Sunteți pe pagina 1din 6

JACK LONDON, COLȚ ALB

- REZUMAT -
MORTEANU CLAUDIA - Clasa a III-a
Cărarea prăzii

În ținutul din nord, înghețat și pustiu, o sanie trasă de câini-lupi, înainta cu greu prin nămeți.
Bill și Henry transportau în sania din scoarță groasă de mesteacăn un cadavru într-o ladă lungă și
îngustă. Omul fusese învins și doborât de sălbaticul Wild.
Sunt urmăriți de o haită de lupi de care se apăra cu ajutorul focului. Cu cât lumina focului se
stinge, cu atât lupii flămânzi se apropie de cei doi oameni și de câinii lor.
Dimineața, la trezire, cei doi constată că lupii l-au mâncat pe unul dintre câini.

Lupoaica

După ce au terminat micul dejun, Bill și Henry își hrănesc câinii și observă printre ei un alt
câine necunoscut care se repede să înșface peștele. De fapt, acest intrus era o lupoaică ce le
ademenește câinii spre haita flămândă. Aceasta este foarte isteață și obișnuită cu oamenii, deoarece
este un câine fugit în sălbăticie. Știe cu precizie când să atace și deja trei câini din șase au căzut
pradă lupilor.

Urletul foamei

În ziua ce urmează Bill și-a uitat presimțirile din seara trecută, amuzându-se chiar în
momentul când sania se răstoarnă. Oamenii deshamă câinii, iar unul dintre ei, Cioncu, fuge spre
lupoaica ce părea prietenoasă și jucăușă. A fost prea târziu când Cioncu și-a dat seama de greșeala
de a se îndepărta de sanie și de oameni. Lupii slăbănogi și cenușii, apăruți dintr-o dată, l-au
înconjurat.
Bill sare în ajutorul câinelui imprudent, dar agresorii îi omoară pe amândoi.
Rămas singur, Henry își așază tabăra, acum restrânsă, o sanie și doi câini, în apropierea
focului, dar n-are liniște din cauza lupilor ce-i dădeau târcoale.
Dimineața în zori urcă trupul neînsuflețit într-un copac și pornește cu sania ușurată spre
Fortul Mc. Gurry, urmărit îndeaproape de haită. Lupii încep să urle de foame în timp ce așteaptă ca
focul să se stingă și să-l mănânce pe Henry. Acesta, îngrozit așteaptă să fie mâncat de lupi, dar când
lupoaica dă semnalul de atac, atunci apar săniile cu oamenii de la fort care-l salvează astfel de la o
moarte crudă.

Bătălia colților

Lupoaica a auzit prima larma oamenilor și lătratul câinilor de ham și a fugit urmată de lupii
din haită.
Haita era condusă de un lup mare și sur, care îndruma lupii pe urmele ei. Lupul tânăr era
binevoitor cu lupoaica , însă ea este atrasă și de un alt lup bătrân, cu un singur ochi, încercat în
multe lupte și având multă experiență.
Cei doi lupi se confruntă pentru a câștiga atenția lupoaicei.
Haita prinde un ren și, după ce-l mănâncă, se despart.
Apare un al treilea lup care se ține după lupoaică. Lupii se bat între ei pentru a dovedi cine-i
mai puternic și câștigă cel mai bătrân dintre ei. Lupoaia și Chiorul au pornit împreună într-o noapte
cu lună prin codru și și-au astâmpărat foamea cu un biet iepuraș.

Vizuina

Lupoaica și Chiorul dau târcoale unei tabere de indieni, deoarece acolo era mâncare.
Lupoaica găsește o vizuină, unde fată cinci pui de lup. Chiorul nu este lăsat să intre în adăpost și
este surprins de micile vietăți, care scânceau lângă mama lor.
Chiorul caută hrană pentru lupoaică și pui și găsește un porc spinos care murise în urma
luptei cu un râs. Chiar dacă îi aduce prada la vizuină, tatăl este ținut la distanță.

Puiul cenușiu

Unul dintre pui este cenușiu, iar ceilalți sunt roșiatici. Este mult mai inteligent decât frații lui
și mai agresiv, mai curios și mai curajos.
În timpull când nu s-a mai găsit nimic de mâncare, frații i-au murit pe rând, el fiind singurul
supraviețuitor.
Chiorul moare într-o luptă cu un râs pe când căuta hrană pe brațul stâng al râului și astfel
lupoaica-mamă este nevoită să plece după vânat.

Zidul lumii

Lupoaica este singura care aduce hrană puiului. Acesta este fascinat de lumina de la intrarea
în vizuină. La un moment dat, puiul cenușiu iese din adăpost și trăiește primele lui experiențe.
Vânează pentru prima oară un pui de pasăre(ptarmigan), este vânat la rândul lui, cade în apă, este
atacat de o nevăstuică, ce era gata să-l omoare. Apare lupoaica, îl salvează, omoară nevăstuica, pe
care o mănâncă amândoi.

Legea cărnii

Puiul crește repede și învață să vâneze alături de mama sa, căreia îi purta un mare respect.
Cu timpul, puiul devine mai puternic, mai înțelept, mai încrezător.
Într-o zi, sunt atacați de o femelă râs, dar împreună, după o luptă sângeroasă, o omoară, dar
atât mama cât și puiul rămân cu răni serioase, iar lupul cenușiu învață legea cărnii, adică, mănâncă
ori vei fi mâncat.

Meșterii focului

Pentru prima dată puiul de lup întâlnește oamenii, un grup de indieni.


Puiul mușcă mâna indianului Castor Cenușiu și primește prima bătaie și numele de Colț Alb,
de la colții albi pe care-i avea. Lupoaica vine să-și scoată puiul din mâinile oamenilor, iar indienii o
recunosc ca fiind Kiche, cățeaua ce fugise în Sălbăticie de un an. Spre surprinderea puiului,
lupoaica devine blândă și supusă în preajma oamenilor.
Lupoaica și puiul sunt duși în tabără, iar câinii se reped la ei dar sunt alungați cu pietre și
bâte.
Colț Alb este terorizat de Lip-Lip, un cățel ce căpătase experiență în luptele cu alți căței.
Indienii aprind focul iar Colț Alb se arde la bot spre amuzamentul tuturor. Colț Alb îi
consideră pe oameni făpturi superioare, adevărați zei, meșterii focului.

Robia

Zilele erau pline de experiențe pentru Colț Alb. El învață să se supună oamenilor,
domesticindu-se încet-încet.
Lip-Lip este coșmarul vieții lui, fiind mai mare, mai puternic, îl alesese pe Colț Alb ținta
nedreptăților lui.
Lupoaica îl pedepsește pe Lip-Lip, chiar dacă este legată, înfigându-și colții în el.
Castor Cenușiu o dsezleagă într-un târziu și Colț Alb poate umbla liniștit alături de mama sa
prin tabără. Castor Cenușiu o dă pe Kiche altui indian pentu o datorie. Despărțirea puiului de mamă
este dureroasă. Pentru că îl mușcă de mână și de picior pe Castor Cenușiu, Colț Alb primește cea
mai cruntă bătaie.
Așteptând ca mama sa să revină din când în când în sat, Colț Alb acceptă robia oamenilor,
care nu era atât de nefericită.
Surghiunitul

Lip-Lip continuă să-i amărască zilele lui Colț Alb, care se simte ca un proscris în mijlocul
taberei plină de lume. Câinii nu-l suportă și se alătură lui Lip-Lip în prigonirea lui, oamenii îl urăsc
pentru că devenise foarte rău. Puiul de lup învață să lupte pentru supraviețuire. Ceilalți câini umblau
numai în grup de frica lui.
Colț Alb devine foarte iute în mișcări, iscusit, mlădios, înverșunat, rezistent, inteligent, dar și
foarte crud.

Pârtia zeilor

Tabăra de vară se pregătește să plece la vânătoarea de toamnă. În învălmășeala mutatului


Colț Alb evadează din tabără. Se ascunde în pădure, însă își dă seama că sălbăticia nu-i mai plăcea,
deoarece petrecuse prea multe luni în compania oamenilor, în preajma focului.
Caută urma tribului pe malurile apei și se întoarce la Castor Cenușiu care-l primește cu
bucurie, spre surprinderea lui Colț Alb, care aștepta ca indianul să-l pedepsească pentru fuga lui.

Înțelegerea

La sfârșitul lunii decembrie Castor Cenușiu pleacă la drum în susul râului Mackenzie cu
săniile trase de câini.
La una dintre sănii este înhămat și Colț Alb.
Lip-Lip cade în dizgrația câinilor de sanie, care îl atacă de câte ori au ocazia, gustând astfel
din prigoana la care fusese supus și Colț Alb.
De la un timp,Colț Alb devine singuratic și posac, se izolează de ceilalți, cu toate că ar fi
putut deveni conducătorul lor. Nu suportă indisciplina, îi asuprește pe cei slabi, dar îi respectă pe cei
puternici. Deși are un stăpân nemilos, Colț Alb îl ascultă cu supunere.
Odată a mușcat mâna unui băiat care voia să-l bată cu ciomagul, iar Castor Cenușiu nu l-a
pedepsit pentru acest lucru, spre surprinderea lui. Altădată, băiatul lui Castor Cenușiu era să fie
bătut, dar îl salvează Colț Alb și astfel legătura dintre om și animal devine foarte strânsă, mai
puternică decât dragostea de libertate sau de rudenie.

Foametea

Călătoria lui Castor Cenușiu s-a încheiat odată cu venirea primăverii.


Colț Alb se luptă cu un câine mai bătrân, Bassek, pe care îl învinge. Căpătând o mai mare
încredere în sine, o atitudine mai puțin îngăduitoare, Colț Alb bagă spaima în toți câinii care îl
ocolesc când îl văd.
O reîntâlnește pe Kiche, dar ea nu-l mai recunoaște și-l atacă furioasă, deoarece avea pui.
Colț Alb își dă seama că lupoaica nu mai prețuiește nimic în ochii lui acum, învățase deja să
se descurce fără ea.
În al treilea an de când stătea cu indienii se abate foametea asupra lor, omorând copiii și
bătrânii. Colț Alb fuge în pădure pentru a găsi hrană. Ucide un lup pe care îl mănâncă și este gata să
fie mâncat și el de haita flămândă. Se întâlnește cu Lip-Lip pe care îl omoară în amintirea
vremurilor când îl chinuia.
Foametea se sfârșește, iar Colț alb se întoarce în tabăra lui Castor Cenușiu, unde este primit
cu veselie și cu pește proaspăt.
Dușmanul seminției sale

Colț Alb devine conducătorul câinilor de sanie, câștigându-și astfel ura tuturor. Dar și el își
urăște profund tovarășii de sanie. Câinii nu-l lasă în pace deloc, pentru că simțeau că sunt de rase
diferite și învățaseră să umble în preajma lui doar împreună.
Colț Alb se răzbuna cumplit pe cei pe care îi prindea și astfel a omorât foarte mulți câini,
spre încântarea lui Castor Cenușiu, care și el era un om agresiv și nemilos.
Colț Alb devine priceput în lupte și își însoțește peste tot stăpânul.
La Fort Yukon Colț Alb vede pentru prima oară oameni albi, cărora le recunoaște
superioritatea, dar nu-i plac câinii acestora.
Omorând și rănind tot mai mulți câini, Colț Alb își face un renume urât, toți câinii temân-
du-se de el. Așadar, Colț Alb nu-și iubea seminția din care făcea parte .

Zeul ce nebun

Oamenii din Fortul Yukon se bucurau de ceea ce făcea Colț Alb nou-veniților, mai cu seamă
Smith Frumosu, care avea o înfățișare hidoasă. El își dorește foarte mult acest câine feroce. Vine în
tabăra lui Castor Cenușiu cu wisky și-l face dependent pe acesta de băutură. Când indianul nu mai
are bani să plătească, Smith Frumosu îl ia pe Colț Alb și îl duce în fort. După ce fuge de trei ori,
Colț Alb este rupt în bătaie de Smith Frumosu și ferecat în lanțuri.

Domnia urii

Smith Frumosu îl întărâtă zilnic și îl bate groaznic pe Colț Alb. Sâcâindu-l și râzând de el îl
face mai agresiv și mai violent, apoi începe să organizeze lupte de câini.
Colț Alb omoară orice câine cu care se luptă și primește porecla de lupul bătăuș.
La un moment dat, Smith Frumosu îi aduce lupi adevărați cu care să se lupte, ia adus chiar
un râs. Un jucător de cărți aduce un buldog, câine nemaivăzut prin părțile acelea, să lupte cu Colț
Alb.

Cu moartea de gât

Buldogul Cherokee era un câine mic, cu picioarele scurte, cu blană puțină. Colț Alb îl
privește curios, pentu că nu mai văzuse un așa câine.
În încăierare, buldogul suportă atacurile lui Colț Alb cu răbdare, iar când prinde momentul
se agață cu colții de gâtul lupului. Colț Alb încearcă să scape din strânsoarea de moarte a
buldogului, dar nu reușește. Cu cât se zvârcolește mai mult, cu atât buldogul își înfige mai adânc
colții în beregata lui. Sfârșitul lui Colț Alb se apropie, dinții lui Cherokee iau atins jugulara.
Smith Frumosu îl bate cu bestialitate pe lup, iar în acel moment un tânăr îl salvează pe Colț
Alb și îl ia cu el.

Neîmblânzitul

Ajuns la coliba lui Weedon Scott lui Colț Alb îi trebuie mult timp să se îmblânzească. Îl
mușcă pe acesta de câteva ori.
Matt îi dă câteva lecții cu ciomagul. Colț Alb omoară unul dintre câinii de sanie. Începe să-și
revină încet-încet, însă reămâne tot un câine agresiv.
Scott și Matt voiau să-l împuște, dar văzând cât este de inteligent îi mai dau o șansă.

Dascălul iubirii

Noul stăpân îi vorbește lui Colț Alb blând și mângâietor și încet-încet acesta începe să aibă
încredere în el.
În tovărășia lui Scott, Colț Alb nu mai atacă nebunește și nu mai mușcă pe oricine. După
câțiva ani de viață dură, de bătăi nemiloase, are, în sfârșit, parte de dragoste, de afecțiune din partea
celor din jur. Devine căpetenia câinilor dr sanie.
Colț Alb își iubește nespus de mult stăpânul și se îmbolnăvește când acesta pleacă într-o
călătorie.
Într-o seară, după întoarcerea lui Scott, Smith Frumosu încearcă să-l fure pe Colț Alb, dar
câinele îl rănește foarte rău și l-ar fi omorât, dacă n-ar fi fost salvat de Scott și Matt.
Drumul cel lung

Colț Alb presimte că stăpânul lui va pleca într-o călătorie lungă. Într-adevăr, Scott urma să
plece în California și nu voia să-l ia și pe Colț Alb. Dar în momentul plecării vaporului, câinele îl
surprinde suindu-se pe vas. Scott este nevoit să-l ia cu el în călătorie.

Țara de Jos

Ajuns în San Francisco, Colț Alb este înspăimântat, dar și impresionat de forfota din jur,
Acum mai mult ca niciodată simțea că depinde de stăpânul său mult iubit.
Ajung la conacul părinților lui Scott, unde se află și familia acestuia, dar și câinele ciobănesc
Collie. Acolo trebuie să se obișnuiască cu toate persoanele din jurul stăpânului, dar și cu cei doi
câini: Collie și ogarul Dick.

Tărâmul zeului

Colț Alb începe să se adapteze încet-încet cu obiceiurile, cu moșia stăpânului, judecătorul


Scott, din ținutul Sierra Vista.
Câinele Dick îi dorește prietenia, însă Colț Alb nu este dispus să i-o dea.
Collie îi face zile negre, dar pentru că este femelă, Colț Alb nu o atacă.
Treptat îi acceptă și pe copiii lui Scott și pe ceilalți membri ai familiei, cărora le permitea
să-l mângâie, dar ei nu primeau niciodată atenția oferită stăpânului.
După ce a omorât cinzeci de găini, a învățat repede că nu are voie să rănească animalele din
curtea stăpânului.
Stăpânul îl educă, atât prin vorbă, cît și prin ghionturi cum trebuie să se poarte în lumea
civilizată din Santa Clara Valley.

Chemarea străbunilor

După trecerea timpului, Colț Alb începe să se acomodeze cu viața din ținuturile sudice, unde
trăia bine și fericit. Învață să se controleze, să se joace cu stăpânul, chiar să râdă, el care nu fusese
niciodată prea zburdalnic.
Stăpânului îi plăcea călăria și era însoțit întotdeauna de Colț Alb.
El salvează viața stăpânului cînd acesta cade de pe cal și se accidentează, anunțându-i
familia.
Colț Alb latră de două ori în viața lui : prima oară când stăpânul încerca să dreseze un cal și
a doua oară când anunță familia de accidentul suferit de Scott.
Colllie îi va deveni tovarășă de viață în cea de-a doua iarnă petrecută de Colț Alb în
ținuturile sudice.

Lupul tăcut

În închisoarea San Quentin își ispășea pedeapsa Jim Hall.


Într-o noapte, după ce omoară trei gardieni, evadează cu gândul de a se răzbuna pe
judecătorul Scott, care-l condamnase.
Jim Hall fusese condamnat la cincizeci de ani închisoare pentru fapte pe care nu le
înfăptuise, însă judecătorul nu cunoștea acest lucru.
Într-o noapte, Jim Hall pătrunde în casa judecătorului pentru a-l omorî, dar nu reușește,
deoarece este atacat și ucis de Colț Alb.
În urma atacului asupra condamnatului, Colț Alb se va alege cu trei coaste rupte și cu un
picior frânt.
Este îngrijit cu mare dragoste de familia Scott, care îl va numi lupul binecuvântat, iar după o
lungă convalescență, Colț Alb își va vedea cățelușii și își va recunoaște cu mândrie urmașul.