POVESTEA UNUI FULG DE NEA

Afar ninge! Totul e minunat de jur mprejur. Toate ntinderile pe care le pot vedea sunt
pline de puritatea, claritatea zpezii. M jucam n grdina bunicii mele.
Deodat, privind n sus fulgii de zpad care coborau din naltul cerului, am vzut cum un
fulg uria de zpad cade spre mine. Am ntins prietenete mna pentru a-l prinde, pentru a-i simi
atingerea. Era fascinant jocul pe care-l fcea n aer n coborrea ctre Pmnt. Pe loc, mi-am dat
seama c, dac-l prind n mn, din cauza contactului cu palma mea cald, i scurtez viaa. Aa c,
l-am lsat s cad pe zpada rece, ca s contribuie i el la peisajul de vis al iernii. M-am uitat la
locul n care a czut; am nsemnat acel loc i m-am apucat s cldesc un om de zpad, cruia i-am
dat numele de Fulg de nea; i-am pus i un ecuson cu acest nume.
Aa am simit c-l pot pstra cel mai mult pe Fulg de nea. Aa a i fost. L-am pstrat pn
cnd a venit primvara i cldura soarelui l-a topit; n locul lui Fulg de nea i-a fcut apariia un
ghiocel. I l-am artat i l-am druit bunicii de Mrior, cu tot dragul, ca pe cel mai frumos simbol al
primverii pe care i-l puteam oferi.
Istorioara ghiocelui a impresionat-o foarte mult pe bunica. ntr-o zi m-am dus la ea i am
gsit-o citind Biblia. Pe post de semn de carte folosea acel ghiocel, pe care l-a presat i l-a pstrat ca
o amintire plcut, un semn minunat de Carte Sfnt.
Anul viitor voi ncerca s cldesc n acel loc un alt om de zpad, n locul cruia va crete
probabil un ghiocel, pe care a vrea s-l druiesc mamei