Vezi detalii despre povestirea scurtă Boierul și Păcală scrisă de Ioan Slavici.

Descarcă
în format Word, comentariul snoavei Boierul și Păcală. Vedeți planul de idei, morala,
snoavei, scurte caracterizări ale personajelor, titlul Boierul și Păcală explicat și detalii
despre narațiune și dialog.

Naraţiunea care îl are pe Păcală personaj principal satirizează prostia şi îngâmfarea

boierească printr-o relatare plină de umor.
Păcală este figura tipică a snoavelor populare româneşti.
1. Păcală, aflat la marginea unei păduri, se gândeşte ce să mai facă.
2. La vederea trăsurii, ridică în sus un trunchi mare de copac.
3. Boierul se opreşte şi curios, îl întreabă ce face.
4. Îi răspunde că vrea să ducă trunchiul acasă.
5. Boierul îi mărturiseşte că ar dori să fie păcălit de Păcală.
6. Eroul îi spune cine este şi-i cere boierului să ţină trunchiul şi îl roagă să-i dea
trăsura ca să meargă acasă după păcălitor.
7. După o noapte şi o zi de aşteptare , boierul continuă să-l aştepte pe Păcală să se
înapoieze.
8. Un trecător îi atrage atenţia boierului că a fost păcălit.

Cuvintele trecătorului ascund învăţătura snoavei : prostia şi îngâmfarea se plătesc

scump.
Drumeţul îndeplineşte rolul înţeleptului, cuvintele sale constituind morala snoavei.
Vorbele lui sunt expresia profunzimii gândirii poporului , care de-a lungul existenţei
sale , l-a văzut pe isteţ câştigător, iar pe naiv păgubit şi păcălit.

Personajele acestei snoave sunt: Păcală, boierul, drumeţul, cucoana, vizitiul.

Păcală , şiret şi isteţ, reuşeşte cu uşurinţă să păcălească boierul îngâmfat şi naiv.
Purtându-se cuviincios, el nu trezeşte bănuieli şi înscenează rapid o păcăleală
boierului convins că nu poate fi păcălit de un simplu ţăran.
El se defineşte prin limbaj şi fapte ca un om perspicace, prudent, cu simţul umorului.
Profilul său este întregit de caracterizarea făcută de drumeţ.

Titlul
Se bazează pe o antiteză continuată prin acţiune.
• Este alcătuit din substantivul comun “boierul”, care denumeşte pe păcălit şi din
substantivul propriu “Păcală”, numele păcălitorului – cele două personaje sunt tipuri
umane opuse.
• Boierul nu are nume pentru a sugera posibilitatea existenţei sale oriunde şi oricând.

Snoava are o notă glumeaţă ce rezultă din ironizarea unor defecte omeneşti, cum ar
fi prostia, laşitatea, lenea, minciuna.
Umorul izvorăşte din situaţia ridicolă în care se află boierul, din păcăleala pusă la
cale de erou, dar şi din dialogul dintre personaje.
Naraţiunea are un ritm dinamic susţinut de numărul mare de verbe şi de alternanţa
timpurilor verbale : “stătea”,”se uită”, să oprească”,”am să vă plătesc”etc.
Dialogul dinamizează naraţiunea, dar are de asemenea şi un rol important în
caracterizarea personajelor.

Rezumat scurt Doi feți cu stea în frunte de Ioan Slavici 

A fost odata un fiu de imparat care, la vanatoare fiind, a intalnit trei fete de pacurar.
Ana, sora cea mare, ii promite ca daca o ia de sotie ii va face o paine care l-ar tine
vesnic tanar si voinic. Stana, cea mijlocie, ii promite o camasa care sa-l faca cel mai
puternic in lupta cu zmeii. Laptita, sora cea mai mica si cea mai frumoasa, ii promite
doi feti cu stea in frunte.

Feciorul de imparat nu sta pe ganduri si se insoara cu Laptita. Dar mama cea vitrega
si rea dorea ca fiica ei sa ajunga sotie de imparat, asa ca face ce face si imparatul
cel tanar trebuie sa  plece la razboi. In lipsa lui, Laptita da nastere la doi copii
frumosi, cu parul de aur si cu stea in frunte .

Mastera pune ca cei doi copii sa fie ingropati la coltul casei, iar in leagan sa fie adusi
doi catei. Imparatul o pedepseste pe Laptita sa fie ingropata pana la piept, iar el se
recasatoreste cu fata masterei.

La coltul casei au crescut doi paltini frumosi care sopteau in vant la fereastra
imparatului. Imparateasa cea tanara pune sa fie taiati copacii si din ei sa fie facute
doua paturi. Dar paturile sopteau noaptea si atunci le arde si le imprastie cenusa in
vant. Doua scantei cad pe locul unde crescusera paltinii si se prefac in doi mielusei.
Fiica mamei vitrege porunceste sa fie taiati mieluseii, carnea lor sa fie mancata, iar
pielea si oasele sa fie arse. Doua  bucatele de creier ajung in raul cel mare si se
prefac in doi pesti cu solzii de aur.

Scosi la mal de pescarii imparatesti, acestia se fac din nou doi feti cu parul de aur si
cu stele in frunte, care cresc in trei zile si trei nopti cat altii in doisprezece ani. Ei
merg la curtea imparatului si isi spun povestea in fata imparatului cel tanar, tatal lor.
Fata imparatesei vitrege, sotia fiului de imparat, este pedepsita sa ajunga ultima
slujnica din imparatie, maica-sa este legata de coada unei iepe nebune si purtata
prin imparatie, iar Laptita ajunge imparateasa pentru ca si-a tinut promisiunea
facuta la vanatoarea de demult.
Fișă de lectură la schița Domnul Goe
Titlul: Dl. Goe
Autor: Ion Luca Caragiale (30 ianuarie 1852 – 9 iunie 1912)
Editura:         Editura “Eminescu”
Anul aparitiei:      1901
Specia:         Schita
Rezumat: In schita “Dl. Goe” ne sunt prezentate pataniile unui baiat rasfatat, pe
nume Goe. Intr-o zi, tanti Mita, mam'mare si mamitica decid sa-l duca pe Goe la
Bucuresti, toate avand speranta ca facand asta el nu va mai ramane repetent si anul
acesta. Trenul soseste si cucoanele intra in vagon, in timp ce Goe hotaraste sa stea
pe culoar impreuna cu ceilalti barbati. Baiatul scoate capul pe fereastra, chiar si
dupa ce un alt barbat ii spuse sa nu o faca. Astfel, Goe reuseste sa isi piarda palaria
in a carei panglica era si biletul sau. Cand vine controlorul sa vada cine s-a urcat de
la ultima statie, observa ca doamnele nu au dat bilet si pentru Goe. Doamnele refuza
insa sa plateasca alt billet pretinzand ca baiatul avea billet, dar a zburat impreuna cu
palaria. In cele din urma, cumpara un alt biletul. Profitand de nesupravegherea
familiei, Goe, iesit pe coridor sa manance "ciucalata", ramane blocat in
"compartimentul unde intra doar o singura persoana". Eliberat de controlor, baiatul
nu este certat ca plecase fara sa ceara voie, ci este sarutat dulce de cele trei
cucoane,  ca si cand l-ar fi revazut dupa o indelungata absenta.

Dupa toate astea mam'mare hotaraste sa stea pe culoar impreuna cu Goe.in timp ce
mam'mare priveste pe geam baiatul trage semnanul de alarma, iar trenul se
opreste. Personalul trenului incepe sa verifice toate vagoanele ca sa vada a carei
siguranta era rupta, in acest timp mam'mare isi ia nepotul in brate si se preface ca
doarme stand pe un geamantan strain. In sfarsit trenul pleaca, nu se poate sti cine a
tras alarma.
Trenul ajunge la Bucuresti cu cateva minute intarziere. Cucuoanele coboara din tren
si se urca in trasura, pornind spre "bulivar"...

Personaje:
-Dl. Goe - Personajul principal negativ, un baiat rasfatat, obraznic, needucat, lenes si
un copil caruia nu-i place invatatura. El este recompensat de familie, chiar atunci
cand nu merita si sa primeasca totul la comanda. Este foarte obraznic, ingamfat si
se crede foarte destept. De aceea se adreseaza jignitor mamei si bunicii.
- Mama-mare, mamitica si tanti Mita trei doamne care vor sa dea impresia ca sunt
din cea mai inalta clasa, dar sunt lipsite de educatie si nu stiu sa il educe pe Goe.

Citate semnificative: “Din smucitura lu' mam'mare într-un sens, combinată cu

clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe îşi pierde un moment centrul de
gravitaţie şi se reazimă în nas de clanţa uşii de la cupeu”.
“Deodată s-aude un şuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte, şi trenul se
opreşte pe loc, producänd o zguduitură puternică.”

Cuvinte noi: Hatar = pofta, placere

Impacient = nerabdator, nelinistit
Bereta = sapca marinareasca
Disperat = desnadajduit

Mesaj: Sa nu fim rasfatati si needucati ca “Dl. Goe”.

Vrăjitorul din Oz este povestea micii orfane Dorothy Gale, o fetita care locuia in
Kansas, la ferma matusii Em si a unchiului Henry. Starnita din senin intr-o buna zi, o
tornada ii ia pe sus pe Dorothy si pe cel mai bun prieten al ei, catelul Toto, purtandu-i
peste mari si tari in taramul de basm numit Oz.

Ajunsa acolo, fetita face cunostinta cu mai multi locuitori, cel putini ciudati: Sperie-
Ciori, cel care-si doreste putin creier in capatana-i de paie, Omul de Tinichea, cel
care tanjeste dupa o inima care sa-i bata in piept, si Leul cel Las, care, desi rege al
animalelor, e un fricos si jumatate si ar vrea o leaca de curaj.

Afland de Marele Oz, atotputernicul vrajitor din Orasul Smaraldelor, Dorothy este
hotarata sa ajunga la el si sa-l roage s-o trimita inapoi in Kansas. Ei i se alatura, de
cum aud de puterile lui Oz, cei trei noi prieteni, in speranta ca vrajitorul le va putea
implini si lor dorintele.

Drumul se dovedeste lung si nu fara pericole, insa cei patru, atat de diferiti intre ei,
dar, luati la un loc, pregatiti, fie si numai prin calitatile unuia singur, reusesc sa
izbandeasca de fiecare data.

Ajunsa in fata Marelui si Cumplitului Oz, Dorothy afla ca pentru orice primesti exista
si o plata, iar pentru a le indeplini dorintele Maritul Oz le cere celor patru sa treaca
prin mai multe incercari.

Asa ajung s-o omoare pe Vrajitoarea cea Rea de la Apus, afla adevarata poveste a
Maimutelor Inaripate, dar, odata intorsi in Orasul Smaragdelor, afla cu disperare ca
cel in care isi pusesera atatea sperante, Marele Oz, nu-i decat un prapadit de
sarlatan, un circar din Omaha.

Cu mestesugurile sale, Oz reuseste sa-i fericeasca pe prietenii lui Dorothy, plecand

cu un balon inainte de-a apuca s-o ajute si pe Dorothy. Dupa alte cateva peripetii
(infrunta Copacii luptatori, trec prin Tara de portelan, scapa de atacul Capetelor-
ciocan, ajung, cu ajutorul Maimutelor zburatoare, in Tara quadlingilor), Dorothy si
Toto reusesc sa ajunga acasa cu ajutorul Glindei, Vrajitoarea cea Buna de la Miazazi.

"Povestea frindelului" - rezumat scurt

Nicholas Allen (Nick) este clovnul clasei căruia ii place sa puna intrebari profesorilor
inainte de pauza pentru a le distrage atentia de la comunicarea temelor. La
începutul clasei a cincea, în 1987, Nick este nemulțumit pentru că profesorul său de
engleză este pragmatica doamnă Granger. Într-o zi, într-o încercare de a preveni
temele, Nick decide s-o întrebe pe doamna Granger de unde provine fiecare cuvânt
din dicționar, iar doamna Granger îi atribuie un eseu pe tema asta. Din această
experiență, Nick învață că "oamenii" ajung să determine ce înseamnă cuvintele și
când găsește un stilou auriu pe stradă, decide să îi dea un nou nume: frindel.

Colegilor lui Nick le place foarte mult ideea și în curând, fiecare copil din clasa a
cincea începe să folosească cuvântul frindel. Dna Granger se opune noului cuvânt,
declarând că cuvântul frindel nu respectă cuvântul "stilou", care are o istorie foarte
lungă. Ea îi pe face copiii să rămână după școală ca pedeapsa ca au folosit cuvântul
frindel, dar acest lucru se dovedește a fi o problemă, deoarece aproape toți elevii
trebuie să rămână după școală.

Directorul școlii decide să viziteze casa lui Nick pentru a pune capăt folosirii
cuvântului, însă problema nu mai poate fi rezolvata de Nick, iar folosirea cuvântului
nu poate fi oprită. Frindel începe să câștige atenția națională, iar un prieten de
familie achiziționează drepturile de marcheting pentru cuvânt. Pe măsură ce
cuvântul frindel se răspândește în jurul națiunii, Nick se gândește la necazurile pe
care le-a provocat prin această schemă.

În epilog, Nick este un tânăr adult. Dna Granger îi trimite o nouă copie a
dicționarului, recent actualizată pentru a include cuvinte noi, inclusiv cuvântul
frindel. Ea include si o scrisoare, în care explică că în mod intenționat a fost
împotriva cuvântului pentru a-l face mai popular. El îi trimite înapoi un cadou - stiloul
de la care a început totul, cu numele doamnei Granger imprimat pe el, împreună cu
cuvintele: "Acest obiect îi aparține lui Lorelei Granger și îi poate da orice nume
dorește".