D-l Goe

de I. L. Caragiale
In dimineata zilei de 10 mai, Domnul Goe, mam-mare, maimita si
tanti Mita se aflau pe peronul din gara orasului, asteptand trenul spre
Bucuresti, pentru ca Goe sa nu ramana din nou repetent.
Goe este nerabdator sa vina trenul. Mam-mare ii aranjeaza palaria, unde
se afla biletul si il admira, spunandu-i ca ii sta bine cu costumul de
marinel. Tanti Mita o corecteaza, spunand ca se numeste marinal. Goe la
fece proaste si le spune ca se numeste marinar.
Trenul a venit. Goe, alaturi de cucoane urca in tren. Baiatul scoate capul
pe geam, dar un tanar il indeamna sa nu il scoata. Goe il porecleste pe
tanar urat si apoi scoate si mai tare capul pana cand palaria i-a zburat.
Dupa un timp, apare si controlorul. Femeile platesc amenda si mai platesc
si un bilet. Mam-mare scoate o bereta si apoi i-o pune lui Goe pe cap si il
saruta. Il saruta si tanti Mita, doar mama se preface, Goe refuzand sarutul
mamei sale. Dar mamita il ademeneste cu ciocolata si pana la urma
mamita a obtinut sarutul. Apoi, Goe iese pe culoar. DUpa un timp, mammare se duce sa il verifce pe Goe, dar baiatul nicaieri. Femeile, pan
icate au crezut ca Goe a cazut din tren. De la baie se aud niste zgomote.
Cucoanele se duc repede si constata ca baiatul se blocase in toaleta si
numai putea iesi. Vine controlorul, platesc, si Goe este eliberat.
Dupa cele intamplate, mam-mare ramane si ea pe culoar, pentru a-l
supravegha pe copil. Goe, neastamparat, se suie pe un geamantan si trage
semnalul de alarma, iar trenul se opreste. Personalul trenului incearca sa
gaseasca locul de unde s-a tras alarma, dar faptasul nu poate fi gasit.
Cucoanele ajunsera in Bucuresti ,iar apoi pleaca cu trasura spre bulevar.