De vorbă cu omul de zăpadă

Într-o dimineață de iarnă, când fulgii de nea cădeau cu gingășie din cer, am
descoperit în curtea casei mele un om de zăpadă, cel mai minunat și vesel personaj pe
care îl puteam întâlni în această perioadă magică a anului. Cu ochi de cărbune și un
nas făcut dintr-un cărbune, omul de zăpadă părea să mă privească cu un zâmbet cald
și prietenos.
Inspirat de povestile din copilărie și de amintirile frumoase legate de construirea
omului de zăpadă, am hotărât să îi dedicăm puțin timp și atenție. Așa că, cu mâinile
înghețate și bucurie în suflet, am început să sculptăm fiecare detaliu, transformându-l
într-un prieten credincios.După ce i-am pus ochii, am simțit cum omul de zăpadă
prinde viață în fața noastră.Am adus un pahar de vin cald și ne-am așezat în jurul lui,
ca la o masă de poveste, sub lumina blândă a fulgilor de nea.Omul de zăpadă, cu ochii
lui mari și albaștri, părea să asculte cu atenție întrebările noastre și să pregătească
răspunsuri pline de farmec și imaginație. L-am întrebat cu nerăbdare cum este viața
din postura lui, iar el a început să ne povestească despre călătoriile sale prin păduri de
cristal și vârfuri de munte. Am ascultat cu sufletele deschise despre lumea sa de basm,
unde fulgii de nea dansează în vânt și copiii râd cu bucurie.
Cu toții am realizat că această întâlnire cu omul de zăpadă nu era doar o joacă de
iarnă, ci o experiență magică care ne-a adus împreună într-un colț de lume plin de
prietenie și poveste. Ne-am desprins cu greu de povestea lui, știind că, odată cu
venirea primăverii, omul de zăpadă se va topi, dar am hotărât să păstrăm vie amintirea
acelei ierni speciale.Astfel,a devenit o tradiție în fiecare iarnă, o poveste frumoasă ce
rămâne mereu în inimile noastre. Sub cerul senin și albastru al zăpezii, continuăm să
celebrăm prietenia noastră cu zâmbete și inimi pline de recunoștință, aducând mereu
în sufletele noastre ecoul unei povesti de iarnă care nu se va stinge niciodată.