EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI

Am renunţat la ghilimele.

Nu sunt neapărat epitete, comparaţii, personificări, dar ele pot schimba frumuseţea unei compuneri. Copiii
sunt atraşi să lectureze pentu a găsi cele mai frumoase şi neobişnuite alăturări de cuvinte şi vor căuta singuri (fără
îndemnul nostru) astfel de expresii pentru a le folosi în textele lor. Colegii lor trebuie s ă vadă că au cele mai reuşite
compuneri!

IARNA
 Cumplita iarnă
 Acoperământ pufos de omăt gros
 Lungi troiene călătoare
 Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi
 Zale argintie
 Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare
 Întinderea pustie
 Doritul soare
 Oceanul de ninsoare
 Viscolul chiuia
 Lumina cenuşie a serii
 Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale copacilor
 Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate
 Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor legănat până departe în zări
 Mantie albă
 Cerul e ca leşia
 Viscolul se înteţeşte
 Amurgul serii se întinde ca un zăbranic sur
 Omătul scârţie sub picioare
 Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare
 Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-i pese de ger, soarele călătoreşte deasupra
tuturor
 Pulbere de zăpadă
 Fulgi mari ca de vată
 Steluţe argintii
 Săniuţele zboară fără oprire
 Ninge ca-n poveste
 Plapumă albă şi moale

1
 Zăpada scânteiază
 Întindere lucie de zăpadă
 Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă
 Iarna-i grădinar vestit...
 S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade, cade puzderie, măruntă şi deasă ca făina la cernut
 Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi de corcoduş
 Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă de-a prinselea prin aer
 Covor moale şi pufos

 Norii au început să se cearnă în steluţe argintii

 Zăpada s-a aşternut ca o mantie albă şi strălucitoare
 Au început să roiască albinele cele albe
 Cerul este uneori înnorat alteori alb ca zăpada
 Soarele nu mai este darnic şi nu mai are putere
 Iarna vremea este friguroasă
 S-au dus zilele babei şi nopţile vegherii
 Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde
 Şi mugurii pe creangă văd îmbobocind
 S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării
 Reci podoabe-n ramuri goale
 Iarna copiii sunt fericiţi
 Fulgi mari ca de vată
 Iarna cerne norii
 Cunună de steluţe argintii
 Mantie albă, strălucitoare
 Covoare albe şi moi
 Copaci de zahăr

 Fluturi lucitori gătesc pământul

 Iaz de oglindă
 Inimă de gheaţă
 Crengi gătite de beteală
 Câmp de cristal
 Şirag de săniuţe
 Ninge ca-n poveşti
 Haină argintie
 Gheaţă ca oglinda
 Steluţe mici şi albe
 Fulgii pluteau în zbor legănat
 Crăiasa Zăpezii
 Zăpada cade puzderie măruntă şi deasă ca făina la cernut
2
 Flori sclipitoare de argint se ţes pe geamuri
 Roiesc albinele cele albe
 Copacii ca nişte soldaţi muţi şi reci, cu zale de gheaţă
 Munţii ca nişte uriaşi adormiţi sub omăt
 Copacii ca nişte fantasme
 Zâna înveşmântată în alb
 Crengi îmbrăcate într-un palton de nea
 A aşternut pe cer nori cenuşii
 Zăpadă albă şi pufoasă
 Iarna a pornit prin munţi şi văi
 A îmbrăcat brazii şi pinii cu cojoace grele de zăpadă
 A pus crengilor mănuşi de puf
 Roi uşor de fluturi albi
 Iarna, vrăjitoarea cea căruntă
 Fulgul – floare mică şi rotundă, o minune de-o secundă
 Alb ca spuma laptelui
 Strălucitor ca un diamant
 Fluturaş de argint zboară pe aripile nevăzute ale vântului
 Se joacă de-a prinselea prin aer
 Cad din cer ca nişte mărgăritare
 Cojoc de omăt
 Perlele mari şi albe dansau în văzduh ca un dans fantastic
 Casele şi-au pus căciuli de blană albă

 A pictat flori de gheaţă pe geamuri

 Cerul ca u imens policandru
 Zăpada ca un ocean de ninsoare
 Crăiasa poartă o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii
 Clopoţei de argint

PRIMAVARA

3
 Nori de cenuşă
 Câteva raze aurii
 Firicele subţiri
 Pământul umed şi negru
 Suavă floricică

 Clopoţel de argint
 Pământ de catifea
 Delicatul clopoţel
 Glas subţire şi mic
 Ca s-asculte cântăreaţa revenită-n primăvară
 Clopoţei şi mazarele îmbătate de parfumuri
 Toporaşi ce se închină gingaşelor lăcrămioare

 Nufărul din baltă vine întristat fără soţie

 Se retrag de el departe râzând vesel între ele
 În poiană mai vin încă elegante floricele
 Altele purtând în frunte înşirate pe o rază
 Picături de rouă dulce care-n umbră scânteiază
 Ele merg, s-aduna-n grupe, se feresc de buruieni
 Iată vin şi gândăceii în hamide smălţuite

 În a nopţii liniştire o divină melodie

 Macul singur roş la faţă doarme dus pe ceea lume
 Din belşugul de verdeaţă
 Cărăbuşul de aramă s-a oprit pe umăr
 Cu mlădiţele plecate
 Fir de ghiocel plăpând
 Aduci belşug din ţară

 S-a desfăcut din mugur într-o dimineaţă caldă a începutului de primăvară

 Fiica cea mai tânără şi cea mai frumoasă
 Mieii se joacă pe câmpul verde
 Ea trezeşte la viaţă întreaga natură
 Peste tot flori, verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele
 Mierla fluieră în zăvoi
 Rândunica cea voioasă îşi face cuibul

 Zboară gândăcei de tot neamul

4
 Furnicele harnice lucrează toată ziua
 Albinele caută nectar
 De sub frunze moarte se iveşte ghiocelul
 Soarele creşte în căldură şi lumină
 Căldura soarelui dezmiardă muguraşii
 Dulce vânt de primăvară
 Natura-i în sărbătoare
 Soarele cald şi vesel
 Soarele revarsă căldura-i mângâietoare
 Copaci în floare
 Iarba a prins colţ fraged şi nou
 Mingea de aur
 Câmp înverzit

 Rândunica cea voioasă

 Primăvara scoate ursul din bârlog
 Pământul se trezeşte la viaţă
 În desişuri albeşte floarea ghiocelului
 Noaptea scade, ziua creşte
 S-a dus zăpada albă
 Zilele se fac mai lungi, mai blânde
 Cea dintâi rândunică, venită de departe, taie albastrul cerului ca o săgeată
 Primăvara aduce flori în câmpie, vânturi line, calde ploi şi veselie
 Munca e în toi
 Câtă frumuseţe, câtă viaţă şi veselie peste tot locul
 Primăvara – anotimp cu multă mişcare
 Plăpânzii ghiocei îşi scot clopoţeii de sub zăpadă şi vestesc primăvara
 Zumzetul harnicelor albine

 Zbor cu foşnet de mătase

 Albastrul toporaşilor oglindit în cer
 Zumzet molcom de albine harnice
 Mişcarea continuă a gângăniilor abia dezmorţite
 Firul de grâu albastru al viorelelor
 Zbârnâitul nocturn al cărăbuşilor
 Dulceaţa privirilor de copil
 Zâmbetul bun al bătrânului soare
 Parfumul amărui al liliacului înflorit
 Zbor moale şi obosit al întoarcerilor acasă
 Ploaia albă a florilor de caişi
 Triluri neobosite
5
 Concertul neterminat şi neaplaudat al păsărilor
 Frunze proaspete ca nişte fluturi verzi şi catifelaţi
 Miei creţi şi nesiguri pe picoarele lor
 Ouă mărgelate aşezate cu grijă în cuiburi noi şi mici
 Plânsul moale al pâraielor umflate
 Zbor bezmetic şi jucăuş al fluturilor albaştri
 Neumblatele cărări ale stelelor
 Vise aburite de vechi amintiri
 Casa e ca un cuib din care s-au zburătăcit copiii
 Minunea firului ce abia a ieşit din pământ
 Ochii ei ca ruginiul frunzelor de toamnă
 Paşii nesiguri ai mânzului abia născut
 Anii mei, ca bucăţile de stele căzute în nopţile de vară
 Adânca plecăciune a pomilor bogaţi de roade
 Liniştea apelor ce curg la câmpie
 Pletele sălciilor ce mângâie lacul într-o îmbrăţişare veşnică
 Soarele ce usucă lacrimile ploii
 Bobul de grâu, care e ca două mâini pregătite să se închine

VARA

6
 Văzduh încins de arşiţa amiezii
 Lanurile au culoarea aurie
 Lanuri bogate, presărate ici-colo cu maci roşii
 Căldură înăbuşitoare
 Amiază ucigător de arzătoare
 Soarele îşi cumpăneşte pe albastrul şters al cerului discul său alb de lumină topită
 Soarele coborât în sacii de aur, mâine va fi pâine
 Soarele strecurându-se printre stânci
 Soarele răsări înfocat, vărsânt parcă flăcări
 Cerul de sticlă, înflăcărat usucă totul
 Grânele coapte îşi sună povara
 Sub coviltirul cerului trosnind de căldura verii se coc roadele pământului
 Pr şesurile nesfârşite, lanurile par de aur
 Grânele aurii aşteaptă somnoroase secerişul
 Cerul uriaş de cristal
 Căldură cotropitoare
 Nopţi cu cerul spuzit de stele
 Marea cu valuri înspumate
 Nisipul plajei fin şi argintiu
 Răcoarea codrilor nesfârşiţi
 Soarele s-a oprit în creştetul cerului şi de acolo dogoreşte văzduhul
 E vară, pretutindeni e vară,
Şi patria te cheamă să colinzi
Să bei dintr-a fântânilor oglinzi
Când arşiţa se tolăneşte-afară.

 Fiica cea mai strălucitoare

 Vine cu miresme-n grai
 Aerul devine arzător
 Cheamă copiii în vacanţă
 Soarele toarnă peste lume jar
 Fluturii aleargă din floare în floare
 Peste tot locul, flori de paradis
 Natura toată, plină de culoare
 Căldură înăbuşitoare
 Toţi pomii sunt în sărbătoare
 Văzduhul miroase a ierburi, a frunze proaspete
 Mănunchiul strălucitor al razelor de soare se răsfiră proaspete
 Mănunchiul strălucitor al razelor de soare se răsfiră din înalt
 S-a ivit discul roşu al soarelui
 Cer senin, albastru ca floarea de “nu mă uita”
7
 Pomi încărcaţi în lumină şi culoare
 Ca o pasăre măiastră
 Tărcată şi pepenoasă
 Are gene de mărar, ochii de muştar, obrajii de caisă

 Soarele – cerc de foc

 Mingea de aur de pe bolta azurie
 Cărări de soare
 Livezi scăldate-n aur
 A pictat cu un verde puternic toată pădurea
 A acoperit păşunile şi munţii cu vredeaţă
 În copaci a atârnat mere şi pere rumene
 Pe sub-copaci a pus multe şi felurite ciuperci
 Răsună mii şi mii de glasuri
 Marea cea nesfârşită, cu valuri înspumate
 Nisipul fin şi argintiu
 Pădure umbroasă
 Vietăţile pădurii
 Natura îşi are rosturile ei
 Adie un vânt potolit
 Cerul se dogoreşte
 Soarele – o pulbere fină de aur
 Lanurile au culoarea aurie

 Razele fierbinţi coc grânele

 Spice de aur
 Livezi îmbelşugate
 Pajişti odihnitoare
 Se seceră, se treieră, se culeg cireşe, vişine, piersici şi caise
 Soarele îşi trimite cu dărnicie razele
 Florile te întâmpină cu parfumul lor
 Soarele trimite copiii la munte sau la mare
 Aurul holdelor
 Săgeţile de foc ale soarelui
 Căldura înăbuşitoare
 Soarele arde ca un cuptor
 Soarele îşi scutură praful de aur în aer
 A acopereit cu aur greu spicele de grâu şi secară
 A cosit iarba grasă din luncă
 Florile de câmp s-au culcat în căpiţele de fân parfumat
 Aburii argintii de rouă
8
 Întindere de aur

 Câmpie aurie
 Flori albastre de cicoare, mai curate ca albastrul cerului
 Valurile de grâu
 Se înalţă cântecul greierilor
 Pâine proaspătă
 Văzduhul inundat de lumina ce izvorăşte de pretutindeni, din înălţimi
 Argintul jucăuş al soarelui
 Secerile vâjâiau în holde
 Văzduhul a încremenit deasupra lumii
 Mireasma grâului copt
 Se vede satul ca într-o ceaţă subţire
 Licăresc stele mici ca nişte ţinte de argint

TOAMNA

 Mireasmă îmbătătoare
 Pâclă albăstrie

9
 Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă
 Razele palide ale soarelui
 Brumă argintie
 Podoabă zdrenţuită
 Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de fluture
 Miresme de toamnă blândă
 Aer curat şi răcoros
 Viforniţă păgână
 Frunzele îngălbenite cad legănându-se
 Ciorchini cu boabe mari şi lungi
 Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un lăvicer
pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit
 Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor
 Gutui amărui cu puf galben ca de pui
 Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde
 Stoluri dese
 Văl de brumă argintie mi-a împodobit grădina
 Norii suri îşi poartă plumbul
 Porumbul tremură pe câmp
 Câmpia se culcă sub ploi şi zloată
 Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteaptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii
viitoare
 Ploaia rece şi subţire
 Ceaţa lăptoasă
 Dealuri zgribulite
 Toamna împrăştie arome dulci şi amărui
 Ţarini zdrenţuite
 Merele înconvoiau crenguţele ca cerceii cu grele nestemate
 Toamna cea întunecată
 Codrul a prins a-şi lepăda frunza
 Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare
 Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns
 Ceaţa umedă şi deasă
 Toamnă aspră ca un bici
 Cer de plumb
 Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/ Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri.
 ...rândunelele se duc,/ Se scutur frunzele de nuc,/ S-aşază bruma peste vii...
 Frunza tânjea, se îngălbenea
 Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de verdeaţă
 Ierburile ascunse se clatină blând
 Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite
10
 Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară

 Soarele mângâie pământul amorţit

 Copaci roşiatici
 Frunze aurii, arămii, ruginii
 Lacrimile lui septembrie udă pământul
 Zâna cu rochie din frunze ruginii
 Toamna în caleaşca ei de frunze moarte
 Îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fire de aur
 Pe cap poartă o cununiţă bătută în pietre scumpe, în formă de fructe
 Soarele se ascunde după norii cenuşii
 Frunzele strălucesc ca nişte monezi de aur
 Pădurile s-au îmbrăcat într-o platoşă de aramă
 Mere aurii cu miros parfumat şi miez dulce
 Picăturile de argint stropesc pământul
 Toamna pictează copacii goi
 Toamna picură pete ruginii peste pământ
 Bruma argintie a împodobit grădina
 Ramuri îmbodobite de culoare şi lumină

 Un vânt potolit aduce mireasmă de toamnă

 Culorile toamnei sunt fără egal: de la galbenul pal, la roşul de foc
 Bruma apleacă florile gingaşe spre iarba ofilită
 Vesela verde câmpie acu-i tristă, veştejetită
 Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită
 Zâna belşugului şi bogăţiei
 Covor foşnitor
 Frunzele plutesc ca nişte bărcuţe
 Razele palide ale soarelui
 Pomii încărcaţi de roade
 Norii plumburii
 Frunze moarte
 Pădurea tristă
 Nu se mai aud trilurile privighetorii
 Covor de frunze multicolore
 Munca e în toi
 Covor moale de frunze
 Copaci cu veşmântul de aramă
 Toamna a vopsit frunzele şi fructele
 Vacanţa a zburat ca un stol de rândunele
 Clinchetul clopoţelului
11
 Miresme de toamnă
 Covor de aur
 Pământul stors caută odihnă
 Recolte din belşug
 Gutui amărui cu puf galben
 Pădurea e ca un castel din basme
 Se scutură o ploaie albastră
 Pleacă păsările călătoare vâslind în înălţimi
 Parfumul florilor
 A spălat frunzele cu ploaia rece
 Culcă animalele în vizuini
 Cheamă copiii la şcoală

 A început să ruginească frunza-n codru şi în vii

 Trimite păsările călătoare în ţările de soare pline
 Gâze plăpânde, amorţite de frig, caută adăpost, sub stratul gros de frunze uscate
 Au rumenit frunzele plopilor
 Frunzele de crengi se dezlipesc
 Cu crengile ude şi fără veşmânt
 Salcâmii la poartă se-ndoaie
 Pe stradă se plimbă iernaticul vânt
 Şi plânge cu lacrimi de ploaie
 Ploua întruna, ploaie măruntă şi bătea un vânt iute şi rece
 Nouri albi din care săgetau ace de gheaţă
 Zilele umede şi reci vesteau apropierea iernii
 Grădinele rămăseseră fără verdeaţă
 Val de brumă argintie mi-a îmbodobit grădina
 Peste creştet de dumbravă norii suri îşi poartă plumbul
 Şi cum de la miază-noapte vine vântul fără milă
 Plânge-un pui de ciocârlie sus pe cumpăna fântânii

 Şi-a furat de prin ponoare puful păpădiilor

 Toate florile şoptiră întorcându-şi feţele
 Un salcâm privi spre munte mândru ca o flamură
 Solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramură
 Cică-n munte la povarna, plopii şi răsurile spun că vine un vânt de iarnă
 Şi-auzind din depărtare vocea lui tiranică
 Toţi ciulinii pe cărare fug cuprinşi de panică
 A început să cadă bruma
 Toamna frunzele sunt galbene şi arămii
 Frunzele copacilor s-au aşternut pe câmp sub forma unui covor multicolor
12
 Au început să cadă fulgi de nea, iarna este aproape
 Soarele nu mai încălzeşte aşa de tare
 Oamenii îşi strâng recoltele de pe câmp în hambare

ANIMALE

 Albină cu aripi de borangic

 Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, albastre şi negre
 Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de-un metru
 Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit
 Păsări singuratice

13
 Păsări mărunte cât nuca
 O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânţă
 Picioruşe fragede
 Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb
 Îşi scaldă cu mulţumire trupul într-o picătiră de rouă
 Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă bucuros
 Sălbatic, ager armăsar
 Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite
 Aripi cu foşnet de mătase veche
 Ochii lupului strălucesc lacomi
 Albina – cel mai ager inginer de sub cer
 Veveriţa – un ghem de blăniţă de culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu
un căpşor minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie sau de lacrimi
 Se furişă pe o creangă subţire
 Face o săritură pe o creangă joasă la înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar desprinde
şi ar pluti în sus
 Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii
 Gândăcel cu mustăţile de aţă
 Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie
 Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri
 Bondari catifelaţi
 Libelule cu aripi străvezii
 Siluete fugare ale caprelor negre
 Boturile catifelate ale turmelor
 Capul cu botul mic, catifelat şi umed
 Blana moale, mătăsoasă
 Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o
săgeată
 Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi merg încet, suflând aburi groşi pe nări
 Iepurii săreau ca lăcustele
 Boii îl privesc duios, suflete mute, poate-i înţelegeau vorbele şi îl iertau pentru loviturile
pe care le dăduse până atunci
 Mieii negri şi creţi bigăie subţirel
 Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu
cealaltă pleoştită
 Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor
 Ciocârlia, cântăreaţa luminii şi a muncii
 Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aer
 Pui mic şi fricos
 Muget înăbuşit de durere
 Zbieret adânc, sfâşietor
14
 Lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri şi priveşte nemişcat
 Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată, pădurea întreagă
 Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată

ŞCOALĂ

 Clinchetul cristalin al clopoţelului

 Noutăţile ascunse între copertele cărţilor
 Sunetul vesel al clopoţelului
 Lumea cărţilor
 Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii
 Şcoala, grădină înfloritoare
 În clasă e linişte deplină
 Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi
 Culoarul strălucind de curăţenie
 Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate
 Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate, buchii mari,
întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul
 Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari
 Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme părăsite
 Că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor

PATRIA

 Plaiurile umbrite ale munţilor

 Codri deşi, adânci, nestrăbătuţi
 Muşchiul e moale ca perna de puf şi izvoarele albe ca spuma laptelui
 Ecouri argintii şi line ca într-un vis
 Iarba grasă
 Frumoasă mi-e ţara străveche,

15
 Întinsă pe munţi şi pe văi
Cu fete cu flori la ureche
Cu mândri şi ageri flăcăi
 Pământ frumos, bogat şi darnic
 Ţara râde cu râset de lumină
 Codri nestrăbătuţi unde muşchiul e moale ca perna de puf
 Izvoare ca spuma laptelui
 Ape frumos curgătoare şi limpezi ca cristalul
 Bucovina, ţinut de basm
 Dulcea şi frumoasa Bucovină
 Argeşul, călător fără odihnă, trece şipotind pe spintecătura văilor
 Ape cu alunecări domoale
 Dunărea, bătrânul fluviu – ca o panglică azurie-liniştită, largă, are aspectul unui lac
frumos, poleit de razele soarelui
 Delta Dunării este un adevărat paradis la răsăritul soarelui
 Dealurile şi luncile pline de frumuseţe
 Bărăganul începe la pragul fiecărei case şi se termină în nori
 Împărăţia holdelor şi a apelor curgând liniştite
 Lacuri cu ape neînchipuit de limpezi
 Şes întins în miez de vară, cu grânele aurii, aşteptând somnoroase secerişul şi mişcându-
şi mustăţile lungi în somn
 Din dealurile scăldate în soare ţâşneşte murmurul izvoarelor
 Pieptul de piatră al Munţilor Carpaţi
 Munţii Făgăraş sunt pământul românesc cel mai aproape de cer
 Vârfurile munţilor, rânduite asemenea unor cetăţi greu de cucerit
 Imaginea unui apus de soare printre munţii încărcaţi de zăpadă când crestele primesc
străluciri de diamant
 Carpaţii cu fruntea de zăpezi
 Păduri nesfârşite se înalţă între cer şi pământ
 Arborii sunt drepţi ca nişte lumânări care ard cu flacără verde
 Magazinele cu vitrinele lor largi se scaldă în zeci de culori
 Imaginea gălăgioasă a unui oraş tânăr
 Sporeşte frumuseţea ţării
 Vuietul molcom al vântului printre crengi
 Popor harnic, cutezător şi curat
 Trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a pământului nostru
 Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă.
Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem –
adică faptele – acestea înseamnă patriotism, nu vorbele deşarte
 Leagăn românesc
 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce românie
16
 Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
 Tainice şi minunate glasuri măiestre
 Patria este cel dintâi şi cel din urmă cuvânt al omului
 Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele
dealurilor, limpede şi senin e cerul! Munţii se înalţă trufaşi în văzduh, nopţile încântă
auzul şi ziua farmecă văzul

SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE

 Eram fermecaţi de atâta frumuseţe

 Plini de fericire
 Bucurie tristă
 Mişcare neostenită
 Simţământ stăruitor şi neînţeles
 Chiuiam de bucurie
 Tremuram din toate mădularele

17
 Roşu ca raul fiert
 Îmi venea să mă ascund de ruşine
 Mi-erau dragi ca lumina ochilor
 Rămase împietrit
 Înmărmurit de groază
 Plini de încântare
 Şi-a luat inima în dinţi
 Inima îi bătea mai tare ca niciodată
 Vocea tremurândă
 Ochii în lacrimi
 Pe feţele tuturor se vedea fericirea
 Simţământ stăruitor de milă
 Ochi îndureraţi
 Ochii surâdeau de fericire
 Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire din ochii lui
 Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis în sine
 Îngăduitor şi tăcut
 Răscolit de amărăciune
 Şi-a scos focul de la inimă
 Erau veseli şi lucrau cu însufleţire
 Scârbit de fapta cea rea
 Picături de nelinişte
 Tăcerea tainică

LUPTA, DOMNITOR ÎNDRĂGIT

 Domnitor viteaz şi înţelept

 Oaste nouă ieşi ca din pământ
 Calul în spume
 Călăreţ trudit
 Îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau, ci după omenia lor
 Dârz apărător al pământului strămoşesc
 Luptător de seamă pentru realizarea năzuinţelor poporului

18
 Sabia lui fulgerătoare, pe duşmani i-a pus sub glie
 Ştefăniţă se ridica ca u stejar tânăr
 Neam de viteji, mândri şi netemători de moarte
 Duşmani aprigi
 Au năvălit câtă frunză şi iarbă
 Au luptat cu o îndârjire fără seamăn
 Duşmanii zdrobiţi, cad ca nişte spice de securi loviţi
 Turcii, spaima popoarelor, se visau cuceritorii lumii
 Călăreţi cu chipul rotund şi privirea semeaţă
 Pletele îi curgeau pe spatele împlătoşat ca valurile unui pârâu
 Ştefan cel Mare – Soarele Moldovei
 Iancu de Hunedoara – S-a stins lumina lumii
 Strigătul de trâmbiţă dă de ştire să se gătească de luptă
 Freamăt de arme
 Pânză mişcătoare de săgeţi
 Luptă oarbă, deznădăjduită
 Potop de oaste
 Ostaşi puţini, dar inimoşi, încercaţi în luptă, cu multă iubire de ţară şi hotărâţi cu toţii a-şi
da scump viaţa
 Cumplită a fost lupta
 Loviturile care curg ca grindina le iau văzul
 Războiul bântuia de atâta amar de vreme
 Tunurile lătrau a moarte zi şi noapte şi stropeau foc peste necazul soldaţilor
 Rostogoliri repetate de foc, schije, gaze şi oameni care urlau, venind la măcel ziua şi
noaptea
 Duşmani amestecaţi cu pământul
 Pierderi înspăimântătoare
 Duşmanii se aruncă unii peste alţii, puştile bubuie, spăngile se-nroşesc. Pe luciul de oţel
al puştii se prelinge sângele

ELEMENTE DE PORTRET

 Ochii trişti se luminează de o bucurie neașteptată

 Se uită încrețind ușor sprâncenele
 Se arăta mustrare în ochii săi
 Trăia singur, ca un leu îmbătrânit
 Fecior alb ca spuma laptelui
 Părul bălai ca razele lunii
 Privire plină de duioșie și îngrijorare

19
 Ochi mari, galeși, umbriți de gene lungi
 În ochii acestor oameni minunați strălucea bucuria unei împliniri
 Priviri tinerești
 Ochii răspăndesc duioșie și blândețe, unite cu o lăuntrică hotărăre de a învinge suferința
 Ochii mici, albaștri mă sfredelsc cu privirea
 Ochii luceau ca două mărgăritare
 Păr de aramă
 Obrajii roșii ca para focului
 Barbă sură
 Glas căntărit
 Ochi blănzi și măngăietori
 Ochi limpezi ca o zare albastră
 Ochi tinerești si curioși
 Era în privirea lui tăria omului conștient că trebuie să învingă orice greutate
 Privirea ei licărea de bucurie
 Fața cu ovalul prelung
 Palid, cu fața crispată de durere
 Chipul învăluit într-o lumină caldă
 Chipul fericit
 Zămbetul cald de lumină
 Zămbet liniștitor
 Mama zămbi luminată
 Om cu suflet ales
 Priviri tăioase
 Fire deschisă și sinceră
 Sprinten ca un flăcăiandru
 Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur
 Are vărful limbii muiat în usturătura vorbelor de duh și gura poleită cu legende
 Rău cum e fierea
 Ager la minte și harnic
 Om simplu ca înfățișare
 Rumen la obraz
 Obraji pârliţi de soare
 Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei
 Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu mişcări largi şi fine
 Mâinile mamei m-au vrăjit
 Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti
 Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat, visător, hotărât
 Ţânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă
 Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe
 Ochi blânzi şi mângâietori
20
 Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare
 Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte vesel
 Om în floarea vârstei
 Umeri laţi şi puternici
 Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de nerăbdare
 Femeie subţire, puţin încruntată, cu mâinile micuţe, atârnând stinghere
 Mic şi îndesat
 Privire senină
 Naltă, uscăţivă
 Părul alb şi creţ

FENOMENE ALE NATURII

 Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri

 Norii greoi nu au astâmpăr
 Bulgărele de aur scăpătase de amiază
 Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ
 A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ
 O linie de foc brăzdează cerul
 Picături mari şi rare
 Perdea de apă

21
 Cerul se înseninează
 Florile-şi scutură capetele ude
 Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii
 Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile rotunde
 Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna
 Artileria cerească
 Fulgere puternice spintecă văzduhul
 Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul
 Zbuciumul codrului se potoli
 Muzica împărătească a vântului de pe culmi
 Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt
 Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului
 Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz
 Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în pieptul şi umerii lor
 Soarele scăpătă după culme
 Întunecime viorie
 Vântul nu mai clătina nici o frunză
 Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului
 Ploaia curgea tot mai densă
 Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de
apă. Răpăitul ploii a încetat
 Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul
 Cea dintâi rază străpunse vazduhul
 Negurile se lasă predeluind zările
 Noapte lucie pe o lume ca din poveşti
 Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală
de danţ
 Lumina se cerne din ce în ce mai densă
 Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de
fericirea unei asemenea atingeri
 Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi
 Cerul era greoi ca de bumbac

22
23