UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI ȘI ASISTENȚĂ

SOCIALĂ
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator ştiinţific:
Lect.univ.dr. Ana Maria Lăzărescu

Absolvent:
ELENA IONELA ROȘCA

IULIE 2020

1
 UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI” DIN IAŞI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI ȘI ASISTENȚĂ
SOCIALĂ
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Lucrare de licență
CANCERUL – INAMICUL DECLARAT AL OMENIRII

Coordonator ştiinţific:
Lect.univ.dr. Ana Maria Lăzărescu

Absolvent:
ELENA IONELA ROȘCA

IULIE 2020

Cuprins

2
Introducere ……………………………………………………………………………….....4
Capitolul I
CANCERUL – INAMICUL DECLARAT AL OMENIRII...............................................6
I.1 Definirea termenului Cancer…………………………………………………………...6
I.2 Definirea și tipurile de cancer ……………………………………………………….....7
I.3 Diferențele dintre cancerul la bărbați și la femei……………………………………...9
I.4 Cauzele principale ale apariției cancerului……………………………………………10

Capitolul II
PROTECȚIA ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ PERSOANELOR CU CANCER...............12
II.1 Drepturile persoanelor diagnosticate cu cancer conform legii....................................12
II.2 Rolul asistentului social în cadrul asistenței sociale.....................................................13
II.3 Relația de suport dintre asistentul social și beneficiar în practica asistenței
sociale……...............................................................................................................................18
II.4 Relația dintre pacient și personalul medical.................................................................19

Capitolul III
CERCETAREA METODOLOGICĂ..................................................................................22
III.1 Scopul și obiectivele cercetării.......................………………………………………....23
III.2 Universul cercetării..............................................................…………………………..23
III. 3 Operaționalizarea conceptelor.....................................................................................24
III.4 Prezentarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor utilizate în cercetare..............25
III.5 Prezentarea studiilor de caz…………………………………………………………..28
III.6 Analiza studiilor de caz.................................................................................................38
Concluzii și recomandări.......................................................................................................39
Bibliografie…………………………………………………………………………………..41
Anexe.......................................................................................................................................42

INTRODUCERE

3
 În ultimii ani, cancerul ne-a dovedit că este un adversar redutabil care se folosește
de toate mijloacele pentru a câștiga lupta pe care o poartă zilnic cu mii de oameni. Unele
dintre cele mai puternice arme ale cancerului sunt alimentația, alta este gândirea negativă”eu
nu mă fac bine, voi muri de cancer”.
Fără îndoială, cancerul este o boală modernă cu o frecvență care crește vertiginos în
epoca noastră. Deși cancerul a fost menționat și în scrierile antice, el era considerat pe atunci
o boală rară. Acest început de secol l-a plasat pe locul al doilea ca indicator de mortalitate,
după cel al bolilor de inimă.
Din păcate în România, situația este și mai gravă, cancerul provocând cea mai mare
rată de mortalitate dintre toate țările europene. Cancerul nu este doar o boală gravă ci și una
înșelătoare, păcălindu-ne la fiecare pas prin modul său de acțiune.
Cancerul este un ”adversar” al vieții, pentru că victimele lui sunt nenumărate pe
întreaga planetă. Situația e chiar mai tragică decât în cazul unei epidemii, căci aceasta apare o
dată la câțiva ani și durează o perioadă scurtă de timp, pe când cancerul este o boală endemică
cu o mare răspândire în masă, are se manifestă continuu și în ascensiune.
Am ales această temă pentru a prezenta în detaliu boala cancer care este marele
inamic declanșator al omenirii. De cele mai multe ori primim această problemă ca fiind doar a
celorlalți, credem că nouă nu ni se poate întâmpla. Și eu am crezut același lucru până când
unele persoane din familie care îmi erau foarte apropiate s-au îmbolnăvit, chiar au și decedat.
Atunci am început să caut mai în detaliu despre diagnosticele date, intervențiile
chirurgicale, tratamente. Am văzut cu ce se confruntă un bolnav de cancer și familia lor, lipsa
suportului emoțional, informațional, financiar, ajutorul și sprijinul din partea cadrelor
medicale. De obicei bolnavul are sprijin din partea apropriaților. Existând ajutorul specializat
cei afectați reușesc să facă față situație mai bine, iar starea psihică ar fi una mai bună și starea
de sănătate ar fi una pozitivă și spre vindecare.
Lucrarea este structurată pe trei capitole. Primul capitol cuprinde partea teoretică,
definiții generale ale cancerului inamicul declarat al omenirii, tipurile de cancer, diferențele
dintre cancerul la femei și la bărbați, cauzele care duc la această boală. În capitolul II am vrut
să fac referință la protecție la strategii de furnizare a serviciilor medico-sociale și de asistența
socială, drepturile persoanelor cu cancer, rolul asistentului social în echipa multidisciplinară
dar și relația cu beneficiarii, iar capitolul III reprezintă partea practică a lucrării, cuprinde 5
studii de caz în are mi-am propus să cercetez nevoile psihosociale ale acestor bolnavi, cum
asistența socială ajută aceste persoane.

4
 CAPITOLUL I
CANCERUL INAMICUL DECLARAT AL OMENIRII

5
 I.1 Definirea termenului Cancer
Ca o definiţie generală din dicţionarul explicativ al limbii române
CANCERUL –este un termen general care denumeşte diverse forme de tumori maligne
ce se caracterizează printr-o înmulţire excesivă a ţesuturilor unor organe, neoplasm, tumoare
malignă care distruge ţesuturile unor organe interne sau externe. (Dicționarul explicativ al
limbii române , 1998, p. 131)
Cancer este termenul utilizat pentru a desemna un grup mare de boli cu caracteristici
comune, reprezentat în fiecare parte a organismului uman unde pot apărea. Aceste boli sunt
foarte diferite în natură, pronostic, tratament, complicaţii şi rezultate. Dificultatea termenului
de “cancer” este aceea că este încărcat de semnificaţii, inevitabil negative. Înţelegerea a ceea
ce este cancerul este astfel foarte complexă.
Din punct de vedere clinic, cancerul reprezintă un mare grup de boli care variază
prin modalitatea de debut, rata de creştere, stadiul de diferenţiere celulă, diagnostic,
metastaze, răspuns la tratament şi progres.
Din punct de vedere a anatomopatolog, cuvântul cancer evocă un ţesut de
neoformaţie ce infiltrează structurile normale din care pot lua naştere.
Din punct de vedere a biologului, cancerul reprezintă un grup relativ redus de boli
determinate de defecte moleculare similare în funcţionarea celulară rezultând defecte comune
prin alterări ale genelor celulare.
Datorită acestor sensuri multiple, o definiţie ideală a cancerului este dificil de
formular şi de dat o definiţie aparte.
Cancerul cunoscut sub denumirea științifică de tumoare malignă sau neoplasm
malign, este un grup de boli ce implică dezvoltarea anormală a celulelor cu potențial de a
invada sau a se răspândi în alte părți ale corpului. Nu toate tumorile sunt canceroase: tumorile
benigne nu se răspândesc la alte persoane. Posibile semne şi simptome includ, printre altele:
un nodul nou apărut, sângerări anormale, tuse prelungită, pierdere în greutate fără explicaţie şi
modificări ale scaunelor. În timp ce aceste simptome pot indica existenţa cancerului, acestea
pot apărea şi datorită altor probleme. Există peste 100 de tipuri diferite de cancer care
afectează corpul uman. (https://www.cdt-babes.ro/articole/cancerul-tumori-maligne.php
accesat 15.02.2020 ora 19:00)

Fumatul este cauza a circa 22% din decesele cauzate de cancer. Alte 10% se

datorează obezităţii, unei diete necorespunzătoare, lipsei de activitate fizică şi consumului

6
de alcool. Printre alţi factori se numără anumite infecţii, expunere la radiaţii ionizante şi
poluanţilor de mediu. În ţările în curs de dezvoltare aproape 20% din cancere sunt cauzate de
infecţii ca hepatita B, hepatita C şi papilomavirusului uman. Aceşti factori acţionează, cel
puţin parţial, prin modificarea genelorunei celule.În mod obişnuit, multe asemenea modificări
genetice sunt necesare până la dezvoltarea sau apariţia cancerului. Aproximativ 5–10% din
cancere se datorează defectelor genetice moştenite ereditar, de la părinţi.
( https://www.who.int/en/news-room/fact-sheets/detail/cancer, accesat în data 07.02.2020 ora
18:35)
Cancerul poate fi detectat prin anumite semne şi simptome sau prin teste de depistare a
cancerului. Apoi, în mod obişnuit, se fac alte analize şi investigaţii prin imagistică medicală şi
se confirmă prin biopsie.
Multe tipuri de cancer pot fi prevenite prin menţinerea unei greutăţi corporale
sănătoase, fără fumat şi fără consum excesiv de alcool, consumând legume, fructe şi cereale
integrale din abundenţă, cu vaccinurile contra anumitor boli infecţioase, fără a consuma prea
multă carne roşie şi evitând expunerea excesivă la soare. Depistarea timpurie prin teste de
depistare este utilă în cazul cancerului cervical şi colorectal. Beneficiile testelor de depistare
în cazul cancerului mamar sunt controversate. 
Cancerul este adesea tratat printr-o combinație de radioterapie, operație, chimioterapie
și terapie vizată. Managementul durerii și a simptomelor joacă un rol important în îngrijirea
bolnavului. Îngrijirea paliativă este în special importantă în cazul bolnavilor în stadiu
avansat. Şansele de supravieţuire depind de tipul de cancer şi gradul bolii la începutul
tratamentului. 

I.2 Definirea și tipurile de cancer

1. Cancerul mamar (de sân ) este o boală în care celulele maligne se formează în
ţesuturile sânului. Sânul este formată din lobi şi ducte. Cancerul de sân este uneori descoperit
la femeile însărcinate sau care tocmai au născut. Majoritatea cazurilor de îmbolnăvire s-au
înmulţit foarte mult, iar răspândirea printre femeile tinere a început să ia amploare foarte mult.
2. Cancer hepatic (cancer la ficat), cancer căi biliare (calangiocarcinomul) este o
tumoare care apare şi se dezvoltă în ţesutul ficatului .
3. Cancer a rectului (a colonului) este tumoare malignă care afectează colonul sau
intestinul gros. Acestea au o mare importanţă şi un rol major în sistemul digestiv , în absorbţia
nutrienţilor.

7
 4. Cancer de prostată este o formă de cancer care se dezvoltă în prostată, o glandă
aflată la intersecţia aparatului urinar cu cel genital la bărbaţi.
5. Cancerul pulmonar reprezinta o crestere a unor celule anormale in plaman. Aceste
celule se inmultesc si cresc intr-un ritm mai rapid decat celulele normale. Mai multe celule
cancerose atasate unele de altele formeaza o tumora. Tumorile pot fi benigne sau maligne.
Cele benigne nu se extind şi nu periclitează viaţa. Ele pot fi îndepărtate prin intervenţie
chirurgicală fără a se reface. Tumorile maligne pot invada şi distruge ţesuturile şi organele
învecinate, sau se pot extinde în alte părţi ale corpului.
6. Cancerul cervical (cancer de col uterin) este reprezentat de dezvoltarea de celule
anormale la nivelul peretelui cervical. Cervixul are două regiuni diferite şi este acoperit cu
două tipuri de celule.Partea cervixului mai apropiată de uter este numită endocervix şi este
acoperită cu celule glandulare, iar partea din apropierea vaginului este exocervixul, regiune
care este acoperită de celule scuamoase. Cancerul de col uterin poate fi depistat precoce si
uneori poate fi prevenit in totalitate, daca pacienta efectueaza regulat testul de screening
Papanicolau. Atunci cand este depistat precoce, cancerul de col uterin este unul din cancerele
cu cea mai mare rata de vindecare.
7. Cancerul ovarian este cea mai frecventă cauză de deces în rândul femeilor cu tumori
maligne ginecologice. Unul dintre motivele pentru această mortalitate ridicată este tendința
cancerului ovarian de a metastaza în cavitatea peritoneală înainte de stabilirea diagnosticului.
Această evoluție este foarte frecventă și ca urmare, cancerul ovarian este cea mai frecventă
cauză de cancer peritoneal la femeie.
8. Cancerul de vezica reprezinta o proliferare rapida a unor linii celulare anormale ale
vezicii urinare,vezica urinara acea parte a tractului urinar care stocheaza urina.
9. Cancerul pancreatic debutează atunci când celule maligne (canceroase) cresc şi se
răspândesc necontrolat, formând o tumoră malignă. Pancreasul este organul situat în cavitatea
abdominală, în spatele stomacului şi în faţa coloanei vertebrale. Acesta are şi funcţie
endocrină şi exocrină, el excretând enzimele necesare digestiei, dar şi insulina şi glucagonul
cu rol în reglarea glicemiei. Cancerul pancreatic este întâlnit de obicei mai mult la bărbaţi
decât la femei, în special după vârsta de 40 de ani.
10. Tumoare maligna a creierului este un cancer de crestere rapida care se raspandeste
in alte zone ale creierului si coloanei vertebrale. Este diferit de o tumoare benigna pe creier,
care nu este canceroasa si tinde sa creasca mai lent.
11. Cancerul oral (bucal) este încadrat în categoria cancerului capului şi al gâtului şi se
poate dezvolta în orice zonă a cavităţii orale sau oro-maxilo-faciale.Cel mai des, cancerul oral

8
debutează la nivelul limbii sau al planşeului bucal. Aproape toate cazurile de cancer oral sunt
caracterizate prin dezvoltarea de celule scuamoase, plate, care acoperă suprafeţele limbii,
obrajilor şi ale buzelor.
12. Leucemia – Cancer de sânge este un cancer al celulelor sângelui sau ale măduvei
osoase caracterizat printr-o creștere anormală a celulelor imature albe din sânge numite blaști
(singular blast). Leucemia este un termen care acoperă un spectru mai larg de boli. La rândul
ei, aceasta face parte din grupul mai larg de boli care afectează sângele, măduva osoasă și
sistemul limfoid, care sunt toate cunoscute ca tumori hematologice.
13. Cancerul de laringe este patologia tumorală a laringelui- “organul vorbirii”- situat
între faringe şi trahee. Prin intermediul corzilor vocale, laringele este responsabil de
producerea sunetelor. De asemenea, la nivelul laringelui are loc direcţionarea aerului către
trahee şi a alimentelor în esofag,asta în timpul înghiţirii (deglutiţiei).
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer#Tipuri_de_cancer_dup%C4%83_localizare
accesat 07.02.2020 ora 18:45)

I.3 Diferențele dintre cancerul la bărbați și la femei

Cele mai întâlnite cancere la femei sunt cancerul de sân, colorectal, uterin, plămâni,
ovare, iar la bărbați cele mai întâlnite sunt: cancerul la plămâni, colorectal, prostată, stomac,
vezică.
Mortalitatea in ceea ce priveste cancerul în rândul bărbaților este mai mare decât în
rândul femeilor. Din fericire, rata de supraviețuire crește, în ciuda dificultăților care apar în
tratamentul cancerului de toate felurile și multe persoane au o șansă de a trăi prin vindecarea
acestei boli.
Femeile trebuie sa fie atente in mod special la orice semn si simptom pe care
organismul lor l-ar putea manifesta. Multe tipuri de cancere ginecologice dau simptome care
apar destul de devreme pentru a putea fi tratate cu succes. (Radu Șerban Palade, Dănuț Vasile,
2001 p.14, p. 44)

I.4 Cauzele principale ale apariției cancerului

Cauzele principale sunt alcoolul, alimentaţia, iradierea, medicamentele, predispoziţiile,

radiaţii solare, virusuri, predispoziţiile.

9
 Alcoolul este un factor de risc pentru apariţia cancerului la cavitatea bucală, ale
laringelor,ale esofagului, ale ficatului. În special bărbații ajung la astfel de boală.
Alimentaţia poartă un rol important a organismului omului. Datorită grăsimilor, fibrelor,
vitaminelor, consumarea în exces a sării duce la cancerul la stomac.
Iradierea şi această cauză poate fi o problemă, ce provoacă cancerul.
Medicamentele cancerigene au rol foarte important în apariţia cancerului deoarece conţin
estrogeni, asiate cu diferite substanţe. În cea mai mare parte pe femeii le afectează foarte mult.
Radiaţiile solare modul de a ne bronza este însoţit în toată ţara de o puternică creştere a
incidenţei tumorilor cutanate, carcinoamelor şi melanoamelor. Cancerele cutanate sunt mult
mai frecvente la persoanele care au pielea deschisă la culoare.
Tutunul şi el are o influenţă asupra apariţiei cancerului deoarece fumul se duce direct în
plămâni, afectează căile respiratorii. Trebuie menţionat că şi persoanele care nu fumează pot
face cancer a bronhopulmonului deoarece trăiesc într-un mediu cu fum, inhalarea este mult
mai periculoasă decât pentru cei care fumează efectiv.
Viruşii au un aport foarte mare în apariţia cancerului.
Tipurile de cancer sunt: cancer anal, cancer al cavităţii bucale, cancer cervical, cancer la
colon, cancerul de col uterin, cancer colorectal, cancer endometrial, cancer esofagian, cancer
la ficat, cancer gastric, leucemie, cancer mamar, cancer osos, cancer penian, cancer la piele,
cancer la plămâni, cancer la prostată, cancerul la rinichi, cancerul de sân, sarcom, cancer
testicular, cancer tiroidian, cancer al vezicei biliare, cancer vezică urinară.
Metodele şi simptomele pentru diagnosticul tumorilor sunt în general imagistice
(ecografie, tomografie, RMN, etc). Pentru ca acest diagnostic să fie corect este necesară o
examinare anatomo-patologică a ţesutului afectat, examenele microscopice confirmă cu
precizie natura cancerului. Acestă analiză este numită biopsie sau prin intervenţie
chirurgicală, în cazul tumorilor solide, prin puncţie în cazurile ţesuturilor moi ce pot fi
aspirate în seringă, sau prin puncţie-biopsie cu cae speciale tăietoare cum este cazul biopsiei
hepatice efectuată pentru diagnosticul cancerului hepatic.
Tratamentul şi prevenirea cancerelui sunt provocate de virusuri oncogene, ar putea fi
prevenite prin vaccinare împotriva virusului respectiv.
Există 3 posibilităţi de tratament curativ al unui cancer, cură chirurgicală, chimioterapie şi
radioterapie. Fiecare din aceste metode pot fi aplicate singure sau chiar pot fi şi combinate.
Cura chirurghicală poate îndepărta tumoarea malignă şi a ţesuturilor invadate. Chimioterapia
şi radioterapia vizează distrugerea celulelor canceroase,atăt din tumora primară, căt şi de la
nivelul metastazelor. Cancerele depistate în stadii avansate nu sunt curabile se numeşte

10
îngrijire paleativă. În această situaţie se aplică unele tratamente paleative, cu scopul de a
controla simptomele de ameliorare a calităţii vieţii şi a durerilor.
Evoluţia cancerelor depistate şi tratate în stadiile incipiente pot fi vindecate, iar cancerele
depistate în stadii avansate sau netratate evoluează cu părere de rău la deces.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer#Cauze accesat 07.02.2020 ora 18:50).

CAPITOLUL II
PROTECȚIA ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ PERSOANELOR CU CANCER

II.1 Drepturile persoanelor diagnosticate cu cancer conform legii 448/2006.

11
 Ce sunt drepturile persoanelor cu handicap? Drepturile persoanei sunt definite ca fiind”
așteptări corecte și rezonabile”. De ce sunt importante aceste drepturi? Dacă persoanele cu
handicap sunt conștienți de ceea ce pot aștepta în mod rezonabil din partea tuturor echipelor
de tratament, sistemul de sănătate, sistemul de asistență socială, vor fi capabile să parcurgă
mai ușor în sistem și vor joca un rol activ în planul de reabilitate și chiar vindecare de boală.

Conform Legii nr.448/2006 actualizată privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

persoanele care sunt diagnosticate cu cancer sunt încadrați ca fiind tot persoane cu
handicap.
Aspectele pozitive ale drepturilor persoanelor cu dizabilități (persoanele care sunt pe
oncologie):
1. Din punct de vedere al ocrotirii sănătății, prevenire, tratament și recuperare
au dreptul de a fi tratați cu respect, demnitate;
beneficiază de aceste servicii fără discriminare indiferent de vârstă, sex,
preferințe sexuale, religie sau cultură;
beneficiază de spitalizare gratuită într-un spital public;
beneficiază de tratament bazat pe datele clinice și nu pe capacitate de a plăti
serviciile medicale;
beneficiază de explicații dar cu privire la starea actuală a bolii,informații
care vor fi ușor de înțeles, inclusiv riscurile și alte opțiuni terapeutice;
beneficiază de confidențialitatea cu privire la informațiile personale;
beneficiază de servicii gratuite de cazare și masă pentru însoțitorul adultului
cu handicap în unitățile sanitare cu paturi, sanatorii și stațiuni balneare;
bilete gratuite de tratamente balneare în cursul unui an, în baza
recomandărilor medicale dar și a unui program stabilit de reabilitare și integrare socială;
pentru persoanele cu cancer de sân beneficiază de proteză decontate de
C.A.S;
cei care au stomă primesc pungi de colectare decontate de C.A.S;
beneficiază tot prin C.A.S de cameră implantabilă pentru chimioterapie.
2. Din punct de vedere al educației
au acces liber și egal la orice formă de educație;
li se asigură educație permanentă și formare profesională;
servicii educaționale de sprijin;
3. Din punct de vedere al ajutorului unui adăpost

12
 persoana cu handicap grad grav beneficiază de o cameră de locuit;
scutirea de la impozitul casei dacă este titulară atât a apartamentului dar
și a mașinii;
primește parcare gratuită în oraș;
beneficiază de rovinietă
4. Din punct de vedere al culturii
persoanele cu handicap au dreptul de a intra gratuit la spectacole,
muzee,manifestări artistice și sportive(doar gradele grav ți accentuat);
beneficiază gratuit persoanele cu grad grav și accentuat pe toate liniile de
transportul urban cu mijloacele de transport în comun de suprafață și cu metroul chiar și
însoțitorii acestora;
li se oferă asistent personal personelor cu handicap care sunt încadrate în
gradul grav;
legitimația de transport urban cu mikloacele de transport în comun de suprafață
este valabilă pe întregul teritoriu al țării, fiind recunoscută de toate regiile de transport
local;
5. Din punct de vedere a asistenței juridice
persoanele beneficiază de protecție împotriva neglijării și abuzului indiferent
de locul unde acesta se află;
persoanele care au grad grav și accentual beneficiază de credit a cărui dobândă
este suportată din bugetul de stat (creditul nu trebuie să depășească 10000 euro, iar
returnarea banilor să nu depășească 10 ani);
6. Conform serviciilor și prestațiilor sociale persoanele cu handicap beneficiază de
servicii sociale:
La domiciliu;
În comunitate;
În centre de zi, centre rezidențiale, publice sau private;
persoana care are grad de handicap grav are dreptul la un asistent personal în
baza evaluării socio psihomedicală, asistentul personal poate fi încadrat în contract
individual de muncă în funcție de asistentul personal, el este plătit de către primăria care
aparține de loc.
Adultul cu dizabilități beneficiază în cndițiile legii de următoarele prestații sociale:
indemnizație lunară, indiferent de alte venituri;

13
 bilete de transport gratuite cu mikloacele de transport în comun, cu trenul
(doar cei cu grad accentuat și grav);
Orice persoană cu dizabilități care îți dorește să se integreze sau să se reintegreze
în muncă are acces gratuit la evaluarea și orientarea profesională indiferent de vârstă,
tipul și gradul de handicap.
Formarea se organizează conform legii,prin programe de inițiere
recalificare,perfecționare și specializare. Persoanele cu dizabilități pot fi încadrate în
muncă conform pregătirii profesionale și capacității de muncă atestate prin certificatul de
încadrare în grad de handicap.
Persoanele cu dizabilități sunt evaluate de comisia de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap. Comisia de evaluare este îndreptățită ai da gradul persoanei în funcție
de actele pe care le depune la dosar și în funcție de gravitatea bolii.
Persoanele bolnave de cancer (cele pe oncologie) sunt încadrate în tipul de
handicap somatic.
Codurile de boală și clasificarea în funcție de gradul fiecărei boli sunt date de
clasificarea internațională a maladiilor revizia a Xa ordinu nr.707 din 13 mai 2014
capitolul 6, funcții eurogenitale.
Există criterii bine stabilite în hotărârea gradului de handicap a unui bolnav.
Aspecte negative sunt și ele într-un număr destul de mărișor:
persoanele cu dizabilități care au grad mediu să poată beneficia de o
indemnizație mai mare;
să poată beneficia de gratuitate în mijloacele de transport în comun;
de a intra gratuit la muzee, la spectacole, manifestări artistice și sportive;
indemnizațiile să se mai mărească la toate gradele, persoanele cu dizabilități a
mare nevoie de sprijin financiar;
persoanele cu dizabilități cu grad mediu nu pot beneficia de credit;
persoanele care sunt diagnosticate cu cancer indiferent de localizare nu primesc
grad de handicap dacă nu există metastaze localizare;
persoanele care au fost diagnosticate cu tumoare de colon, au fost operate dar
nu au stomă nu primesc grad de handicap;
persoanele care au fot diagnosticate cu tumoare cerebrală și nu au rămas cu
sechele în urma intervenției chirurgicale nu se încadrează în grad de handicap.
În afară de drepturi persoanele cu dizabilități au și ele oblogații:

14
 să se prezinte din oficiu pentru evaluarea /reevaluarea la structurile competente
în domeniu;
să se prezinte din oficiu pentru reevalaurea la coisia de evaluare pentru
încadrarea în grad ți tip de handicap, c cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului
de valabilitate al certificatului;
să urmeze activitățile și serviciile prevăzute în planul individual de servicii;
să colaboreze cu asistenții sociali ți echipele de specialiști, în scopul
recuperării, reabilitării, orientării profesionale și integrarea socială;
are obligația de a anunța la schimbarea documentele legale( buletin, certificat
de naștere, alte documente ).

II.2 Rolul asistentului social în cadrul asistenței sociale

Asistența socială este formată din două componente/ măsuri disticte: serviciile sociale și
prestațiile sociale.
Pentru a înțelege scopul asistenței sociale este util să înțelegem în primul rând ce înseamnă
a funcționa normal într-o societate.
Funcționarea socială: îndeplinirea responsabilităților față de societate în general, față de cei
din imediata apropiere sau față de propria persoană. Aceste resposabilități include satisfacere
nevoilor de bază ale individului și ale membrilor de familie care depinde de el/ ea.
Conceptul de nevoie socială aparține în mod firesc de ideea de serviciu social. Istoricul
serviciilor socaile are la bază recunoașterea nevoilor sociale și organizarea societății pentru a
le satisface.
În relația asistent social – client, acetsa din urmă se caracterizează prin nevoie și prin
natura motivației sale. Nevoia și motivația generează comportamentul cleintului care, la
rândul lui, va influența natura relației dintre asistentul social și client. Oricare ar fi nuatura
acetei relații, cleintul cere de la asistentul social:
o relație bazată pe încredere și acceptare;
proceduri clare și bine stabilite;
să fie informat asupra stadiului procesului;
să fie implicat în luarea deciziilor pe întrega durată a procesului de asistență
socială;
obținerea de rezultate pozitive în procesul de asistență socială.

Pentru fiecare caz asistentul social trebuie să urmărească:

15
 evaluarea nevoilor persoanelor care solicită ajutor și stabilirea proprietăților de
intervenție;
evaluarea resurselor disponibile;
evaluarea servicilor din rețea care pot răsunde nevoilor persoanei asistate;
dezvoltarea planului individualizat de intervenție;
crearea legăturilor persoanei cu serviciile selectate;
monitorizarea întervenției;
evaluarea rezultatelor intervenției atât pentru persoana asistată, cât și pentru
serviciu.
De asemenea, în evaluarea sprijinului social de care poate să dispună o persoană la un
moment dat, devin importante aspecte ce țin de calitatea relațiilor acelei persoane, de
posibilitatea ca aceste relații să devină funcții de sprijin la un moment dat.
Suportul social poate acoperi o arie variată de nevoi:
materiale;
informaționale;
emoțional- afective;
de îngrijire;
de consiliere;
de interacțiune socială pozitivă.
Rolul asistentului social în îmbunătățirea calității vieții clientului/ beneficiarului este:
 Rolul de consilier
- oferă consiliere individuală clientului/ beneficiarului în vederea identificării
problemelor personale și găsirii soluțiilor optime ăentru realizarea acestora
- oferă consiliere membrilor familiei clientului/ beneficiarului în vederea
restabilirii echilibrului din interiorul familiei și a consolidării relațiilor intra- familiale.
 Rolul de mediator
-mediază conflictele existente între client/beneficiar și membrii familiei sale, urmărind
îmbunătoțirea relațiilor familiale.
 Rolul de informare
- oferă clienților/beneficiarilor și familiei informații cu privire la drepturile lor legale;
- oferă informații cu privire la instituțiile publice și private care oferă servicii sociale
specifice lor.

 Rolul de educator

16
 - învață, îndrumă clienții/beneficiarii și familiile acestora cu privire la măsurile
necesare obținerii drepturilor lor legale (adaptându-și limbajul și comportamentul în funcție
de nivelul de educație al acestora)
- educă clientul/beneficiarul și membrii familiei cu privire la regulile de
comunicare necesare în familie.
 Rolul de broker și avocat
- în calitate de broker, asistentul social conectează clientul/beneficiarul la
resurse, le oferă informații cu privire la instituțiile de asistență socială care le pot oferi ajutor;
- în calitate de avocat, asistentul social acționează ca un intermediar între
client/beneficiar și alte instituții pentru a proteja drepturile acetora.

 Focalizarea pe client/beneficiar
- acordă timp suficient pentru stabilirea unei relații cu clientul/beneficiarul,
bazată pe încredere reciprocă;
- ajută clientul/beneficiarul să-și identifice nevoile, problemele și să-și dezvolte
capacitatea de a și le rezolva;
- oferă ajutor în luarea deciziilor optime de către client/beneficiar;
- exprimă încredere și înțelegere în client/beneficiar să-și exteriorizeze opiniile și
sentimentele;
- stimularea clientului/beneficiarului să participe la grupuri de suport și activități
de socializare
- devine un ”vizitator prietenos” al clientului/beneficiarului, în special pentru cei
cărora li se oferă consiliere la domiciliu;
- consolidarea relațiilor de comunicare din interiorul familiei;
- stimularea membrilor familiei să-și exteriorizeze emoțiile și trăirile determinate
de prezența unei persoane bolnave din familie;
- implicarea membrilor familiei în procesul de îngrijire a
clientului/beneficiarului;
- ajutarea familie în administrarea resusrselor financiare;
- planificarea viitorului familiei împreună cu membrii aceteia;
- controlul anxietății din familie;
- comunicarea în perioada adaptorii familie în perioada de doliu.

17
 În practică, asistentul social poate avea unul dintre roluri sau chair mai multe sau se oate
specializa, dezvoltându-le mai mult pe unele. Cele mai frecvente roluri” jucate” de cei care se
află la baza sistemului de asistență socială, din primării sau de la nivel local, sunt cele de
intermediar,avocat, educator, și consilier. Sarcinile de serviciu pot fi numeroase și poate că
asistentul social nu mai poate fi și factor de dezvoltare a colegilor de serviciu, manager de caz
ori administrator. Ca asistent social generalist este necesar să stăpânească să cunaoscă cât mai
bine toate aceste roluri, pentru că, deșo este posibil ca la momentul actual să exercite doar
unele dintre ele, în viitor foarte posibil să își extindă aria de manifestare. (Bulgaru M., Dilion
M., 2000, pp. 22-25)

II.3 Relația de suport dintre asistentul social și beneficiar în practica asistenței sociale
O sursă importantă de sprijin, în special acolo unde sursele informale (familia, prietenii,
colegii, vecinii) nu există sau nu sunt suficient mobilizate,serviciile de asistență socială
devin extrem de necesare pentru prevenirea apariției disfuncțiilor a persoanei aflate în
dificultate. În cadrul acestor servicii, relațiile supertive create între asistentul social și
beneficiari se constituie în cadrul esențial al procesului de asistență socială.

Atitudini implicate în relația asistent social- client:

A. Nevoile psihosociale ale clienților reprezintă:
surse ale atitudinilor, reacțiile emoționale, comportamentul clientului;
chiar și atunci când clenții cer ajutor material sau financiar;
satisfacerea implicită a unor nevoi psihosociale complexe;
satisfacerea lor implică, deseori, stabilirea unor relații interpersonale;
clienții pot sau nu pot fi conltienți de aceste nevoi;
satisfacerea lor are impact asupra relației cu clienții și asupra atitudinilor
acestora.

Tipuri de nevoi psihosociale:

de a fi considerat o ființă umană, nu un caz;
de a exprima liber sentimente și emoții( pozitive sau negative) pentru a se
simți ei înșiși;
de a fi acceptat ca o persoană, demnă de valoare, indiferent de gradul de
dependență, vulnerabilitate, număr de eșecuri din viață;

18
 de a fi înțeles și de a i se răspunde la sentimentele exprimate;
de a fi judecat sau condamnat pentru dificultatea în care se află;
de a alege și a decide cu privire la propria viață;
de confidențialitate.

B. Atitudinile și rolul lor în relația asistent social- client sunt:

reacții evaluative sau nefavorabile față de ceva sau cineva;
sistemelor de valori cu care operează individual;
se exteriorizează în comportament;
relația dintre asistent social și client reprezintă un schimb între două surse de energie;
interacțiunea asistent – client este una emoțională, atitudinală, dinamică, cu intensitate și
externalități diferite;
componenta emoțională nu încetează atâta timp cât relația asistent social –client există;
satisfacerea anumitor nevoi crează anumite sentimente și se exteriorizează prin
comportamente verbale/ nonverbale;
creează disponibilitatea clientului de a fi ajutat. (Neamțu G., 2016, pp.104-122)

II.4 Relația dintre pacient și personalul medical

A exercita corect medicina înseamnă a răspunde prompt, onest si înțelegere la diferite
nevoi și cereri fața de actul medical, care va trebui însoțit întotdeauna de conștiința etica; viața
apare ca valoarea cea mai ridicată a lumii materiale, iar sănătatea reprezintă bunul suprem al
omului, ea nu are preț. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si
responsabilității, tradusa printr-o militare activă pentru principiile eticii medicale, un
comportament plin de devotament, grija și căldura față de bolnav, o atenție discreta acordată
psihologiei pacientului, care să protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala și afectivă
produsă de boală, înseamnă adevărata chemare în medicina. 
Asistentul medical trebuie să se aproprie și să-i cunoască mai bine pe beneficiarii
îngrijirilor, să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete ți continue.

 Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferința fizica, psihică, o
dificultate sau o inadaptare la o situație nouă, provizorie sau definitivă. O persoana “intra în
boală” cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter și
inteligență cu o anumită ereditate, cu complexe și păreri preconcepute, cu un anumit orizont
cultural și de aceea bolnavul ia diverse atitudini față de boală, dar în același timp și față de

19
echipa medicala: încredere, stimă, simpatie, însă posibil și îndoială, teamă, dispreț, ura. Noi
suntem nevoiți să-i tratăm necondiționat pe toți.
Relația asistent medical – pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,
căldura și înțelegere empatică față de pacient, cu toate că de multe ori, asistenta medicala este
considerată o simpla mașină de îndeplinit ordinele medicului, uitându-se ceea ce este esențial
în practica medicală, și anume: înțelegerea și disponibilitatea față de pacient, medicul vine și
pleacă, pe când asistenta e cea care supraveghează, ajută și îngrijește pacientul. Din această
cauză, relația dintre asistenta medicală și pacient nu trebuie să se limiteze numai la aplicarea
tratamentului, ci și la stabilirea unei comunicări psihice cu el, pentru a-l putea ajuta în a-și
exprima trăirile interioare.
Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie să fie concordanta cu starea lui
actuală, cu posibilitățile lui de înțelegere și asociată cu elemente de sprijin pentru a influența
pozitiv evoluția bolii sale. Adesea, atitudinea noastră insuficient controlata (orice semn cu
capul, șușoteli cu membrii familiei, orice denumire științifica neînțeleasa de către pacient,
chiar tăcerea) influențează bolnavul, generând suspiciuni și disconfort.
La baza eticii medicale stau o serie de trăsături morale și profesionale ale asistentei
medicale (personalului de îngrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de dăruire,
solicitudinea, altruismul, ascultarea empatică, respectul. Din acest motiv, profesia medicală
trebuie exercitata cu răbdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central în activitatea de
îngrijire ocupându-l pacientul, care trebuie înțeles și acceptat așa cum este. O atitudine
apropiată față de bolnav nu înseamnă umilința, mai ales ca pacientul îți încredințează secretele
sale, trăirile, pe care în alte condiții nu le-ar face. In plus, un comportament corect față de
bolnav implica păstrarea confidențialității acestor destăinuiri. Sigur că există cazuri când ești
obligat să divulgi unele secrete, dar trebuie să știi când și cui să o faci. 
Cele mai importante atribuţii ale unei asistente medicale sunt : asistarea medicului la
efectuarea investigaţiilor clinice, realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale, programarea
pacienţilor pentru investigaţii de specialitate, administrarea tratamentelor, intervenţii în
situaţii de urgenţă, monitorizarea stării pacientului, completarea documentelor de evidenţă a
medicamentelor, de evidenţă a pacienţilor şi de observaţie clinică medicală, sterilizarea
instrumentelor şi a materialelor, administrarea medicamentelor, asigurarea condiţiilor
igienico- sanitare generale la locul de muncă, precum şi asigurarea condiţiilor necesare
desfăşurării tratamentelor şi recoltărilor. Încă de la internare comunicarea cu pacientul se
dovedește a fi cea mai importantă, pacientul trebuie să fie echilibrat psihic – asistenta
medicala explicându-i scopul si natura intervențiilor, familiarizează pacientul cu mediul sau

20
ambiant, asigura un mediu de securitate liniștitor si administrează medicația recomandată de
medic, local și general.

De asemenea, suplinește nevoile pe care pacientul nu și le poate satisface autonom: a

manca și a bea, a se mișca si a avea o bună postură, a-și menține tegumentele curate și integre,
a evita pericolele, a se odihni, a comunica. Intervenția asistentei medicale va fi orientată
asupra “lipsei” și constă în a spori independenta pacientului. In final se obține ameliorarea
“dependentei” sau “câștigarea independentei”. Îngrijirile trebuie să favorizeze drumul spre
independența, spre câștigarea autonomiei pacientului. In momentul externării din spital,
pacientul va fi pregătit si instruit asupra noului său mod de viața, evitarea eforturilor fizice ,
administrarea corecta a medicației, controale medicale periodice , iar aparținătorii vor fi
informați si ei la rândul lor de modul de viață al pacientului. De asemenea, asistenta medicala
din ambulatoriu va fi informată asupra pacientului externat pentru a-l avea în evidență, unii
dintre acești pacienți având nevoie permanentă de o persoană care să-i îngrijească la domiciliu
(pacienți cu cecitate din diverse cauze). (https://dealecasei.wordpress.com/2011/04/05/relatia-
asistent-medical-pacient/ data 22.02.2020 ora 14:36

21
 CAPITOLUL III
CERCETAREA METODOLOGICĂ

Lucrarea de față își propune să dezvolte tema Cancerul inamicul omenirii, prin a găsi
soluții la problemele cu care se confruntă bolnavii cu cancer în procesul depășirii momentului
diagnosticării, determinarea nevoilor psihosociale de care are nevoie, în ce măsură au parte de
sprijin financiar, emoțional.
Cancer este termenul utilizat pentru a desemna un grup mare de boli cu caracteristici
comune, reprezentat în fiecare parte a organismului uman unde pot apărea. Aceste boli sunt
foarte diferite în natură, pronostic, tratament, complicaţii şi rezultate. Dificultatea termenului
de “cancer” este aceea că este încărcat de semnificaţii, inevitabil negative. Înţelegerea a ceea
ce este cancerul este astfel foarte complexă.
Bolnavii de cancer trec printr-o varietate de reacţii psihice după aflarea diagnosticului.
Mai toţi bolnavii se întreabă de ce li se întâmplă tocmai lor şi cum li se va schimba viaţa. Deşi
sunt mulţi oameni care s-au vindecat de cancer este totuşi o boală greu de tratat şi în zilele
noastre şi cu o mortalitate ridicată. Chiar dacă boala a fost descoperită la timp şi tratamentul
dă roade tot există riscul recidivei. Aşadar, este lesne de înţeles teama celor care află că sunt
bolnavi de cancer. Dacă boala apare în tinereţe persoana este cu atât mai îngrozită pentru că
nu a avut destul timp să se împace cu ideea că va muri. O altă problemă a bolnavilor de cancer
este izolarea socială. La un moment dat chiar pacientul încearcă să se izoleze de ceilalţi dar în
alte cazuri pentru că nu mai face faţă vieţii sociale el este exclus din comunitate, este aproape
uitat tocmai când are nevoie de ajutor şi sprijin. De cele mai multe ori familia rămâne alături
de bolnav, dar fără o consiliere adecvată şi din pricina problemelor financiare legate de boală
relaţiile se schimbă devenind tensionate.
Pierderile suferite de bolnavii de cancer sunt enorme: sănătate, energie psihică, status
comunitar, evoluţia carierei, independenţa financiară, relaţiile cu cei dragi etc.
În plan psihologic şi comportamental, bolnavul are de-a face cu mai multe reacţii şi
sentimente negative: anxietate, depresie, disperare, furie, teamă, stări obsesive, sentimentul
pierderii.

Este foarte important să se încerce ameliorarea acestui impact psihologic al bolii.

Pentru aceasta intervin serviciile sociale. Există specialişti care oferă astfel de servicii
pacienţilor cum ar fi : consiliere înainte şi după aflarea diagnosticului, consiliere legislativă,
asistenţă psihosocială, consiliere psihologică individuală şi de grup.

22
III. 1. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul acestei lucrări este aducerea în prim plan a problemelor cu care se confruntă
bolnavii cu cancer în procesul de depăşirea momentului când află că sunt diagnosticați cu
această boală, îmbunătăţirea calităţii vieţii, înţelegerea, acceptarea stării de boală, reducerea
stresului provocat de această boală, dar şi modalităţi de comunicare cu cei din jur chiar şi în
societate.
De asemenea, se dorește o identificare a unor măsuri care să ajute în acest proces de
depăşirea momentului când află că este diagnosticat cu această boală, îmbunătăţirea calităţii
vieţii, înţelegerea, acceptarea stării de boală, reducerea stresului provocat de această boală,
dar şi modalităţi de comunicare cu cei din jur chiar şi în societate, dar și o identificare a unor
posibile soluții la problemele cu care se confruntă.
În acest context, se stabilesc următoarele obiective ale acestei cercetării :
Evidențierea importanței rolului familiei pentru o creștere a șanselor în
recuperarea îmbunătățirii calității vieții, acceptarea stării de boală, starea lor psihică, socială
dar și medicală.
Identificarea serviciilor de care pot beneficia persoanele care sunt diagnosticate
cu cancer.
Identificarea modalităților și soluțiilor de a oferi sprijin și suport pentru o
recuperare medico socială și psihologică eficientă.

III. 2. Universul cercetării

Cancerul are o foarte mare pondere de decese în întreaga lume, consecinţele asupra
evoluţiei foarte rapide a ajungerii la deces, este o boală foarte greu de “ învins “.
Cât participă bolnavul în stagnarea acestui cancer în depăşirea momentului când află că
este diagnosticat cu această boală.
Sprijinul întregii familii pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, înţelegerea, acceptarea stării
de boală, reducerea stresului provocat de această boală, dar şi modalităţi de comunicare cu cei
din jur chiar şi în societate.
Documentarea a avut loc în cadrul sediului Centrului de Zi pentru Persoane cu Handicap
Adulte “ Pentru Voi” din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi.
Universul cercetării este reprezentat de persoanele cu tumoare malignă a sân, tumoare la
ficat şi a căilor biliare hepatice, tumoare malignă a rectului, tumoare malignă de prostată,
tumoare malignă a creierului. Vârstele sunt cuprinse intre 40-72 de ani .

23
 Unitatea de analiză este reprezentată de beneficiarii Centrului de Zi pentru Persoane cu
Handicap Adulte “Pentru Voi”din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului Galaţi care sunt diagnosticate cu cancer.

III.3. Operaţionalizarea conceptelor

Cancerul cunoscut sub denumirea ştiinţifică de tumoare malignă sau neoplasm malign, este
un grup de boli ce implică dezvoltarea anormală a celulelor cu potenţial de a invada sau a se
răspândi în alte părţi ale corpului. Nu toate tumorile sunt canceroase, tumorile benigne nu se
răspândesc la alte organe. Posibil semne şi simptome includ, printre altele, un nodul apărut
nou, sângerări anormale, tuse prelungită, pierdere în greutate fără explicaţie şi modificări ale
scaunelor. În timp ce aceste simptome pot indica existenţa cancerului, acestea pot apărea şi
datorită altor probleme.
Cancerul mamar ( de sân ) este o boală în care celulele maligne se formează în ţesuturile
sânului. Sânul este formată din lobi şi ducte. Cancerul de sân este uneori descoperit la femeile
însărcinate sau care tocmai au născut. Majoritatea cazurilor de îmbolnăvire s-au înmulţit
foarte mult, iar răspândirea printre femeile tinere a început să ia amploare foarte mult.
(www.mymed.ro/cancerul-de-sân-cancerul-mamar.html., accesat 10.02.2020 ora 17:00)
Cancer hepatic (cancer la ficat), cancer căi biliare (calangiocarcinomul) este o tumoare
care apare şi se dezvoltă în ţesutul ficatului .
Cancer a rectului (a colonului) este tumoare malignă care afectează colonul sau intestinul
gros. Acestea au o mare importanţă şi un rol major în sistemul digestiv , în absorbţia
nutrienţilor.
Cancer de prostată este o formă de cancer care se dezvoltă în prostată, o glandă aflată la
intersecţia aparatului urinar cu cel genital barbați.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer#Tipuri_de_cancer_dup%C4%83_localizare
accesat 07.02.2020 ora 18:45)

Serviciile de care pot beneficia persoanele care sunt diagnosticate cu cancer:

Consilierea socială este oferită de către asistentul social, oferă sprijin și ajutor în situațiile
de criză, momente de schimbare care necesită adaptarea acestora la condițiile de viață cu care
nu sunt familiarizate.
Consilierea psihologică individuală se face evaluarea din partea psihologului, istoricul
persoanei consiliate. Rolul psihologului este de a discuta cu persoana bolnavă despre toată

24
viața lui, despre boală, cum a debutat, a o sfătui, a o sprijini pentru a putea depăși aceste
momente de criză.
Grupul de sprijin se axează pe nevoia de sprijin și ajutor reciproc .Nu se poate furniza
psihoterapie, servicii medicale și nici tratament. Aceste grupuri de sprijin au ca scop
reducerea stresului legat de boală și a izolării ce apare în cazul multor supraviețuitori, oferă
posibilitatea unor personae aflate în situații similar să își împărtășească ideile, simțămintele și
strategiile de acceptare a bolii și de luptă împotriva acesteia.
De cele mai multe ori este dificil să trăiești cu cancer sau să ai pe cineva cu acest
diagnostic.
Persoanele implicate merită tot sprijinul posibil pentru a se bucura, din nou, de viață, ajută
în foarte multe feluri:
Întâlnirea cu alte persoane aflate în situații similare;
Dezvoltarea de noi relații personale, evitându-se izolarea socială;
Posibilitatea de a împărtăși informații despre diferite subiecte de interes pentru
persoanele cu cancer;
Îmbunătățirea stării de spirit și a calității;
Învățarea și practicarea de exerciții fizice pentru prevenirea și controlul
limfedemului;
Sprijinirea persoanelor care au nevoie de proteze, peruci, mănuși pentru
limfedem sau calmante;
Întâlnirea cu specialiști din domenii diferite (oncologie, radioterapie,
fizioterapie, psihoterapie, terapii complementare).
Grupurile de sprijin le ajută pe persoanele care se confruntă cu cancer astfel:
le confirmă că reacțiile lor sunt normale;
oferă informații asupra tratamentelor și efectelor secundare ale acestora;
le dă sentimentul că pot controla situațiile prin care trec;
diminuarea sentimentului de izolare prin contactul cu alte persoane care le
înțeleg;
oferă un spațiu unde își pot exprima deschis trăirile, se pot relaxa, pot glumi,
pot fi ei înșine. (Lupașcu L., 2011, p.5)

III.4. Prezentarea metodelor, tehnicilor și intrumentelor utilizate în cercetare

Am utilizat ca metode de cercetare: studiul de caz, interviul semi-structurat, observaţia,
genograma, ecomapa.

25
 Studiul de caz este o tehnică specială a culegerii, a punerii în formă şi a prelucrării
informaţiilor care încearcă să evidențieze caracterul evolutiv şi complex al fenomenului
studiat, raportat la un sistem social. Acestea sunt folosite în situaţia abordării în profunzime a
unui fenomen sau a scoaterii în evidenţă a efectelor anumitor tipuri de intervenţii. Studiile de
caz sunt utile pentru studierea aprofundată şi detaliată a unei unităţi.
Caracteristic studiilor de caz este faptul că se pot folosi o multitudine de surse de date
(individuale, familiale, organizaţionale) şi diferite metode de a colecţiona aceste date, pentru a
obţine informaţii cât mai detaliate despre caz. Aceste date pot fi calitative şi cantitative.
Măsurătorile pot fi efectuate pe loc, într-o singură forma sau pe o perioadă îndelungată de
timp folosindu-se mai multe metode. Studiile de caz utilizează mai multe instrumente decât
cele specifice metodelor tradiţionale de cercetare şi de aceea pot transforma datele explorate
în aplicaţii detaliate. Studiile de caz au fost folosite şi în cadrul cercetărilor. Cazul fiind baza
pe care s-au dezvoltat ulterior diferite teorii, teorii ale comportamentului uman, psihoterapia,
teoria familială , dezvoltarea cognitivă.
În practica asistenţei sociale, studiul de caz analizează variabilele multiple care se referă la
intervenţie şi care afectează unitatea de studiu în propriul său context.
Pentru realizarea studiilor de caz sunt necesare multiple surse de informaţii: anchetă,
interviu, observaţie, analiza documentară. (Mărginean I., 2000, pp.57-60)
Interviul reprezintă „tehnica de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor
verbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea
stiinţifică a fenomenelor socio-umane”. Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi
presupune întrebări şi răspunsuri. Elementul fundamental în tehnica interviului îl reprezintă
convorbirea, iar întrevederea este o condiţie care facilitează transmiterea informaţiilor uni-
direcţionale de la persoana intervievată spre operatorul de interviu. Pentru obţinerea
informaţiilor am folosit interviul semi-structurat, deoarece discuţia cu persoanele cu cancers-a
purtat în jurul temelor avute în vedere, în cadrul interviului semi-structurat întrebările şi
ordinea lor nu a fost stabilită intr-un anumit fel. (Chelcea S., 2003, p.195)
Ghidul de interviu asigură o libertate în abordarea unor teme. Am utilizat această metodă
pentru a obţine informaţii de la mai multe persoane cu privire la această temă dezbătută.
Ghidul de interviu oferă teme si subiecte ce sunt abordate, lasă intervievatorului posibilitatea
de a aduna informaţii asupra temei prestabilite. (Neamțu G., 2016, p.436)
Observaţia este în ştiinţele socio-umane, observarea omului de către om, fiind vorba
despre un raport între două persoane. A observa înseamnă a cunoaşte, a examina un obiect, o
persoană, a face constatări şi remarci, critici cu privire la ceea ce s-a privit cu atenţie.

26
 Observaţia a permis sesizarea comportamentelor non-verbale, a reactivităţii motrice, a
posturii, a expresivităţii emoţionale şi verbale, toate având indicii sugestive asupra trăirilor şi
trăsăturilor de personalitate. Observaţia se desfăşoară în mediul cotidian de manifestare a
subiectului, astfel încât probabilitatea unei manifestări obişnuite, cu un grad mare de
semnificaţie este ridicată. Un rol important al observaţiilor este acela că ea permite
surprinderea comportamentelor spontane ale subiecţilor, comportamente care prin auto-
analiză ar fi interpretate şi denaturate subiectiv.
Luând în considerare toate aceste caracteristici ale observaţiei, am considerat-o un
instrument de lucru absolut necesar în evaluarea situaţiei persoanelor cu cancer cu care am
lucrat ,atât în discuţiile individuale. Gesturile lor, acţiunile, expresivitatea emoţională şi
verbală au fost surprinse prin intermediul observaţiei. Prin observaţie am urmărit atitudinea
persoanelor cu aflarea diagnosticului, cum au reacţionat familia ,cei din jur, dacă în momentul
când a aflat diagnosticul erau singuri sau în compania unui membru al familiei sau un amic,
impactul veştii că nu vor mai putea lucra.
Observaţia participativă are un caracter descriptiv şi adesea un scop bine atins. Aceasta
este metoda pe care am utilizat-o pentru a surprinde şi înregistra anumite comportamente în
momentul desfăşurării lor. (Chelcea S., 1996, p.160)
Genograma reprezintă vizual cronologia familiei. Ca și diagramele schematice,
genograma oferă rezumate ale informațiilor despre trecutul familiei, căsătorii, decese,
localizări geografice ale membrilor familiei, structura și caracteristicile demografice.
Genogramele completate seamănă cu arborii genealogici, mai ales atunci când cuprind
informații despre mai multe generații. Asistenții și clienții fac însemnări pe marginea
genogramelor pentru a comunica informații.
Evidențiind informațiile despre familie, genogramele ne ajută să înțelegem tiparele
relațiilor, problemele tranziționale și schimbările din ciclul de viață. Pentru a obține informații
pentru genograme, asistenții le cer clienților să povestească despre întâmplări și tradiții al
familiei. Adăugarea de informații cronologice despre evenimentele centrale ale familiei oferă
informații în plus cu privire la tranzițiile familiei și identifică modul în care familiile au făcut
față schimbărilor. Pentru a crea o perspectivă multiculturală, la genograme se pot adăuga
dimensiuni care țin de diversitate, incluzând ”povestiri despre generații, sex, apartenență la
etnie, rasă, clasă și migrare.
Genogramele sunt de asemenea, utile pentru identificarea influențelor culturale multiple,
pentru depistarea împletirilor de culturi diferite de-a lungul generațiilor și pentru a evidenția

27
trecutul cultural unic al oricărei familii. (Krogsrud Karla, Mileym Michael OMelia , DyBois
Brenda, 2006, p.308)
Ecomapa ilustrează grafic contextul ecologic al sistemului- client. Ecomapele se
concentrează în special asupra sistemelor mai mari cu care clienții intră în contact pentru a
descrie iconic relațiile lor cu aceste sisteme. Astfel spus, ecomapele ilustrează tranzacțiile
dintre client și alte sisteme: schimbul de resurse, natura relațiilor dintre ei, permeabilitatea
granițelor și conexiunile cu sistemul de furnizare a serviciilor sociale și cu alte entități
contextuale care ăși acordă sprijinul. Liniile care leagă sistemele ilustrează natura relației ți
direcția în care circulă energia. Astfel ecomapele oferă informații despre potențialul de
resurse, constrângerile existente și potențialele noi conexiuni. Ecomapele duc adesea la
identificarea unor schimbări care ar trebui operate și a unor resurse
Ecomapa constă în realizarea unei scheme care surprinde raportul dintre familie și propria
comunitate de apartenență. Această tehnică presupunere identificarea conexiunilor pe care
familia le are cu alte organizații saunsisteme din afara ei. Familia este reprezentată grafic
printr-un cerc, plasat în centrul diagramei, de la care pornesc conexiuni cu alte cercuri ce
reprezintă legături sau exercită anumite influențe asupra familiei. (Neamțu G.,2016, p.568)

III.5 Prezentarea studiilor de caz

STUDIUL DE CAZ I (vizualizați fig.1,2)
Numele: B.S.
Sex: Feminin
Vârstă: 61 de ani
Diagnostic: Tumoră malignă a ficatului şi a căilor biliare intrahepatice.
Istoricul Cazului:
Doamna B.S. este pensionară limită de vârstă, este văduvă din anul 2012, soţul tot de
cancer a murit (cancer la stomac). Locuieşte singură deoarece fiul este plecat în Anglia, a
mers la studii după care și-a găsit serviciu în domeniu. A lucrat la Sidex ca control tehnic de
calitate. Este persoană cu handicap din anul 2014. Are un venit de 1500 de lei, indemnizația
de handicap 500 de lei și pensia 1000 de lei.
În urma discuţiilor purtate cu doamna, ne-a spus că după moartea soţului crede că s-a
declanşat tumoarea la ficat, mergea din an în an la analize medicale şi nu descoperise că ar fi
avut probleme. După moartea soţului la doi ani a descoperit în urma unor investigaţii că are
tumoare la ficat şi a hotărât să meargă la Cluj să se opereze. După 2 ani de zile i s-a recidivat
boala, acum face tratament cu două tipuri de citostatice, îi este foarte frică de ele deoarece se

28
simte rău după administrarea acestora. Părinţii sunt decedaţi amândoi, îl mai are pe fratele ei
care este cu doi ani mai mic decât ea, se înţelege foarte bine cu el, nu s-au certat niciodată.
Este cel care o ajută foarte mult când îi este foarte rău şi nu iese din casă merge fratele şi îi
face cumpărăturile, îi administrează banii. Cu băiatul se înţelege foarte bine, este înfiat de la
vârsta de 1 an, dar îi pare rău că nu poate să meargă la el în Anglia să stea o perioadă mai
mare de o lună, deoarece trebuie să îşi ia medicamentele din două în două săptămâni.
De când s-a îmbolnăvit s-a tot gândit la diferite lucruri din viață și regretă că și-a pierdut
timpul cu ele. Era foarte nervoasă, mai tensionată și de multe ori simte că nu se va mai face
bine. Este susținută financiar și moral de frate și fiu.
Recunoaște că ar trebui să fie mai optimistă, și-a propus acest lucru dar în zadar nu
reușește. Este puțin sociabilă, de-a lungul vieții și-a făcut griji din orice cu toate că nu s-a
confruntat cu situații deosebit de stresante până la decesul soțului și aflarea că este bolnavă.
Urmează cu strictețe tratamentele prescrise de medici, declară că este mulțumită de personalul
medical și nu a întâmpinat nici un fel de probleme în afară de lipsa banilor.
Beneficiara se consideră o persoană credincioasă și frecventa biserica și înainte de a se
îmbolnăvi.
Am observat că doamna B.S este o persoană mai retrasă, nu discută prea mult, nu
socializează cu vecinii de scară. Nu poate să se împace cu ideea că este grav bolnavă, după
moartea soțului s-a interiorizat foarte mult.
Ne-a mărturisit doamna că de un an de când vine la aceste activități ale centrului se simte mult
mai bine și este din punct de vedere psihic mult mai cerebrală, acum trăiește clipa. Aceste
servicii de consiliere socială, consilierile psihologice individuale, dar și cele de grup au ajutat-
o foarte mult să iasă din starea de depresie și de izolare, de acceptare a bolii.

B.I B.S
51 DE ANI 62 ANI

B.L
Fig. 1 GENOGRAMA 25 ANI

29
 BISERIC FAMILIA
SERVICII Ă LĂRGITĂ
Relații distante ------------- SOCIALE
Relație apropiată C.Z.P.H.A

Conexiune spirituală PRIETENI

B.S
Susținere VECINI 62 ANI
Relație solidă

PERSONAL
MEDICAL
Fig.2 ECOMAPA

STUDIU DE CAZ II (vizualizați fig.3,4)

Numele: N.M.
Sex: Feminin
Vârstă: 72 de ani
Diagnostic: Tumoră malignă a sânului cu recidivă la glanda tiroidă
Istoricul cazului:
Doamna N.M este pensionară limită de vârstă, a făcut atletism, este divorţată din
anul 2006, are două fiice, locuieşte singură într-o garsonieră. Venitul lunar este de 1200 de lei.
Din spusele dânsei, după pensionare în 2001, împreună cu soţul au hotărât să se retragă la
casa părintească, la ţară într-o comună din jud. Vaslui, pe care o renovase, în perioada aceasta
soţul începuse să consume din ce în ce mai mult alcool, astfel că relaţia dintre ei se
deteriorase.
Într-una din zile întorcându-se de la muncile câmpului, doamna ne-a mărturisit că a
avut un accident( a căzut din căruţă). După un timp şi-a dat seama că din cauza acelei căzături
au apărut unele modificări ale sânului fapt pentru care a determinat-o să meargă să facă o
serie de investigaţii mai amănunţite.
Se hotărâse să plece la Cluj pentru acele investigaţii şi acolo i se confirmase că are
tumoră malignă la sân, urmând a fi operata de urgenţă. Timp de un an de zile doamna a fost
nevoită să se împartă între şedinţele de chimioterapie, radioterapie de la Cluj la casa de la ţară.
În toată această perioadă în care dânsa a fost mai mult pe drumuri, soţul a înlocuit-o pe

30
doamna cu o altă femeie, cerându-i să divorţeze pe motiv că el are nevoie de cineva care să
poată munci, nu de o soţie bolnavă.
Este împăcată cu boala, încearcă să îşi ajute fiicele. Una din fiice a fost diagnosticată şi ea
cu tumoare malignă la sân în anul 2016 când a apărut recidiva doamnei, iar de curând a aflat
că are şi tumori cerebrale. Cu ochii înlăcrimaţi ne-a mai declarat că are un nepoţel de 7 ani în
clasa zero care este diagnosticat cu leucemie este fiul celeilalte fiice. În anul 2016 a fost
operată de 12 ganglioni la tiroidă, a fost o reface mai grea, a stat singură doua luni de zile în
spitalul din Cluj după care s-a întors acasă în apartamentul în care locuia fiica cea mare cu
concubinul, atunci a avut un șoc foarte mare datoriile la întreținere erau foarte mari nu era
posibilitate de a le achita și a hotărât să vândă acl apartament cu 4 camere. Banii i-a împărțit
cu fiice ei iar ea și-a cumpărat o garsonieră.
Cu toate aceste probleme doamna este optimistă, îşi doreşte să trăiască cât mai mult pentru
a le sprijini pe fiice ori de câte ori au nevoie de ea atât financiar cât şi în alte scopuri. Ne-a zis
că nu se mai poate gândi la boala ei, trebuie să fie echilibrată pentru a le sprijini pe fete care
au o mare nevoie de ea.
Urmează cu strictețe tratamentele prescrise de medic, nu își administrează alte pastile dacă
nu îi sunt prescrise de medic, relația cu personalul medical este bună.
De când vine la acest centru a relatat doamna N.M că a renăscut, pentru că aici primește
ceea ce i-a lipsit acum mulți ani când nu a fost susținută, atunci a avut cea mai mare nevoie de
sfaturi, de un umăr pe care să plângă, să fi putut depăși momentele mai ușor prin susținere
familială. Este o persoană credincioasă, nu merge la biserică, se roagă de acasă și citește
rugăciuni, este fixistă.

N.M
N.M 72ANI
60 ANI

P.M D.O
R.V 40 ANI D.V
45 ANI
35 ANI 45 ANI

D.E R.Z
R.I R.S
31 18 ANI
25 ANI 6ANI 10 ANI
 Fig.3 GENOGRAMA

BISERIC FAMILIA
SERVICII Ă LĂRGITĂ
Relații distante ------------- SOCIALE
Relație apropiată C.Z.P.H.A

Conexiune spirituală PRIETENI

N.M
Susținere VECINI 72 ANI
Relație solidă 2 ANI

PERSONAL
MEDICAL
Fig.4 ECOMAPA

STUDIU DE CAZ III(vizualizați fig.5,6)

Numele: A.A.
Sex: Masculin
Vârsta: 67 de ani
Diagnostic: Tumoare malignă de prostată cu metastaze osoase
Istoricul cazului:
Domnul A.A. este pensionar limită de vârstă, a lucrat în armată ca ofiţer, căsătorit, tată
a doi copii majori. A fost depistat acum 2 luni cu tumoră malignă de prostată cu metastaze
osoase, de atunci au apărut problemele medicale care au implicat efectuarea multor
investigaţii. În viaţa de cuplu este sprijinit şi susţinut de soţia şi copii săi, care îl ajută să
depăşească situaţia de criză şi să învingă boala.
Dânsul este o persoană reţinută, comunică puţin despre familia sa, îşi aminteşte cu
mare plăcere de anii când era în activitate, ne povesteşte cu mâhnire şi tristeţe momentul în
care i-a fost adus la cunoştinţă diagnosticul medical. Acesta a fost internat pentru diverse
investigaţii, iar la externare i-a fost înmânat biletul de ieşire din spital fără să i se comunice
diagnosticul, el neînţelegând termenii medicali. Ajuns acasă, soţia i-a citit diagnosticul
medical precizat de medicul oncolog şi abea atunci a conştientizat gravitatea bolii de care

32
suferă. Au urmat drumuri multe şi foarte dese la Cluj pentru a face tratament acolo. Este o
persoană reţinută, nu s-a împăcat cu diagnosticul.
Beneficiind de serviciile centrului simte o ușoară ameliorare, doar pe perioada cât este la
activități uită de problemele cauzate de boală, nu poate accepta că este bolnav și că este o
boală incurabilă. În momentul când a aflat de cest centru a fost plăcut impresionat că există la
noi în oraș așa ceva și a acceptat să vină la activități mai mult la insistențele copiilor și a
soției. El știe că nu se va face bine și nimeni nu îl mai face sănătos.

A.S
A.A 62ANIANI
67 DE ANI

A.C
A.E A.T
R.V R.S
29 ANI 25 ANI
32 ANI 22ANI
35 ANI

Fig.5 GENOGRAMA

SERVICII
SOCIALE
FAMILIA
C.Z.P.H.A
Relații distante ------------- LĂRGITĂ

Relație apropia
Susținere VECINI A.A PRIETENI
Relație solidă 62 ANI

2 ANI

PERSONAL
MEDICAL

Fig.6 ECOMAPA

33
 STUDIU DE CAZ IV (vizualizați fig.7,8)
Nume: O.E.
Sex: Masculin
Vârsta: 40 de ani
Diagnostic: Tumoare malignă a rectului
Istoricul cazului:
Domnul O.E. este căsătorit, are un băieţel în vârstă de 7 ani, a lucrat la o societate
care monta geamuri termopan, este pensionat pe caz de boală. Acesta are probleme de
sănătate din luna august 2016. La aflarea diagnosticului acesta a fost foarte afectat de ceea ce
va urma dar şi de modul de viaţă, de alimentaţia la care trebuie să se adapteze, iar în present
urmează şedinţele de chimioterapie la Institutul Fundeni Bucureşti. Din discuţiile purtate cu
dânsul reiese că este o persoană deschisă, cooperantă, încearcă să accepte diagnosticul stabilit
de medic, beneficiază de sprijin afectiv şi emoţional din partea familiei şi a prietenilor.
Încearcă să ducă o viaţă normală, cu tot ce implică acestea (activităţi gospodăreşti, educaţia
copilului său, creşte păsări la ţară pentru consumul propriu, oferă sprijin unui cumnat care este
şi el bolnav). La sfârşitul lunii ianuarie 2018 a suferit o intervenţie chirurgicală în care urma
să îl readucă la normalitate, dar din cauza complicaţiilor apărute, a aflat că are metastaze
pătrunse şi la alte organe, doctorul a decis să nu îl mai pună în tranzit. Este foarte dezamăgit
că este foarte tânăr, are un copil mic care are mare nevoie de el. Acest gând îl macină nespus
de mult.
A solicitat ajutorul din partea specialiștilor deoarece nu reușea să conștientizeze și să nu își
mai pună întrebarea de ce eu? Ne-a mărturisit că de când vine la aceste activități organizate de
acest centru se simte mult mai bine, gândește pozitiv, se gândește să meargă să locuiască la
țară pentru a-și permite a crește păsări, să își facă un solar, să poată avea o alimentație
sănătoasă. Participarea la grupurile de sprijin l-au ”trezit la realitate” din spusele dânsului și
acum trăiește viața intens, merge cu fiul la cantonamente de karate, face mișcare, merge din
nou în concedii cu prietenii. Este o persoană mult mai optimistă, glumeață, trăiește viața cu
intensitate.

34
 O.I
O.E
40ANI 32ANI

O.A

Fig.7 GENOGRAMA

SERVICII FAMILIA
SOCIALE LĂRGITĂ
C.Z.P.H.A
Relații distante -------------
Relație apropia PRIETENI
Susținere VECINI A.A
Relație solidă 62 ANI

2 ANI

PERSONAL
MEDICAL

Fig.8 ECOMAPA

STUDIU DE CAZ V (vizualizați fig.9,10)

Numele: R.I.
Sex: Feminin
Vârsta: 63 de ani
Diagnostic: Tumoare maligna a creierului
Istoricul cazului:
Doamna Radu Ileana este căsătorită, din această căsătorie au rezultat 4 copii (2 fete și 2
băieți). Are o relație foarte bună cu copii cu toate că toți sunt stabiliți prin diferite țări în
străinătate. Relația cu soțul nu este una tocmai bună deoarece dânsul consumă băuturi

35
alcoolice și apar certurile. Este pensionară limită de vârstă. A lucrat ca țesător 13 ani după
care a făcut curs de lucrător comercial, a lucrat în comerț o perioadă de timp după care în luna
martie 2011 au apărut primele simptome, dureri de cap foarte tari, încețoșarea vederii. În 2015
a apărut prima recidivă la plămân, apoi anul următor a fost nevoită să se opereze la plămânul
drept, lobul superior. După o perioadă în care se simțea mai bine a apărut la sânul stâng ca un
nodul dureros a mers la medic și-a făcut investigațiile necesare (mamografie, ct) și s-a
constatat că și acolo erau noduli cancerigeni. În vara anului 2017 a mai avut parte de o
intervenție chirurgicală, i-a fost extirpat tot sânul stâng, de aici au început să apară problemele
din punct de vedere psihic și emoțional.
Boala a avut o evoluție foarte galopantă, tumorile cerebrale și-au făcut apariția. În urma ct-
ului au fost constatați 4 noduli în partea centrală a craniului. Situația este foarte complicată
pentru că la momentul actual doamna ne-a relatat că are făcute 3 anestezii totale, iar a 4 este
foarte riscantă. În urma consultării unui medic de specialitate s-a hotărât ca doamna să nu se
mai opereze pentru că avansarea bolii cu metastazele la ficat, la rinichi și insuficiența
respiratorie pe care i-au descoperit-o la ultima internare nu va mai rezista. Se vede că a fost o
persoană foarte puternică și-a luptat foarte mult pentru a putea merge mai departe. Doamna
ne-a mărturisit că nu este de foarte mult timp în acest centru dar perioada care s-a simțit bine a
participat la activități, la grupurile de sprijin care pe ea au ajutat-o foarte mult în
conștientizarea problemelor grave de sănătate , de a se pune pe primul plan și de a nu-i mai
păsa de ceea ce zice și ce face soțul.
La momentul actual doamna se afla la domiciliu starea de sănătate nu este una tocmai bună
dar beneficiază în continuare de consiliere socială la domiciliu din partea asistentului social al
centrului dar și de psiholog, ceea ce îi această perioadă doamnei R.I îi sunt benefice în a o
susține din punct de vedere psihosocial și emoțional

36
 R.E R.I

70 ANI 63 ANI

R.E
R.M R.I
32 ANI H.A
32 ANI 47 ANI
42 ANI
H.I

45 ANI

R.R
H.P
17 ANI
5 ANI
R.N R.M
35ANI
39 ANI

R.M R.L
2ANI 10 ANI

Fig.9 GENOGRAMA

BISERIC
SERVICII Ă
Relații distante ------------- SOCIALE
C.Z.P.H.A FAMILIA
Relație apropiată
LĂRGITĂ
Conexiune spirituală N.M
Susținere VECINI 72 ANI
PRIETENI
Relație solidă 2 ANI

Fig.10 ECOMAPA
PERSONAL
MEDICAL

37
 III.6 Analiza studiilor de caz
În cercetarea de față am realizat 5 studii de caz prin intermediul metodelor și tehnicilor
prezentate anterior( ghidul de interviu și respectiv observația individuală a fiecărui beneficiar
în parte).
Am aplicat aceste metode și tehnici pe un grup de bolnavi diagnosticați cu tipuri diferite
de cancer. Media de vârsta este de 40-72 de ani, provin din mediul urban, sunt beneficiari ai
Centrului de Zi pentru Persoane Adulte cu Handicap ”Pentru Voi” din cadrul Direcției de
Asistență Socială și Protecția Copilului Galați.
Din analiza datelor am constatat că în urma diagnosticării fiecăruia dintre beneficiari viața
li s-a schimbat radical și nu în bine, deoarece au urmat intervenții chirurgicale, la unii
chimioterapia, radioterapia, procedurile care sunt respectate printr-un protocol bine stabilit.
Impactul aflării diagnosticului a șocat pe majoritatea beneficiarilor, refuzul că nu este
adevărat și-a pus amprenta la câteva secunde după primirea informației. Acceptarea
diagnosticului de către persoanele în cauză este foarte greu de pronunțat, acceptarea lipsei
unui organ ( sânul), schimbarea funcțiilor tranzitului (stomă) . Ajutorul din partea familiei se
regăsește în 3 cazuri din 5, o importanță majoră o are ajutorul din partea familiei pentru
îmbunătăţirea calităţii vieţii, înţelegerea, acceptarea stării de boală, reducerea stresului
provocat de această boală, dar şi modalităţi de comunicare cu cei din jur chiar şi în societate.
Prin analiza datelor am constatat că bolnavii care beneficiază ce aceste servicii care sunt
furnizate de Centrul de Zi pentru Persoane Adulte cu Handicap ”Pentru Voi” sunt mulțumiți
de aceste servicii, participă cu plăcere la întâlnire grupurilor de sprijin, dar și la alte activități
desfășurat în cadrul centrului. Personalul special oferă sprijin suportiv, emoțional, dar și
informații car le sunt benefice bolnavilor.
Beneficiarii au apelat la aceste servicii ale centrului deoarece se aflau în situații în care
nu găseau soluții și nu puteau identifica resursele necesare de care au nevoie, în vederea creșterii
calității vieții și a optimizării dorinței de a continua lupta cu boala. Din argumentările beneficiarilor
Centrul de Zi pentru Persoane cu Handicap Adulte “Pentru Voi” este locul în care ei își pot
exprima emoțiile, trăirile, temerile și dorințele, aici se creează legături între beneficiari,
oferindu-le posibilitatea de a învăța unii din experiența altora.

38
 Concluzii și recomandări

Se poate spune că în ziua de astăzi acest diagnostic cancer, este răspândit pe tot globul,
unii reuşesc cât de cât să îşi revină din acesta, dar alţii nu. Contează foarte mult să fii sprijin
din toate punctele de vedere, de familie, prieteni, medic curant, psiholog, pentru a nu ceda
psihic, contează să gândească pozitiv şi să trăiască împăcaţi cu ideea diagnosticului. Dorinţă
de a trăi, ne a învinge cancerul. Sunt şi persoane care trăiesc ani de zile cu un cancer care nu
poate fi eradicat, dar a cărui evoluţie este oprită sau cel puţin “ frânată” sufficient de mult
pentru a fi îndepărtat orice pericol pe termen mediu.
Cancerul de sân este unul dintre cele mai îngrozitoare cuvinte, este asociat cu o moarte
înceată și înfricoșătoare. Bolnavii ar trebui să fie implicați în propriul tratament , unii pacienți
rămân pasivi și se mulțumesc că urmează tot ce le sugerează doctorul, fără alte întrebări.
Aceștia sunt în cel mai mare pericol, deoarece încearcă să-și croiască un drum pe un teren
primejdios. În fața diagnosticului de cancer la sân, fiecare persoană răspunde diferit, având
mecanismele proprii de a întâmpina criza. Anxietatea este o reacție obișnuită în fața unei boli
serioase și în fața unei situații stresante, cu perspectiva procedurilor terapeutice.
1. Chiar dacă simțiți că boala vă mistuie totul în viață mai devreme sau mai târziu, veți
constata că, indiferent de stadiu, ea va deveni o parte a istoriei vieții și ca alte crize din trecut
„nu va lua soarele de pe cer”.
2. Căutați să cooperați cu factorii de sănătate, respectarea legilor sănătății va avea efecte
bune, indiferent de stadiul bolii. Apa, aerul, soarele, activitatea fizică și alimentația sănătoasă
influențează sistemul imunitar,consumați zilnic 4-6 pahare de apă și respectați cu strictețe
orele de somn.
3. Făceți-vă planuri zi de zi, planuri noi, pe care să le și urmați.
4. Chiar dacă, din cauza bolii, nu vă mai exercitați profesia, căutați să fiți mereu activi, să
aveți mereu o preocupare care să vă dea satisfacție, citiți mult, participați la concerte,
conferințe, vizitați expoziții.
5. Mențineți cât mai multe relații sociale, lucrurile materiale își pierd în timp importanța,
în schimb, legăturile interumane sunt de o valoare inestimabilă.
Există o dovadă inexplicabilă că pacienții care suferă de cancer de sân și sunt bine hrăniți
trăiesc mai mult decât cei care nu se hrănesc corespunzător. Numeroase studii epidemiologice
au arătat că persoanele care mănâncă multe fructe și legume fac cancer într-o proporție mai
mică decât cele care mănâncă puține sau chiar deloc. Stimularea sistemului nostru imunitar
este esențial în lupta împotriva cancerului. Aceasta nu se referă doar la utilizarea unor

39
imunostimulanți speciali, ci la îmbunătățirea alimentației, astfel încât să ne putem păstra
intacte celulele imune de care avem nevoie.
Chimioterapia, operațiile și radioterapia sunt inhibitori puternici ai imunității, care permit
celulei canceroase să se dezvolte rapid, să invadeze țesuturile din jur și apoi să metastazeze
întregul corp. Pacienții trebuie să știe că dacă respectă unele principii nutriționale se poate
evita slăbirea și scăderea imunității. Aceste principii nutriționale includ asigurarea unei diete
bogate în vitamine,minerale, un regim alimentar bogat în fructe și legume, în mare parte
legume. La fel de importantă este și o alimentație care să nu conțină grăsimi de tip omega-6 și
zahărul, sau substanțele nutritive care stimulează cancerul, precum meteonina, fierul și cuprul.
Ne dorim ca sistemul imunitar să funcționeze la capacitate maximă, trebuie folosit și
combinat atent suplimentele, în plus nu trebuie să se depășească dozele recomandate, o doză
mare poate cauza. Cancerul este o boală prea complexă pentru ca unele sugestii să se
potrivească tuturor, organismul diferă de la om la om. Totuși putem învăța unii de la alții.
Lucrul cel mai important nu este să urmați punctele enumerate, ci să le elaborați pe ale
dumneavoastră, recunoscând că fiecare zi este o ocazie care trebuie folosită.

40
 BIBLIOGRAFIE

 Bulgaru M., Dilion M., 2000, Concepte fundamental ale asistenței sociale (note de
curs), USM, Chișinău ;
 Chelcea Septimiu, Iluț Petre (coord), 2003, Enciclopedie de psihosociologie,
Editura: Economică, București;
 Chelcea Septimiu, 1996, Cunoașterea vieții sociale- chestionar și interviul în
ancheta socială, Editura. I.N.I, București;
 Hulda Regehr Clark, Vindecarea tuturor formelor de cancer, Editura Excalibu;
 Krogsrud Miley Karla , Omelia Michael, DuBois Brenda, 2006, Practica asistenței
sociale, Editura Polirom, Iași;
 Mărginean Ioan, 2000, Proiectarea cercetării sociologice, Editura Polirom, Iași
 Neamțu George, 2016, Enciclopedia asistenței sociale, Editura Polirom, Iași;
 Palade Radu Șerban, Vasile Dănuț , 2001, Forme clinice particulare ale cancerului
de sân, Editura BIC ALL, București;
 Rădulescu Emil, 2010, Cancerul mamar și stilul de viață editura a 3 a, Casa de
Editură Viață și Sănătate, București;
 Russell L. Blaylock, 2015, Strategii naturiste împotriva cancerului, Editura Litera;
Legislație:
 legea 448/2006 formă actualizată la data de 08-ian-2019
Site-uri:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer#Tipuri_de_cancer_dup%C4%83_localizare
accesat 07.02.2020 ora 18:45
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer#Cauze accesat 07.02.2020 ora 18:50
https://www.cdt-babes.ro/articole/cancerul-tumori-maligne.php accesat 15.02.2020 ora 19:00
www.mymed.ro/cancerul-de-sân-cancerul-mamar.html accesat 15.02.2020 ora 20:00
https://dealecasei.wordpress.com/2011/04/05/relatia-asistent-medical-pacient/
accesat 22.02.2020 ora 14:36
http://sănătate.bzi.ro/totul-despre-cancerul-la-sân-simptome-stadii-și-tratament-1826
accesat 22.02.2020 ora 14:50
http://www.pacientcancer.ro/documente/ghid-de-organizare-si-functionare-a-grupului-de-
sprijin.pdf accesat 22.02.2020 ora 17:00

Anexa 1

41
 INTERVIU
1. Când ați descoperit că e ceva în neregulă cu corpul dumneavoastră /sânul ?
2. În momentul când ați fost diagnosticat/ă erați în compania unui membru al familiei?
3. Ați fost susținut/ă de familie?
4. După ce ați fost sfătuit/ă să faceți?
5. Cum v-ați simțit în momentul când ați fost diagnosticat/ă cu cancer?
6. Cum ați suportat intervenția?
7. Prin ce stări ați trecut din punct de vedere emoțional?
8. Ați avut încredere că totul va fi bine?
9. Cum v-ați simțit în momentul când v-ați trezit fără o parte din sân/ cu stomă?
10. Ce sfat le puteți da femeilor/bărbaților?
11. Sunteți mulțumit/ă de personalul medical și de personalul calificat al centrului?
12. Când ați aflat de acest centru care oferă servicii sociale? Cum a-ți reacționat?
13. De când frecventați activitățile a-ți observat o schimbare în bine la dumneavoastră?
14. Sunteți mulțumit/ă de serviciile acordate de centrul?
15. Ați recomanda unei persoane care este în situație similară ca a dumneavoastră acest
centru?

42
 Anexa 2
Legea 448/2006 formă actualizată la data de 08-ian-2019
Art. 6 Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:
a)ocrotirea sănătăţii - prevenire, tratament şi recuperare;
b)educaţie şi formare profesională;
c)ocuparea şi adaptarea locului de muncă, orientare şi reconversie profesională;
d)asistenţă socială, respectiv servicii sociale şi prestaţii sociale;
e)locuinţă, amenajarea mediului de viaţă personal ambiant, transport, acces la mediul fizic,
informaţional şi comunicaţional;
f)petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism;
g)asistenţă juridică; h)facilităţi fiscale;
i)evaluare şi reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către
membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.
Art. 7
(1)Promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal,
autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu
handicap şi, în subsidiar, respectiv complementar, autorităţilor administraţiei publice
centrale, societăţii civile şi familie sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap.
(2)În baza principiului egalizării şanselor, autorităţile publice competente au obligaţia să
asigure resursele financiare necesare şi să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu
handicap să aibă acces nemijlocit şi neîngrădit la servicii.
(3) Legitimaţia acordată persoanelor cu handicap este eliberată de direcţiile generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, costurile fiind suportate din bugetele acestora, şi este valabilă şi recunoscută pe
întreg teritoriul ţării.
(4) Modelul legitimaţiei este aprobat prin ordin al ministrului muncii şi justiţiei sociale.
Art. 8
(1) Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi şi celelalte autorităţi publice
centrale şi locale au obligaţia să asigure, potrivit prezentei legi, condiţiile necesare pentru
integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap.
(2) Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi elaborează politici şi asigură
monitorizarea şi controlul respectării drepturilor persoanelor cu handicap.
(3)În vederea realizării dispoziţiilor prevăzute la alin. (2), Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Dizabilităţi poate încheia parteneriate cu organizaţii neguvernamentale ale

43
persoanelor cu handicap, care reprezintă interesele acestora sau care desfăşoară activităţi în
domeniul promovării şi apărării drepturilor omului.
SECŢIUNEA 1: Sănătate şi recuperare
Art. 9
(1) Pentru protecţia sănătăţii fizice şi mentale a persoanelor cu handicap, autorităţile
publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a)să includă nevoile persoanelor cu handicap şi ale familiilor acestora în toate politicile,
strategiile şi programele de dezvoltare regională, judeţeană sau locală, precum şi în
programele guvernamentalele ocrotire a sănătăţii;
b)să creeze condiţii de disponibilitate, respectiv de transport, infrastructură, reţele de
comunicare, a serviciilor medicale şi sociomedicale;
c)să înfiinţeze şi să susţină centre de reabilitare specializate pe tipuri de handicap; d)să
creeze condiţii pentru asigurarea tehnologiei asistive şi de acces;
e)să dezvolte programe de prevenire a apariţiei handicapului;
f)să sprijine accesul la tratamentul balnear şi de recuperare;
g)să includă şi să recunoască sportul ca mijloc de recuperare, dezvoltând programe
specifice.
(2) Persoanele cu handicap, familiile acestora sau reprezentanţii lor legali au dreptul la
toate informaţiile referitoare la diagnosticul medical şi de recuperare/reabilitare, la
serviciile şi programele disponibile, în toate stadiile acestora, precum şi la drepturile şi
obligaţiile în domeniu.
Art. 10
Persoanele cu handicap beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv de
medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile stabilite prin contractul-
cadru.
Art. 11
(1)În vederea asigurării asistenţei de recuperare/reabilitare, persoanele cu handicap au
dreptul la:
a)dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu, conform listei şi în condiţiile prevăzute în
Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului
asigurărilor sociale de sănătate şi a normelor sale de aplicare;
b)servicii gratuite de cazare şi masă şi pentru însoţitorul copilului cu handicap grav sau
accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în unităţile sanitare cu paturi,

44
sanatorii şi staţiuni balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului
specialist, asigurate de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, conform
Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate;
c)un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an, pe baza programului individual de
reabilitare şi integrare socială şi a recomandării medicului de familie sau a medicului
specialist.
(2)În termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentaţiei de către persoana
cu handicap sau reprezentantul legal al acesteia, casele de asigurări de sănătate au obligaţia
să emită decizia ori aprobarea de plată pentru fiecare dispozitiv medical sau tip de
dispozitiv medical acordat persoanelor cu handicap.
(3)Contravaloarea preţului de referinţă pentru produsele prevăzute la alin. (1) lit. a) se
suportă integral din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, prin casa de
asigurări de sănătate de care aparţine asiguratul.
(4)Numărul biletelor de tratament balnear gratuit care se acordă adulţilor cu handicap se
stabileşte proporţional cu numărul potenţialilor beneficiari faţă de numărul total al biletelor
de tratament balnear gratuit stabilite prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de
stat.
SECŢIUNEA 3
Locuinţă

Art. 20
(1)În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obţinerea unei locuinţe,
autorităţile publice au obligaţia să ia măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate
pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuinţelor care aparţin domeniului public al
statului ori unităţilor administrativ teritoriale ale acestuia.
(2) Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi: a)acordarea unei
camere de locuit, suplimentar faţă de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe
baza contractelor de închiriere pentru locuinţele care aparţin domeniului public sau privat
al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia; b)scutirea de la plata chiriei
pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe deţinute de stat sau de unităţile
administrativ-teritoriale ale acestuia şi care sunt în folosinţa acestor persoane.
(3) Beneficiază de prevederile alin. (2) şi familia sau reprezentantul legal pe perioada în
care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav.

45
(4) Beneficiază de prevederile alin. (2) lit. b) şi adultul cu handicap accentuat.
Art. 23
(1) Persoanele cu handicap grav şi accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la
transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) şi următoarele persoane:
a)însoţitorii persoanelor cu handicap grav, în prezenţa acestora;
b)însoţitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezenţa acestora;
c)însoţitorii adulţilor cu handicap auditiv şi mintal accentuat, în prezenţa acestora, pe baza
anchetei sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat
al primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap;
d)asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav;
e)asistenţii personali profesionişti ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat.
(3) Legitimaţia pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă
este valabilă pe întregul teritoriu al ţării, fiind recunoscută de toate regiile de transport
local, şi este eliberată de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, costurile fiind suportate
din bugetele judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(4) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (1) şi (2) se asigură din bugetele locale.
(5) Modalitatea de acordare a gratuităţii şi cuantumul acesteia se stabilesc prin hotărâre a
consiliilor locale.
Art. 24
(1) Persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la
alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de
rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii
dus-întors calendaristic sau pe cu an.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) şi următoarele persoane:
a)însoţitorii persoanelor cu handicap grav, numai în prezenţa acestora;
b)asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav.
(3) Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la
alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de
rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6
călătorii dus-întors pe an calendaristic.
(4) Beneficiază de prevederile alin. (3) şi însoţitorii copiilor cu handicap accentuat, numai
în prezenţa acestora.

46
 SECŢIUNEA 7: Facilităţi
Art. 27
(1)Persoanele adulte cu handicap grav sau accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă
se suportă din bugetul de stat, prin transferuri de la bugetul Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Dizabilităţi la bugetele direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor în baza unui contract privind
angajamentul de plată a dobânzii pentru achiziţionarea unui singur autovehicul şi pentru
adaptarea unei locuinţe conform nevoilor individuale de acces, cu condiţia plăţii la
scadenţă a ratelor creditului, dar şi cu condiţia ca valoarea creditului să nu depăşească
10.000 de euro, iar returnarea creditului să nu depăşească 10 ani. În cazul achiziţionării de
autovehicule adaptate special pentru transportul persoanelor cu handicap netransferabile,
dependente de scaunul cu rotile, valoarea creditului nu poate depăşi 20.000 de euro,
perioada de rambursare fiind de 15 ani.
(1.1 )Persoanele care au contractat un credit în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi cărora, în
urma reevaluării, li s-a schimbat încadrarea în gradul de handicap beneficiază în continuare
de aceleaşi condiţii de rambursare până la achitarea creditului.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) şi familia sau persoana care are în îngrijire cel puţin
un copil cu handicap grav ori accentuat.
(3) Metodologia de preluare de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti a contractelor
privind angajamentul de plată a dobânzii încheiate de Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Dizabilităţi şi de asigurare a transferurilor financiare se aprobă prin ordin al
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi.
Art. 28
(1) Persoanele cu handicap, precum şi însoţitorii sau, după caz, asistenţii personali ai
acestora, deţinători de autoturisme, beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a
reţelelor de drumuri naţionale, prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind
aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din
România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
(2) Scutirea prevăzută la alin. (1) se aplică pentru un singur autoturism deţinut de fiecare
din persoanele îndreptăţite potrivit prevederilor alin. (1).

47
 CAPITOLUL III: Servicii şi prestaţii sociale
SECŢIUNEA 1: Servicii sociale
Art. 31
(1) Dreptul la asistenţă socială sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau din
oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se înregistrează la autoritatea
administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa
persoana cu handicap.
(3) Cererea şi actele doveditoare se depun spre înregistrare de persoana cu handicap,
familia sa, reprezentantul legal, asistentul personal, asistentul personal profesionist sau
organizaţia neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap.
(4)În vederea asigurării serviciilor sociale necesare persoanelor cu handicap, autorităţile
publice au obligaţia să ia următoarele măsuri speciale:
a)să creeze condiţii de acces pentru toate tipurile de servicii corespunzătoare nevoilor
individuale ale persoanelor cu handicap;
b)să iniţieze, să susţină şi să dezvolte servicii sociale centrate pe persoana cu handicap, în
colaborare sau în parteneriat cu persoane juridice, publice ori private;
c)să asigure ponderea personalului de specialitate angajat în sistemul de protecţie a
persoanelor cu handicap în raport cu tipurile de servicii sociale: asistenţi sociali, psihologi,
instructori de ergoterapie, kinetoterapeuţi, pedagogi de recuperare, logopezi,
psihopedagogi, cadre didactice de sprijin, educatori specializaţi, medici psihiatri, medici
dentişti, infirmieri; d)să implice în activităţile de îngrijire, reabilitare şi integrare a
persoanei cu handicap familia acesteia;
e)să asigure instruirea în problematica specifică a persoanei cu handicap a personalului
care îşi desfăşoară activitatea în sistemul de protecţie a persoanelor cu handicap, inclusiv a
asistenţilor personali şi a asistenţilor personali profesionişti;
f)să dezvolte şi să sprijine programe de colaborare între părinţi şi specialişti în domeniul
handicapului, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private;
g)să înfiinţeze şi să susţină sistemul bazat pe managementul de caz în protecţia persoanei
cu handicap;
h)să încurajeze şi să susţină activităţile de voluntariat;
i)să asigure asistenţă şi îngrijire sociomedicală la domiciliul persoanei cu handicap.

48
Art. 32
(1)Persoanele adulte cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate:
a)la domiciliu;
b)în comunitate;
c)în centre de zi şi centre rezidenţiale, publice sau private.
(2)Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate şi adaptate conform
nevoilor individuale ale persoanei.
Art. 33
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza, administra şi
finanţa servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în condiţiile legii.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta servicii sociale cu furnizori de
servicii sociale de drept privat, acreditaţi, în condiţiile legii.
(3) Costul serviciului social contractat nu poate depăşi costul avut de serviciul respectiv la
data contractării sau costul mediu al funcţionării serviciului la data înfiinţării, în cazul unui
serviciu nou.
(4) Modalitatea de contractare va fi stabilită prin normele metodologice3 ) de aplicare a
prevederilor prezentei legi.
Art. 34
(1) Serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu handicap se află în coordonarea
metodologică a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi.
(2) Evaluarea, monitorizarea şi controlul privind respectarea standardelor minime de
calitate sunt în competenţa Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, precum şi a
agenţiilor judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti.
(3)În realizarea activităţilor de coordonare metodologică, personalul Autorităţii Naţionale
pentru Persoanele cu Dizabilităţi are acces în spaţiile care au legătură cu furnizarea de
servicii sociale, la date şi informaţii legate de persoanele cu handicap beneficiare ale
serviciului respectiv.
SECŢIUNEA 2: Asistentul personal
Art. 35
(1) Persoana adultă cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării
sociopsihomedicale.
Art. 36

49
(1) Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcţia de asistent personal
persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)are vârsta minimă de 18 ani împliniţi;
b)nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu
exercitarea ocupaţiei de asistent personal;
c)are capacitate deplină de exerciţiu;
d)are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie sau pe baza unui
examen medical de specialitate;
e)a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu, cu excepţia rudelor şi
afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum şi cu
excepţia soţului sau soţiei, după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului
social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana care urmează să îndeplinească funcţia de asistent
personal, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi poate aproba derogarea
de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul altor persoane.
(2) Nu pot deţine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiază de concediu
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de
până la 7 ani.
Art. 37
(1) Pe perioada îngrijirii şi protecţiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului
individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi:
a)salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice;
b)program de lucru care să nu depăşească în medie 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână;
c)concediu anual de odihnă, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile personalului încadrat în
instituţii publice;
d)transport urban gratuit, în condiţiile prevăzute la art. 23;
e)transport interurban, în condiţiile prevăzute la art. 24.
(2) Pe perioada absenţei temporare a asistentului personal, angajatorul are obligaţia de a
asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal.
(3)În situaţia în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal,
persoanei cu handicap grav i se acordă indemnizaţia prevăzută la art. 43 alin. (1) sau
găzduirea într-un centru de tip respiro.
Art. 38

50
Asistentul personal are următoarele obligaţii principale:
a)să participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de angajator;
b)să semneze un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncă, prin care
îşi asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap
grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
c)să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activităţile şi serviciile prevăzute în
contractul individual de muncă, în fişa postului şi în planul de recuperare pentru copilul cu
handicap grav, respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap
grav;
d)să trateze cu respect, bună-credinţă şi înţelegere persoana cu handicap grav şi să nu
abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
e)să comunice direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea
la cunoştinţă, orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu
handicap grav şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Art. 39
(1) Contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localităţii
de domiciliu sau reşedinţă a persoanei cu handicap grav, după caz, în termen de maximum
30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Contractul individual de muncă se întocmeşte în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare
parte contractantă, iar cel de-al treilea exemplar se transmite direcţiilor generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, în termen de 5 zile de la încheierea acestuia.
(3) Modalităţile şi condiţiile de încheiere, modificare şi încetare a contractului individual
de muncă al asistentului personal se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul
muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Contractul individual de muncă al asistentului personal încetează de drept în cazul
decesului persoanei cu handicap grav.
CAPITOLUL VI: Încadrarea în grad de handicap
Art. 85
(1)Persoanele cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute la art. 6 pe baza încadrării în
grad de handicap, în raport cu gradul de handicap.
(3)Încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap se face de comisia de
evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare comisie de evaluare.

51
 (4) Comisia de evaluare este organ de specialitate al consiliului judeţean, după caz, al
consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia
încadrării persoanelor adulte în grad şi tip de handicap şi are următoarea componenţă:
a)preşedinte - un medic de specialitate expertiză medicală a capacităţii de muncă, medicină
internă, medicină de familie sau un medic de medicină generală, absolvent de cursuri de
management în domeniul sociomedical;
b)un medic de specialitate expertiză medicală a capacităţii de muncă, medicină de familie
sau un medic de medicină generală, propus de direcţia de sănătate publică judeţeană,
respectiv a municipiului Bucureşti;
c)un reprezentant desemnat de organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în
beneficiul persoanelor cu handicap;
d)un psiholog;
e)un asistent social
(5) Componenţa nominală a comisiilor de evaluare se aprobă prin hotărâre de către
consiliile judeţene sau, după caz, locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu avizul
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi.
(6) Preşedintele comisiei de evaluare, fără a fi funcţionar public, face parte din structura de
personal a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv a
sectorului municipiului Bucureşti.
(7) Membrii comisiilor de evaluare, inclusiv preşedintele, au dreptul la o indemnizaţie de
şedinţă, echivalentă cu 1% din indemnizaţia preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a
primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti. Plata indemnizaţiei se suportă din bugetele
consiliilor judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(8) Preşedintele şi membrii comisiei de evaluare nu fac parte din Serviciul de evaluare
complexă.
(9) Activitatea de secretariat a comisiilor de evaluare este asigurată de personal care face
parte din structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din
subordinea consiliilor judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(10) Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad şi tip de
handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al
ministrului sănătăţii.
Art. 86
(1) Gradele de handicap sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav.

52
(2) Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic,
HIV/SIDA, asociat, boli rare.

Art. 861
(1) Comisia pentru protecţia copilului stabileşte încadrarea copiilor cu dizabilităţi în grad
de handicap şi eliberează certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap.
Art. 87
(1)Comisia de evaluare are următoarele atribuţii principale:
a)stabileşte încadrarea în grad şi tip de handicap şi perioada de valabilitate a certificatului,
după caz, data ivirii handicapului, orientarea profesională a adultului cu handicap, pe baza
raportului de evaluare complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă;
b)stabileşte măsurile de protecţie a adultului cu handicap, în condiţiile legii;
c)revocă sau înlocuieşte măsura de protecţie stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările
care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
d)soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;
e)informează adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la măsurile
de protecţie stabilite şi obligaţiile ce le revin;
f)promovează drepturile persoanelor cu handicap în toate activităţile pe care le întreprinde.
(1.1 )Pentru persoanele cu handicap a căror afecţiune a generat deficienţe funcţionale şi/sau
structural-anatomice într-un stadiu ireversibil şi care nu pot urma programe de recuperare,
Comisia de evaluare va stabili un termen permanent de valabilitate a certificatului fără a fi
necesară prezentarea acestora la reevaluările periodice.
(2) Comisia de evaluare îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.
(3) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei de evaluare se reglementează prin
hotărâre a Guvernului.
(4)Încadrarea sau respingerea încadrării în grad şi tip de handicap se atestă prin certificat
emis de către comisiile de evaluare. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.
(5) Certificatele emise potrivit prevederilor alin. (4) pot fi contestate de titularii acestora, în
termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la instanţa de contencios
administrativ competentă, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa
judiciară de timbru.
(6) Activitatea comisiilor de evaluare este coordonată metodologic de Autoritatea
Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi.

53
Art. 88 În vederea exercitării atribuţiilor ce revin comisiei de evaluare, se înfiinţează
serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap, în cadrul direcţiilor
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
Art. 89
(1) Odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap, comisia de
evaluare are obligaţia de a elabora programul individual de reabilitare şi integrare
socială a adultului cu handicap.
(2) Pentru elaborarea programului individual de reabilitare şi integrare socială, comisia
de evaluare va colabora cu persoana cu handicap sau cu reprezentantul legal al acesteia.
(3)Certificatul prevăzut la alin. (1) dă dreptul adultului cu handicap de a beneficia de
dispoziţiile prevăzute de lege pentru gradul de handicap respectiv.
(4)Programul individual de reabilitare şi integrare socială prevăzut la ali. 1) se
întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a
prevederilor prezentei legi.
Art. 901
(1)În structura Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi funcţionează
Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în
continuare Comisia superioară, cu activitate de coordonare metodologică şi
monitorizare a activităţii de evaluare şi încadrare în grad şi tip de handicap.
(2)Comisia superioară are următoarea componenţă:
a)un membru, medic de specialitate expertiză medicală a capacităţii de muncă sau
medicină fizică şi de reabilitare sau un medic de medicină generală şi cu experienţă în
dizabilitate;
b)un membru licenţiat în asistenţă socială şi cu experienţă în dizabilitate;
c)un membru licenţiat în psihologie şi cu experienţă în dizabilitate;
d)un membru licenţiat în ştiinţe juridice şi cu experienţă în dizabilitate.
(3)Componenţa nominală a Comisiei superioare se aprobă prin decizie a preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi. Preşedintele Comisiei superioare
este numit, prin aceeaşi decizie, dintre membrii menţionaţi la alin. (2).
(4)Activitatea de secretariat a Comisiei superioare se asigură de personal din structura
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi.
(5)Preşedintele şi membrii Comisiei superioare au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă,
echivalentă cu până la 5% din indemnizaţia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru

54
Persoanele cu Dizabilităţi. Cuantumul lunar brut al indemnizaţiilor de şedinţă, pentru
fiecare membru al Comisiei superioare, nu poate depăşi 35% din indemnizaţia
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi şi se acordă
proporţional cu numărul de şedinţe la care a participat în luna respectivă.
(6)În situaţii justificate, în funcţie de volumul şi specificul activităţii, componenţa
Comisiei superioare poate fi suplimentată cu maximum 3 membri, de alte specialităţi
decât cele menţionate la alin. (2), cu încadrarea în fondurile bugetare alocate cu această
destinaţie. (7)În cazul în care membrii şi/sau preşedintele Comisiei superioare se
deplasează în interesul serviciului, în ţară ori în străinătate, pot beneficia de drepturile
de delegare prevăzute de legislaţia în vigoare pentru personalul din sectorul bugetar, în
limita bugetului aprobat.
Art. 901
(1) Principalele atribuţii ale Comisiei superioare sunt:
(2) a)asigură coordonarea metodologică şi monitorizarea activităţii de evaluare şi
încadrare în grad şi tip de handicap;
b)elaborează, modifică şi/sau completează Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora
se stabileşte încadrarea în grad şi tip de handicap a persoanelor adulte, aprobate prin
ordin al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului sănătăţii, la propunerea
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi.
c)stabileşte prin decizie reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, în următoarele
situaţii:
1. ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acţiuni
de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale;
2. ca urmare a autosesizării
(2)În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), Comisia superioară emite decizii
după cum urmează:
a)de reevaluare, în condiţiile alin. (1) lit.
b)de încadrare/neîncadrare în grad şi tip de handicap, în urma reevaluării dispuse în
condiţiile alin. (1) lit.
(3) Modelul deciziilor prevăzute la alin. (2) se aprobă prin regulamentul de organizare
şi funcţionare al Comisiei superioare, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei
şi protecţiei sociale. Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secţia de
contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului

55
administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererile adresate
instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbre.
(1)Decizia de reevaluare emisă de Comisia superioară în condiţiile art. 902 alin. (1) lit.
c) cuprinde recomandări cu privire la conţinutul dosarului de evaluare complexă şi va fi
transmisă direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din raza de
domiciliu a persoanei, în vederea efectuării reevaluării de către serviciul de evaluare
complexă.
(2) Reevaluarea persoanei se va realiza în termen de 60 de zile lucrătoare de la data
înregistrării deciziei de reevaluare la direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului.
(3)În cazul în care persoana supusă reevaluării nu se prezintă la a doua convocare a
serviciului de evaluare complexă, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului dispune, prin act administrativ, suspendarea dreptului de asistenţă
socială sub formă de prestaţii sociale.
(4)Procesul de reevaluare prevăzut la alin. (2) se desfăşoară în prezenţa unui
reprezentant din structura de specialitate a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale, care va elabora un referat ce va fi înaintat Comisiei superioare împreună cu
dosarul completat şi raportul de reevaluare complexă elaborat de serviciul de evaluare
complexă.
(5)În cazul în care persoana nu se prezintă la reevaluare în termenul prevăzut la alin.
(2), în baza raportului de reevaluare al serviciului de evaluare complexă însoţit de
referatul reprezentantului structurii de specialitate a ministerului, Comisia superioară
emite decizie de neîncadrare în grad şi tip de handicap.
(6)În baza raportului şi a referatului prevăzute la alin. (4), Comisia superioară emite
decizia de încadrare/neîncadrare în grad şi tip de handicap.
(7)Punerea în executare a deciziilor emise de Comisia superioară se face de către direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. formă actualizată la data de 08-ian-
2019.

56