Hipocrates in lucrarea sa Tratatul despre aer, apa si locuri mentiona legatura existenta intre bunastarea individului si mediul inconjurator

(1). Mai tarziu, in sec. al XIII-lea, au aparut institutii specializate care aveau ca obiectiv protectia unor domenii ale mediului inconjurator. Un exemplu in acest sens, il constituie crearea, in Franta, a Administratiei apelor si padurilor. Pe teritoriul nostru, Stefan cel Mare a fost cel care a edictat un act normativ (Legea Branistii), prin care se incerca protejarea florei si faunei salbatice din anumite locatii. Branistiile aveau, astfel, un statut asemanator cu cel al rezervatiilor naturale din zilele noastre. Ulterior, o serie de domnitori--Vlad Vintila (1533), Stefan Tomsa (1621), Matei Basarab (1646)--au venit cu o serie de reglementari in acest domeniu. O importanta deosebita o are Actul de la Focsani din 1706, prin care comisia mixta formata din demnitari moldoveni si munteni stabilea interdictii pentru munteni de a taia paduri pe teritoriul Tarii Moldovei (2). Conventia de la Washington (12.10. 1940), constituie unul dintre primele documente internationale, care facea trimitere la protectia florei si faunei. Conform Declaratiei mediului inconjurator de la Stockholm din 1972 dezvoltarea trebuie sa fie realizata astfel incat generatiile viitoare nu trebuie sa sufere din aceasta cauza, dar respectand conditiile de protectie adecvata a mediului inconjurator (3). Astfel, in 1972, la Stockholm, a fost adoptata Declaratia Conferintei Satiunilor Unite asupra mediului inconjurator care prevede un set de 26 de principii referitoare la protectia si conservarea mediului inconjurator. Conexiunea dintre mediul inconjurator si drepturile omului a fost reliefata in cadrul lucrarilor ConventieiUNESCO din 23 noiembrie 1972 privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural. In 1983 a fost creata, de catre ONU, Comisia Mondiala privind Mediul si Dezvoltarea care prin activitatea desfasurata are drept scop pastrarea echilibrului ecologic. Mai tarziu, in 1992 a avut loc Conferinta asupra mediului si dezvoltarii, desfasurata la Rio de Janeiro in Brazilia. Lucrarile conferintei au evidentiat faptul ca nu este posibila o dezvoltare statala economico-statala durabila ca proces izolat. Declaratia adoptata la Rio include principiile fundamentale pe care statele trebuie sa-si fundamenteze viitoarele decizii si orientari politice, luand in consideratie implicatiile pe care le are asupra mediului dezvoltarea economico-sociala (4). Au mai fost luate o serie de masuri privind protectia mediului la nivel international, acestea avand labaza anumite surse juridice specifice precum: Agenda 21, Conferinta cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice, Conventia privind diversitatea biologica, Conventia asupra dreptului marii de laMontego Bay din 1982, Declaratia de principii privind administrarea, conservarea si dezvoltarea zonelor forestiere esentiale pentru dezvoltarea economica si mentinerea oricaror forme de viata etc. Pe plan intern in conformitate cu spiritul Declaratiei Universala a Drepturilor Omului referitoare la mediul inconjurator, Constitutia Romaniei in art. 35 intitulat dreptul la mediu sanatos consacra legatura intre om si natura realizand astfel o protectie indirecta a mediului inconjurator (5). Dreptul omului la un mediu sanatos a fost inserat intr-o serie de documente internationale din domeniul drepturilor omului, printre care putem aminti: Carta africana a drepturilor omului si popoarelor (6);

Protocolul (7) Conventiei americane a drepturilor omului, Conventia privind drepturile copilului etc. Simbioza dintre om si mediul inconjurator Pentru inceput, trebuie subliniat caracterul bivalent al acestei situatii, fapt ce infirma teza potrivit careia natura exista pentru a ne putea noi servi de ea. Consecinta acestui fapt, ar fi aceea ca, natura nu este decat un simplu decor in cadrul caruia omul isi desfasoara activitatea. Autorii acestei conceptii egocentriste uita faptul ca omul face parte integranta din natura si nu este un element independent. Aceasta conceptie ignora anumite aspecte si anume: --fiinta umana face parte din viul planetar; --existenta omului depinde esential de existenta naturii; --din punctul de vedere al vietii fiintele umane nu sunt superioare celorlalte specii. Au fost formulate o serie de reguli de maxima generalitate avand drept scop protectia mediului inconjurator (in special a florei si faunei) si anume: regula neinterventiei, regula tratamentului etic, regula restabilirii echilibrului etc. Profesorul Alexandre Kiss remarca, la inceputul anilor '90 daca dreptul mediului decurge din interesul comun al umanitatii putem considera ca acest interes se reflecta in drepturile recunoscute individului (8). Obiectivul fundamental al protectiei mediului consta in ocrotirea omului, iar inlaturarea influentelor negative a activitatii oamenilor asupra mediului inconjurator, reprezinta modatitatea prin care se realizeaza acest lucru. Mediul inconjurator a fost declarat patrimoniul comun al umanitatii, fapt ce a impus luarea unor decizii la nivel international pentru protejarea acestuia. Analiza relatiei om-natura nu trebuie realizata izolat de contextul relatiilor sociale. In acest caz se are in vedere faptul ca omul face parte integranta din natura, aspect ce impune concluzia ca relatiile sociale si toata activitatea omului nu trebuie sa aduca atingeri integritatii naturii. Cu toate acestea, protectia naturii nu poate avea un caracter absolut intrucat ar intra in contradictie dezvoltarea societatii umane, cu necesitatea asigurarii traiului fiintelor umane. Pe de alta parte, omul, prin activitatile pe care le desfasoara, nu trebuie sa perturbe grav mediul inconjurator. In ultima perioada conflictul dintre om si natura s-a amplificat, fapt ce duce la o intensificare a implicatiilor ce deriva de aici. Datorita faptului ca activitatea umana produce consecinte nu numai pe plan local ci si la nivel planetar, orice exagerare are consecinte universale, acestea concretizanduse in: distrugerea stratului de ozon, efectul de sera, poluarea, ploile acide, inundatiile etc. De aici, putem desprinde concluzia ca, relatia om natura nu are un singur sens, acela de a folosi natura. Datorita exceselor se declanseaza anumite mecanisme ale naturii care aduc atingere vietii omenesti. Protectia mediului inconjurator

Protectia mediului constituie o obligatie ce incumba atat autoritatilor administratiei publice cat si tuturor persoanelor fizice sau juridice. In Romania, au fost edictate o serie de legi in acest domeniu, cea mai importanta fiind Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului. Astfel in art. 5 legea garanteaza dreptul omului la un mediu sanatos instituind o serie de garantii in acest sens, care tin de domeniul drepturilor omului. Printre aceste garantii putem enumera: --dreptul la informatie, materializat in accesul la informatiile privind calitatea mediului inconjurator; --dreptul de asociere exercitat in vederea formarii unor organizatii de protectie a calitatii mediului; --dreptul la repararea pentru prejudiciului suferit etc. Pe plan regional, dupa anul 1990, s-au luat o serie de masuri ce vizeaza diminuarea influientei negative a omului asupra mediului inconjurator. Este stiut faptul ca activitatea economica este principala componenta din acest program. Astfel au fost infiintate o serie de fonduri extrabugetare care sunt folosite in vederea protejarii naturii, unul dintre acestea fiind Fondul pentru mediu. Un alt pas in directia protectiei mediului inconjurator l-a constituit implementarea urmatoarelor principii: principiul poluatorul plateste, principiul precautiei in luarea deciziei, principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor, principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural (9). Uniunea Europeana, in domeniul protectiei mediului inconjurator, a impus trei directii prioritare si anume: --protejarea, conservarea si imbunatatirea calitatii mediului inconjurator; --protejarea sanatatii umane; --utilizarea rationala a resurselor naturale. Notiunea de protectie a mediului poate fi definita ca fiind o activitate umana constienta, stiintific fundamentata, indreptata spre realizarea unui scop cunoscut, constand in prevenirea poluarii, mentinerea si imbunatatirea conditiilor de viata de pe Pamant10. In repetate cazuri ne intalnim cu situatii de iresponsabilitate a omului fata de natura. Orice actiune umana provoaca unele schimbari in sistemul ecologic, care de multe ori isi pierde calitatea de autoreglare. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui defrisarile masive de paduri care au avut ca efect desertificarea zonei respective. Concluzii La prima vedere, se poate constata ca, exercitarea principalelor drepturi ale omului, care constituie fundamentul evolutiei omenesti, duc inexorabil la degradarea mediului inconjurator. Am ajuns astfel, la situatia in care, pentru a garanta dreptul omului la un mediu sanatos, se impun o serie de limitari in sfera anumitor drepturi ale omului. Astfel, centrul de greutate trebuie mutat din sfera protectiei drepturilor omului in sfera protectiei mediului

inconjurator. Se impun o actiune fundamentata pe principiul responsabilitatii, ceea ce reclama elaborarea unor planuri de actiune structurate pe perioade scurte, medii si lungi, care sa realizeze o protectie eficienta a mediului inconjurator. Exercitarea dreptului omului la un mediu sanatos are si o obligatie corelativa si anume, obligatia omului de a proteja mediul inconjurator. In acest sens se impune luarea unor masuri, care sa vizeze crearea unei constiinte ecologice a omului. Acest lucru se poate realiza printr-o educare a omului in domeniul ecologic si prin cointeresarea acestuia in domeniul protectiei mediului. Note (1) M. Dutu, Dreptul mediului. Vol. I., Editura Economica, Bucuresti, 1998, p. 21. (2) P. Zamfir, I. Trofimov, Dreptul mediului. Partea Generala, Editura U.S.M., Chisinau: 1998, p. 17. (3) Vezi in acest sens Principiul 3 al Declaratiei. (4) A. Bolintineanu A. Nastase B. Aurescu, Drept international contemporan, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, p. 268. (5) Constitutia Romaniei in art. 35, alin. 1 stipuleaza ca: Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic. (6) Vezi in acest sens art. 24 al Cartei, care mentioneaza ca toate popoarele au dreptul la un mediu satisfacator si global, propice dezvoltarii lor. (7) Protocolul aditional al Conventiei din 14.11.1988. (8) P. Draghici, Dreptul mediului, Editura Themis, Craiova 2000, p. 141. (9) Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, art. 3. (10) E. Lupan, Dreptul mediului.Parte generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 40.