Magia iernii

Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.
O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-au
acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animale
de zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare.
Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe
calesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada au
prins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.
Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, care
incepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.
Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.

Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.

Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantie
de argint.
Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.
Soarele palid se prevede printre norii cenuşii.
Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâie
zăpada pufoasă.
Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie şi următoarele sărbători: Moş Neculai,
Moş Crăciun – naşterea pruncului Sfânt şi trecerea la noul an.
Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.

A venit iarna.Acest anotimp este preferat de noi,toti copii pentru ca putem face tot felul de
nazdravanii in zapada.Toata natura este amortita,copacii sunt acoperiti de frumoasa mantie
alba a iernii iar casele par sa aiba niste cercei de gheata.Intr-o zi,eu si sora mea ne-am gandit
sa plecam la derdelus.Ne-am intrebat parintii,si ecestia,vazand ca este o zi numai buna de
mers ne-au dat voie.Ne-am inbracat bine si,ne-am gandit sa mai luam pe cineva cu noi.Cu o zi
in urma,n-eam jucat cu o prietena si,i-am promis ca o vom lua si pe ea cu noi la derdelus.Asa
ca ne-am luat sania si am plecat la prietena noastra Mada.Ajunse la ea,aceasta a fost tare
fericita sa ne vada si ne mai stand pe ganduri si-a luat sania si ne-a multumit de nenumarate
ori ca am chemat-o si pe ea.Am mers ceva vremepana la derdelus,unde ne-am facut multi
prieteni.N-eam dat cu sania,dupa care am facut echipe de fete si baieti,si ne-am batut cu
zapada.A urmat un frumos concurs cine face cel mai frumos om de zapa
da.Am ales juriul,si am inceput.dupa ce m terminat juriul a votat iar echipa noastra a
castigat.Seara se lasa repede asa ca a trebuit sa ne luam rams bun de la copii de acolo si am
plecat.Ajunse acasa am povestit tuturor cele facute.A fost o zi de neuitat.

Iarna

Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea căzute din

înălţimile cerului.

Trei zile la rând au fluturat deasupra lumii florile albe, aşezându-se, când oboseau din

zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata neagră a pământului.

Acum totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă.

A răsărit şi soarele care aruncă peste sat oglinzile razelor sale care parcă te orbesc.

Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului.

Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele

albe ale caselor se sfârşesc în ţesuturi uriaşe.

Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi aprinde rând pe

rând luminiţele.

De ce nu place anotimpul iarna? Ne place anotimpul iarna foarte mult deoarece se aprinde

sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim naşterea d-ului Isus Hristos, cântând colinde

pe la casele oamenilor.

Iarna a pornit prin munţi şi văi şi a îmbrăcat brazii şi pinii cu cojoace grele de zăpadă.Crăiasa
iarnă poartă o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii iar în cap poartă
o cunună de steluţe argintii.Casele şi-au pus căciuli de blană albă.Copacii sunt ca nişte
fantazme.Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Se aud, printre case, cantecele vantului de
iarna.O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare.
Pomii s-au acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada . Din cer a cazut, pe un lac de
diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe calesti de vijelii. Mainile
lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Tot satul a fost cuprins de o liniste
adanca.
Peisaj de iarna:

Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc in vazduh si se astern intr-un covor din ce in ce mai pufos. Zapada

scanteietoare impodobeste copacii cu ghirlande si par ca niste figurine de zahar.

Desi iarna este cumplita si viscolul framanta lumea, derdelusul este plin de copii veseli cu obrajii aprinsi.

Casele pitite sub caciuli mari si albe sunt inconjurate de un camp de cristal.

Este un peisaj mirific:covorul moale si pufos de zapada domina pamantul care pare mort. Singurele urme

de viata le reprezinta copii zglobii, fumul care se ridica deasupra caselor si instalatiilor ce impodobesc

strazile, vitrinele si copacii. Acestea simbolizeaza sarbatorile de iarna care aduc bucuria si iubirea in

sufletele noastre.

Iarna este ca o zana alba ce soseste pe meleagurile noastre in sania ei de argint trasa de reni. Ca o

adevarata razboinica ea pune stapanire pe pamant. Cerul este posomorat si trist, iar soarele, prizonier in

spatele draperiilor de nori grei si amenintatori. Iarna aseaza peste intinderi o dantela alba stralucitoare,

tesuta marunt cu miliarde de carlige si ace.

Acest peisaj de iarna, pare desprins dintr-un basm, se intalneste tot mai rar si de aceea este ceva

nepretuit, ceva ce fiecare dintre noi ar trebui sa experimenteze macar o data in viata.