Iarna vine în viața noastră ca un personaj dintr-o poveste veche, aducând cu sine o lume

întreagă de frumuseți și aventuri. Pentru mine, baiat de 8 ani, fiecare iarnă e un capitol nou,
plin de așteptări și surprize.
Când fulgii de nea încep să cadă, simt cum se transformă totul în jurul meu. Străzile orașului
devin niște coridoare tăcute, acoperite cu un covor alb și pufos, iar copacii par să fie niște
sculpturi delicate.
Îmi place să mă plimb prin parc și să observ cum totul pare atât de diferit, de parcă am pășit
într-o altă lume, o lume în care pacea și liniștea sunt la ele acasă.
Jocurile în zăpadă sunt printre cele mai distractive activități de iarnă. Fie că e vorba de o bătaie
cu bulgări sau de construirea unui om de zăpadă, mereu găsesc o cale să mă bucur de frigul
care, altfel, m-ar face să stau în casă.
Mă simt ca un explorator într-o expediție arctică, fiecare joc fiind o nouă aventură.
Iarna este, fără îndoială, anotimpul în care simțurile mele sunt cele mai vii. Aerul rece mă face
să mă simt mai viu, sunetul zăpezii sub pași îmi cântă o melodie liniștitoare, iar gustul ciocolatei
calde mă încălzește de la interior.
Vizual, e un spectacol de culori deschise, de la alburi pure la nuanțe de gri și albastru.
Și apoi, sunt sărbătorile de iarnă, care aduc cu ele un alt fel de magie. Orașul se împodobește în
lumină, iar casele se umplu de miresmele specifice – brad, portocală, scorțișoară.
Este perioada când familiile se reunesc, când cântecele de colind răsună pe străzi și când fiecare
se simte puțin mai copil, așteptându-l pe Moș Crăciun.
Privind prin geamul înghețat, văd cum iarna își scrie povestea pe pământ, iar eu sunt un
personaj principal în ea.
Cu mâinile lipite de sticla rece, promit să profit de fiecare zi de iarnă, pentru că știu că fiecare
fulg de nea și fiecare suflu rece sunt parte dintr-o amintire pe care o voi prețui întotdeauna.
Când iarna își face simțită prezența, întregul peisaj se schimbă ca prin minune. Pentru mine,
iarna este anotimpul visurilor devenite realitate.

Copacii își pun mantouri de gheață, acoperișurile casei se acoperă cu căciuli de zăpadă și totul
se transformă într-un tărâm de basm.

Plimbările prin zăpadă devin adevărate aventuri. Sub pasul meu, zăpada proaspătă născută se
comprimă cu un sunet specific, care mă duce cu gândul la serile liniștite, petrecute în fața
șemineului.

Privind zăpada cum se așterne, fiecare fulg pare să fie o stea căzătoare, o dorință așteptând să
fie pusă. Şi atunci, îmi pun o dorință, în secret, sperând ca magia iernii să mi-o îndeplinească.

Săniușul este, desigur, unul dintre cele mai așteptate momente. Simt adrenalină în timp ce
sănia zboară pe pârtia albă, râsul și chiotele îmi umplu urechile, iar vântul rece îmi străbate
hainele, dându-mi o senzație de libertate pe care doar copilăria o poate oferi.

Și cum aș putea uita de zilele de sărbătoare? Orice copil de vârsta mea așteaptă cu sufletul la
gură să vină Moș Crăciun, să decoreze bradul și să împodobească casa cu luminițe și ghirlande.

E magia aceea a iernii, care pare să umple orice colțișor cu veselie și culoare. Fiecare casă
miroase a cozonac cald și portocale, iar muzica de sărbătoare este omniprezentă.

Chiar și pe cea mai rece ramură de copac, iarna lasă o urmă de frumusețe, transformând-o într-
un cristal strălucitor care străpunge monotonul gri al cerului.

Așa este iarna în viziunea mea – un vis în alb și argint, un carusel de momente fericite, care se
învârt în jurul unei lumi pline de splendoare și mister.
Iarna e ca o simfonie înghețată care își cântă partitura în fiecare colț al naturii. Cu fiecare suflare
de vânt rece, se scrie o notă pe linia melodică a anotimpului.

Fiecare dimineață geroasă îmi îngheață respirația, dar în același timp, mă trezește și mă
înviorează.
Fiind un copil de 8 ani, iarna pentru mine e sinonimă cu joaca și cu vacanța de Crăciun.
Zăpada e pânza pe care natura își pictează tablourile. O simplă plimbare prin parc se poate
transforma într-o expediție într-un muzeu în aer liber, unde fiecare copac și fiecare bancă devin
opere de artă, fiecare cu povestea sa.

Mă fascinează cum fiecare fulg de zăpadă e unic, un mic cristal perfect în forma sa, aproape ca
o amprentă a naturii.

Când vine vorba de activități, făcând îngeri în zăpadă sau construind fortărețe înghețate, fiecare
zi de iarnă este plină de posibilități nelimitate.

Pe câmpul alb ca hârtia, fiecare copil devine un artist, desenându-și propriile aventuri și creând
amintiri care vor dura mult după ce zăpada se va topi.
Serile sunt poate cele mai magice. Când cerul se limpezește și stelele încep să clipească, parcă
privesc într-un ocean infinit de posibilități.

Fiecare stea este ca o lumină de pe un brad uriaș de Crăciun, undeva departe în cosmos. Şi
stând acolo, în frig, respirând aerul rece și curat, simt că orice vis poate deveni realitate.

Iarna este mai mult decât un anotimp pentru mine – este o scenă pe care fiecare moment de
bucurie, fiecare joc și fiecare cântec de sărbătoare se joacă sub reflectoarele naturii.

Și chiar dacă sunt mic și uneori frigul parcă vrea să mă învingă, inima mea este întotdeauna
încălzită de căldura acestor amintiri, compunându-și propria simfonie înghețată.