

Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre
femeile care dau nastere unui copil. A nu se confunda cu o alta afectiune, denumita "baby-blues" - o
scurta perioada de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa nastere. Aceasta
afectiune poate provoca un plans inexplicabil si sentimentul de singuratate pentru cateva zile de la
nastere. Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar
trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat.
De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie,

2
ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal
in creier.

Tulburari afective de sezon

Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de
lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un
hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de
depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.

Tulburarea recurenta

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca

depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul
oamenilor care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.

Mecanism fiziopatologic
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu
simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte de
instalarea completa a depresiei.
Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere
a placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea
energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola social
de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala.
Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe
de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent mic de
persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un tratament de
intretinere.
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere
profesionala sau o combinatie a celor doua.
Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate
fi usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie
cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un
episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla).
In cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada
scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul
de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt
prezente idei de autodistrugere.

3
Investigatii
Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea generala de
sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate recomanda si efectuarea
unor teste precum:
- examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite
afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie
- evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate
mentala (psihiatru)
- teste verbale sau scrise care pot detecta depresia.
Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata
persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente idei de
sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva, inadecvata),
iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie
informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai usoare hipomaniacale, fac
parte din tulburarea bipolara.
Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de
aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este
consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar
putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt
subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa puna
intrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat.

Tratament

Tratament initial

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive,

consiliere terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua
modalitati de tratament.
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau
moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va
include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica.
Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid,
ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de
realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie
care sunt cele mai eficace la persoana respectiva.
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca
efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid.
De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant
pentru a gasi impreuna cel mai bun tratament.

4
Tratament in cazul agravarii bolii

In cazul in care depresia se agraveaza, la o persoana care urmeaza doar consiliere terapeutica,
se poate adauga un medicament antidepresiv.
Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente
la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei.
La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente
antidepresive pentru tot restul vietii.
Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament
medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui administrat in
prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta
pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.
ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece reaparitia
simptomelor este frecventa.
In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana respectiva sa
discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient.
Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala
arterelor coronare sau infarctul miocardic.
Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu
depresie mor prin suicid.

Tratament ambulator (la domiciliu)

In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente

pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.

Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul
unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:
- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate
- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit
mai intai prioritatile
- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare
- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in
alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie
- sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se
izoleze sau sa fie secretoasa
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de
alt tip
- sa faca cu regularitate exercitii fizice
- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai
degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare
- sa aiba un somn corespunzator

5
 (Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda:
- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi
ora in fiecare dimineata
- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote
- sa nu faca exercitii fizice dupa ora 17.00
- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00
- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de
alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu medicamentele
antidepresive)
- sa aiba rabdare cu propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din
cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul
depresiei, la fel ca in orice alta afectiune
- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca
este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat, putin
cate putin.

Optiuni de medicamente

Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au

nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta simptomele
depresive.
Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente.
Medicamentele antidepresive sunt:
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin,
Seroxat sau Cipralex
- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau
Ludiomil (Maprotilina)
- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron
- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

Alte tratamente

Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii

complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei vindecari
mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata
depresiei.
Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua medicamente
antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severa si prezinta
simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani.
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei.
Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:

6
 - terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum sa aiba
o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se comporta; acest
tip de consiliere terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie ce cuprind persoane cu
probleme asemanatoare
- terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe
problemele asociate cu acestea
- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se confrunta
persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme
- terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie.

Profilaxie
Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se
poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia
reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a fost
prescris de medicul psihiatru
- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea
simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a inceput
sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive
- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a
fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de consiliere
terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica de recadere
- dieta alimentara echilibrata
- exercitii fizice efectuate cu regularitate
- cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca
apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de lipsa de
speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor
- mentinerea unui program regulat de somn
- evitarea consumului de alcool sau de droguri.
Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate
reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare.
In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv,
trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant. Este
important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze la ajutor
atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele depresive
sunt de regula moderate sau severe.

7
Aspecte ale ingrijirii pacientilor cu depresie

Culegerea datelor:

a) circumstantele de aparitie: factori de risc

- factori genetici
- afectiuni in timpul sarcinii
- traumatisme obstetricale
- traumatisme si infectii care produc leziuni ale creierului
- evenimente pe parcursul vietii ( decesul persoanelor dragi, divort, schimbarea locului de
munca, pensionare, soma)
- surmenaj intelectual
- perioade critice ale vietii
- boli metabolice, endocrine, neurologice, infectioase
b) manifestari de dependenta( semen si simptome posibile)
- tulburari ale dispozitiei - depresie
- tulburari afective - apatie, labilitate emotionala, plans
- tulburari de vointa - dificultate in luarea unei decizii
- tulburari deactivitate - diminuarea miscarilor, epuizare rapida dupa activitati usoare,
negativism
- tulburari de comportament instinctual - diminuarea sau exagerarea apetitului alimentar,
scaderea instinctului matern, al instinctului sexual
- diminuarea instinctului de conservare(tentative de autoagresiune, suicid)
- tulburari organice

DE RETINUT!

Se vor culege informatii despre:

- habitat: aspectul locuintei si starea de igiena, aranjament interior, decoratiuni interioare
- familie - rolul pacientului in familie, calitatea relatiilor, existenta unor conflicte trenante
- loc de munca - incadrare afectiva in colectiv, randament profesional, stari conflictuale si
motivele acestora
- starea de igiena a tegumentelor, aspectul vestimentatiei
- comportament in trecut
- modul de dezvoltare a personalitatii
- pentru a obtine informatii pertinente, in timpul interviului este necesar sa se castige
increderea pacientului prin:
- ascultare atenta
- examinare fara prezenta altor personae
- utilizarea unui vocabular accesibil
- evitarea comentariilor fata de pacient
- neintreruperea expunerii
- examinari paraclinice.

8
Problema de ingrijire
1. Alterarea respiratiei:
dispnee (cauza - anxietatea)
2 Pacientul nu consuma
suficient lichid si hrana, ceea
ce ar putea duce la pericolul
de slabire a organismului sau
de pierdere in greutate
3. Pacientul este constipat
4. Pacientul are o gura uscata
si o senzatie de sete
Obiective
- pacientul sa aiba o respiratie
normal, puls si TA in limite
normale
- pacientul sa fie linistit
- pacientul va consuma hrana
suficienta si variata si lichide,
stabilire greutatii, prevenindu-
se slabirea corpului
- pacientul sa aiba scaun
normal in fiecare zi
- pacientul bea suficient si isi
clateste gura regulat, ceea ce
face sa nu mai aiba gura
uscata si senzatie de sete
9
Interventii
- linistirea pacientului
- sa aiba postura adecvata
care sa faciliteze respiratia
- efectarea ex. de relaxare
- se masoara pulsul si TA
- sa se ofere pacientului
cantitati mici de mai multe ori
pe zi
- sa servesti pe cat posibil
mesele impreuna cu pacientul
- sa mentii pe cat posibil
echilibrul la mancare si
bautura
- sa intrebi pacientul despre
urina, scaun
- sa mentii o lista a defecarii
- sa oferi pacientului destula
miscare; sa nu-l lasi sa stea
toata ziua in pat; sa se faca o
plimbare zilnica (introdusa in
planul zilnic structurat)
- sa se ofere un laxative de
comun acord cu o dieteticiana
sau in acord cu medicul
- sa se creeze conditii ca
pacientul sa poate sa-si
clateasca gura si sa bea (sa se
ofere cele necesare de baut,
bauturi in frigider, sa se ceara
familiei sa se aduca bauturi
suplimentare)
- sa se ofere pacientului in
mod regulat de baut si sa fie
stimulat sa bea
5. Refuzul de a se misca si a
participa la activitati
6. Pacientul are problem cu
somnul (adoarme greu,
doarme agitat, se scoala
devreme) pentru ca sta mult
timp in pat in timpul zilei sau
este ‘’prizonierul’’ propriilor
stari depresive
7. Dezinteres fata de tinuta
vestimentara
- sa duca o viata activa
- sa participle la activitati
- pacientul are un astfel de
ritm de zi/noapte incat este
vorba despre un echilibru
intre activitate si odihna
- sa si exprime interesul pt a
se imbraca
- sa-si aleaga vesminte
adecvate
10
- explica pacientului
beneficiile miscarii
- stabileste impreuna cu
pacientul nevoile de exercitiu
fizic, insoteste pacientul la
scurte plimbari
- planifica un program de
activitati
- invata pacientul sa
foloseasca tehnici de
destindere si relaxare
- nu-l lasa pe pacient sa stea
mult in pat in timpul zilei;
ofera-I activitati; stimuleaza-l
sa se ridice din pat( inclus intr-
un program structurat pe zi)
- invata pacientul cum sa
execute tehnici de relaxare
- apeleaza eventual si la alte
terapii/indrumare de
activitate( terapie creative,
terapie prin miscare, terapie
prin muzica, etc.)
- pacientul primeste deseori
somnifere; ai grija ca sa le ia si
observa si efectul, legat de
acuze.
- incurajeaza pacientul
- explica legaturile dintre
tinuta vestimentara si stima
de sine
- solicita pacientului sa se
imbrace, vorbindu-I clar,
dinstinct, cu respect
- aseaza hainele in camera in
ordinea folosirii lor
8. Dezinteres fata de masurile
de igiena
9. Pacientul este agitat pentru
ca este “hartuit” de ganduri si
sentimente depresive
- sa-si faca singur ingrijirile de
igiena
- pacientul se poate concentra
asupra activitatilor sale si este
in stare sa-si manifeste
sentimentele si ideile
depresive
11
- ajuta pacientul sa-si schimbe
atitudinea fata de aspectul
sau fizic si fata de ingrijirile
igienice
- identifica impreuna cu
pacientul cauzele si motivatia
preocuparii pt aspectul fizic si
ingrijirile igienice
- constientizeaza pacientul in
legatura cu importanta
mentinerii curate a
tegumentelor, pentru
prevenirea imbolnavirilor
- sa se indrume pacientul in
mod structurat in activitatile
sale zilnice (acestea sa fie
incluse intr-un program
structurat de zi)
- sa se stabileasca un contact
cu pacientul prin
intreprinderea activitatilor
impreuna cu pacientul; sa se
lege nefortat o discutie cu
pacientul, doar daca pacientul
simte nevoia
- apreciaza care este efectul
discutiei despre
idei/sentimente; daca
pacientul se “ingroapa” si mai
mult prin aceasta in depresia
lui, nu continua discutia ci
stimuleaza pacientul in
activitati concrete
10. Pacientul are idei de suicid
spunand ca vrea sa-si ia viata.
Nu este nevoie ca pacientul
sa-si exprime aceasta intentie
intotdeauna
- pacientul este in stare sa
exprime ideile/sentimentele
suicidare
- pacientul se afla intr-o
asemenea situatie incat nu ar
putea face o incercare de
sinucidere
- sa se faca ideile si
sentimentele suicidare ale
pacientului discutabile asa
incat sa se poata aprecia in ce
masura acestea joaca un rol
12
- in cazul pericolului acut de
sinucidere se ia masurile
adecvate; ingrijire in sectia
inchisa; sa te informezi regulat
despre starea pacientului -
controleaza daca se iau
medicamentele
- sa se consulte doctoral daca
se iau sedative; sa se observe
efectul acestora
- sa se discute despre
sinucidere cu pacientul; sa nu
existe nimic secret despre asta
- daca pacientul nu se exprima
despre sinucidere sa se
urmareasca activitatea sa
non-verbala , de ex tendinta
de a se izola
- sa se tina contact regulat cu
pacientul, sa nu fie evitat
- daca se iau antidepresive sa
se tina pacientul sub
observatie pentru ca atunci
cand activitatea pacientrul se
intensifica, dar dispozitia este
inca sumbra, pericolul de
sinucidere este mare
11. Pacientul nu este in stare
sa lege sau sa intretina relatii,
pentru ca nu se mai simte
valoros si nu vrea sa fie o
povara pentru altul
- pacientul este in stare sa
lege si sa intretina relatii si
contacte cu altii si-si considera
contributia ca fiind valoroasa
13
- preintampina ca pacientul sa
se izoleze complet de
activitatea (sociala) de
grup;lasa-l sa participle la
mese orele de ceai/cafea;
implica eventual ceilalti
pacienti in ingrijirea
pacientului
- se se indrume vizitele
familiei; sa se observe atat
relatiile pacientului cat si ale
familiei
- sa se raspunda la intrebarile
familiei dar sa se stimuleze ca
familia sa ramana in contact
cu pacientul si sa fie posibil ca
familia sa se implice in
ingrijirea lui directa
- sa nu se confirme
sentimentele pacientului prin
a-l evita; chiar prezenta poate
fi un semnal; recunoaste
propriul sentiment de
neputinta dar nu-l lasa se te
atraga in sentimentele
depresive ale pacientului sau
la ruperea contactului;
sprijiniti-va si in cadrul echipei
in acest caz.