Mogâldea

de Alexandru Vlahuţă

(rezumat)
Mogâldea era o figură răutăcioasă, se strâmba şi n-avea astâmpăr nici o clipă.
Băieţii îi ziceau ‘’Michiduţă’’. Copilul era bătut straşnic de “domnu”, rupea vergile una după
alta pe spatele lui, dar degeaba.
În timpul recreaţiei dispărea cu alţi “tovarăşi”, iar apoi îşi făceau apariţia având un aer misterios
şi viclean. Într-o zi, profesorul îi pune să explice „prinderea lui Iisus în grădina de la Ghetsemani’’.
Michiduţă a fost dat afară pentru că nu ştia nimic.
Autorul povesteşte aceste întâmplări cu bucuria că, după ce a depănat povestea a fost făcut
‘’monitor’’. Mai tîrziu a fost chemat la Mogâldea la dugheană, unde toţi constată că acesta este bogat
şi poate “cel mai fericit copil din lume”. Naratorul povesteşte cum i s-a făcut poftă la un boţişor de icre
negre, iar „Michiduţă” l-a şi observat, şi cu toată îngâmfarea, Michiduţă îi oferă cu vârful briceagului
trei firimituri cât un bob de porumb. Icrele erau aşa de bune, încât nu le-a uitat gustul niciodată. Pofta
pentru icre negre a fost plătită cu vârf şi îndesat. Ziua următoare i-a dat nota maximă lui Mogâldea iar
profesorul a descoperit că acesta nu ştia nimic. A urmat o scenă de ruşine, monitorul era în genunchi
la tablă, urechile îi ardeau ca focul, având sentimentul că moare, iar Michiduţă, triumfător, se strâmba
din nou la el.