Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soarele rotund i palid se arat cu fric printre norii cei reci. Vntul uier prin crengile copacilor, cu senzaia c ntr-adevr a venit iarna cea bogat n srbtori. Casele mpodobite cu zpad cristalin dorm linitite sub acoperiurile ncrcate cu omt, i aranjate cu ghirlandele de cristaluri. Brazi i pini mbrcai cu cojoace grele de zpad, crengi acoperite de-un palton de nea, copaci ca nite soldai mui i reci, cu zale de ghea, muni ca nite uriai adormii sub omt imagini apocaliptice ale unor zile pierdute la numr atunci cnd singurtatea i face simit prezena pe dealurile albe. Singurtate? Doar pentru puin timp. Se vd nsucurile copiilor printre florile de ghea prinse pe geamurile aburite i reci ale csuelor. Iar singurtatea dispare. Iarna i-a creat universul nu doar din rceal i tristee, ci i din copii bucuroi ce-i trag sniuele uoare prin troiene. Copii mici cad de pe snii, vrnd s ia exemplu de la cei mai viteji tineri. Lacrimile lor cad pe zpad i dispar ntre fulgii aezai deja ntr-un covor alb nemrginit. Lacrimile se opresc atunci cnd bunicii i prinii i provoac s mpodobeasc pomul de Crciun. E acelai univers rece al Iernii, dar cald prin inimile fiecruia. Iarna nu mai poate fi numit un anotimp trist. Ninge att de frumos nct nu poi s te abii de la o bulgreal i s nu te joci cu omtul cel pufos.