CONSILIERE EDUCATIONALA.

CONSILIEREPSIHOLOGICA. PSIHOTERAPIE

In sens larg, consilierea reprezinta o actiune

complexa prin care “se urmareste sugerarea modului de
a proceda sau a modului de comportare ce trebuie sa fie
adoptat intr-o situatie data sau, in general, in viata si
activitatea cotidiana”. (13, p.25). Consilierea este o
relatie guvernata de principii, caracterizata de aplicarea
uneia sau mai multor teorii psihologice si a unui set
recognoscibil de deprinderi de comunicare la
preocuparile intime ale subiectului (clientului), la
problemele si aspiratiile sale.
Asociatia Britanica pentru Consiliere (1985)
considera ca oamenii se angajeaza intr-o activitate de
consigliere atunci cand “o persoana ce ocupa in mod
obisnuit sau temporar rolul de consilier ofera sau este
de accord in mod explicit sa ofere timp, atentie si
respect unei alte persone aflate temporar in rolul de
client.”
Consilierea este atat o activitate distincta, realizata
de oameni care vor sa ocupe rolurile de consilier si de
client, cat si o profesiune emergent acesteia. Ea este
vazuta ca un serviciu adus oamenilor aflati intr-o stare
de stres sau intr-un anumit grad de confuzie, care
doresc sa discute si sa rezolve aceste probleme intr-o
relatie mult mai disciplinata si mai confidentiala decat
prietenia si, poate, mai putin stigmatizanta decat relatia
oferita in cadrele traditionale medicale si psihiatrice.
Consilierea se bazeaza pe persuasiune si pe
respectarea libertatii de optiune a celui consiliat.
 Consilierea este un process complex ce cuprinde o
arie foarte larga de interventii care impun o pregatire
profesionala de specialitate. Mai specific, termenul de
conliere descrie relatia interumana de ajutor dintre o
persoana specializata, consilierul, si o alta persoana
care solicita asistenta de specialitate, clientul (Egan,
1990). Relatia dintre consilier si persoana consiliata este
una de alianta, de participare si colaborare reciproca
(Ivey, 1994).
Exista mai multe tipuri de consiliere, deşi formele
prezentate mai jos nu se exclud una pe alta. De
exemplu, consilierea educaţională presupune elemente
de consiliere vocaţională, suportivă, de dezvoltare
personală sau informaţională. Ce este important de
reţinut în acest context este faptul că profesorul de
şcoală abilitat pentru consiliere educaţională nu are
competenţe în ceea ce numim consiliere de criză şi
consiliere pastorală. Cel din urmă tip de consiliere este
procesul de asistare psihologică realizat de către preot
în comunitatea sa religioasă. Consilierea de criză
reprezintă un domeniu de intervenţie ce ţine strict de
competenţa psihologului. Acest domeniu implică
cunoştinţe, metode şi tehnici de intervenţie de
specialitate. Un pedagog, un psihopedagog, un asistent
social sau sociolog, cu atât mai puţin un profesor, nu
posedă competenţele şi expertiza necesară unor astfel
de intervenţii. A încerca să asistăm ca şi profesor-
consilier si să remediem posibile situaţii de criză
psihologică ale unor elevi (ex. stări depresive sau de
anxietate, ideaţie suicidară, reacţii de doliu,
comportamente compulsive sau obsesive, consum de
droguri sau dependenţa de alcool), este deosebit de
riscant. Totodată, vom priva astfel persoana în cauză de
dreptul şi şansa de a beneficia de un tratament
psihologic şi medical de specialitate. De asemenea,
profesorul-consilier nu are ca obiectiv şi competenţă
evaluarea psihologică a elevului. Utilizarea testelor
psihologice (cum sunt cele pentru evaluarea nivelului de
inteligenţă, a formelor de inteligenţă, testele proiective,
alte teste de personalitate), deşi poate apărea ca o
activitate uşor de realizat, presupune vaste cunoştinţe
de psihodiagnostic. Rezultatul în sine la un test,
exprimat numeric, poate să nu aibă absolut nici o
relevanţă dacă este rupt de un context anume.
Interpretarea calitativă a multiplelor valenţe şi relaţii pe
care le implică orice rezultat la un test poate fi realizată
doar de către psiholog. în caz contrar, evaluarea
psihologică poate avea efecte negative asupra
persoanei evaluate. Profesorul-consilier va utiliza
diverse scale de cunoştinţe şi atitudini, fişe de lucru
(vezi anexele acestei cărţi). Nu recomandăm utilizarea
acestor instrumente (fişe de lucru) în scopul cunoaşterii
şi evaluării elevilor. Obiectivul orelor de consiliere nu
este cunoaşterea elevului de către profesor, ci acela de
a facilita autocunoaşterea.
Tipuri de consiliere
- informaţională: oferirea de informaţii pe domenii /
teme specifice educaţională: repere
psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală,
emoţională, fizică, socială şi spirituală a copiilor şi
adolescenţilor
de dezvoltare personală: formarea de abilităţi şi atitudini
care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi
eficientă în scopul atingerii stării de bine
- suportivă: oferirea de suport emoţional, apreciativ şi
material vocaţională: dezvoltarea capacităţii de
planificare a carierei de criză: asistarea psihologică
a persoanelor în dificultate pastorală: consiliere din
perspectivă religioasă

Consilierea psihologica este un tip de interventie

prin care se urmareste sugerarea unui mod de a
proceda, a unui mod de comportare ce trebuie adoptat
intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea
cotidiene. Ea se adreseaza persoanelor relativ normale,
sanatoase psihic, aflate uneori in dificultate, pe care le
ajuta sa-si constientizeze disponibilitatile si sa le
valorifice pentru rezolvarea problemelor cu care se
confrunta, traind o viata plina de sens, confortabila
psihologic.
Consilierea psihologica ii faciliteaza persoanei
autocunoasterea realista, acceptarea de sine si
valorificarea optima a resurselor si disponibilitatilor
proprii.
Considerata “tratament fara medicamente”,
psihoterapia presupune utilizarea unor metode si
tehnici psihologice specifice, in vederea realizarii unor
schimbari, adeseori de amploare, profunde, in cognitiile
si comportamentul oamenilor. Psihoterapia se
adreseaza persoanelor aflate intr-o stare de suferinta
psihica, uneori greu de circumscris si, ca atare, foarte
dificil de remediat sau inlaturat. De cele mai multe ori,
astfel de suferinte psihice sunt generate de conflicte
interne, intrapersonale. Persoana in cauza se afla intr-o
stare de dezacord intern, de in congruenta, fapt care o
face vulnerabila, anxioasa, ii creeaza probleme de
adaptare la solicitarile si un discomfort major. Suferinta
psihica se manifesta prin pusee care iau adesea
aspectul unei crize adaptative acute, ceea ce reclama
interventia psihoterapeutica in vederea depasirii unor
astfel de stari.
Orice interventie psihoterapeutica presupune
realizarea unor schimbari ale modului de a gandi si de a
se comporta al persoanei. Pentru ca disfunctionalitatile
adaptative ale acesteia iau forma unor crize, schimbarile
la nivelul personalitatii ei sut reactive, avand rol de
remediere.
Atat psihoterapia, cat si consilierea psihologica
reprezinta procede de influentare cu scop de schimbare
a cognitiilor, atitudinilor si comportamentelor oamenilor.
Dar consilierea reprezinta un proces [ … ] de acordare a
asistentei persoanelor normale care doresc sa-si atinga
obiectivele sis a functioneze mai eficient, in timp ce
psihoterapia este [ … ] un demers mai complex de tratament
psihologic, si mai pretentios, pe reabilitarea si reconstructia
personalitatii (Holdevici, 1998, pp. 247-248).
Terapia deriva din cuvantul grecesc therapeia, ca
inseamna vindecare. Incercarile de a stabili diferentele
dintre consiliere si psihoterapie nu sunt niciodata pe
deplin incununate de succes. Dat fiind ca, in fapt,
consilierea si psihoterapia reprezinta cunostinte si
activitati mai degraba diferite decat uniforme, ne este
mai folositor sa ne gandim la abordari de consiliere si la
terapii psihologice sau “conversationale”.
Modalitatile prin care consilierea se poate distinge
de psihoterapie include: faptul ca psihoterapia are de-a
face mai mult cu tulburarile psihice decat consilierea;
faptul ca psihoterapia este mai de lunga durata si mai
profunda si ca este predominant asociata cu cadrul
medical. Totusi, lucrurile nu sunt in niciun caz atat de
clar diferentiate.
Exista o suprapunere foarte mare intre consiliere si
psihoterapie. Ca ilustrare a acestei intrepatrunderi,
Federatia de Psihoterapie si consiliere din Australia
promulga o “singura definitie a consilierii si
psihoterapiei”. Atat consilierea, cat si psihoterapia sunt
procese psihologice care folosesc aceleasi modele de a
valoriza clientul ca persoana, de a asculta cu atentie si
empatie ceea ce au clientii de spus si de a le spori
capacitatea de autoajutorare si responsabilitatea pentru
propria lor persoana.
Consilierea educationala sau psihopedagogica
este un tip de consiliere care, are, in acelasi timp,
obiective de natura psihologica si pedagogica. Ea
urmareste abilitarea persoanei (copil, tanar sau matur)
pentru a-si asigura functionarea optima prin realizarea
unor schimbari evolutive ori de cate ori situatia o cere,
avand la baza un model psihoeducational al formarii si
dezvoltarii personalitatii umane.
Consilierea educationala presupune abilitarea
oamenilor de a-si rezolva singuri problemele prin
insusirea/invatarea modului de a-si modifica cognitiile si
comportamentele pentru a se adapta solicitarilor, de a-si
gestiona trairile afective si de a-si rezolva conflictele
interne, de a-si imbunatati relatiile cu ceilalti, de a lua
decizii si a-si asuma responsabilitati, adica, in sinteza,
de a dobandi deprinderi de viata sanatoase, atingand un
nivel optim de functionare a propriei personalitati.
‘’Oamenii ating nivelul optim de functionare – noteaza I.
Holdevici – atunci cand stapanesc, la nivel operational,
deprinderile fundamentale de a face fata cerintelor
vietii.” (Holdevici, 1998, p.271)
Diferente intre consilierea educationala si consilierea
psihologica
Consiliere Consiliere psihologică
educaţională
Profesorul abilitat
pentru
CINE? activităţile de Psihologul şcolar
consiliere
educaţională
în cadrul orelor de
consiliere şi
UNDE? orientare şi dirigenţie In cabinetul de consiliere
GRUP Clasa de elevi, părinţi Persoană (elev, părinte, profesor) sau
ŢINTĂ grup
Dezvoltare personală Dezvoltare personală
OBIEC Promovarea sănătăţii Promovarea sănătăţii şi stării de bine
TIVE şi stării de
bine Prevenţie
Prevenţie Remediere
TEMA • Cunoaştere şi • Evaluare psihologică
imagine de sine
TICA
• Dezvoltarea unor • Consilierea în probleme:
abilităţi de
comunicare şi - emoţionale (anxietate, depresie)
management al
conflictelor - comportamentale (agresivitate,
• Dezvoltarea hiperactivitate)
abilităţilor sociale -
 asertivitate - de învăţare (eşec şcolar, abandon
• Dezvoltarea şcolar)
abilităţilor de
prevenire a • Consiliere vocaţională
consumului de
alcool, tutun, droguri • Dezvoltă proiecte de prevenţie
• Dezvoltarea unei (prevenţia suicidului)
psihosexualităţi • Terapie individuală şi de grup
sănătoase
• Prevenire HIV/SIDA, • Realizează cursuri de informare
sarcini
nedorite şi formare pentru profesori şi
• Dezvoltarea părinţi pe teme de psihologie
abilităţilor de
prevenire a educaţională şi promovarea
afectivităţii
negative: anxietate, sănătăţii.
depresie,
• agresivitate, suicid • Realizează materiale informative
• Consiliere pentru elevi, părinţi şi profesori
vocaţională
• Controlul stresului • Formează elevii-consilieri pentru
• Responsabilitate programele de "peer counseling"
socială
• Rezolvare de • Intervenţie în situaţii de criză
probleme
• Decizii responsabile (divorţ, boală, decesul părintelui)
• Tehnici de învăţare • Materiale informative pentru
 eficientă
• Managementul mass-media
timpului
• Dezvoltarea • Cercetare în domeniul consilierii
creativităţii
• Informarea privind • Elaborează metode de evaluare
resursele de
consiliere - cabinete valide, standardizate şi etalonate
şcolare, cabinete de
consiliere privind
cariera, organizaţii
non-guvernamentale

Bibliografie
1) Tomşa, G. : Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa
de Editură Viaţa Românească, Bucureşti, 1999
2) Dumitru, I. Al. : Consiliere psihopedagogica,
Collegium POLIROM, Iasi, 2008.
3) Richard, N. : Manual de consiliere, Editura Trei,
Bucuresti, 2009
4) Baban, A. : Consiliere educationala, Asociatia de
stiinte cognitive din Romania, Bucuresti, 2009.