Consilierea și psihoterapia copilului și adolescentului

Consilierea Psihologică și Psihoterapia

- Delimitari conceptuale-

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte larga de interventii care
impun o pregatire profesionala de specialitate. Mai specific, termenul de consiliere descrie
relatia interumana de ajutor dintre o persoana specializata (consilierul) si o alta persoana care
solicita asistenta de specialitate (clientul). Relatia dintre consilier si persoana consiliata este
una de alianta, de participare si colaborare reciproca (Ivey, 1994).
Exista mai multe tipuri de consiliere, care însă nu se exclud una pe alta.
De exemplu, consilierea educationala presupune elemente de consiliere vocationala,
suportiva, de dezvoltare personala sau informationala. Ce este important de retinut în acest
context este faptul ca profesorul de scoala, ce poate fi abilitat pentru consiliere educationala
nu are competente în ceea ce numim consiliere de criza si consiliere pastorala. Cel din urma
tip de consiliere este procesul de asistare psihologica realizat de catre preot în comunitatea sa.
Consilierea de criza reprezinta un domeniu de interventie ce tine strict de competenta
psihologului. Acest domeniu implica cunostinte, metode si tehnici de interventie de
specialitate. Un pedagog, un psihopedagog, un asistent social sau sociolog, cu atat mai putin
un profesor, nu poseda competentele si expertiza necesara unor astfel de interventii.
Încercarea de asistare din partea profesorului-consilier în scopul remedierii unor posibile
situatii de criza psihologica ale unor elevi (ex. stari depresive sau de anxietate, ideatie
suicidara, reactii de doliu, comportamente compulsive sau obsesive, consum de droguri sau
dependenta de alcool) este deosebit de riscant. În felul acesta, persoana în cauza poate fi
privata de dreptul si sansa de a beneficia de un tratament psihologic si medical de specialitate.
De asemenea, profesorul-consilier nu are ca obiectiv si competenta evaluarea
psihologica a elevului. Utilizarea testelor psihologice (cum sunt cele pentru evaluarea
nivelului de inteligenta, a formelor de inteligenta, testele proiective, alte teste de
personalitate), desi poate aparea ca o activitate usor de realizat, presupune vaste cunostinte de
psihodiagnostic.
Rezultatul în sine la un test, exprimat numeric, poate sa nu aiba absolut nici o
relevanta daca este rupt de un context anume. Interpretarea calitativa a multiplelor valente si
relatii pe care le implica orice rezultat la un test poate fi realizata doar de catre psiholog, în
caz contrar, evaluarea psihologica poate avea efecte negative asupra persoanei evaluate.

1
 Tipuri de consiliere
1. Consiliere informationala: oferirea de informatii pe domenii / teme specifice
2. Consiliere educationala: repere psihoeducationale pentru sanatatea mentala, emotionala,
fizica, sociala si spirituala a copiilor si adolescentilor
3. Consiliere de dezvoltare personala: formarea de abilitati si atitudini care permit o
functionare personala si sociala flexibila si eficienta în scopul atingerii starii de bine
4. Consiliere suportiva: oferirea de suport emotional, apreciativ si material
5. Consiliere vocationala: dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei
6. Consiliere de criza: asistarea psihologica a persoanelor în dificultate
7. Consiliere pastorala: consiliere din perspectiva religioasa

Caracteristicile consilierii psihologice

Consilierea psihologica si educationala integreaza perspectiva umanista dezvoltata de
Carl Rogers (1961) unde problemele psihice nu mai sunt vazute în mod obligatoriu în
termenii de tulburare si deficienta, ci în parametrii nevoii de autocunoastere, de întarire a
Eului, de dezvoltare personala si de adaptare. În acest sens, rolul principal nu îi revine doar
psihologului vazut ca specialist cu o serie de competențe obținute în urma studiilor de
specialitate.
Succesul consilierii este asigurat de implicarea activa si responsabila a ambelor parti
(consilierul si persoanele consiliate) în realizarea unei aliante autentice, bazata pe respect si
încredere reciproca. A ajuta si a credita persoana ca fiind capabila sa îsi asume propria
dezvoltare personala, sa previna diverse tulburari si disfunctii, sa gaseasca solutii la
problemele cu care se confrunta, sa se simta bine cu sine, cu ceilalti si în lumea în care
traieste, reprezinta valorile umaniste ale consilierii psihologice.
Definirea consilierii impune accentuarea anumitor caracteristici ce o disting de alte arii
de specializare ce implica asistenta psihologica: o prima caracteristica este data de tipul de
persoane carora li se adreseaza.
Consilierea vizeaza persoane normale, ce nu prezinta tulburari psihice sau de
personalitate, deficite intelectuale sau de alta natura. Consilierea faciliteaza, prin demersurile
pe care le presupune, ca persoana sa faca fata mai eficient stresorilor si sarcinilor vietii
cotidiene si astfel sa îmbunatateasca calitatea vietii. O a doua caracteristica definitorie pentru
consiliere este data de faptul ca asistenta pe care o ofera utilizeaza un model educational si un
model al dezvoltarii si nu unul clinic si curativ. Sarcina consilierului este de a învata

2
persoana/grupul, strategii noi comportamentale, sa îsi valorizeze potentialul existent, sa îsi
dezvolte noi resurse adaptative. Consilierea faciliteaza si catalizeaza atingerea unui nivel
optim de functionare în lume. O a treia caracteristica a consilierii este preocuparea pentru
preventia problemelor ce pot împiedica dezvoltarea si functionarea armonioasa a persoanei.
Strategia de preventie consta în identificarea situatiilor si grupurilor de risc si în
actiunea asupra lor înainte ca acestea sa aiba un impact negativ si sa declanseze “crize”
personale/grup.
Sumarizand caracteristicile prezentate în paragrafele anterioare putem spune ca
procesul de consiliere pune accentul pe dimensiunea de preventie a tulburarilor emotionale si
comportamentale, pe cea a dezvoltarii personale si a rezolvarii de probleme.

Obiectivele consilierii
Scopul fundamental al consilierii este functionarea psihosociala optima a
persoanei/grupului. Acest scop ultim poate fi atins prin urmarirea realizarii obiectivelor
procesului de consiliere; acestea sunt în numar de trei, si anume:
(1) PROMOVAREA SANATATII SI A STARII DE BINE: functionare optima din
punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emotional, social si spiritual.
(2) DEZVOLTARE PERSONALA: cunoastere de sine, imaginea de sine, capacitatea
de decizie responsabila, relationare interpersonala armonioasa, controlul stresului, tehnici de
învatare eficiente, atitudini creative, optiuni vocationale realiste.
(3) PREVENTIE: a dispozitiei afective negative, a neîncrederii în sine, a
comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultatilor de învatare, a
dezadaptarii sociale, a disfunctiilor psihosomatice, a situatiilor de criza.
Consilierea este mai interesata de starea de bine decat de starea de boala. Ce
reprezinta starea de bine? Asa cum o defineste Organizatia Mondiala a Sanatatii, sanatatea
nu este conditionata doar de absenta bolii si disfunctiei, ci se refera la un proces complex si
multidimensional, în care starea subiectiva de bine este un element fundamental.

Extras din cadrul legislativ ce reglementează rolul și competențele profesionale ale

Comisiei de Psihologie Clinică și Psihoterapie – Colegiul Psihologilor din România.
Art. 14. Consilierea psihologica este o specializare accesibila doar psihologilor.
Consiliera psihologica este interventie psihologica (a) in scopul optimizarii,
autocunoasterii si dezvoltarii personale si / sau (b) in scopul preventiei si remiterii
problemelor emotionale, cognitive si de comportament.

3
 Consilierea psihologica se deosebeste de consilierea educationala/scolara. In timp ce
consilierea educationala / scolara este focalizata pe probleme de educatie si cariera,
consilierea psihologica implica interventia specialistului psiholog (sau asimilat) in optimizare
personala si in ameliorarea problemelor psiho-emotionale si de comportament. C
Consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie. Numai psihoterapeutul poate
face interventie psihologica pentru psihopatologie, in timp ce consilierul psihologic se
focalizeaza pe optimizare si dezvoltare personala, probleme psihologice sau de patologie
somatica in care sunt implicati factori psihologici.
Consilierea psihologica se poate realiza in regim:
- individual;
- in grup;
- de grup (ex. cuplu, familie).
Art. 15. Componentele unui proces de consiliere psihologica sunt:
- evaluarea cerintelor / problemelor clientului;
- conceptualizarea psihologica a problemelor clientului;
- relatia de consiliere;
- interventii psihologice individuale si de grup;
- evaluarea procesului de consiliere psihologica si a rezultatelor acestuia.
Art. 16. Competentele consilierului psihologic deriva din componentele procesului de
consiliere si acestea sunt:
- diagnostic si evaluare psihologica in care se pot utiliza:
- interviuri structurate, semi-structurate si libere;
- scale psihologice;
- teste psihologice.
- interventie psihologica (circumscrisa de forma specifica de consiliere psihologica):
- de optimizare, dezvoltare si autocunoastere;
- in probleme psihologice si in situatii de risc;
- in mentinerea sanatatii (ex. educatia pentru sanatate, preventia primara etc.) si
confruntarea starea de boala si impas existential (ex. tratament, preventie secundara, tertiara,
recuperare).
- de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizatii si colectivitati.
- cercetare:

4
 Psihoterapia
Psihoterapia consta intr-o serie de tehnici care au ca scop tratarea sanatatii mentale,
emotionale, precum si unele afectiuni psihiatrice. Psihoterapia ajuta pacientul sa inteleaga
care sunt factorii ce le determina starile si ii ajuta sa accepte punctele slabe, dar si cele forte.
Daca oamenii isi pot identifica sentimentele si modalitatea in care percep viata, le este mai
usor sa faca fata situatiilor dificile.
Psihoterapia este frecvent utilizata pentru problemele care se acumuleaza de-a
lungul timpului si functioneaza numai in cazul in care se construieste o relatie de incredere
intre pacient si psihoterapeut. Tratamentul poate dura cateva luni (psihoterapiile scurte) sau
chiar ani (psihanaliza).
Psihologii percep suferinta individuala ca pe un rezultat al problemelor ce apar la
nivelul relatiilor interuman, si nu ca un rezultat al unei tulburari persoanle. Un psiholog care
se specializeaza in psihoterapie va lua in considerare contextul larg al relatiilor din cadrul
familiei sau de la locul de munca. Psihiatrii tind sa aiba o abordare medicala asupra sanatatii
mentale si sunt inclinati sa prescrie medicamente pentru a atenua stresul.
Majoritatea psihologilor afirma ca abordarile medicale vizeaza suferinta ca pe un
simptom al unei afectiuni, asa cum vad si simptomele problemelor fizice. Prin urmare, un
psihiatru sau un neurolog vor stabili un diagnostic (ex: tulburare ob sesiv compulsiva,
depresie, tulburare post-traumatica) si vor prescrie medicamente, ca apoi sa recomande si o
eventuala interventie psihologica.
Numeroase studii au demonstrat ca cele mai eficiente tratamente pentru boli mentale,
in mod special depresia, implica o combinatie de medicamente si psihoterapie.
Asociatia Americana de Psihiatrie confirmă în cele mai recente studii promovate că,
psihoterapia este o componenta cruciala in succesul tratamentului cu medicamente.

Reglementări legislative
Extras din cadrul legislativ ce reglementează rolul și competențele profesionale ale
Comisiei de Psihologie Clinică și Psihoterapie – Colegiul Psihologilor din România.
Art. 18. Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si umanist:
(a) in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale

5
(b) in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice
si in tulburarile somatice si
(c) in situatii de risc.
Art. 19. Psihoterapia se poate realiza in regim individual, in grup de grup (ex. cuplu).
Art. 20. Componentele unui proces de psihoterapie sunt:
- psihodiagnostic si evaluare clinica;
- conceptualizarea clinica;
- relatia psihoterapeutica;
- interventii psihologice individuale, de grup si in grup;
- evaluarea procesului de psihoterapie si a rezultatelor acestuia.
Art. 21. Competentele psihoterapeutului:
- evaluarea psihologica specifică formei de psihoterapie pentru care are atestare;
- interventie psihologica (circumscrisa de forma specifica de psihoterapie):
- de optimizare, dezvoltare si autocunoastere;
- in probleme psihologice, psihopatologice si in situatii de risc;
- in mentinerea sanatatii (ex. educatia pentru sanatate, preventia primara) si confruntarea cu
conditia de boala si impas existential (ex. tratament, preventie secundara, tertiara, recuperare);
- de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizatii si colectivitati.
- cercetare.
Art. 22. Modalitatile de psihoterapie recunoscute sunt cele stabilite de normele
internationale in domeniu. Aceste modalitati de psihoterapie pot fi grupate in urmatoarele
categorii, fiecare categorie incluzand mai multe scoli ce necesită acreditare CPR:
- Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie rational-emotiva si
comportamentala, psihoterapie cognitiva, psihoterapie comportamentala etc.);
- Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitica, psihoterapia analitica, terapii
dinamice de scurta durata etc.);
- Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);
- Psihoterapii scurte (ex. terapia scurta focalizata pe solutie, orientarea pe competente si
resurse, abordarile constructivist-colaborative si narative, etc);
- Psihoterapii umanist-existentiale-experientiale, sistemice si transpersonale (ex.
gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experientiala, analiza tranzactionala, etc.).
Comisia Clinica a CPR poate propune si recunoasterea altor orientari
psihoterapeutice (prin vot majoritar simplu) pe baza reprezentarii lor in literatura si practica
psihologica de specialitate. În acest sens, se precizează că hipnoza si sugestia, asemeni altor

6
tehnici de interventie care se regasesc in mai multe domenii de specializare si/sau forme de
psihoterapie (ex. tehnici de relaxare), nu sunt asimilabile ca modalitati de psihoterapie.
Bibliografie
www.alegericpr.ro